Petronela Untu – bibliotecar si astrolog

Petronela Untu

Sunt de formaţie inginer electronist, dar lucrez ca bibliotecară la şcoală gimnazială unde am învăţat. Studiez astrologia de 15 ani. La început am fost predominant autodidactă, apoi am ales sa urmez cursurile organizate de Centrul de Cercetări astrologice “Helios” din Cluj.

Am participat la marea majoritate a simpozioanelor de astrologie organizate de Centrul “Helios” în ultimii 10 ani şi am susţinut pana in prezent două conferinţe, intitulate: “Cele opt forme ale iubirii din perspectiva astrologică”, respectiv “O cercetare astrologică asupra succesului şcolar”. În ultimii 10 ani am realizat în jur de 1500 de consultaţii astrologice (astrologie natală, relaţională previzională, electivă).

Astrologia este marea mea revelaţie şi nu încetează să mă fascineze, să mă încânte şi să mă surprindă. Învăţ din fiecare astrogramă realizată. Această cunoaştere îmi hrăneşte sufletul şi dă valoare şi sens vieţii mele.

 

E-mail: [email protected]

 
 

decembrie 2013

 
ADRIAN: Există oameni care zic că astrologia e o artă și alții care zic că e o știință. Pe de alta parte, mulți oameni cred că de fapt astrologia nu este decât o superstiție. Tu ce crezi? La ce e bună astrologia?
PETRONELA: Pentru mine astrologia e o știință până în momentul în care devine o artă. Adică arta e o etapă ultimă. În momentul când stăpânești știința, poți să ridici astrologia la nivel de artă. Iar când este practicată la nivel de artă, e o hrană atât pentru minte cât și pentru suflet. Dar, din alt punct de vedere, astrologia ar putea fi considerată din start o artă pentru că, dacă e folosită corect, este creatoare de armonie, este o modalitate de a înfrumuseța lumea. Asta e părerea mea.

 
ADRIAN: Este vreo legătură între astrologie și armonia în viață de exemplu?
PETRONELA: Este un deziderat al cunoașterii astrologice acela de a ajunge să trăiești în armonie cu tine, cunoscându-ți potențialul și acceptând eventualele dizarmonii, dar nu la modul pasiv, ci urmărind să le transcenzi prin cunoaștere… pentru că dacă te lupți cu acele dizarmonii, s-ar putea ca ele să crească. Practicând astrologia am constatat că de multe ori simpla acceptare a unei tensiuni interioare aduce o transcendere ei. Cam așa s-a întâmplat în cazul meu cel puțin. Dar e nevoie de un moment favorabil, de un fel de declic care se petrece sau nu. Astfel s-ar putea să luptăm cu defectele noastre toată viața și să găsim doar o justificare astrologică pentru ele.

 
ADRIAN: Deci putem folosi astrologia și ca să ne justificăm defectele, și ca să le depășim.
PETRONELA: Da. Și acum depinde de natura noastră cât de mult ne dorim să ne transformăm, cât de mult ne deranjează acele tensiuni și mai depinde şi de măsura în care ne fructificăm șansele pe care le avem.. Uneori ne dorim o transformare pentru care încă nu suntem pregătiți și cea mai bună atitudine în această situaţie este să avem răbdare, să așteptăm cu aspiraţie şi încredere şi atenţi la oportunităţi… Deci nu e vorba despre o aşteptare pasivă, ci de una activă, angajată.

 
ADRIAN: Și dacă te-aș întreba de ce faci tu astrologie, ce mi-ai spune?
PETRONELA: O fac din pasiune, pentru a-mi trezi sufletul și mintea. Uneori mi se face foame de astrologie, la modul că îmi lipsește ceva vital atunci când nu pun întrebări mai profunde, când nu încerc să leg evenimentele şi să le corelez cumva, mai ales când apar sincronicități. Astrologia e primul instrument la care mă gândesc atunci. M-au fascinat întotdeauna sincronicitățile și prin urmare când am găsit astrologia am fost cumva recunoscătoare, pentru că am simțit, am intuit că astrologia poate să te facă să ai înțelegeri profunde inclusiv ale momentelor acestea de grație, când se suprapun 2 sau 3 evenimente aparent “întâmplătoare” dar totuşi corelate la un nivel mai profund.

 
ADRIAN: Te referi la evenimentul interior și cel exterior, adică la sincronicitate.
PETRONELA: Da, așa este. Dacă evenimentele se leagă doar exterior, noi nu putem vorbi de o sincronicitate. Dacă nu au un ecou în inima noastră, ele nu sunt o sincronicitate. Dacă nu intuim o semnificație mai profundă, ele rămân doar ca un exercițiu mental inutil, aș zice eu.

 
ADRIAN: Cum ai intrat în contact cu astrologia, tu ai gasit-o pe ea sau ea te-a găsit pe tine?
PETRONELA: Păi ea a fost cea care m-a găsit. Privind înapoi, mă gândesc că de fapt aveam și eu căutările mele și a fost un moment de grație… asta s-a petrecut chiar în prima parte a vieții mele.

 
ADRIAN: De atunci studiezi astrologia?
PETRONELA: Nu neapărat. În adolescenţă mi-am pus problema să găsesc un instrument de cunoaștere și aveam deja o mulţime de întrebări legate de viață, de rostul nostru, de moarte… Mi-am pus „marile întrebări” devreme, dar am conștientizat că nu le pot găsi atunci răspuns și atunci am amânat în mod conştient căutarea. Asta până când viața mi-a permis efectiv să mă întorc la ele și, atunci când “m-a găsit” astrologia, am răspuns cam la toate deodată. S-au corelat modalitățile de abordare a problemelor mele fundamentale în așa fel încât mi-am găsit liniștea cumva, deşi, culmea, din întrebările iniţiale au răsărit alte întrebări, iar eu m-am transformat într-un căutător cu un instrument foarte puternic la îndemână.

 
ADRIAN: Cum se găsește acel moment în tranzitele de atunci?
PETRONELA: Păi recunosc că m-am uitat la tranzitele peste harta mea natala, cele din momentul în care am început să studiez consecvent. Nu am mers cu analiza până în copilărie dar momentul în care am abordat cunoașterea astrologică într-o manieră sistematică și organizată, evenimentul s-a regăsit în tranzite. Mi s-a întărit apoi convingerea că, de cele mai multe ori, conjuncțiile peste planetele personale declanșează evenimente semnificative.

 
ADRIAN: Din momentul în care ai intrat în contact cu astrologia, cât ți-a luat până să te pricepi cu adevarat?
PETRONELA: Nici nu mi-am pus problema să devin pricepută. Pur și simplu am citit astrologie cu pasiune și la un moment dat m-am trezit pricepută, în sensul că puteam să-mi explic comportamentul și natura celorlalți, fără ca ei să-mi ceară asta. Pur și simplu mi-am tot pus eu întrebări și…

 
ADRIAN: Și cam cât timp ți-a luat până să ajungi să faci asta?
PETRONELA: Dacă mă întrebi cât mi-a luat până când m-am apucat efectiv să fac astrologie pentru altcineva, aș putea să zic cam 5 ani, până să capăt eu încredere să deschid gura în fața cuiva străin.

 
ADRIAN: Deci ai studiat serios…
PETRONELA: Da, am studiat în prima fază doar teoria și am căutat doar ceea ce mă interesa pe mine personal, după care am extins cercul de interes pentru cei apropiați. Deci mă uitam efectiv pentru toți care mă interesau și erau aproape de mine și găseam întotdeauna răspunsuri foarte coerente, ceea ce m-a făcut să iubesc astrologia şi mai mult. Şi mai era un aspect frumos faptul că era extrem de vastă cunoașterea, foarte satisfăcătoare pentru mine. Deci chiar nu mă simțeam absolut deloc descurajată pentru că am avut sentimentul de libertate, pentru că am înțeles devreme că astrologia nu este deloc restrictivă sau rigidă. Nu sunt niște interpretări puse acolo, pur și simplu aplicabile la toată lumea. Din cauza asta m-am simțit relaxată, mi-am permis să-mi las mintea liberă.

 
ADRIAN: Și cum a fost prima consultație adevărată?
PETRONELA: Teoretic ar trebui să te aștepți să fie făcută pentru cineva foarte apropiat, rudă, prieten…, nu? Dar la mine a fost altfel: prima mea consultație adevărată a fost pentru un coleg față de care aveam o anumită detașare… Mi-am dat seama că n-am putut să fac analiza astrologică celor apropiați, frați, surori, părinți (şi de fapt nu pot nici acum să mă apropii de cei din familie ca şi astrolog…) pentru că simt că ei au tendința să nu mă ia în serios. Vorba aia: „nimeni nu-i profet în ţara lui…”

 
ADRIAN: De câți ani faci astrologie?
PETRONELA: Pai dacă scădem primii 5 ani de cunoaștere și am început prin 1998, deci ar fi 15-5 = 10. Așa că 10 ani foarte plini, chiar plini. În ultimii 10 ani nu cred că a trecut o săptămână să nu fac măcar o astrogramă cuiva… de fapt după estimarile mele am făcut peste1500 de astrograme. Și culmea e că nu am considerat acest lucru ca pe un efort, nu l-am considerat nici ca pe un job. Totul venea de la sine, oamenii aveau foarte multă deschidere… Așa s-a întâmplat, am avut prieteni curioși, prieteni deosebiți care m-au provocat, care au avut încredere. Şi dacă stau și mă gândesc, întotdeauna mi-a plăcut să ascult poveștile oamenilor, să-i fac „să se deschidă”. Asta e specificul meu și cred că asta m-a ajutat foarte mult, pentru că am răbdare să ascult oricâte povești mi-ar spune oamenii. Şi la sfârșitul poveștii lor, de obicei vine o întrebare: „de ce…?” Și când mi se pune întrebarea asta, am la îndemână un instrument pe care îl pot folosi imediat și mă pot uita pe harta natală sau pe tranzite și de obicei dau niște răspunsuri interesante şi neașteptate, pur și simplu nu mă aștept să fie într-un anumit fel…
Poţi privi analiza astrologică ca pe o poveste, în care cineva vine la tine cu o situație. Acel cineva devine personajul principal al poveştii și tu, ca şi astrolog, trebuie să-l ajuți pe eroul principal.

Ca şi mod de a practica astrologia, pentru mine au existat două etape. În prima, oamenii (de cele mai multe ori prieteni şi cunoscuţi) veneau la mine în special când aveau probleme, în momente de criză, și povesteau, şi de obicei se nășteau și niște întrebări. Eu voiam să-i ajut și pentru că nu voiam să le prezint doar părerea mea personală şi țineam să aduc și o notă mai de profunzime, mai de rigoare, apelam la astrologie. Făceam astrograme, dar de multe ori eram un fel de psiholog deghizat, adică nu reuşeam să mă identific total cu rolul astrologului. Acum am înţeles că una e să faci un om să se deschidă sufletește și să se simtă bine că a vorbit cu tine, (și asta ține mai multe de abilitățile tale de psiholog) și alta este să știi astrologie foarte bine și să fii complet responsabil de ceea ce zici. În această primă etapă le cream oamenilor o stare bună, dar de multe ori informațiile pe care le dădeam eu rămâneau pentru ei la un nivel pur teoretic și nu exista transformare. A trebuit atunci să închei această primă etapă. În a doua etapă mi-am asumat mai mult rolul de astrolog și am cerut, de fapt s-a impus o anumită distanță, o anumită rigoare, şi nu se mai creează impresia că „Petronela e disponibilă oricând, ea vine și îmi rezolvă mie problemele”. Acum ştiu că nu e deloc constructiv pentru omul care vine la mine dacă stau doar şi îl ascult şi îl susţin, nu cred că e suficient. Cred că trebuie să mă pliez mai mult pe rolul acesta de astrolog mai practic şi mai sobru. E foarte interesant că am început să solicit uneori să rămână un soi de „distanță” între mine şi persoana cu care vorbesc. Simt că aşa sunt luată în serios, şi nu se mai creează efectul ăsta, sentimentul că până la urmă se poate vorbi de şapte ori același lucru… E important să-i trezeşti omului convingerea că informaţia care ajunge la el e o informație prețioasă care are caracter transformator.

