< back to articles

One day…

9 februarie 2016
 
 
Au fost vreo câteva întâmplări neplăcute zilele astea… poate ar merge un film? Aleg unul la întâmplare și nimeresc peste One day (2011). Se deschide cu o muzică suavă:
 

și văd că e cu Anne Hathaway. Îmi place și de ea așa că îi caut datele și mă uit la hartă încă de la începutul filmului. De obicei mă las purtat și dacă e ceva mai special mă uit după; dar mi-am zis să mai învăț și ceva astrologie. Venus în Scorpion, conjunct cu Soarele și Jupiter. Și cu Mercur. Vorba cântecelului: sună periculos, să vedem ce-o să iasă…
 
 
Doi studenți au o aventură la absolvirea școlii pe 15 iulie (ziua Sf. Swithin) și apoi se despart dar decid să se întâlnească în fiecare an pe aceeași dată. Twenty years, two people după cum scrie pe afiș. Pe undeva filmul mi-a amintit de una dintre aporiile lui Zenon, doar că e spusă sub forma unei povești de dragoste cu Em în rolul broaștei țestoase și Dex în rolul lui Ahile… și nu e chiar despre o întrecere sportivă ci despre călătoria prin viață.

Înțeleg că sunt cetățeni oripilați de multitudinea accentelor Annei dar pe mine nu m-a deranjat nimic la ea. Am văzut și eu că vorbește diferit dar m-am gândit au vrut să sugereze astfel mersul ei prin viață. Poate că din cauză că mi-a plăcut mult filmul, mie mi s-a părut perfectă în rol.

 

Acum câteva zile m-am întrebat și eu cum mă tot întreabă alții: la ce bun astrologia asta? și ce dacă «știi» sau «înțelegi» ce se petrece? “Admițând că ‘prin absurd!’ totul ‘se verifică’ astrologic, și ce-i cu asta?” Ei, juriul încă deliberează… dar partea din mine care vrea să știe de ce este cerul albastru, cum merg mașinile și de ce aluneci pe gheață câștigă pentru moment. Da, pe orice parte aș întoarce-o, eu unul nu văd nimic rău în a studia legile naturii. În fond fizica ne învață că există niște legi ale mișcării, o formulă a vitezei și, taman prin chestiile astea care li s-or fi părut altora la un moment dat că nu folosesc la nimic, am ajuns ușor-ușor de la care cu boi și galere propulsate de sclavi biciuiți până la submarine atomice și zboruri cosmice, nu? Legile fizicii au frumusețe matematică, așa ne tot spuneau în anul I la facultate, nu? Până la urmă e ca și când ai auzit o melodie care îți place: vrei să știi cum se cheamă și cine o cânta, nu? Nimic mai firesc, deschizi telefonul și o ‘shazamezi‘ pe dată! De ce n-aș avea dreptul să fac și eu la fel cu un film sau orice altceva, folosind astrologia!?
 
 
După cum curge filmul știu deja că e Venus și Saturn. E clar și Neptun acolo… și cu Venus și cu Saturn. Dar mie mi se pare că predomină Venus cu Neptun, poate pentru că am și eu complexul ăsta arhetipal în hartă. Vorba lui Joni Mitchell (Venus conjunct Neptun și careu Saturn) în Both Sides Now: It’s cloud illusions I recall…

Dacă tot veni vorba despre Neptun careu Saturn (activ anul ăsta pentru toată lumea), cred că n-am văzut un pasaj mai zguduitor despre conflictul între esență și aparență (Saturn-Neptun) decât Patru Palme, ultima dintre Secvențele lui Alexandru Tatos (pentru cine vrea să o vadă/revadă, începe de la minutul 53:30). E de mirare ca Al. Tatos s-a născut cu Soare-Saturn (conjuncție, 5°57′) în opoziție cu Neptun și că în momentul filmării avea ca tranzit Neptun-Saturn (careu)? “Ni se întâmplă să ne oprim la aparențe, ocolind adevărul realității și adevarul creației, care ele însele sunt atât de relative. E ceea ce am încercat să spun în Secvențe”, zice Tatos.
 
 
Dar uite că se poate spune aceeași poveste și mai soft. Pe undeva e și firesc, odată ce apare Venus în ecuație pe lângă Neptun și Saturn, nu? Rățușca cea urâtă se dovedește a fi de fapt o lebădă, mai valoroasă decât toate puicuțele din lume (recunosc totuși că mi-a plăcut domnișoara care făcea balet pe cadrul patului în Paris în timp ce Dex vorbea la telefon cu maică-sa)… și cred că pentru mulți ăsta e un mesaj mai accesibil decât dramatismul inerent întâlnirii dintre Saturn și Neptun.
 
 
Așa… Filmările au început prin mai 2010 și s-au terminat pe 17 septembrie 2010, lansarea în cinematografe a fost în august 2011. Probabil între timp au făcut montajul, au pus muzică, tot ce trebuie ca să ai un film adevărat. Iată ce am găsit.

