< back to articles

Le Grand Bleu

 

Lui Virgil, prietenul meu îndrăgostit de Marele Albastru
și care crede că “astrologia nu este decât o șarlatanie

 


 
 
 
16 mai 2016

Hoinărind prin Napoli (7-8 mai 2016) îmi vine în cap, cine știe de ce, că ar fi interesant să văd ce e cu Marele Albastru… poate pentru că trăiesc finalul unei Revoluții Lunare cu Venus pe Descendent și totul este atât de frumos în jurul meu incât regret că nu m-am născut cu aspectul ăsta. Sau poate pentru că în orașul ăsta mă simt ca Jacques Mayol în scufundările lui? În orice caz, orașul e superb, mi-a adus aminte de copilărie, de peisajele urbane din filmele italiene pe care le-am văzut atunci, de nume și expresii demult uitate: Giuliano Gemma, Ursula Andress, valizele cu “centomila dollari” … e pitoresc, arată exact ca în filme, blocurile alea ciudate, colorate, cu ferestre mari și obloane de lemn (pentru noi tot ce nu era făcut după standard sovietic era ciudat), cu rufele atârnate la balcoane, singura diferență față de filme e că în realitate nu țipă nimeni de la ferestre.

Îmi aduc și acum aminte senzația pe care am avut-o când am văzut prima dată filmul, la inceputul anilor ’90. Eram la Cinema Republica, foarte puțini oameni în sală, nuanțele alea de albastru, muzica cu sunete înfundate ca sub apă, filmările, ritmul acțiunii și însăși tema filmului, m-au aruncat în altă lume. Da, cred că sunt șanse mari să găsim ceva aici, pentru că vorbim de un film puternic, profund și în plus inspirat din realitate, situația ideală pentru investigații astrologice. Mi-am notat în telefon să o fac, altfel uit, am ajuns de groază cu memoria.

 

În cursul săptămânii îmi mai apare de vreo două ori în cap pornirea să mă ocup de asta dar mă iau cu altceva și ideea zboară din nou. Sâmbătă dimineața mă trezesc dar nu mă simt în stare să fac nimic, n-am dormit suficient. Scot caietul, schițez tabelul și încep să scriu în el dar, după doar câteva căutări, abandonez iar. Nu-mi vine să fac nimic, amân cât pot orice acțiune însă la un moment dat sunt forțat să ies din casă. Mă întorc însă peste vreo oră; am uitat bonurile de masă și vreau să-mi cumpăr ceva de mâncare. Când urc în lift văd o față oarecum cunoscută, aproape sigur e vecin cu mine. Politcos, închide ușa, mă intreabă la ce etaj merg (trăiesc cam o dată pe an un asemenea eveniment!), apasă pe butonul etajului, apoi își pune căștile pe urechi. Când da play recunosc pe ecranul telefonului coperta albumului. Nu-mi vine să cred ochilor și, fără să-mi dau seama, mai mult pentru mine, exclam întrebător: Le Grand Bleu? Vecinul ridică ochii din telefon și îmi spune zâmbind: da, e preferatul meu! Gata, gata! Am priceput mesajul, trebuie să fac analiza asta. Totuși, trece și ziua de sâmbătă fără să fac nimic. Duminică mă trezesc la 6 dimineața și, deși sunt obosit, nu pot să mai dorm. Trebuie să mă apuc de ceva așa că încep cu Somewhere in time, mai am doar câteva completări de făcut și l-aș termina. Mai scriu câte ceva și, când obosesc, mă apuc de Marele Albastru. Nu reușesc să găsesc perioada în care s-au făcut filmările dar de data asta nu ma mai opresc, îi dau drumul așa.