 
ADRIAN: Un astrolog faimos din Statele Unite povestea la fel, că preferă întâlnirile la distanță, nu în persoană, deși nu le refuză nici pe astea, preferă chiar să nu vadă persoana, și explica că ascultând poate manifesta această distanța de care spuneai și că astfel este mult mai obiectiv. Spunea că la fel ca un orb, în momentul în care îți închizi ochii și ascuți urechile, auzi mult mai multe. Care sunt capitolele din astrologie pe care le folosești în munca ta? Ai vreo tehnică preferată ?
PETRONELA: Păi în funcție de ceea ce mi se solicită, prefer să încep cu astrologia natală, pentru că mi-e mai ușor mie să răspund la întrebări care țin de alte ramuri ale astrologiei dacă cunosc persoana. E practic un fel de a face cunoștință cu omul de lângă mine. De obicei mă ocup de harta natală măcar un sfert de oră, indiferent de ceea ce mă întreabă persoana și ce fel de consultație este, după care mă focalizez pe întrebare și pe zona în care este problema. E necesar să-i fac și harta natală pentru că e un prim contact, am niște înțelegeri care mă ghidează în ceea ce trebuie să fac mai departe.

 
ADRIAN: Ai vreo tehnică preferată?
PETRONELA: Nu neapărat. Dar mă simt mult mai bine dacă fac o mică rugăciune la început. Fără rugăciunea respectivă nu mă simt îndreptățită să vorbesc, cred că mă străduiesc să mă ridic deasupra condiției mele obișnuite și să mă las inspirată. Adică solicit înțelepciunea divină. Nu vreau să fiu deșteaptă, nici măcar inspirată, vreau să fiu înțeleaptă, adică să spun omului ceea ce este necesar ca ei să afle în momentul acela.

 
ADRIAN: Foarte frumos, dar eu mă refeream la o tehnică astrologică.
PETRONELA: Nu. De obicei mă uit la planete, care îmi spun cu cine am de-a face, care sunt potențialitățile, după care mă uit la casa corespunzătoare problemei care se pune în discuție și apoi ghidez cumva dialogul cu persoana respectivă ca să pun „punctul pe i”. Sau identific planeta și casa care are legătură cu întrebarea…, și apoi se leagă lucrurile, vin așa unul după altul.

 
ADRIAN: Apoi dai soluții?
PETRONELA: Nu. Soluții dau foarte rar. Recunosc că datorită ascendentului meu în Balanță și structurii mele de nativ Gemeni sunt prea puțin convinsă că există soluții pe care să ți le dea altcineva. Şi de obicei prezint ambele fațete ale problemei. Oricând, în orice situație, există cel puțin doua puncte de vedere. De obicei mi se cere o ghidare pentru o alegere, adică ce să aleg între varianta A și varianta B. Eu găsesc argumente pro pentru varianta A și argumente pro şi pentru varianta B. Alegerea, decizia personală aparține efectiv persoanei cu care vorbesc. Niciodată n-am dat verdicte, mă simt prea responsabilă și este, să zic așa, un prea mare risc să conduc omul respectiv pe un drum greșit.

 
ADRIAN: Sunt niște lucruri la care te uiți într-un mod special pe harta natală?
PETRONELA: În funcție de ce cărți de astrologie citesc în perioada respectivă.

 
ADRIAN: Ai citit multe cărți de astrologie?
PETRONELA: Am o bibliotecă întreagă și le-am citit pe cele care m-au inspirat în anumite momente. Le deschid atunci când simt, nu am perioada mea de citit. Dacă am nevoie de un răspuns, caut într-o carte. Nu sunt neapărat o persoană perseverentă, în sensul cunoașterii astea așa riguroase. Totul e că am înțeles că am nevoie de o bibliotecă de astrologie, asta e foarte important, să fiu înconjurată de cărți ca să am pe ce pune mâna, la o adică. Să le am pe toate care sunt publicate (și din păcate sunt foarte puține în limba română…) și să știu ce conține fiecare, nu în detaliu, dar să mă pot orienta “în caz de”. Dacă într-o anumită perioadă mă preocupă Nodul Sud, atunci e sigur că acesta e primul lucru pe care-l văd într-o astrogramă. Pentru că am rezonanță cu subiectul și observ Nodul Sud. Altă dată s-ar putea să observ o planetă transpersonală…, dar întotdeauna lucrurile se așează și ajung cam unde trebuie. Practic în universul ăsta diferă doar intrarea, intru pe diferite porți dar in final ajung cam tot acolo.
Bineînțeles că Soarele e foarte important, dar celor care n-au mai avut niciodată legătură cu astrologia și pentru care e pentru prima dată când apelează la un astrolog, le spun la început “povestea mea cu prăjitura”, care este așa: „noi acum descriem o prăjitură și prăjitura aia ești tu. Ca să o descriem, descriem mai întâi ingredientele și principalul ingredient este Soarele. Pe urmă adăugăm energia Ascendentului… Și pe urmă mai adăugăm… și așa mai departe. Și le spun că sunt 11 ingrediente principale, 10 planete şi un Ascendent. Şi că abia când ţinem cont de toate ingredientele şi le amestecăm in proporțiile cuvenite am descris prăjitura… Le place povestea. Și pe urmă le mai spun și povestea cu aisbergul. Pe asta nu ţi-o zic aici… Am tot felul de povești din astea frumoase care prind foarte bine. Oamenii nu vor neapărat să audă o înșiruire de explicații. Asta pot să citească și într-o carte. Efectiv iei o carte de astrologie, te uiți pe internet, te uiți unde ai planetele, mă rog. Dar în momentul în care ți se dau niște sugestii de interpretare, sau se deschid universuri din astea metaforice, ca într-o lume ca a basmului, chiar înveți mai multe și sigur rămâi cu ceva. Poate nu să ții minte detalii, dar povestea cu prăjitura, o reţii. Fac asta spontan pentru că simt aşa o chemare de a lucra cu esențe, de a prinde în cuvinte puține informații multe. Şi metaforele, şi poveştile, asta fac.

 
ADRIAN: Ai un aspect favorit legat de harta ta natală?
PETRONELA: Culmea, la modul foarte profund sunt foarte mândră de Luna mea în Capricorn. Deci, dacă citim prin manuale de astrologie, Luna în Capricorn e în exil, hmm…, nu este o poziţie prea bună, dar eu mă consider favorizată de toți zeii. Luna asta în Capricorn mă stabilizează, mă înțelepțește, mă inspiră într-o manieră foarte concretă și practică. Dincolo de “fluturașii” de tip Gemeni pe care îi mai emit, Luna mă adună, mă structurează, și e și planeta mea cea mai avansată în sens evolutiv și mereu am zis că da, mă pot baza pe ea. Obiectivul meu este Nodul Nord în Pești…, dar până acolo mai este.

 
ADRIAN: Dacă revenim, ai zis că într-o hartă te uiți la Soare și la Lună… mai ai ceva la care te uiți în primul rând?
PETRONELA: In funcţie de întrebare. La tranzite, bineînțeles că mă uit la Saturn și la Jupiter. Asta e altă poveste pe care o spun – “hai să ne uităm la ce probleme pot fi și pe ce domeniu să fii mai atent”, asta când e vorba de Saturn, și spun “hai să vedem ce șanse sunt în perioada asta și ce se poate întâmpla bun și frumos”, și atunci e vorba de Jupiter, care sunt planete suficient de lente ca să conteze. Și bineînțeles că în funcție de natura întrebării mă pot uita și pe planete transpersonale, în principal pe Uranus. Așa procedez și de obicei, dacă întrebarea ține doar de previzonal, e suficient să mă uit pe Saturn și Jupiter, nu intru pe planete rapide, nu complic foarte mult, ideea e să simplific.

 
ADRIAN: Într-o sinastrie dupa ce te uiți?
PETRONELA: La primele 7 planete pentru fiecare dintre cei doi, la conjuncturile interplanetare. Caut în primul rând aspectele armonioase cu care încep de obicei și apoi vorbesc despre cuadraturi și aici niciodată nu vreau să dau, sau să adaug îngrijorări sau să justific tensiuni dintre cei doi, ci mai degrabă le vorbesc despre șanse, despre provocări, despre evoluție și în funcție de cât sunt de deschiși, ajung să le placă foarte tare aspectele acestea tensionate.

 
ADRIAN: Faci consultații cu ambii parteneri sau doar cu unul singur?
PETRONELA: Prefer să fie ambii, pentru că din experiența mea, dacă vin amândoi, exist eu ca un factor mediator și au cui să prezinte problemele de cuplu, în prezența celuilalt. Îi lași să vorbească, să își expună problemele, într-o manieră mai puțin traumatizantă pentru ei. Își spun în felul acesta unul altuia niște lucruri importante prin intermediul meu, după care eu vin, eventual, cu niște explicații. Din păcate oamenii vin de multe ori prea devreme la astrolog când e vorba de relații. Părerea mea e că n-ai ce căuta la astrolog până când nu apar probleme. Cât timp tu ești superîndrăgostit și eşti convins că e relația vieții tale, a privi la o hartă astrală și a găsi motive să-ți fie frică de viitor mi se pare așa un fel de a-ți strica bucuria. Nu văd nimic constructiv în asta. Iar astrologia nu prea funcționează la oamenii foarte îndrăgostiți, pentru că îndrăgostirea reprezintă o stare de transcendere a limitărilor egoului, de însufleţire, atunci suntem mai greu de descris de astrograma noastră.

 
ADRIAN: Ai auzit de situații când astrologul descurajează sau interzice o relație? Vorbim aici de obiectivitate?
PETRONELA: Mie mi s-a spus că le cam spun oamenilor numai pe alea bune și după ce mi s-a spus asta de vreo două ori, am devenit mai atentă. Dar dacă ascultam apoi cu atenție ce am spus, întotdeauna se ascundeau și niște avertismente în fundal… Deşi atunci mi-am schimbat apoi un pic stilul, am revenit apoi la abordarea originală. Adică a fost un experiment eșuat, nu a mers. Chiar nu vrea să audă nimeni că relaţia lor nu va merge. Chiar dacă teoretic ei vin deschiși să le spun de toate… Atât de tare îi rănește și îi blochează, dacă le zice cineva din exterior că nu au nici o șansă! Relația trebuie să aibă o șansă. Trebuie să le dai oamenilor încredere în relaţia lor, chiar şi un milion de șanse! Să le dai în plus niște șanse pentru că probleme apar oricând și contează foarte mult cum le abordezi. Dacă ai încredere că totul va fi bine, ai o atitudine corectă. Asta e părerea mea.

