Anima Mundi

Deși alinierile Jupiter-Uranus au coincis regulat cu începuturi creative și emancipatoare, cu nașterea unor lucrări, mișcări și idei importante, aceste începuturi au fost adesea, ca să spunem așa, nașteri într-o iesle, umile și îndepărtate de centrele puterii și atenției mondiale—în intimitate și singurătate, într-un spațiu liniștit, într-o mică întâlnire, într-un caiet, singur pe o cărare de munte, lângă un iaz, în interiorul unei minți individuale, în castelul interior. Adesea, la momentul respectiv, ele nu erau recunoscute de publicul larg, iar uneori nu erau recunoscute de nimeni, nici măcar de agenții creativi înșiși. Abia mai târziu evenimentul sau semnificația sa au devenit vizibile—de fapt, uneori mult mai târziu, sub o aliniere ulterioară Jupiter-Uranus, precum în cazul descoperirilor genetice ale lui Mendel, îndelung ignorate. Nimeni nu știa, în timpul opoziției Jupiter-Uranus din 1976, că doi tineri dintr-un garaj din California începuseră revoluția calculatoarelor personale. În timpul următoarei conjuncții Jupiter-Uranus din 1983, nimeni nu a recunoscut nașterea perestroika-i atunci când Mihail Gorbaciov, în calitate de expert principal în agricultură al Uniunii Sovietice, a făcut vizita crucială în Canada în acel an, unde a întâlnit eficiența și productivitatea agriculturii nord-americane și stilul politic deschis al Occidentului și a început asocierea sa crucială cu Aleksandr Iakovlev, pe atunci ambasadorul sovietic în Canada, ce a devenit principalul teoretician al perestroikăi și al glasnostului. Astfel de corelații devin vizibile numai în timp.

Judecând după dovezile pentru toate alinierile Jupiter-Uranus anterioare, este aproape sigur că majoritatea celor mai semnificative evenimente prometeice ce coincid cu alinierile recente nu sunt încă cunoscute—lucru de care trebuie să ținem cont cu actuala opoziție Jupiter-Uranus (din momentul scrierii), care a început în toamna anului 2002 și se întinde până în vara anului 2004. Cu siguranță, sunt ușor de observat multe fenomene caracteristice lui Jupiter-Uranus din această perioadă, cum ar fi valul de descoperiri în astronomie și explorarea spațiului, demonstrațiile mondiale împotriva invaziei americane în Irak, discutate anterior, entuziasmul popular brusc pentru documentarele anti-sistem și transformarea intensificată a internetului într-un mediu de activism progresist și de diseminare a știrilor și a opiniilor disidente.21 Însă, la fel ca în cazul majorității corelațiilor discutate de-a lungul acestor capitole despre ciclul Jupiter-Uranus, de la Discurs asupra metodei și Cogito ale lui Descartes în 1637 până la nașterea rock and roll-ului în 1954-55, multe, poate chiar majoritatea fenomenelor culturale majore arhetipale relevante ale alinierii din 2002-04 vor deveni vizibile și deschise evaluării istorice abia în decursul timpului, pe măsură ce vom lua suficientă distanță față de epoca în care trăim.

Citește mai departe

Dinamici similare pot fi recunoscute și în desfășurarea unei vieți individuale. Napoleon s-a născut în timpul unei opoziții Jupiter-Uranus (ambele planete se aflau în aspect major strâns cu Marte, asociat cu principiul arhetipal al acțiunii asertive, al agresivității și al războinicului). După o lungă serie aproape neîntreruptă de succese militare strălucite, Napoleon a fost la apogeul puterii sale în 1808-11, pe când tranzitul lui Uranus s-a aliniat cu această configurație, contopindu-se cu Jupiter natal și în opoziție cu Uranus natal (aceleași tranzite pe care le-a avut și Einstein atunci când teoria sa despre relativitate a fost confirmată și a fost aclamat drept cel mai mare geniu care a trăit vreodată). Geniul războiului care a ieșit din epoca Revoluției Franceze nu a fost doar împăratul Franței, după ce s-a încoronat în catedrala Notre Dame, ci și cel mai puternic om din Europa. El se ridicase din obscuritatea corsicană pe culmile măreției imperiale. Precum un cuceritor antic, traversase Mediterana pentru a invada și cuceri Egiptul în bătălia de la Piramide. Imperiul său includea Țările de Jos, Toscana, părți din Germania și provinciile ilirice. Regatele Spaniei, Italiei, Westfalia și Napoli erau acum state vasale conduse de rudele sale. A fost căsătorit cu fiica împăratului austriac, iar fiul său nou-născut a devenit rege al Romei. Se considera moștenitorul lui Alexandru și al lui Carol cel Mare. Niciun obstacol în calea extinderii ulterioare a succesului său fulminant nu părea insurmontabil.