 

Cautând să-mi dau seama momentul aproximativ când am văzut prima dată filmul, dau peste un articol în românește, niște recomandări transformate în critică de film, unde un cetățean vede personajele filmului «rămânând fixate în obsesiile proprii» și «incapabile de integrare». Cam ăsta e rezultatul accentului pus pe «comentarii» la română și al învățării «pe de rost» amestecate cu spiritualitatea. Pentru mine Marele Albastru rămâne o capodoperă… dar aștept cu mare interes momentul când Procustul nostru de Dâmbovița o să ne facă un film mult mai bun, în care personajele își depășesc obsesiile, sunt mai integrate, dau dovadă de maturitate și nu ratează esența. Singura necunoscută rămâne numărul de vieți de care va avea nevoie tipul ca să ajungă la nivelul lui Luc Besson. Până atunci l-aș pune să scrie de 100 de ori: …Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea…

Poate că n-aș fi avut reacția asta dacă ar fi fost vorba despre un om sărman dar nu suport să văd că unul pe care pare că-l duce capul se dedă la asemenea mizerii. Cred că a folosi munca altora, ce au dat ei mai nobil și mai de preț, ca să te scoți pe tine și valorile tale cu orice preț în față e un păcat strigător la cer. În fond nu e nimic altceva decât furt doar că spre deosebire de un hoț de buzunare care plătește scump dacă e prins, la chestiile astea nu riști nimic… unde mai pui ca dai și impresia ca ești deștept!

 

Putina astrologie…

În fine, trăim în România totuși… așa că poate m-am aprins eu degeaba… Să lăsăm criticile la o parte și să vedem faptele. Ca și în alte domenii, în astrologie avem două componente:

1. Faptele
2. Interpretarea lor.

Ar fi multe de spus despre filmul ăsta dar deocamdată prefer să ne rezumăm la fapte și să lăsăm comentariile în seama psihologilor amatori (deși cred că cineva cu adevărat versat în mituri și simboluri ar putea să o facă o idee mai bine). Deci partea a doua, cel puțin la fel de interesantă, rămâne pentru altă dată. Se oferă cineva?

La orice sport acvatic, vorbim despre Marte și Neptun, pentru că Marte semnifică acțiunea iar Neptun semnifică ceea ce dizolvă limitele care separă, ne-sfârșitul, oceanul primordial din care au izvorât toate câte sunt, lumea arhetipurilor, imensitatea de dincolo de spațiu și timp și, prin extensie, în lumea fizică reprezintă (printre altele) marea și oceanul. Îmi amintesc și acum fascinantele descrieri ale lui Jacques Cousteau despre beția adâncurilor, euforia provocată de creșterea azotului în sânge la scufundători, stare absolut caracteristică pentru intrarea în tărâmul lui Neptun. Marte-Neptun e destul de evident în cazul scufundării libere și, în paranteză fie spus cred că filmul a plăcut atâtor oameni tocmai pentru că introduce în lumea lui Neptun, ne satisface nevoia de a depăși limitările saturniene, lumea materiei cu hainele ei cam greu de purtat uneori. Intr-un fel Neptun e opusul lui Saturn, așa că transcendența e un antidot bun la problemele lumii materiale.

Așadar, dacă presupunerea mea este corectă, ar trebui să găsim acest complex arhetipal activat (fie la naștere, fie prin tranzit) în hărțile celor care au încarnat această poveste atât în realitate cât și în film. Judecând după ce am văzut până acum, atunci când se depășeste un nivel într-un domeniu oarecare, când vorbim despre o situație exemplară, aproape sigur regăsim complexul arhetipal corespunzător acelui domeniu activat în harta și tranzitele celor implicați. Dar am întotdeauna emoții.