 
ADRIAN: Pe ce s-ar putea baza o asemenea recomandare de descurajare a unei relații?
PETRONELA: Sunt multe lucruri pe care teoria astrologică le consideră riscante într-o relație. Cuadratura Lună-Lună este vestita cuadratură care blochează accesul la intimitate reală și chiar îndepărtează în mod surprinzător și inexplicabil persoanele una de cealaltă. Apoi există cuadratura Mercur-Mercur, care blochează comunicarea. În general e greu când apar cuadraturi pe planete personale pereche. Există şi o cuadratură care e chiar căutată: cuadratura între Martele bărbatului și Venus-ul femeii este cuadratura care aduce un potențial erotic foarte mare, dar e și aspectul ăsta e destul de riscant pentru că după un timp polarizarea poate să rămână, dar nu mai există armonie și de multe ori relația devine complicată, greu de gestionat.

 
ADRIAN: Da, și până la urmă deci ce să înțeleg, cuadraturile sau aspectele tensionate sunt în regulă pentru cei 2 parteneri, sau nu?
PETRONELA: Pentru că ești prietenul meu, îți spun că nu sunt bune, e greu de lucrat cu ele, nu e pentru toată lumea, dar există aproape întotdeauna măcar o cuadratură, nu văd cum ar putea fi numai armonie, pentru că dacă e numai armonie poate fi şi plictisitor. Deci trebuie să găsești un mod de a prezenta acea cuadratură astfel încât oamenii să nu justifice unul altuia problemele. E foarte ușor să le spui ceva care după aceea să se transforme într-un reproş permanent. Deci unul îi spune celuilalt: “ai văzut, ne-a zis și astrologul că tu ești așa și pe dincolo. Da, tu greșești, uite că tu ar trebui să faci asta și nu faci.” Deci dacă astrologul nu este inspirat, nu face decât rău, părerea mea.

 
ADRIAN: Există tipare astrologice ale compatibilității, în schimb?
PETRONELA: N-am descoperit un tipar, în schimb am favoritele mele, mai mult din experiența mea sunt relațiile pe elemente din același mod de vibrație, deci chiar pe cuadraturi. Același mod de vibrație înseamnă opoziția sau cuadraturile. De exemplu relațiile mutabil-mutabil sunt favoritele mele.

 
ADRIAN: Poți să dai un exemplu?
PETRONELA: De exemplu relațiile Gemeni-Pești, sau Gemeni-Fecioară (pe crucea mutabilă). În afară de spaima aceasta că e cuadratură sau opoziție, există un element comun în spate, și anume modul de vibrație a energiei Soarelui celor doi. Şi e foarte deosebită relația respectivă, pentru că un mod de vibrație comun la nivelul Soarelui arată o armonie foarte profundă undeva în spate. Dacă asociem modul de vibrație cu cele trei energii fundamentale, deci energia creatoare o asociem modului cardinal, energia de menținere o asociem modului fix și energia de dispersie, modului mutabil, atunci e clar că e foarte fain să fie amândouă de același tip, pentru că e o susținere în spate foarte puternică.

 
ADRIAN: Ai observat cumva ceva mai frecvent, ca un indicator al atracției, adică ce ai văzut la cei mai mulți oameni?
PETRONELA: Poate că nu mă adresez eu ca şi astrolog unui grup cu adevărat eterogen, dar cei care au venit la mine sunt foarte interesaţi de obicei de compatibilitate erotică și întrebarea asta e pe buzele tuturor. Vin oameni tineri cu posibilități multiple și fiecare vrea să fie sigur că alegerea respectivă e cea mai bună și asta e prima abordare a analizei relaţiei lor: mă uit la Martele lui, la Venusul ei şi invers. E principalul lucru de interes pentru oamenii care sunt la început de drum și din experiența mea, de multe ori, pentru o relaţie de durată nu e suficientă armonia asta sau polarizarea asta. Eu urmăresc să analizez 4 planuri – planul vital-erotic dă nota cea mai importantă, cu ponderea cea mai mare în șansa lor, dar contează foarte mult şi planul mental, de comunicare, planul afectiv, eventual puterea de a-și găsi pasiuni comune și nu în ultimul rând planul spiritual care înseamnă să fiecare dintre cei doi să găsească motivația profundă a vieții și aspiraţiilor lor pe termen lung să fie în armonie, adică să privească amândoi în aceeași direcție. Și de cele mai multe ori relația durează şi e frumoasă dacă există armonie pe plan mental și pe plan spiritual. În relaţiile de durată totdeauna există armonie pe nivelul mental (adică Mercur-Mercur) respectiv pe nivel spiritual. Și aici, la nivel spiritual, e discutabil ce anume se poate analiza. Eu urmăresc de obicei planeta Jupiter, blocajele, cuadraturile între planetele personale ale unuia și Jupiter-ul celuilalt, dar ţin cont şi de ansamblul temei.

 
ADRIAN: Sunt anumite momente în care se poate calcula în stele dacă ne îndrăgostim?
PETRONELA: Da, se văd aşa momente și de multe ori oamenii vin și îmi spun “da, mi-ai spus bine, ai punctat corect, urma să mă îndrăgostesc”. E vorba de tranzitul pe casa a 5-a, a 7-a, știi și tu, Venus-ul activat pe vreo planetă benefică, dă o șansă în plus, dar Dumnezeu are legile lui, ne dă dar nu ne bagă şi în traistă, sunt o grămadă de șanse care trec pe lângă noi și asta nu înseamnă că lucrurile nu s-ar fi putut petrece. Deci dacă tu nu te-ai îndrăgostit nu înseamnă că nu te-ai fi putut îndrăgosti, deci astrologia are întotdeauna dreptate.:) Bine, să zicem că ai Jupiter pe casa a 10-a…, ai o grămadă de șanse profesionale, dar ce faci tu cu ele? Degeaba te plângi la sfârșitul tranzitului că nu le-ai prins! Că de obicei la sfârșitul tranzitului ce regreți, aoleu!

 
ADRIAN: Faci astrologie doar cu clienții, sau și cu tine?
PETRONELA: Da, fac, deși nu mă uit foarte des pe tranzite pentru că eu cam cunosc așa pe unde sunt planetele, le văd cumva, le vizualizez pe undeva peste astrograma mea natală. Recunosc că e frustrant așa că găsești întotdeauna explicații după ce are loc un eveniment, e foarte, foarte frustrant, pentru că, de cele mai multe ori, cu foarte mici excepții, găsești explicații astrologice și chiar capeți așa o încredere extraordinară în astrologie. Dar când e să prevezi, e mai greu pentru că totuși ai libertate, ai liber arbitru și poți să alegi din diferite variante una singură… și tu trebuie ca astrolog să o intuiești pe acea singură pe care o alege clientul tău. Nu e vorba numai de previziune ci și de cunoașterea clientului tău. De-aia previziunile sunt mai bune pentru propria ta persoană, eu aşa cred, pentru că pe tine te cunoști cel mai bine și știi ce vrei să alegi și îți intuiești direcția. Eu nu sunt un bun astrolog previzional. Prefer să am confirmări… În legătură cu asta, chiar zilele astea am descoperit că există un soi de reclamă astrologică dubioasă. Unii astrologi fac aşa: după ce se întâmplă un eveniment, de exemplu la nivelul întregii țări, persoana respectivă vine și ne citează ceva din ce a spus ea anterior: “uite, eu în articolul cutare am prevăzut chestia asta!”. Şi niciodată nu uită să facă trimitere la articolul respectiv, să se citeze și să zică că a avut dreptate. Și în felul ăsta, oamenii zic: “wow, ce tare-i astrologia și ce tare e astrologul respectiv!” Eu am un sentiment al ridicolului, mi se activează așa o senzație ciudată de împotrivire, că totuși nu spune nimeni că “uite, acuma n-am spus bine”, nu vine nimeni să se autociteze când spune prostii. Deci asta chiar e jenant pentru mine, că de multe ori greșim, dar nu știu de ce ieşim în faţă doar cu reușitele astea. Dar fiecare face cum simte…

 
ADRIAN: E interesant că am ajuns aici. Deci ce să înțeleg, că un astrolog e capabil să afle viitorul sau nu, și dacă da, până la ce punct?
PETRONELA: Eu cred că poți să vezi clar viitorul doar dacă ești în același timp astrolog și clarvăzător. Adică dacă ai o anumită deschidere a mentalului superior sau celui de al treilea ochi, și dacă în clipa în care faci astrograma ți se permite să vezi, atunci da, poți să faci predicții foarte bune. Poți să faci predicții foarte bune dacă e propria ta persoană în joc, dar mă gândesc uneori că de fapt tu cam știi exact ce vrei să faci și nu practic nu faci predicții, tu practic bați în cuie viitorul, deci tu în felul ăla alegi din variantele multiple de viitor posibil, una dintre ele și o încarci cu energie. Şi apoi se petrece exact cum ai programat tu… Și mai există situaţia în care poți să prezici corect atunci când ești extrem de detașat de problema respectivei persoane și când aplici efectiv teoria astrologică și ai timp suficient să corelezi toate informațiile pe care ți le dă astrologia. Dacă ești foarte riguros poți să faci predicții foarte bune, dar trebuie să ai o minte foarte puternică, deci îți trebui un har foarte puternic, o viteză de procesare uriașă, capacitate de a corela informații foarte multe…, atunci da! Acesta e un deziderat al astrologilor care tot învață și învață și speră că la un moment dat mintea lor va putea să proceseze mii de informații simultan ca să obțină maximul de eficiență pe predicții. Este un deziderat foarte frumos, încântător, dar părerea mea este că nu-ți ajunge o viață pentru asta. Deci poți să o iei pe calea muncitorului, sau poţi să te lași inspirat, sau îți dă Dumnezeu un dar în plus. Dar de fapt tu m-ai întrebat altceva. Dacă cred în predestinare. Nu prea ţi-am răspuns…

 
ADRIAN: De fapt cei care spun că astrologia e o superstiție, cred că le e greu să accepte, din cauza educației de un anumit fel faptul că există un așa-zis destin, că există o determinare și că respingerea unui model de astrologie ține chiar de afirmarea asta de sine extraordinară care s-a petrecut în ultimii câteva sute de ani care a început cu Renașterea si revoluția științifică și acum s-a ajuns într-un punct în care efectiv respingem complet orice ni se pare determinism exprimat in vorba noastră romanească “ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”.
PETRONELA: Da, e un subiect foarte interesant, o să ajungem să filosofăm despre asta, pentru că nu putem vorbi despre asta pur și simplu. Părerea mea e așa: aceasta că este o extremă a gândirii umanității, așa cum a fost o extremă când credeam doar în predestinare. Şi că la un moment dat se va ajunge la armonie.