În anul următor, Napoleon a invadat Rusia și, în timp ce Saturn în tranzit a intrat în conjuncție exactă cu Pluton natal în timpul asprei ierni rusești din 1812-1813, norocul său s-a schimbat. Într-o serie fatidică de erori de judecată, supraextinderi militare și excese imperiale, imperiul lui Napoleon și-a început căderea. În iunie 1815, exact când Saturn în tranzit a intrat în cuadratură cu aliniamentul său natal Jupiter-Uranus, Napoleon a fost învins la Waterloo—căderea bruscă din grație, colapsul inflației.

Citește mai departe

Corelațiile cu ciclul Jupiter-Uranus care implică alte fenomene culturale, cum ar fi istoria filmului, a teatrului, a picturii, a jazz-ului, a muzicii rock și a contraculturii, precum și a unor domenii de studiu specifice, ca antropologia, psihologia și filosofia, au prezentat tipare la fel de bogate și instructive de evenimente și jaloane sincrone și diacrone. Pentru a da aici o mică idee despre unele dintre aceste tipare: dacă li s-ar cere să aleagă cele trei filme care au avut cel mai mare impact asupra evoluției cinematografiei, majoritatea istoricilor de film ar alege D. W. Griffith, Nașterea unei națiuni, considerat în general cea mai influentă operă din istoria filmului, una ale cărei numeroase inovații tehnice și estetice au stabilit vocabularul noii arte; Cântărețul de jazz, cu Al Jolson, filmul cu sunet sincronizat care a revoluționat industria cinematografică și a marcat nașterea erei sonore; și Cetățeanul Kane al lui Orson Welles, un punct de referință în istoria filmului sonor, cu măiestria sa în numeroase inovații tehnice și artistice care au influențat cinematografia ulterioară la fel cum a făcut-o Nașterea unei națiuni în epoca mută. Aceste trei filme au coincis exact cu cele trei conjuncții consecutive Jupiter-Uranus din prima jumătate a secolului al XX-lea: The Birth of a Nation a fost realizat în timpul conjuncției din 1914, având premiera la începutul anului 1915; The Jazz Singer a coincis cu următoarea conjuncție, celebra sa premieră având loc în octombrie 1927 (în aceeași lună cu conferința de fizică Bohr-Heisenberg Solvay); iar Citizen Kane a coincis cu următoarea conjuncție, având premiera în mai 1941.

Citește mai departe

Evidența corelațiilor secvențiale discutate în aceste capitole sugerează că alinierile ciclice majore ale planetelor exterioare coincid cu o activare reciprocă a principiilor arhetipale corespunzătoare, dar, mai degrabă decât să însemne pur și simplu o “activare” mecanică a gestaltului arhetipal specific și apoi o “dezactivare” atunci când se încheie tranzitul, fiecare aliniere pare să reprezinte o desfășurare mai complexă și mai subtilă a tiparelor de unde arhetipale. Dovezile sugerează că fiecare aliniere dintr-un anumit ciclu planetar coincide cu o perioadă în care complexul arhetipal corespunzător se manifestă într-o manieră definită, ușor de distins—se “înregistrează”, își exprimă semnificația, își face cunoscută esența în psihicul colectiv printr-o aglomerare ostentativă de evenimente arhetipale adecvate—iar apoi, după ce alinierea s-a încheiat, același impuls continuă să se dezvolte. Acesta rezistă, evoluează, trece prin schimbări, uneori ascuns, alteori vizibil. El suferă modificări constante sub impactul unor noi influențe arhetipale, pe măsură ce au loc alinierile ciclice continue și mereu schimbătoare cu alte planete și pe măsură ce indivizii trec prin tranzitele lor personale, le răspund în mod creativ și aplică în moduri particulare forțele arhetipale mai vaste care acționează.