În final am reușit să găsesc că filmările au început pe 15 iunie 1987 (dar nu și când s-au terminat). Tranzitele sunt considerate pentru perioada de câteva luni începând de la 15 iunie 1987 până aproape de lansarea filmului în Franța (mai 1988). Iată faptele, împreună cu fundalul astrologic:
 

  1. Jacques Mayol (modelul pentru personajul principal, co-scenarist). Natal: Marte-Neptun (sextil, 3°31′). Cam larg, după cum ar spune unii, dar aș zice să ne pronunțăm după ce vedem rezultatele. Tranzit: Uranus îi activează ambele capete ale sextilului natal Marte-Neptun (prin trigon și opoziție). O legendă în lumea scufundătorilor, Mayol și-a bazat filosofia de scufundare, foarte neptuniană de altfel: “I don’t dive to conquer the elements, I melt into the ocean” (Mercur în Pești, în conjuncție cu Jupiter și in trigon cu Pluto) pe atingerea unei stări de conștiință bazată pe relaxare și Yoga, stare în care putea atinge durate record de apnee. A fost prieten și rival cu Enzo Maiorca, modelul pentru celălalt personaj al filmului.

    Între 1966 și 1983, Mayol a fost de 8 ori campion mondial la scufundare liberă, categoria no-limits (NLT), în care se folosește o greutate pentru coborâre și un balon pentru ascensiune. Mayol este primul scufundător liber care a doborât bariera de 100m cu o scufundare no-limits (NLT) la 101m în largul insulei Elba, Italia (23 noiembrie 1976). În 1981 a stabilit un record mondial de 61m la categoria greutate constantă, folosind labe (Tranzit: sextilul natal Marte-Neptun este activat în primul rând de Pluto și, probabil de Jupiter, prin sextil și trigon și în al doilea rând, de către Neptun (prin trigon și opoziție). Ultima scufundare de adâncime a lui Mayol a fost în 1983, la vârsta de 56 de ani (!) când a atins 105m. Tranzit: Neptun îi activează sextilul natal Marte-Neptun (prin trigon la Neptun și opoziție la Marte).

    Testele au arătat că în timpul scufundarilor ritmul inimii lui Mayol scădea de la 60 la 27 bătăi pe minut – faimosul reflex de scufundare al mamiferelor, vizibil la balene, pinguini, foci, delfini și alte animale acvatice cum ar fi rața sau castorul. Înclin să cred că asta, împreună cu cele ce urmează, au legatură cu Luna lui Mayol in Pești, în conjuncție cu Uranus (0°21′) și cu Mercur în Pești în conjuncție cu Jupiter.

    Fascinația lui Mayol pentru delfini a început în 1955 când lucra ca scafandru comercial la acvariul din Miami, Florida. Acolo a întâlnit o pe Clown, o femelă delfin (mama unei vechi cunostințe a românilor – delfinul Flipper!) cu care a dezvoltat o legatură strânsă. Imitând-o pe Clown, Jacques a invățat cum să își țină respirația pentru perioade lungi de timp și cum să se comporte și să se integreze în lumea subacvatică. Asta a fost baza filozofiei de viață a lui Mayol despre Homo Delphinus. Tranzitele lui Mayol în perioada respectivă? În primul rând, Pluto îi activează sextilul Marte-Neptun (conjuncție cu Neptun, sextil cu Marte). Tranzitele de la Pluto la Neptun aduc de obicei cu ele așa numitele peak experiences (experiențe spirituale de vârf, +5 pe scara lui Maslow). În al doilea rând, Neptun îi activează sextilul Marte-Neptun (sextil Neptun, trigon Marte). În al treilea rând, Uranus face trigon cu conjuncția natală Lună-Uranus.

    În 1984-87 Luc Besson îi propune lui Mayol să facă un film despre viața lui; scriu împreună scenariul și apoi au loc filmările. Tranzit: Uranus îi activează sextilul natal Marte-Neptun (prin opoziție și trigon). În 2000, pe un tranzit asemănător, Mayol publică cartea Homo Delphinus – Delfinul din om. În ea, Mayol explorează relația omului cu marea și, printre altele, se pare că prezice că în câteva generații unii oameni vor fi capabili să se scufunde până la 200m și să-și țină respirația până la 10 minute. De, fantezii de scufundător… Cam ciudat Mayol ăsta, nu?