 
ADRIAN: Nu știm exact ce s-a întâmplat atunci…
PETRONELA: Nu știm, dar putem să considerăm că oamenii credeau în predestinare pentru că nu se auto-analizau, nu-și puneau etichete, nu aveau termeni de comparație, nici nu-și permiteau efectiv să-și folosească liberul arbitru. Asta nu înseamnă că nu exista. Foarte puțini aveau acces la starea asta de libertate pe care noi foarte mult o cerem acum, dar nu suntem pregătiți pentru ea. O considerăm un dar al lui Dumnezeu, ne supărăm foarte tare când chiar și la nivel teoretic ni se ia, dar nu știm ce să facem cu ea, habar n-avem.

 
ADRIAN: Când cineva ne spune că un lucru nu e bun, sau nu-i bine așa, sau să facem altfel…
PETRONELA: Da, nu suportăm ghidarea, e ca o revoltă.

 
ADRIAN: Plus că astrologia vorbește totuși destul de clar și despre determinism și despre acest spațiu al libertatii, cum se împacă conceptele astea?
PETRONELA: Eu am așa o teorie că de fapt avem un grad de libertate dar este în anumite limite și limitele sunt date exact de tipologia astrală a noastră la naștere. Adică ne naștem cu un potențial, libertatea noastră este îngrădită de acea esență pe care nu o putem transforma, dar putem lucra la rafinarea energiilor planetare, efectiv putem alege să fim de exemplu, un Geamăn de cea mai joasă speță sau un Geamăn evoluat. Deci putem alege să ne manifestăm la un minim potențial sau să ne maximizăm sansele.

 
ADRIAN: Să ne jucăm rolul…
PETRONELA: Este frumos faptul că ni se dau niște piese de puzzle și exact cu acele piese de puzzle trebuie să reușim să vedem o imagine de ansamblu, nu putem să vedem o imagine de ansamblu decât “curăţind” fiecare piesă, şi nu putem să furăm piese de puzzle de la vecinul… Da, ăsta e răspunsul care imi place mie, există și liber arbitru, există și predestinare. Pentru că ai liber arbitru, îți recunoști natura, nu încerci să împrumuți natura altcuiva, deci ai libertate în măsură în care accepți ceea ce ești, te cunoști pe tine însuți, dar nu ești atât de liber cum ți-ar plăcea, pentru că ar exista haos. Undeva există totuși ordine în universul ăsta și ordinea este nivel macro. Dacă punem toate entitățile umane care s-au născut, tot ce a dat Dumnezeu este tot ce a putut da și El a împărțit în mod egal la toţi și nu întâmplător, ci în așa fel încât orice sarcină s-ar da umanității, să existe posibilitatea de a fi rezolvată de cineva. Deci e nevoie de toți Gemenii din lumea asta, e nevoie de toate Balanțele, de toți Capricornii, fiecare pe frecvența lui și dacă aduni toate frecvențele astrale rezultă perfecțiunea, armonia totală. Deci nu există nimic care să lipsească la un moment dat în umanitate!

 
ADRIAN: Inseamna ca nu ești de aceeasi părere cu vorba aceea – “atunci, pe vremea mea… atunci era viață adevărată”.
PETRONELA: Şi aici am o teorie: “pe vremea lui” cel care spune aşa era tânăr și avea vitalitate bună și în momentul când ești vital, totul merge perfect. În momentul în care îți scade vitalitatea și ești bătrân și nu mai poți face anumite lucruri, clar că ceva e putred în Univers, nu? J

 
ADRIAN: Și cum s-ar explica conflictul ăsta între generații, între concepțiile care au fost atunci, “pe vremea mea” și ce se întâmplă acum? Fiecare persoană în vârstă are senzația că “ăștia de după noi nu fac nimic, nu sunt buni de nimic”…
PETRONELA: Păi nu ai cum să fii la 12 ani ca și la 80, adică sunt niște octave în calcul care efectiv te înalță, deci mergi pe o spirală ascendentă și nu vei fi niciodată la două vârste diferite în același punct, vrei nu vrei, timpul înseamnă evoluție. Dar nu cu sensul ăla de evoluție conștientă, ci efectiv evoluție. Și atunci normal că tu privind de la înălțimea vârstei de 40 de ani, dacă ai parcurs un ciclu astral și s-a cristalizat în tine o anumită cunoaștere pe care tu deja o ai și ți-e foarte ușor să o folosești, normal că îi judeci pe ceilalți care nu o au, sau ai tendința să o faci, depinde de nivelul de conștiință pe care îl ai. Pur și simplu sunt pași, sunt trepte pe care trebuie să le parcurgă toți și e frumos așa când stai și te gândești că nimeni n-are cum să sară peste vreo treaptă. La modul real nu ai cum să sari vreo treaptă, deci nu poți să te naști bătrân chiar dacă ai suflet bătrân și tot trebuie să parcurgi un pic treptele alea pe care trebuie să le atingi, nu poți să sari.

 
ADRIAN: Cum faci sinteza informațiilor pe care le citești într-o hartă? Ai spus că vezi o grămadă de lucruri acolo.
PETRONELA: De obicei spun ce văd în momentul în care văd. Adică stilul meu este următorul: mă las inspirată și să spun ce văd în momentul în care văd. Dacă sunt întreruptă, de obicei apar întrebări, mă rog, mă reorientez plecând de la ceea ce am spus deja și completez și cumva întrebările celuilalt mă ghidează unde să mă uit, cum să văd și ce să văd, iar o sinteză nu îmi permit să fac, decât pentru probleme personale.

 
ADRIAN: Cum dai concluzia?
PETRONELA: Soluția, concluzia…, mă strădui să fiu cât mai focalizată doar pe acele aspecte astrologice care au legătură cu întrebarea. Deci nu vreau neapărat să bag în problemă toți factorii, încep să simplific pentru că nu mai ajung niciodată la un rezultat dacă țin cont de tot. Trebuie să trag o concluzie până la urmă, asta se impune de la sine. De multe ori caut să mi se confirme din 3 puncte de vedere ca să o spun sau ca să am eu certitudinea că e corect.

 
ADRIAN: Deci când deschizi gura și vorbești ești absolut sigură de ce spui.
PETRONELA: Ei, hai să nu exagerăm. Mi s-a mai întâmplat și să spun și după aia găsesc cele 3 puncte, și culmea că am dreptate, nu știu cum fac.:) Eu cred că dacă cauți suficient de mult timp, în astrologie poți să găsești explicații la absolut orice. Deci să ai timp să sapi. Și asta e ceva ce mă sperie cumplit pentru că astrologia îmi alimentează nevoia mea de a îmi explica raţional lucrurile. Dar e imposibil dacă foloseşti doar mintea obişnuită. Nu totdeauna găsesc explicații când fac anumite afirmaţii… mergând pe șirul logic. Dar găsesc explicații, întotdeauna există. De fapt, parcă presimt… Și nu spun asta pentru că pur și simplu speculez, dar după ce emit o părere pentru că aşa am simţit că e corect, urmăresc să văd dacă e adevărat și culmea e că se leagă totul și sunt semne că e bine, și mi se așează lucrurile sau cumva mă liniștesc în interior și simt că a fost în regulă, deci las lucrurile așa.

 
ADRIAN: Cum se desfășoară o consultație astrologică? după părerea ta cum ar fi cel mai bine de abordat o consultație astrologică? Ai găsit numărul unui astrolog, l-ai sunat, stabilești o întâlnire…
PETRONELA: Sunt mai multe teorii aici. Fiecare astrolog își apără punctul de vedere. Dacă ești un astrolog foarte meticulos, sau dacă eşti genul care faci astrograme în scris, sigur că ai nevoie de timp ca să formulezi ceva. Sunt și asemenea astrologi care stau câte 3 zile și își aleg cuvintele până când găsesc cea mai bună soluție la o problemă. Sunt astrologi care sunt foarte inspirați și n-au nevoie de timpul efectiv. Sunt astrologi care se focalizează pe soluție și pe problemă, deci care riscă să se transforme într-un furnizor de servicii. Și nu-i rău, pentru că trăim în epoca asta în care fiecare vrea soluții, eficiență, vrea ceva în schimbul a ceea ce dă el. Da, astrologia modernă e axată pe rezolvarea de probleme.
Dar din punct de vedere al sufletului, mie mi se pare că de cele mai multe ori ajungem la astrolog atunci când suntem pregătiți să ne cunoaștem un pic mai bine și nu trebuie să oprim nimic din ceea ce vine spre noi ca şi informaţie, nu trebuie să micșorăm nimic, nu trebuie să găsim răspuns la o singură problemă. De fapt se manifestă nevoia omului de a se deschide şi de a se cunoaşte iar tu ca şi astrolog trebuie să prinzi șansa asta de a transmite ceva important în momentul în care sufletul omului este deschis… Din cauza asta eu personal foarte rar pun întrebări la început care să mă limiteze, de cele mai multe ori mă las inspirată și încerc să il simt pe cel de lângă mine și intuiesc, de cele mai multe ori ajung să vorbesc de ceea ce trebuie. Asta a fost prima mea abordare, așa făceam la început, dar mi-am modificat un pic stilul din nevoia de a fi mai eficientă și am constatat că funcționează și așa. Depinde foarte mult de omul care vine pentru că am oameni care vin de ani de zile la mine și sunt obișnuiți să stea de vorbă cu mine efectiv, să mă lase să spun ce vreau eu și sunt oameni care vin de prima dată la mine, au timpul limitat, chiar îi întreb cât timp au și eu vor să le dau un singur raspuns, deci nu există nici aici nici o regulă bătută în cuie.

 
ADRIAN: Crezi că munca ta este diferită de cea a altor astrologi în vreo privință sau toți astrologii lucrează la fel?
PETRONELA: Sigur că sunt diferită, fiecare astrolog este un univers și modul cum abordează astrologia este unic. Sunt clase de astrologi, eu le-aș spune tipologii astrale de astrologi – astrologul Geamăn, astrologul Rac, astrologul Leu etc. În spate stă o nevoie sufletească a astrologului de a se exprima pe sine în funcție de Soarele lui. Deci clar că într-un fel o să abordeze problema un Geamăn (care se îmbată uneori cu vorbele lui J), altfel o va aborda un astrolog Capricorn… Clar, toată structura sufletească, astrală, fizică a astrologului impregnează modul lui de a face astrologie.

 
ADRIAN: În regulă, dar cum e munca ta diferită de a altor astrologi?
PETRONELA: Păi nu prea știu așa în detaliu ce face fiecare astrolog în bucătăria lui. Eu urmăresc ca la sfârșitul fiecărei consultații să am un sentiment de bucurie. Am nevoie să mă hrănesc sufleteşte, și cred că asta mă și ține aici.

 
ADRIAN: Deci nu joci in rolul cavalerului sfântului potir, care taie nemilos cu sabia, in numele vointei divine… Tu vii cu ramura de măslin, dai speranță.
PETRONELA: Acuma că îmi pui întrebarea asta îmi dau seama că sunt destul de egoistă, că eu văd binele meu și binele meu e să fac astrologie. Deci pur și simplu îmi place și mă hrănește astrologia și foarte rar se întâmplă să obosesc, obosesc doar atunci când vine o persoană și pune tot aceleași întrebări mai multe ședințe la rând, sau când simt că sunt manipulată, că mi se cere atenție și energie și nu ceva astrologic.