  • David Nicholls (autorul după care s-a făcut ecranizarea): Saturn-Neptun (trigon, 0°26′), scenariul scris tot de el pe Neptun-Venus (quintil).
  • Lone Scherfig (regizoarea): Saturn-Neptun (sextil) și Neptun-Venus (sesquicareu, 0°9′ – ce mai la deal, la vale: asta se simte ca un careu perfect). Când a început filmările era pe final de Neptun-Venus (trigon). Văd că a făcut An education exact înainte de asta, deci în plin Neptun cu Venus. Știu că mi-a plăcut, mi s-a părut special dar, deși poartă clar semnătura asta (legătura clandestină, legătura imposibilă, iluzia și deziluzia, îndrăgostirea de cineva care nu e disponibil, sau care nu este ceea ce pare, lipsa de substanță) după el am rămas mai mult cu senzația aia de duș rece a trezirii din beție decât cu visul unei noți de vară…. Ce să vezi? Iată că și trigonul poate aduce manifestări mai umbroase. Am să revăd An education totuși, poate îmi vin și alte idei.
  • Jim Sturgess (Dex): Neptun-Venus (opoziție, 5°58′), Neptun-Saturn (trigon, 6°30′), tranzite în momentul filmărilor: Neptun-Venus (trigon), Neptun-Saturn (opoziție).
  • Anne Hathaway (Em): Neptun-Saturn (sextil, 2°40′), tranzite în momentul filmărilor: Neptun-Venus (final de careu), Neptun-Saturn (trigon). Zice că și-a dorit foarte tare rolul și o cred: când treci printr-un asemenea tranzit de la Neptun la Venus și dai peste un scenariu scris de unul al cărui Uranus și Pluto îți fac sextil la Venus, al cărui Saturn îți face trigon la Venus și al cărui Neptun îți pică exact peste Venus, cred că e fără cuvinte. Citesc că a pus mâna clandestin (e plin de Venus cu Neptun aici!) pe scenariul filmului și a zburat la Londra ca să se întâlnească cu regizoarea să o convingă de ce ar trebui să primească ea rolul. “A fost cea mai rea întâlnire din viața mea… am fost pur și simplu incoerentă“, însă la plecare i-a lăsat să asculte o listă de cântece spunând că nu a reușit să comunice ce trebuia dar o vor face melodiile astea pentru ea. Se pare că Scherfig le-a ascultat și i-au și plăcut din moment ce i-a dat rolul. Acum, cât de Venus cu Neptun e toată situația asta? Neptun careu Venus. Încă ceva: vreau și eu lista aia de melodii!
  • Rachel Portman (muzica): Neptun-Venus (careu, 8°55′, mai larg dar prezent), Venus în Vărsător (oarecum echivalent cu complexul arhetipal Saturn-Venus). Nu am găsit date precise pentru perioada când a fost compusă muzica dar probabil este undeva între mai 2010 – iulie 2011 când careul natal Neptun-Venus e activat pe rând atât de Saturn care face aspecte cu ambele, cât și de Uranus. Nu e atât de clar că în celalte situații dar e totuși mai mult decât nimic.

După ce găsesc toate astea mă simt cam ca la Duminica în familie, doar că fără mahalaua de acolo…
 
 
Mai pe românește, ce ne spun datele «tehnice» de mai sus? Avem oameni din țări diferite, de vârste diferite și din culturi diferite, care activează în același domeniu, dar altfel fără nici o legătură între ei. Și un proiect. Te-ai putea întreba: oare proiectul atrage oamenii sau oamenii atrag proiectul? Mai curând aș zice că oamenii ăștia atât de diferiți se adună laolaltă ca să dea viață proiectului tocmai pentru că atât ei cât și proiectul sunt pe aceeași lungime de undă. În astrologie numim lungimea asta de undă comună arhetip, de la ἀρχή archē, “început, original”, si τύπος tupos, care înseamnă între altele, “tipar,” “model”. Arhetipul ar fi deci tiparul sau modelul original după care sunt făcute copiile. În cazul de față, ceea ce-i strânge pe toți la un loc, focarul de rezonanță este (printre altele) complexul arhetipal Neptun-Venus.

În timpul investigațiilor primesc telefon de la B., o fostă colegă de clasă care mă sună probabil odată la 10 ani (sau mai rar) și-mi spune că în vară se fac câteva zeci de ani (!) de la terminarea liceului și mă întreabă dacă nu vreau să vin la întâlnirea din vară. Dat fiind contextul, un film cu oameni care se reîntâlnesc anual la o dată care se întâmplă să coincidă cu aniversarea terminării școlii, invitația ei e chiar funny.

Ok, partea din mine care vrea explicații e satisfăcută acum: Venus-Neptun, Neptun-Saturn. Tocmai suntem în mijlocul unui tranzit Saturn careu Neptun, eu am trecut prin așa ceva acum vreun an-doi, cam știu despre ce e vorba.
 
 
Dar care-i legatura cu mine? Ah, am intrat iar într-un mic Neptun-Venus (binovil, 0°39′)… Na, iar unul dintre aspectele alea care nu contează… și, last but not least, Luna a fost azi în casa atracției subtile… ca de obicei, am ‘vorbit’ un pic cu ea.

    …când Luna intră în această casă, energia ei se transformă în dragoste și afecțiune eternă… este frumusețea care atrage sufletul înapoi către sursa divină

Și eu care eram cât pe ce să cred că fac toate astea degeaba!