    Ei bine, astăzi recordul la categoria no-limits (NLT) este de 253m! A fost stabilit în 2012 de Herbert Nitsch. Natal: Neptun-Marte (opoziție, 0°48′), Marte în Gemeni (ca și Mayol) activat de Pluto și Uranus (trigon). Tranzit: Jupiter conjunct Marte iar Neptun în tranzit devine vârful unui careu în T Marte-Neptun-Neptun). La fel, recordul pentru apnee statică este astăzi de 11 minute și 54 de secunde (octombrie 2014 Branko Petrovic). Recordul actual pentru apnee statică cu oxigen pur este de 23 minute și o secundă (iunie 2014, Goran Colak). Din păcate, nu am găsit datele lor ca să putem vedea factorii astrologici din spatele performanțelor.

  2. Enzo Maiorca (modelul pentru personajul Enzo Molinari). Natal: Marte-Neptun (conjuncție, 2°30′). Tranzit: Neptun-Marte (trigon). Maiorca a invațat să înoate la 4 ani și a început imediat după aceea scufundările, deși se temea de mare. În 1956, după citirea unui articol despre un nou record de scufundare la 41m, Enzo Maiorca a fost inspirat să intre în competiția pentru cea mai adâncă scufundare. În 1960 doboară recordul cu 45 metri iar apoi cu 49 de metri. (Tranzit: Neptun face sextil cu conjuncția natală Marte-Neptun-Lună iar Pluto o activează cu o intensitate supraomenească.)

    În timpul unei scufundări din 1967, Maiorca a săgetat un grouper (probabil un biban de mare) și i-a simțit inima bătând înnebunită de frică. Și-a dat seama că ucide o ființă vie, a renunțat definitiv la vânătoarea subacvatică și a devenit vegetarian.

    Citind despre viața lui nu mă pot stăpâni să remarc niște mici diferențe între Italia și România… Menționez una aici, nu de alta dar în felul ăsta poate că e mai ușor de înțeles de ce ei sunt unde sunt iar noi cu vreo câteva zeci de ani în urmă. Pe 22 septembrie 1974, undeva în golful Salerno (nu departe de locul unde am fost eu în Napoli), Maiorca a încercat un nou record mondial de scufundare liberă la 90m. Evenimentul a fost difuzat în direct la TV astfel că, atunci când Maiorca a ratat scufundarea (din greșeala unui coechipier de care s-a ciocnit după numai 6 metri de coborâre) și a revenit la suprafață, înjurăturile lui s-au auzit destul de clar, fapt pentru care a avut interdicție de a apărea la televiziune pentru multă vreme și s-a retras din competiții mai bine de 10 ani. Ghinionul lui că trăia în Italia, dacă se întâmpla asta la noi putea candida la primaria Bucureștiului sau a altui oraș mai important și era ales din primul tur.

    Dar pentru că trăia în Italia, Maiorca nu a devenit primar și a rămas la scufundările lui. Timpul a trecut și în 1987 a atins 94m iar în 1988, la 57 de ani, Maiorca a stabilit ultimul său record de scufundare liberă la 101 metri. Tranzit: Neptun-Marte (trigon). Ok, se pare că până la urmă a ajuns și în politică, a fost ales în Senat (1994-1996).

    O ultimă deosebire între Italia și România… Le Grand Bleu a fost lansat în 1988 dar, pentru că Enzo a considerat că îl caricaturizează și deci îi afectează imaginea, filmul nu a fost prezentat în Italia. În 2002, după sinuciderea lui Jacques Mayol (se pare că era foarte deprimat), Enzo a acceptat difuzarea filmului. E impresionant că o țară întreagă să respecte și să menajeze o valoare națională. Cred că la noi ar fi fost terfelit și călcat în picioare imediat.