 
ADRIAN: Deci criteriul tău pentru o consultație reușită este bucuria pe care tu ca astrolog o ai dacă clientul pleacă mulțumit.
PETRONELA: Da, de obicei pleacă mulțumiți, dar aici sunt două categorii de oameni: cei care pleacă mulțumiți și fac ceva cu ceea ce au aflat și cei care pleacă mulțumiți și rămân fix la fel ca înainte. Și din păcate nu pot garanta că cei care pleacă mulțumiți de la mine chiar vor face ceva sau vor aplica ceva sau au înțeles pentru totdeauna. Eu am o regulă: nu facem niciodată mai mult de o astrogramă la două săptămâni cu aceeași persoană, pentru ca informatia să se fixeze, să poată fi “digerată”.
Ca persoană privată eu nu am apelat la astrologi pentru că nu am avut încredere că cineva din afară poate să vadă sufletul meu mai bine decât mine. Dar mi-am zis acum o lună că hai că trebuie să depășesc blocajul ăsta și să mă duc la cel mai bun astrolog pe care-l cunosc. A fost nu numai un exercițiu de umilință, a fost şi o curiozitate și o nevoie de a mă oglindi în cineva care foloseşte aceleaşi instrumente de cunoaştere ca şi mine. Și culmea e că am constatat asemănări destul de mari între stilul meu și stilul acelei persoane și văd că din multitudinea de informații am rămas cu acele informații care m-au surprins, pe care nu le gândisem și eu. În rest au trecut toate așa peste mine și nu m-au influențat prea tare. Deci acele informații care m-au provocat, m-au stârnit, care mi s-au părut că nu sunt adevărate în momentul în care le-am auzit… acelea m-au pus pe gânduri și au avut un potențial de transformare. Dacă astrologul vine și îmi spune ceva ce știu, atunci nu mă surprinde şi tind să rămân pasivă.

 
ADRIAN: Foarte interesant subiectul ăsta… pentru că de obicei te duci la astrolog și îți spune ceva despre tine, că ești într-un fel sau altul, dar tu știi deja lucrul ăla, nu? Eu unul nu mă simțeam niciodată mulțumit când nu mi se dădeau soluții, remedii. Dar e foarte interesant ce spui…
PETRONELA: Da, e interesant, pentru că eu nu mai sunt la nivelul în care astrologia să mă cucerească așa. Dacă aș intra pentru prima oară în viața mea în contact cu astrologia și cineva mi-ar spune o grămadă de lucruri foarte adevărate despre mine fără să mă cunoască, aș spune “wow, ce știință minunată”. Dar eu nu mă mai duc acum la astrolog ca să am starea asta zen, mă duc ca să fac ceva cu mine.

 
ADRIAN: Astrologic vorbind, de ce e legată starea asta zen?
PETRONELA: Eu știu? E o accesare a mentalului superior, o acceptare a paradoxurilor… o stare de vid mental care are legătură cu eterul și cu momentele de hiatus. Deci astea ar fi, în mare.

 
ADRIAN: Când vin oamenii la astrolog, care e cel mai frecvent motiv pentru care vin?
PETRONELA: Sunt perioade si perioade, de exemplu acum am intrat într-una în care oamenii mă întreabă nici mai mult nici mai puțin care este menirea lor spirituală. Este fantastic, fiindcă nici nu te poţi apropia de întrebarea asta fără să faci astrograma natală, fără să vorbești despre energiile sufletului, despre Soare, despre planete… Nu poţi să abordezi cea mai tare întrebare, cea mai încuietoare dilemă posibilă, fără să te foloseşti de toată cunoaşterea ta astrologică. Descoperirea menirii vine apoi, dacă vine, printr-o revelație. Și mereu le spun oamenilor: aveți informații mai multe acum, meditați și o să aflați care este menirea voastră.

 
ADRIAN: Dar dacă ne referim la categorii de probleme? Pentru ce vin oamenii la astrolog?
PETRONELA: Pentru relații vin, astea sunt pe locul întâi și pentru astfel de întrebări vin mai ales femeile. Bărbații, dacă vin singuri, vin mai mult pentru carieră și pentru situaţia lor financiară. Şi mai vin aduși de femeia lor pentru analiza relaţiei lor. Subiectul al doilea ca pondere a devenit sănătatea, pentru că mă adresez și oamenilor care au început să se îmbolnăvească, din păcate. Şi al 3-lea motiv este cariera, sau schimbarea de carieră, deci vine omul să mă întrebe dacă și-a ales bine cariera. De obicei mă întreabă înainte de a-și schimba cariera, pentru că acolo stai cu cele mai mari dubii. Asta e problema. Că în momentul în care ești deja prins într-un job și ești mulțumit într-o anumită măsură nu te duci la astrolog. Te duci când se pune problema să schimbi job-ul respectiv, pentru că aici nu prea ai nici o informație. Nu prea ai feeling-uri legat de cariera următoare.

 
ADRIAN: Care e capitolul din astrologie pe care plănuiești să-l studiezi în viitor?
PETRONELA: Eu sunt deschisă acum pentru provocări și dacă cineva mă pune la treabă eu învăț. Am înțeles pentru epoca asta din viața mea că se petrece o deschidere foarte mare, și că orice este posibil și oricum urmează să tot învăț, pentru că urmează să-mi intre Saturn peste casa a 3-a peste ceva timp și în mod clar atunci ori voi învăţa lucruri noi sau voi scrie o carte, nu știu ce, s-ar putea să n-aibă nici o legătură cu astrologia.

 
ADRIAN: Câte cărți vrei să scrii?
PETRONELA: Una și bună.

 
ADRIAN: Pe ce subiect?
PETRONELA: Evident, ca toți Gemenii inteligenți pe care-i știu, voi scrie ceva autobiografic. Glumesc!

 
ADRIAN: Am înțeles.
PETRONELA: Dar să știi că tot ce s-a scris pe lumea asta este într-o anumită măsură autobiografic, părerea mea. Dar așa, astrologic, aș vrea să găsesc mereu motive de cercetare astrologică, mă atrage foarte mult, mi se potrivește foarte bine să stau să fac cercetare astrologică riguroasă.

 
ADRIAN: Deci tu vrei să mergi cu lucrurile la nivel macro.
PETRONELA: Vreau, dar nu am suficiente date, nu am o echipă cu care să lucrez și munca asta nu se face de una singură.

 
ADRIAN: Păi, cred că îți amintești scena din filmul ET. Trebuie doar să lansezi chemarea.
PETRONELA: Da, simt nevoia unui grup de prieteni.

 
ADRIAN: Crezi că există probleme la care astrologia poate răspunde și la care nu?
PETRONELA: Există întrebări proaste și întrebări bune pentru astrologie.

 
ADRIAN: Dă-mi exemple de întrebari proaste și bune.
PETRONELA: Întrebările proaste ar fi întrebările din astea care n-au decât două variante de răspuns, variante care se exclud una pe cealaltă. Mie mi se pare că nu există asemenea posibilitate în astrologie, n-o să fie niciodată 100% da sau 100% nu, cum vor oamenii. Gen: “voi câștiga la loto?” Sau, “o să mă mărit cu individul acesta?”. Căci asta este efectiv alegerea ta. Că poți să te măriți sau nu… dar dacă ai pus întrebarea că poți să te măriți cu individul respectiv, fără să poţi să formulezi şi altfel întrebarea, e o întrebare proastă.
O întrebare bună ar fi, din ce cauză am această problemă în această perioadă? sau în ce perioadă ar fi mai bine să… dar nu în ce zi, în ce perioadă. Eu știu, toate întrebările care au ca rezultat creşterea încrederii în talentele tale sau în destinul tău…., astea sunt întrebări bune.

 
ADRIAN: De exemplu o întrebere de genul “unde ajung în viața asta” e întrebare bună sau proastă?
PETRONELA: E o întrebare grea, nu e o întrebare proastă. E grea, provocatoare, e firesc să te întrebi asta.

 
ADRIAN: Dar dacă întreb “cum am să mă simt când o să am 60 ani?, Cum va fi viața mea într-o anumită perioadă?”
PETRONELA: Dacă ai o anumită deschidere să consideri răspunsul doar o variantă dintre multe variante posibile, din care una este cea mai probabilă… este o întrebare bună.

 
ADRIAN: Când se consideră o variantă, când nu-ți convine, sau… ?
PETRONELA: Cred că înțelept ar fi să se considere o variantă în ambele situații. Dar e foarte atrăgător să ai o viziune asupra vieții și să ai justificări pentru asta.

 
ADRIAN: Este vreun domeniu din astrologie pe care ai vrea să-l studiezi în viitor sau pe care îți propui sa il studiezi?
PETRONELA: Pe mine m-a atras astrologia relațională și sunt mult mai capabilă să fac bine asta decât altceva. Dar îmi place și astrologia natală, dar aici rămâne de văzut dacă nu cumva m-am rigidizat în domeniul ăsta, pentru că, la fel ca în orice job sau orice lucru pe care-l faci mult timp, intervin niște rutine și trebuie să îți golești mintea din când în când. Ca să-mi golesc mintea în domeniul astrologiei e foarte greu, efectiv e o experiență de viață, nu o cunoaștere, nu pot să o neg, nu pot să spun “nu știu astrologie” și să o iau de la capăt. În momentul în care îmi tot clădesc pe ceea ce am învățat în urmă, nu mai sunt liberă de condiționările astea mentale. Astrologia relațională îmi dă un mai mare grad de libertate și nu risc să am atât de multe șabloane.

 
ADRIAN: Care sfatul pe care l-ai dat cel mai des în astrologia relațională?
PETRONELA: Dați-vă o șansă!

 
ADRIAN: Și care ar fi rata de succes?
PETRONELA: Depinde când vin oamenii. Dacă vin la început, nici nu e nevoie să audă asta, dacă vin prea târziu, nu mă ia nimeni în serios. Deci dacă vin prea târziu la astrolog, ei au decis deja în sufletul lor să se despartă și e doar o chestiune de timp, părerea mea. Eu plec de la premiza că sunt pusă ca astrolog în situaţia să găsesc motive pentru ca oamenii să fie împreună și pe asta mă axez, care sunt acele motive…

 
ADRIAN: Putem vorbi despre astrologi buni și astrologi răi?
PETRONELA: Nu putem. Fiecare se străduie. Dacă este cu adevărat fascinat de domeniul ăsta, înseamnă că e un om deosebit. Nu poți să fii fascinat de astrologie decât dacă ești pasionat sau atras de ceva care e dincolo, adică dacă ești un om deosebit. Nu poți să fii un om pur instinctual și mulțumit de viața ta și să citești astrologie. Pur și simplu chestiunile astea se exclud reciproc, deci până la urmă trebuie să ai o anumită nemulțumire fundamentală, sau o neliniște interioară ca să faci așa ceva.

 
ADRIAN: Ai auzit de povești horror cu astrologi?
PETRONELA: Da, dar de obicei chiar mă simt prost când vin oamenii și îmi zic “mi-a zis cutare astrolog nu știu ce grozăvie”. Asta numesc eu o poveste horror pentru că nu pot să-i scot omului povestea aia din cap. Efectiv el e șocat, nemulțumit, frustrat, dar nu pot să-i spun că e cel mai prost astrolog din lume. Eu îmi apăr astrologia.