Citește mai departe

Datorită caracterului specific al celor două principii asociate cu Jupiter și Uranus, interacțiunea lor arhetipală părea să aibă o calitate sinergică expansivă care se traducea în valuri de strălucire creatoare și experimente de succes care erau remarcabil de evidente de îndată ce se examinau perioadele și datele culturale relevante. Caracterul distinctiv al corelațiilor lor istorice a făcut ca în cursul cercetării tiparele fundamentale să sară în evidență, ca într-o explozie de trezire. Efectul a fost foarte diferit de cel al examinării secvenței ciclului Saturn-Pluto, ca în ultima secțiune, unde tiparele de desfășurare ale crizelor și contracțiilor istorice grave păreau uneori să se prezinte cu o inevitabilitate întunecată și grea, ca și cum mecanismele soartei și ale destinului își executau judecățile implacabile sub ochii cuiva. Fiecare complex arhetipal părea să-și stăpânească propriul univers: nu numai că inspira evenimentele și epocile care coincideau cu alinierea planetară corespunzătoare, dar impregna experiența cercetării și recunoașterii manifestărilor sale caracteristice și chiar limbajul și modurile retorice folosite pentru descrierea și analiza sa. Asemenea corpurilor cerești a căror prezență structurează însăși geometria spațiului înconjurător, aceste principii arhetipale guvernau și străbăteau domeniile lor.

Citește mai departe

Complexul Jupiter-Uranus pare să fie asociat cu experiența descoperirilor de toate felurile, momentele de bucurie prometeică a descoperirilor, ascensiunile bruște, intuițiile neașteptate care extind lumea unei persoane, experiența “Aha!”. Istoria descoperirilor tehnologice este strâns asociată cu alinierile axiale Jupiter-Uranus: descoperirea inducției electromagnetice (1831), inventarea telegrafului (1844), inventarea becului electric (1879), prima transmisie radio (1920), primul film cu sunet (1927), prima transmisie de televiziune (1927), prima transmisie pe Internet (1969). În timpul opoziției Jupiter-Uranus din 1976, Steve Wozniak și Steven Jobs au construit primul lor computer personal.

Citește mai departe

Așa cum ambele alinieri axiale ale ciclului Uranus-Pluton—conjuncții și opoziții—au coincis constant cu fenomene istorice și culturale arhetipale relevante, la fel a fost și cu ciclul Jupiter-Uranus. Alinierile axiale consecutive au dezvăluit iarăși semne clare ale unui tipar secvențial coerent, în care evenimentele unei conjuncții au fost strâns asociate atât cu evenimentele opoziției care a urmat, cât și cu cele ale următoarei conjuncții, care încheia ciclul. O astfel de structurare diacronică a fost ușor vizibilă, de exemplu, în ciclul complet de alinieri Jupiter-Uranus desfășurate în anii 1770 și 1780. Revoluția Americană, începută în coincidență cu conjuncția Jupiter-Uranus din 1775-76, a fost încheiată cu succes, iar independența noii națiuni a fost ratificată formal odată cu semnarea Tratatului de la Paris, șapte ani mai târziu, în timpul opoziției Jupiter-Uranus imediat următoare din 1782-83. Împlinirea demersului pentru independență, bucuria succesului emancipator, victoria expansivă obținută de rebeliune, toate se potrivesc îndeaproape complexului arhetipal caracteristic asociat cu Jupiter și Uranus.

Citește mai departe

La începutul cercetărilor mele, am fost atenționat asupra posibilității existenței unui tipar ciclic în istorie, corelat cu ciclul Jupiter-Uranus, atunci când am observat că o serie de coincidențe celebre din istoria științei, în care doi sau mai mulți oameni de știință au adus practic simultan descoperiri majore în arena publică, au coincis cu o conjuncție Jupiter-Uranus.