  3. Luc Besson (regizor, poveste și scenariu). Nu avem o legatură între Neptun și Marte dar avem o legatură la fel de relevantă pentru tema filmului: Neptun-Lună. (Natal: trigon 0°06′, Tranzit: opoziție). Este și el scufundător!
  4. Eric Serra (muzica) Tranzit: Neptun-Marte (careu), Neptun-Mercur (trigon) relevant pentru muzică.
  5. Jean-Marc Barr (Jacques Mayol) Natal: Neptun-Marte (trigon, 4°28′). Tranzit: Neptun-Marte (opoziție). Citesc că a fost ales pentru rol cu doar câteva săptămâni înainte de începerea filmărilor. Interesant este că nici unul dintre cei luați în considerare de Luc Besson pentru rol (Christopher Lambert cu care mai lucrase, Mickey Rourke, Mel Gibson și chiar el însuși) nu avea acest complex arhetipal activat.
  6. Jean Reno (Enzo Maiorca) Natal: Neptun-Marte (conjuncție, 2°48′). Tranzit: Neptun-Marte (careu).
  7. Rosanna Arquette (Johana Baker) Tranzit: Neptun-Marte (trigon).
  8. Marc Duret (Roberto) Tranzit: Neptun-Marte (careu).
  9. Paul Shenar (Dr. Laurence) Natal: Neptun-Marte (opoziție, 6°43′), Marte în Pești (semn de apă, guvernat de Neptun). Tranzit: Uranus în tranzit activează opoziția Neptun-Marte (devine vârful unui careu în T).

Din păcate nu am reușit să găsesc datele de naștere pentru ceilalți scenariști (Robert Garland, Marilyn Goldin și Marc Perrier) și nici pentru Bruce Guerre-Berthelot și Gregory Forstner, actorii care îi joacă pe Jacques și Enzo când erau copii. Dacă le găsește cineva, fac completările de rigoare cu plăcere.

Aș fi putut să îi iau pe toți care au participat la film la rând dar nu ar fi schimbat prea mult situația; ne interesează în primul rând cei care au jucat un rol determinant. Bine, recunosc: mi-a fost și un pic lene, pentru că deja lucrurile sunt clare, ce era de demonstrat a fost deja demonstrat.

 

Alte legaturi

  1. pe cer când mi-a venit idea investigației: Marte-Neptun (careu, 5°11′).
  2. tranzitele mele la momentul analizei: Neptun-Marte (careu, 1°13′).
  3. Tranzitele mele la momentul finalizării textului: Neptun-Marte (careu). Locul? La mare! Nu am intenționat nimic, am decis doar să folosesc vacanța să termin măcar o parte din shazamarile începute.
  4. Pe cer în momentul finalizării textului (august 2016): Neptun-Marte (careu, sub 1°).

 

Citind zile întregi despre viața lui Mayol, înțelegi că a fost total ieșită din comun. Le Grand Bleu a fost și rămâne un film fantastic dar pentru mine Jacques Mayol este de acum înainte dovada de netăgăduit despre ce poate să facă “un sextil amărât”, și încă nu foarte strâns (3°31′), atunci când îi urmezi natura.

în plus, așa cum se vede limpede (!) mai sus, evenimentele importante din viața lui de scufundător coincid constant cu activarea prin tranzit a sextilului natal Neptun-Marte. Ce chestie… acum îmi dau seama că exact asta am încercat să fac eu cu Zohal: activarea și potențarea unui aspect natal. Dar, pentru că amândoi suntem mai nerăbdători din fire și nu am vrut să așteptăm câteva decenii, am folosit un artificiu, substituind tranzitele prin interacțiunea cu o persoană și “opera” ei. Și, cel puțin până acum, desfășurarea faptelor pare să susțină ipoteza. Detalii aici.

 

Afterglows

Tot gândindu-mă la Marte-Neptun am mai investigat câteva celebrități din domeniul scufundării libere. Povești tulburatoare… mulți au murit urmându-și visul, și nu mă refer doar la Audrey Mestre (care va intra în conștiința publicului la anul, când iese un film despre viața ei). Nu le-am mai pus și recordurile ca să nu încărcăm prea mult lucrurile. Dar se regăsesc destul de bine pe tranzite.