 
ADRIAN: Cum vine asta? Omul îți povestește o chestie horror dar nu există astrologi răi, toți sunt foarte buni.
PETRONELA: Nu, toți sunt convinși că sunt foarte buni.

 
ADRIAN: Ce calități trebuie să aibă un astrolog, un om care face meseria asta?
PETRONELA: Să nu facă proiecții ale vieții lui în viața celuilalt. Știi, proiecția e un mecanism psihologic prin care noi proiectăm propriile probleme în celălalt. De exemplu astrologul își caută o casă și nu găsește și imediat mută conversația spre probleme de genul ăsta. Dacă el e provocat de o problemă relațională și se ceartă cu iubita sau iubitul, asta se cheamă că nu separi viața ta de viața celuilalt.

 
ADRIAN: Cum faci separația asta?
PETRONELA: Trebuie să ai un control bun pe psihicul tău, să fii foarte liniștit când faci astrologie, deci să recunoști când nu ești în stare să faci, să te retragi și, vorba ta, există oameni care nu-s capabili să facă asta și atunci ar trebui să se retragă.

 
ADRIAN: Ai vreun astrolog preferat?
PETRONELA: Recunosc că am tot căutat astrologi preferați și prin rezonanță m-am apropiat tot de cei care seamănă cu stilul meu. Deci n-am putut rămâne în preajma unor oameni care nu mi se potrivesc ca stil. Cei care sunt extrem de legați de litera cunoașterii astrologiei, mai puțin decit de spiritul ei, nu sunt pentru mine.

 
ADRIAN: Ai povești de succes?
PETRONELA: Da, multe. Aici pe undeva în calculator un mesaj pe care cred că l-am păstrat, un mesaj de jumate de pagină A4 în care eram transformată într-o zeiță, eram ceva ce nu s-a mai văzut. Îmi era şi jenă să citesc mesajul, n-am putut să îl citesc până la capăt. Când am citit prima propoziție, am simțit cam despre ce e vorba și am închis mesajul, am zis, nu, e o problemă cu persoana respectivă, dar ea era atât de încântată, îmi tot spunea că “mi-ai schimbat viața cu astrograma asta”. In loc să mă simt măgulită, eu mă simt jenată, jignită, lovită pe undeva pentru că îmi dădeam seama că e foarte greu să joci rolul ăsta în viața cuiva.

 
ADRIAN: Ai eșecuri?
PETRONELA: Eșecuri care vin din neatenția mea sunt, din păcate. Chiar mă supăr atât de tare pe mine încât nu vreau să mă mai apropii de astrograma respectivă. De exemplu greșesc Ascendentul, uit să bifez ora de vară, mi se întâmplă o dată pe an. Și sunt extrem de inspirată, vorbesc două ore cu un om, eventual la telefon, la distanță, omul e extrem de mulțumit și dimineața urmatoare am o revelație: “stai, că eu n-am pus ora de vară!!!”, și mi-a ieșit alt Ascendent! Și am o stare atât de urâtă, atât de rea, pentru că nu înțeleg de unde a venit inspirația aia, și nu știu de ce omul acela a fost mulțumit. Informațiile sunt 70% corecte, că nu depind doar de Ascendent, dar nu mai este o astrogramă corectă.

 
ADRIAN: Și ce faci în momentul ăla?
PETRONELA: Ultima oară când am făcut așa am dat un telefon, un mesaj în care am scris îmi cer scuze, am făcut o greșeală, îți fac o altă înregistrare și i-am trimis înregistrarea. Dar n-am putut să scap, să-mi iau greutatea de pe suflet. Am avut o stare de eșec vreo 2-3 zile. Eram așa de supărată… și am început să înțeleg de ce nu am pus ora de vară. Pentru că persoana era de la București și eu nu am văzut-o. Adică trebuie să vezi, să ai măcar o fotografie, că era ascendent Gemeni respectiv ascendent Rac. Și erau diferențe prea mari, sigur aș fi simțit. Simt energiile astrale, de obicei. Ai auzit povești din astea, să fii în preajma unui om timp de jumătate de oră și după aia să mergi să-i spui zodia? Eu fac chestia asta foarte des.

 
ADRIAN: În ce procent ghicești astea? 60%? 80%?
PETRONELA: Undeva între 60 și 80%, dar traiesc ceva de genul, stau la un spectacol în spate unde vorbesc doi oameni, stau, îi ascult un sfert de oră și apoi îi întreb și le zic zodia, o simt. Nu pot să-ți spun. E o formă de acces la energia fundamentală, arhetipală a zodiei. Nu pot să explic.

 
ADRIAN: Cât durează să te împrietenești la nivelul ăsta cu personajele din astrologie, adica din momentul în care te apropii de astrologie, până când ești in stare sa faci așa ceva?
PETRONELA: Nu știu dacă poți să o capeți abilitatea asta așa prin cunoaștere. De exemplu am un caz care face și el astrologie dar nu are abilitatea asta pentru că gândește prea mult.

 
ADRIAN: Ce cărți despre astologie ți-au plăcut?
PETRONELA: Dane Rudyar, Astrologia Personalității. Nu mai studiez de mult cărțile care dau rețete, m-au dezamăgit toți astrologii mari care dau reţete.

 
ADRIAN: Există vreun astolog care te enervează?
PETRONELA: Toți ăștia de la televizor mă enervează J. Mă scot din sărite, nu prea există excepții. Poate doar Urania, când am foarte mare răbdare. Urania este o persoană care se lasă inspirată și are un anumit grad de cultură, deci este o persoană cultă. Este un astrolog bun, după părerea mea.
 
ADRIAN: Ții cursuri?
PETRONELA: Mi s-a propus de mai multe ori și am spus nu, nu, nu. Când a venit cineva în locul meu să ţină cursurile pe care le-aş fi putut ţine eu, am plâns. Adică am regretat că nu am depășit acel blocaj şi acea frică pentru că știu că aș fi un bun profesor. Pentru că am entuziasm. Un bun profesor trebuie să fie pasionat de ceea ce predă. Eu cu pasiunea mea aș putea să împătimesc și pe alții. Nu să le spun ceva din astrologie, dar să le transmit o emoție, o curiozitate, ceva.

 
ADRIAN: Probabil că ăsta e cel mai important lucru.
PETRONELA: Pentru mine care mai și predau în paralel, știu că dacă predai fără să-ți placă un obiect, nu ești un profesor bun.

 
ADRIAN: Ce predai?
PETRONELA: Predau informatică și nu sunt pasionată de toată informatica, dar am ales să predau acea bucată din informatică care îmi place și acolo am rezultate. Deci e clar că ești mai bun profesor în domeniul pe care îl iubești. Și îmi place astrologia, deci știu că în domeniul ăsta aș fi un bun profesor.

 
ADRIAN: Ce sfaturi ai pentru cineva care ar dori să învețe astrologie? Cum trebuie să procedeze după părerea ta?
PETRONELA: Să-și facă timp să ofere un grad de prioritate acestui deziderat, să nu lase cumva entuziasmul să dispară, să bată fierul cât e cald și în momentul în care are rezonanța să o folosească, pentru că rezonanța vine și dacă nu o alimentezi, dispare. Nu contează ce faci, dacă citești, dacă te duci la un curs, sau la un astrolog, este bine oricare dintre astea, pentru că se alimentează rezonanța. În momentul în care te duci peste 3 luni, mai ai chef? Nu mai ai chef. Pentru că invervin altele. Bineînțeles că ți-o poți activa, dar dacă faci așa pauze, n-o să ai niciodată continuitate, o stare de înțelegere care să provoace salturi, saltul prin acumulare, știi tu.

 
ADRIAN: Ar putea cineva să învețe astrologie de la tine?
PETRONELA: Astrologie cum fac eu nu, dar astrologie la modul intelectual da. Adică nici n-aș vrea să vină cineva și să mă ia pe mine de model ca astrolog, dar astrologia este o știință atât de faină și care merită atât de mult că…

 
ADRIAN: Dar ai fi dispusă să înveți pe cineva?
PETRONELA: Da, aș fi dispusă, dacă se crează o rezonanță între noi și dacă modul acelei persoane de a face astrologie e în rezonanță cu mine, da. Dar nu forțez pe nimeni.

 
ADRIAN: Ce tip de clienți ai? Cei care vin o singură dată, mai mult din curiozitate, sau majoritatea sunt constanți?
PETRONELA: Sunt de amândouă tipuri. Cei care vin prima oară și îmi pun întrebări foarte înalte spiritual, gen care este rostul meu în Univers, mai vin și a doua oară. Cei care îmi pun întrebări foarte concrete vin de obicei o singură dată, pentru că nu sunt foarte satisfăcuți de răspunsurile mele. La întrebări gen o să câștig la loto sau cum va evolua relația mea în mod strict, nu sunt foarte mulțumiți. Dar cei care au întrebări mai profunde vin de mai multe ori și chiar își fac abonament.:)

 
ADRIAN: Și cu care îți e mai ușor să lucrezi?
PETRONELA: Îmi place să lucrez cu cei care au mintea deschisă şi flexibilă. Şi îmi place să lucrez cu cei care vin de mai multe ori, pentru că se stabileşte o relaţie mai specială între noi. De exemplu vin oamenii și își fac revoluții solare… încă din 2005 am o persoană care tot vine, și n-ar fi venit și a doua oară dacă nu i-aș fi spus prima oară ceva bun. Și nu e singura. Am observat că sunt persoane din anumite zodii care vin de mai multe ori. Racii și Capricornii vin. Capricornii sunt foarte organizați, își organizează întâlnirea la astrolog cu două săptămâni înainte de a fi ziua lor și fac asta în fiecare an. Şi am și persoane care își notează ceea ce le spun, după ce ajung acasă cu înregistrarea discuţiei noastre, își transcriu într-un caiet discuţia și urmăresc evenimentele. Și al următorul an când vin la mine reascultă înregistrare anterioară și compară ce le spun cu ce a fost și spun “Wow, nu știu de unde ai știut dar așa a fost!”. Şi eu când îmi îmi spun lucrul ăsta am așa o un soi de strângere de inimă că nu mai știu ce le-am spus, evident.:)

 
ADRIAN: Și zodiile care vin cel mai puțin?
PETRONELA: Gemenii, Vărsătorii…

 
ADRIAN: Fecioarele?
PETRONELA: Da. Şi Balanțele mai rar au venit. Semnele de aer vin mai puțin, foarte puțin.

 
ADRIAN: Te-ai întâlnit cu obiecții la adresa astrologiei? Care ar fi cea mai întâlnită?
PETRONELA: E una care mă doare pentru că mă simt cumva că mă vizează personal. Că sunt foarte mulți speculanți în astrologie. Și mă simt un pic vizată pentru că modul meu de a face astrologie nu poate fi considerat neapărat foarte riguros, desi se bazează pe o cunoaștere foarte riguroasă. Dar îmi zic că n-aș fi ajuns să fiu inspirată dacă n-aș fi avut cunoaștere.

 
ADRIAN: Și deci care este obiecția la adresa astrologiei pe care ai intilnit-o cel mai des?
PETRONELA: Că este o speculație.