Unul dintre primele cazuri întâlnite, citat frecvent de istoricii științei, a fost cel în care Kepler și Galilei au făcut publice, în mod independent, la câteva luni distanță unul de celălalt, descoperirile lor separate care au confirmat teoria copernicană a sistemului solar. În vara anului 1609, Kepler a publicat la Praga lucrarea revoluționară Astronomia Nova, în care a introdus primele sale două legi ale mișcării planetare (care afirmă că planetele se mișcă pe orbite eliptice măturând arii egale în perioade de timp egale), rezolvând astfel problema planetelor cu care astronomii se luptaseră timp de două milenii. În aceeași vară, Galileo a făcut prima demonstrație publică a telescopului (în fața Senatului venețian); apoi, la Padova, între octombrie 1609 și ianuarie 1610, și-a îndreptat telescopul pentru prima dată spre ceruri și a descoperit stelele individuale “incredibil de numeroase” ale Căii Lactee, craterele de pe Lună, petele de pe Soare, cei patru sateliți ai lui Jupiter, fazele lui Venus și alte fenomene cerești pe care le-a găsit în sprijinul ipotezei copernicane. La 12 martie 1610, a publicat Sidereus Nuncius (“Mesagerul înstelat”), relatarea epocală a observațiilor sale (întreaga perioadă a coincis și cu tranzitul personal al lui Galileo al lui Uranus în opoziție cu Uranus natal, citat anterior). Combinația celor două evenimente—publicarea descoperirilor matematice ale lui Kepler și descoperirile telescopice ale lui Galileo—a oferit lumii științifice un spectaculos cumul de dovezi care au susținut eficient teoria heliocentrică, au adus-o în atenția publicului larg și au pus bazele succesului final al revoluției copernicane. Jupiter și Uranus se aflau în conjuncție strânsă (mai puțin de 5°) la momentul ambelor apariții, după ce s-au aflat la mai puțin de 15° una față de cealaltă în perioada de paisprezece luni cuprinsă între aprilie 1609 și iunie 1610.

Citește mai departe

Astfel, apariția unui complex arhetipal în noi poate servi ca o fereastră către un univers, într-adevăr o ușă și o cale, dar poate servi și ca un zid de închidere, o graniță și o barieră impermeabilă care creează efectiv o limită pentru universul nostru de posibilități. Numai o conștientizare critică a acestei limite potențiale și un act de imaginație pentru a o transcende pot deschide orizontul universului nostru. Am constatat că o astfel de conștientizare este mediată cel mai eficient de recunoașterea complexelor și dinamicilor arhetipale dominante ale unui anumit timp, fie pentru un individ, fie pentru o întreagă civilizație, și că această recunoaștere este potențată extraordinar de cunoașterea planetelor care sunt aliniate în ce moment și pentru cât timp, a căror înțelegere întemeiată poate oferi o perspectivă crucială, de neînlocuit, asupra dinamicilor arhetipale în schimbare ale vieții.

În acest sens, chiar și atunci când corelațiile observate implică cele mai grave și mai întunecate chestiuni, perspectiva astrologică arhetipală indică posibilitatea unei eliberări neașteptate din anumite condiții altfel implacabil de constrângătoare.

Citește mai departe

Ne putem imagina o ilustrare topografică a unei conjuncții Saturn-Neptun ca pe o stâncă abruptă care se prăbușește în vasta întindere a oceanului. Urmând legile fizicii, apa va eroda roca în timp – ceea ce inițial pare a fi o stâncă indestructibilă devine în cele din urmă nisip subțire și maleabil. Ulterior, pe măsură ce acest pământ se dizolvă treptat, focul vulcanic din miezul Pământului erupe în noi munți care se ridică deasupra oceanelor. Și astfel, aceste procese de creație surprind influența ciclică a elementelor: pământ, apă, foc și aer. Privind înapoi la istoria recentă, mulți dintre noi își pot aminti ultima conjuncție a lui Saturn cu Neptun în Capricorn: noiembrie 1989, marcând căderea Zidului Berlinului și prăbușirea imperiului sovietic. Ceea ce înainte de acel moment părea indestructibil, s-a descompus vertiginos – o reacție în lanț care a dus în cele din urmă la prăbușirea întregii Uniuni Sovietice.

Următoarea conjuncție Saturn-Neptun va avea loc în punctul 0° Berbec, primul grad al zodiacului, marcând la rândul său nașterea unei noi ere. Conjuncția va fi aproape exactă în iulie 2025 și se va perfecta la 0° Berbec pe 20 februarie 2026. Prevestește aceasta o naștere de foc din pântecele oceanului?

Citește mai departe