  1. Loïc Leferme careu în T cu Marte în vârf (careu Neptun 1°53′, Saturn 1°53′). Marte în Leu.
  2. Audrey Mestre (careu, 2°27′). Marte în Fecioară.
  3. Umberto Pelizzari (conjuncție, 12°23′). Marte în Scorpion.
  4. Martin Štepánek (sesquicareu, 0°20′). Marte în Berbec.
  5. Carlos Coste (opozitie, 2°12′). Marte în Gemeni, parte dintr-un zmeu cu vârful Neptun.
  6. Patrick Musimu (sextil, 4°16′). Marte în Fecioară.
  7. Gianluca Genoni (sesquicareu, 0°27′). Marte în Rac.
  8. Yasemin Dalkiliç (trigon, 0°20′). Marte în Berbec.
  9. Rudi Castineyra (conjuncție, 6°17′). Marte în Săgatător.
  10. Tanya Streeter (conjuncție, 0°46′). Marte în Săgetător.

Raimondo Bucher avea activat prin tranzit (trigon) complexul arhtipal Marte-Neptun atunci când a făcut pariul că se poate scufunda liber până la 30 de metri. A câștigat pariul și a dat astfel startul în scufundarea liberă de adâncime. Marte în Gemeni.

Un caz interesant este al lui James Nestor, un jurnalist american care a scris DEEP: Freediving, Renegade Science, and What The Ocean Tells Us about Ourselves (iunie 2014). Cartea urmărește atleți, aventurieri și oameni de știință care sondează adâncurile oceanului și dezvăluie noi și minunate descoperiri care redefinesc înțelegerea pe care o avem despre ocean și despre noi înșine. Nestor nu s-a născut cu complexul arhetipal Marte-Neptun dar l-a avut activ în perioada scrierii și publicării cărții (Neptun careu Marte). Marte în Gemeni.

 

Nu ar fi corect din partea mea să închei însemnarea asta fără să menționez că o celebritate mai cunoscută publicului, oceanograful Jacques Yves Cousteau, cel care mi-a încântat copilăria cu seria de documentare despre lumea subacvatică Din tainele mării, s-a născut cu Marte în Rac (semn de apă) în conjuncție cu Neptun (7°19′). În perioada când a publicat cartea Lumea Tăcerii și a făcut filmul, avea Neptun în tranzit în careu cu Marte. Tovarășul lui, Philippe Tailliez avea de asemenea Neptun-Marte (trigon, 1°01′).

 

22.08.2016

Char în seara în care am declarat finalizat Le grand Bleu, Zohal îmi trimite un articol despre Martin Strel, Big River Man. Citesc articolul, urmăresc pagina de Wikipedia. E oare de mirare că are și el Marte-Neptun (careu, 7°27′)? Tranzitele pentru traversarea Amazonului (5.268 kilometri): Uranus sextil Marte. (Of, iar aspectele astea “minore”!) Martin Strel are Marte în Capricorn.

 

28.08.2016

Ma întâlnesc cu prietenul meu japonez Luis, unul dintre cei mai talentați oameni pe care i-am cunoscut. Mă întreabă ce mai fac și, pentru că știu că e pasionat de scufundări, îi dau să citească ce am scris despre Le Grand Bleu. Cât citește eu îi deschid harta și descopăr că are și el Marte-Neptun (trigon, 3°34′). De fapt are un zmeu: Marte-Venus-Neptun și cu Pluto în vârf. Venus e conjunct cu Mercur. Voila!

Printre altele, Luis e un bucătar de geniu. Îl întreb cum a învățat să facă mâncare așa de bună.