 
ADRIAN: Și cum i-ai răspunde?
PETRONELA: Păi speculanții sunt cei care trag foloase personale, deci nu poți să vorbești de speculanți dacă nu vorbești de profit, dar astrologia, adevărata astrologie nu pune problema profitului. Deci nu poate fi numită speculație decât pentru cei care fac pentru bani treaba asta.
De fapt este multă rigoare în astrologie,nu poți să încurci simbolurile, de exemplu, trebuie să le cunoști foarte bine și din punctul ăsta de vedere astrologia este foarte riguroasă. Nu poți să pui în cârca lui Uranus ce-i aparține lui Neptun, de exemplu.

 
ADRIAN: Are rigoare și precizie.
PETRONELA: Exact. Te joci cu simbolurile în anumite limite care sunt foarte precise, şi aceste simboluri sunt foarte vaste şi vii și asta da, îți permite să îți miști mintea, dar asta nu înseamnă că speculezi. Și uite ce se întâmplă: vrei, nu vrei, în momentul în care vine cineva la tine, el este deschis să primească niște sfaturi. Și tu trebuie să folosesti momentul in care el s-a deschis față de tine. Trebuie să pui în solul pe care l-a pregătit niște semințe bune, în sensul ăsta speculezi situatia. Eu nu pot să mă numesc speculant pentru că nu mă duc în întâmpinarea omului și să-i spun tot felul de vrute și nevrute ca să câștig ceva. Atunci aș fi speculant.

 
ADRIAN: Îmi poți spune trei persoane care ți-au influențat cel mai mult gândirea?
PETRONELA: E o întrebare foarte grea. Am să mă gândesc la ea.

 
ADRIAN: Spuneai că crezi în Dumnezeu. Cum se împacă asta cu astrologia?
PETRONELA: Păi de ce nu s-ar împăca?

 
ADRIAN: Pentru mulți pare să fie…
PETRONELA: Când omul la sfârșitul primei întâlniri cu mine spune: “Wow!” Eu îi spun atunci – uite, vezi un motiv în plus să crezi în Dumnezeu, pentru că ordinea asta universală nu poate exista dacă nu ai conceptul de Dumnezeu, ca și Creator, ca și inteligență cosmică. Aspectul de Dumnezeu Creator se pliază perfect pe astrologie, care justifică toate actele divine posibile.
În schimb nu pot să merg într-atât încât să-i dau omului un anumit fel de a crede în Dumnezeu, pentru că și eu am trecut de prea multe ori în viață prin schimbări în domeniul ăsta, deci modul în care mă raportez la Dumnezeu se poate schimba, dar credința în Dumnezeu, în ordinea universală, în legătura dintre sus și jos, că până la urmă asta este, asta este indubitabilă și astrologia nu vine decât să îți confirme acest aspect. Şi poți să ai momente de revelație spirituală din cele mai înalte nivele când observi cât este de bine reflectată astrograma în ființa ta. Până la urmă nu e decât un desen pe care un străin ți-l explică și desenul acesta îți explică ceea ce ești, și dacă n-ar fi ordine în univers și n-ar fi cineva acolo sus care să te fi creat așa, n-ar fi logic, n-ar fi posibil.

 
ADRIAN: Ce crezi că este astrologia? E un calendar? O metodă de vindecare? O metodă de predicție?
PETRONELA: Este o știință a ritmurilor cosmice. Să fii în armonie cu aceste ritmuri înseamnă să folosești la maxim astrologia. Adică trebuie să te lași dus de curent în sensul sa fii foarte lucid și atent, la posibilitățile de a schimba cursul, dar în nici un caz nu trebuie să te împotrivești curentului. Nu e decât o pierdere de energie. Noi vrem să credem că putem schimba cursul râului. Ne place foarte mult ideea asta.

 
ADRIAN: Și e adevărat că putem schimba?
PETRONELA: Cursul vieții noastre nu-l putem schimba. Din păcate mergem de la naștere spre moarte.

 
ADRIAN: Ce anume putem schimba?
PETRONELA: Putem schimba atitudinea noastră pe parcursul drumului. Este o filosofie aici, dar toți marii oameni din lumea asta au ajuns la această concluzie, de obicei mai spre sfârșitul vieții, că singurul lucru pe care îl poți schimba oricând este atitudinea ta. Și cum să faci să ai atitudinea corectă, tot astrologia te poate învăţa. Îţi arată care e atitudinea cea mai bună pe care poți să o ai, având în vedere natura ta esențială astrologică. Asta resimt.

 
ADRIAN: Cum procedezi când faci o astrogramă? Te uiți acolo și îți vorbesc stelele, sau…
PETRONELA: Nu consider că îmi vorbesc. Deși am cochetat și cu ideea asta de ființe vii care vin și îmi șoptesc la ureche, a fost o vreme frumoasă, aș spune poetică, dar totul depinde foarte mult de starea mea. De cele mai multe ori pur și simplu intru în rezonanță cu universul acesta al astrologiei și îmi permit să îl interpretez așa cum vin.

 
ADRIAN: Ai vreo tehnică? Cum intri în rolul ăsta de astrolog?
PETRONELA: Nu știu cum am ajuns la lucrul ăsta, dar știu ce fac acum. Mi-a fost dat rolul ăsta, nu mi l-am dat eu și intru foarte ușor în el, efectiv simt că uit de mine, deci o modalitate extraordinară de a uita de problemele mele atunci când fac astrologie. Pur și simplu uit durerile fizice, de problemele sufletești, dacă am o traumă în viața mea, intru în rolul de astrolog și alchimizează tot. Cred că se ridică energia…

 
ADRIAN: Ai întâlnit situații când stele “tac”?
PETRONELA: Când e vorba de astrologia orară de multe ori se întâmplă așa.

 
ADRIAN: De exemplu ai situații când vine un client si nu știi ce să-i spui sau nu înțelegi ce scrie acolo?
PETRONELA: Da, și să vezi, culmea, sunt și semne: se blochează reportofonul, se închide monitorul, trântește cineva o ușă, este o lipsă de armonie… Dacă o privești în exterior e ceva aiurea, dar eu știu că de fapt în interiorul meu nu e ceva bine, ceva nu e în regulă.

 
ADRIAN: Deci te-ai învățat să citești semnele.
PETRONELA: Dar le simt efectiv, e ceva ca un blocaj, nu mai am nimic de spus.

 
ADRIAN: Ai avut și perioade din astea, momente de premoniții?
PETRONELA: Mi s-a spus că da, dar nu le-am urmărit în mod special.

 
ADRIAN: Ți s-a întâmplat să vezi, să simți?
PETRONELA: Da. De văzut nu. Mai mult simt, deci simt ce va fi. Cred că dintotdeauna.

 
ADRIAN: Dacă ar fi să o iei acum cu astrologia de la capăt, ce ai face altfel?
PETRONELA: Mult timp mi-am reproșat că fiind autodidactă am pierdut mult timp separând neghina de linte, știi? N-am fost suficient de inteligentă să mă duc la un maestru de astrologie și să-mi separe el informațiile proaste de cele valoroase, am pierdut o grămadă de timp citind bălării, nu am avut grijă să le separ atunci. Am putut să le separ mai târziu, dar mi-a fost greu să scot din cap anumite prostii pe care le-am citit, de exemplu, și din cauza asta nu mai recomand nimănui să fii autodidact, trebuie să te duci la cel mai bun, pe care, ca să-l găsești, trebuie să ai puterea să te duci mai întâi la mai mulți. Adică să-i cauți tu pe ei… Şi nu trebuie să fie acela pe care ţi l-a recomandat vecinul, ci acela care simţi tu că e cel mai bun pentru tine. Asta înseamnă o perioadă în care chiar să cauți un maestru bun de astrologie.

 
ADRIAN: Ai avut emoții înainte de o astrogramă?
PETRONELA: Întotdeauna!

 
ADRIAN: Mai ai și acuma? Cum faci?
PETRONELA: Fac rugăciunea despre care ţi-am vorbit, şi mă liniștesc. Dacă nu mă liniștesc, nu fac astrologie. Atunci am o stare de încredere, întotdeauna iese bine. Nu mai am cum să fiu îngrijorată.

 
ADRIAN: Și rugăciunea asta o faci împreună cu clientul?
PETRONELA: Nu, nu întotdeauna și nu îi spun că e rugăciune. Le spun oamenilor că dacă vor să facă cu mine e bine, dacă nu nu. Dar ca idee le recomand să fie cât mai detașați și să privească evenimentul ca pe un joc. Deci să nu mă ia foarte tare în serios. Poate o dată o să spun o prostie. Ce ar însemna să mă ia prea tare în serios?

 
ADRIAN: Câte astrograme ai făcut maxim într-o zi?
PETRONELA: Maxim 5. Dar nu mai repet experiența. Acum chiar și două mă obosesc. Pentru că eu când fac astrologie mă consum sufleteşte. Mă și alimentez mental, mintea zbârnăie acolo, e ok, dar sufletește mă consum.

 
ADRIAN: Ce s-ar întâmpla dacă ai face mai multe?
PETRONELA: Ar trebui să mă las de serviciu. Dacă aș avea timp aș putea să fac mai multe, dar ar trebui să fiu atentă cu timpul meu, să fac pauze între astrograme ca să mă pot “debarasa” de o energie ca să poată să rezonez cu altă energie, să nu rămân cu “codițe”. Din păcate eu fac astrograme numai după-amiaza, iar uneori se întâmplă să fac două una după alta și la sfârșitul zilei știu că a doua a fost mai proastă decât prima pentru că am fost eu mai obosită. Și de-asta le spun uneori oamenilor să amâne, să aibă răbdare… Dar ce-i mai dureros este că vin unii și spun “acum trebuie să-mi dai răspunsul, în momentul ăsta“, deci e o presiune extraordinară… Nu vii ani de zile la astrolog și după aia vrei “azi, în clipa asta”! Deci nu dai Universului timp să-ți dea un semn, tu vrei acuma, în clipa asta. Eu le zic, vedeți, când va fi să veniți, când va fi să fie, nu faceți supraeforturi şi nu forţaţi nimic, ca să ajungeți la mine.

 
ADRIAN: De ce calități ai nevoie ca să devii un bun astrolog?
PETRONELA: De bun simț, inteligență, empatie, intuiție, înțelepciune, memorie, optimism, spirit pozitiv (și aici eu personal mai scârțâi). Si de credință. Credință nu din asta habotnică, credință care să-ți dea viziune de ansamblu. Fără viziune de ansamblu nu faci nimic cu astrologia.

 
ADRIAN: Care e cea mai mare provocare cu care se întâlnește un astrolog?
PETRONELA: Moartea. Am avut 3-4 astrograme foarte grele, au fost persoane care m-au întrebat când vor muri, pentru că, de exemplu, alt astrolog le-a zis că vor muri la 82 de ani și ei aveau 81… Şi îți trebuie toată abilitatea ta de om cu bun simț să scoți din capul omului respectiv acea frică. Astea-s chestiuni pe care nu le uită nimeni, pentru că dacă intră în creierul omului că va muri la o vârstă, că i-a zis vrăjitoarea, ghicitoarea, apare o frică. Altă provocare a fost ceva de genul “sunt bolnav de cancer în stadiul terminal, nu vreau să mor. Spune-mi că o să trăiesc!”. Asta da provocare! Și sunt şi persoane care plâng de la începutul până la sfârșitul analizei astrogramei, plâng pentru că suferă foarte tare. Odată a venit o persoană care mi-a zis: “eu astăzi voiam să mă sinucid, dar înainte să mă sinucid am vrut să vin la un astrolog ca să îmi spună de ce am ajuns aici”. Și eu a trebuit să-i vorbesc, îți dai seama că mi-a spus de la început chestiunea asta… Aveam un sentiment de responsabilitate uriaș, pentru că nu știam dacă femeia aceea nu se duce acasă apoi, să se sinucidă. Și din cauza asta astrologia nu-i pentru toată lumea. Trebuie să fii atent şi responsabil, trebuie să ai… nu știu. Și îmi amintesc că atunci i-am zis femeii despre toate calitățile ei. I-am dat motive să trăiască, și am auzit apoi că nu s-a sinucis… Era ultra-deschisă, ca înaintea morții, știa că n-are nimic de pierdut, a spus tot ce avea pe suflet… A, și mai sunt alte provocări, cele relaționale. De exemplu iubitul vine să afle ceva despre iubită, dar nu spune că vrea să afle secrete despre iubita. De exemplu vrea să afle dacă iubita a venit sau nu cu alt bărbat la astrolog J.

 
ADRIAN: Numele și adresa celui care ți-a făcut asta!
PETRONELA: Da, se întâmplă, și cum, uneori, cei trei implicați în triunghiul respectiv sunt prietenii tăi, cum să procedezi?

 
ADRIAN: Mi se pare că e ceva ce ține de telenovelele alea de la ora 4 dupa-amiaza de la televizor. Ce zici, cazuri din astea se petrec numai în România, sau…
PETRONELA: Cred că numai într-un anumit grup de oameni din România. Aceia geloşi… Iar uneori, dacă suferi de gelozie, îți dai seama că trebuie să te ajute cineva, şi vii la astrolog ca să te ajute.

 
ADRIAN: Astrologia se ocupă cu predicția. Tu ești un astrolog destul de bun. Știi cum va fi viața ta în viitor?
PETRONELA: Pe termen scurt da, cam știu. Adică 2, 3 ani. Linia mare a destinului o văd, dar nu văd detaliile. E un schelet pe care eu pot să îmbrac ceva, să pun ceva, uneori e un schelet firav, dar tot e ceva. Ştii, mulți oameni n-au nici o direcție, nici o idee despre viitor. Și asta e un lucru bun la astrologie.

 
ADRIAN: Ce vrei să faci când o să ai 70 de ani?
PETRONELA: Să văd, la propriu și la figurat.

 
ADRIAN: Poate un astrolog să greșească cu o predicție?
PETRONELA: Sigur că poate. Şi apoi poate să recunoască că a greșit față de el însuși, sau poate să recunoască că a greșit şi față de client.

 
ADRIAN: Și tu ești genul care recunoaște față de tine sau față de client?
PETRONELA: De obicei față de amândoi. Și chiar îmi exagerez greșelile, din păcate, și dacă am făcut o greșeală mică, s-a răsturnat universul. În alte domenii nu sunt perfecționistă, dar aici sunt. Când e vorba de o greșeală prostească, gen ora de vară sau…

 
ADRIAN: Dacă ai putea să ai o întâlnire de o oră cu un astrolog faimos, cine ar fi și ce întrebări i-ai pune?
PETRONELA: Un astrolog indian, care să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă. Astrologia asta așa cum am învățat-o eu îmi este mie suficientă, ca să îmi răspund mie personal, nu trebuie să mă duc la un alt astrolog. Dar dacă ar fi un alt mod de a privi lucrurile, cum e cel folosit de astrologia indiană, în care am încredere, ar fi interesant. Astrologia indiană e o astrologie veche, implementată, oamenii aceia chiar au avut mii de ani ocazia să-și verifice predicțiile, să verifice ceea ce spun. Și atunci m-aș duce la unul din ei și m-aș lăsa surprinsă, dar nici atunci n-aș lua de bun 100% din ceea ce mi se spune. Ăsta e stilul meu.

 
ADRIAN: Ții minte poveștile alea cu peștișorul de aur, cu cele 3 dorințe? Dacă ar apărea acum în fața ta, ce i-ai zice?
PETRONELA: Prima mea dorință ar fi: “Peștișorule, împlinește-mi toate dorințele inferioare, și tu le știi care sunt”. Peștișorul le știe. Deci dintr-una aș rezolva tot. L-aș pune la treabă. Ca să nu mă mai oprească să ajung să-mi pot împlini dorințele superioare. Și astea sunt de două feluri: dorințe sufletești și dorințe spirituale. Nu poți să-ți rezolvi problemele sufletești, spirituale, dacă nu le ai rezolvate pe cele mai de jos.
A doua dorință este să am măcar o dată percepția simultană a tuturor semnificațiilor astrale posibile. Adică, ca și cum aș avea viziunea că mă uit de deasupra și le leg pe toate. Toate stelele fixe, toate planetele, tot, tot.

 
ADRIAN: Deci viziunea de ansamblu. Un moment de supraconștiință, în domeniul astrologiei. Și a 3-a? Cunoașterea absolută, bănuiesc.
PETRONELA: Să-mi pot regăsi inocența pe care am pierdut-o, din păcate.

 
ADRIAN: Poate ar trebui să faci un vision quest legat de chestia asta. Pleci în căutarea ei.
PETRONELA: Cum Dumnezeu, când mintea mă blochează! Eu cred cu tărie că nu mai pot să fiu inocentă, aşa, în mod normal. Inocența îmi permite să trăiesc lucrurile proaspăt. Prospețimea a dispărut în momentul când am etichetat lucrurile. Deci s-a terminat.

 
ADRIAN: Tranzitele lui Uranus care urmează în viaţa ta exact chestia asta o să facă, o să-ți găsești savoarea vieții. Ai vreo casă preferată?
PETRONELA: Casa a 9-a. Acolo am Soarele.

 
ADRIAN: Ai vreuna care nu-ţi place?
PETRONELA: A 6-a, pentru că întotdeauna am preferat să găsesc scurtături pentru muncile de rutină, niciodată n-am acceptat aspectul ăsta. Adică ar trebui să accept și rutina, dar mi-e foarte greu. Rutina, muncile astea obișnuite…

 
ADRIAN: Vorbind de arhetipurile astea planetare, de cine te simți cel mai aproape și ce cine cel mai departe?
PETRONELA: Cred că Soarele mi-e foarte aproape și cel mai departe Marte.

 
ADRIAN: Și de ce unul și de ce celălalt?
PETRONELA: Vrei justificarea astrologică? Soarele este lumina și lumina cunoașterii și lumina sufletului, a vieții, iar Marte… eu am fugit mereu de Marte. Într-un cuvânt, nu prea vreau să lupt cu ceea ce este dat, nu prea vreau să lupt cu mine, nu prea vreau să lupt cu ceilalți. Deci nu sunt prietenă cu luptătorul din mine. Pentru că scoate din mine ce-i mai urât, înțelegi? Deci eu nu spun că nu lupt, dar nu sunt învățată să lucrez cu energia asta. Și pentru că nu-mi place, nu-mi plac nici luptătorii, în loc să-i admir, fug de ei sau încep să-i judec.

 
ADRIAN: Dacă ar fi să schimbi ceva în harta ta, ce ai schimba?
PETRONELA: Până acum ți-aș fi spus că aş scoate opoziția între Lună și Marte, care mă făcea să îmi justific toată timiditatea și toate tulburările mele emoționale. Dar după ce am stat de vorbă și cu altcineva despre asta, am înțeles că e o opoziție care e foarte frumoasă, care aduce energia viziunii de ansamblu, e foarte bine și nu mai sunt supărată pe opoziția asta deloc. Acum cred că mi-aș pune niște planete în casa a 6-a, m-aș face mai muncitoare, că nu sunt suficient de muncitoare.

 
ADRIAN: Ai un aspect favorit pe hartă?
PETRONELA: Îmi place foarte tare Venus-ul meu în leu în casa a X-a în sextil cu Uranus în casa a 12. Îmi place pentru că știu că dincolo de toate calitățile de astrolog am ceva talente artistice neexplorate, nu în sensul de artistă profesionistă, ci de un soi de creator de artă. De aici mi se trage nevoia de a fi creativă în orice fac, când fac ceva trebuie să fac în maniera mea personală.

 
ADRIAN: Și dacă ar fi să te întâlnești față în față cu un arhetip planetar, cu cine ai vrea să te întâlnești și ce i-ai spune?
PETRONELA: Venus, i-aș zice să mă facă mai frumoasă ca să scap de complexe. Na, e cam târziu… Pe de altă parte cred că dacă aș fi fost o femeie frumoasă, o dată că n-aș fi fost astrolog, în al doilea rând că probabil că aș fi avut un grad mai mare de inocență. Când ești o femeie super-frumoasă, cred că nu ai prea multe motive să aprofundezi. Eu aşa consider.

 
ADRIAN: Care e cea mai puternică planetă din harta ta?
PETRONELA: Mercur, de la distanță mare.

 
ADRIAN: Te-ai gândit vreodată… de ce faci astrologie de fapt? Care-i ultimul resort care te impinge pe calea asta?
PETRONELA: Ca să fac și eu ceva pentru ceilalți. Tot timpul m-am lovit de egoism și de limitare și de preocupări egocentrice. “Eu”, “eu” tot timpul. Când fac astrologie efectiv, pentru o jumatate de oră, pentru o oră, urc. Astrologia o modalitate foarte practică de a urca, foarte eficientă. Ies din orice este lumesc, obișnuit, personal, egotic. Dar nu pot să fac asta permanent. E solicitant, te menții pe un nivel înalt de vibrație și nu poți să faci asta tot timpul, dar merită. Și fac asta pentru că mi se cere, am şi perioade când sunt mulțumită că nu fac astrologie și pot să mă uit la un film. De câte ori mă duc în concedii, în luna august, întrerup consultaţiile astrologice ca să mă reîncarc. Iar în zilele de duminica de peste an, nu fac astrologie. Îmi respect natura, pentru că pur și simplu nu pot face eforturi prea mari.

 
ADRIAN: Te-ai gândit vreodată să-ți faci o astrogramă ție, să-ți vorbești ție?
PETRONELA: Nu. Pentru că îmi dau mai puțină importanță mie, mai multă le dau celorlalți. Și pe urmă îmi pare rău, că dacă mă uitam și eu un pic în astrograma mea… Mi s-a întâmplat să mă cert cu o colegă la servici, urât de tot, ceva ce nu-mi e caracteristic. Și când m-am dus acasă, m-am uitat în tranzite și am văzut că era absolut previzibil, 99,9% că mă voi certa cu cineva în ziua aia. Erau vreo 3 tranzite care ziceau același lucru, pe mai multe domenii. Era implicat Marte, erau cuadraturi pe Marte, un tranzit tensionat pe casa a 10-a, pe Venus-ul meu de acolo. Și mi-am dat seama că degeaba ai cunoaștere dacă nu ești inspirat să abordezi cunoașterea aia, să deschizi cartea, știi? Deci ai cunoașterea, dar totuși la astrogramă trebuie să te uiți din când în când. Și pentru mine nu mă uit prea des.

 
ADRIAN: Mulțumesc pentru ca ai impărtășit cu noi din experiența ta!
PETRONELA: Cu drag!