Păi m-am plictisit să mănânc la restaurant dar erau totuși anumite gusturi care îmi plăceau foarte mult și voiam să le fac singur acasă. Chiar același fel de mâncare are gusturi diferite la restaurante diferite, nu?”

Și a început să studieze singur acasă…

pentru că nu știam exact rețetele, proporțiile sau condimentele folosite, nu îmi ieșea același gust ca la restaurant. La un moment dat mi-a venit ideea să fiu atent la gustul fiecărui ingredient și apoi mi-am dat seama că pot evalua tăria gusturilor unui ingredient pe o scară de la 1 la 5 și că pot figura gustul unui ingredient ca o combinație de aromele principale (sărat, amar, iute, acru, dulce, astringent) pe un grafic. Mi-am făcut un caiet în care treceam de exemplu pentru morcov denumirea, locul de proveniență și când a fost cules (dacă bate soarele mai mult devine mai amărui sau mai astringent) iar după aceea făceam graficul gusturilor. Dar nu puteam aplica asta la gătit pentru că, chiar dacă pui ingredientele și prepari conform rețetei, gustul final nu iese la fel. Pe lângă asta, nu întotdeauna dispui de același ingrediente, nu? Și atunci? Marele secret este că trebuie să știi exact unde vrei să ajungi, ce gust vrei să obții! Datele mele erau doar o platformă de la care pornești dar pentru că făcusem studiul ăsta mi-a fost ușor să le combin în cap, nu a mai fost nevoie să gătesc. Așa că acum îmi imaginez gustul la care vreau să ajung și apoi combin ingredientele în cap. Pentru că atunci când știi gusturile fiecărui ingredient le poți combina în minte, nu mai e nevoie să le prepari de adevăratelea. Când sunt mulțumit, dau drumul la treabă iar la final compar gustul care a ieșit cu ce am avut în cap. Acum, precizia mea a ajuns cam la 90%. Cel mai greu e să ajustez o mâncare preparată de altcineva, să o fac pe gustul meu. Se poate și așa, dar e un pic mai dificil.

Ah, da, ok.. desigur, zic eu. Am înțeles tot, mai simplu de atât nici că se putea! Știam că Marte-Meptun e arhetipul surferului (pe apă și prin viață). Dar acum descopăr că se poate surfa și printre gusturi… Omul ăsta pur și simplu dansează printre gusturi!

 

30.08.2016

oare mi-am terminat treaba? Pentru că se cam închide cercul… exasperat de o situație de viață, Virgil, cel căruia i-am dedicat această investigație, mă sună “ca pe astrologul lui personal”. Nu-mi vine să cred ce am auzit… Și când îi deschid harta să mă uit, fac ce fac de obicei, “fotografiez” situația… și îmi sare în ochi că și el are Marte-Neptun (sextil, 3°34′)! Beng, beng, my baby shot me down!

Așaaa… Virgil a făcut windsurfing ani de zile iar de vreo 5 ani, pe vremea lui Uranus opoziție Uranus (tranzitul ăla prea departe de domeniul uman ca să poată fi simțit!) a zis că vrea să facă altceva și s-a reprofilat pe… parapantă! Oare ce este zborul liber dacă nu Marte-Neptun? Tot așa cum cel care face surfing călărește valurile, cel care zboară cu parapanta călărește valurile văzduhului, curenții de aer, navighează prin “oceanul aerian”! Mă uit din când în când la isprăvile lui aici, aici sau aici. Așa cum îl știu, cred că Virgil o să devină cât de repede unul dintre cei mai buni din țară în sportul ăsta. (Are și cu ce: Marte în Fecioară in conjuncție cu Jupiter-Pluto-Uranus, toate în sextil cu Neptun).

Acum am treabă, trebuie să arunc un ochi și la marii campioni de parapantă și planorism. Și aș vrea să arunc un ochi și la snowboarding. Am văzut odată într-un documentar niște băieți care se aruncau de pe creste înzăpezite de parcă veneau din altă lume.