Anima Mundi

Jordan Harbinger: Înainte de emisiune v-am întrebat dacă știți cine este John Mearsheimer, profesor la Universitatea din Chicago cred, iar teza din videoclipul său cu 20 de milioane de vizualizări pe YouTube spune: “[Războiul din Ucraina] Este numai vina NATO. Este vina Occidentului, pentru că Putin ne avertizează de ani de zile în legătură cu Ucraina și spune: “Hei, am nevoie de asta. Este un tampon de securitate. De ce mă tot împungeți?”. Și apoi, în cele din urmă, NATO a mers prea departe”. Și mă întreb ce părere aveți despre asta, poate că NATO a mers prea departe. Poate că, până la urmă, ar fi trebuit să lăsăm Ucraina în pace. Poate că noi am creat această problemă. [Ideea asta] îți cam intră în cap și o mulțime de oameni sunt de acord cu el.

Peter Zeihan: În regulă. Deci, din punctul de vedere al rușilor, nu pot fi în siguranță decât dacă controlează toate cele nouă dintre aceste breșe despre care am discutat mai devreme. Și dacă te uiți la ce a cerut Rusia ca amenințare împotriva NATO, chiar înainte de a lansa războiul, a enumerat toate țările cărora voia să poată să le scrie politicile de securitate și să se asigure că nicio forță NATO nu va intra vreodată în ele — Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Moldova, România, Bulgaria, Republica Cehă, Republica Slovacă, Ungaria, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Suedia. Așadar, ar trebui să le oferim rușilor controlul de facto asupra vieții și politicii de securitate a unei populații totale duble față de cea a tuturor rușilor la un loc. Așa că, dintr-un anumit punct de vedere, da, Mearsheimer are dreptate, dar este totuși o prostie fără margini. Noi [americanii] nu vom accepta niciodată așa ceva, și nici vreuna dintre țările implicate.

Citește mai departe

Problema Rusiei este directă, dacă nu chiar simplă: declinul său demografic este atât de abrupt, atât de avansat și atât de multidirecțional, încât doar pentru motive demografice, este puțin probabil ca Rusia să supraviețuiască ca stat, și este puțin probabil ca rușii să supraviețuiască ca popor în următoarele câteva generații. Cu toate acestea, în interiorul granițelor total neapărabile ale Rusiei, ea nu poate să reziste nici măcar câteva generații. Rusia mai are cel mult opt ani de relativă putere pentru a acționa [2014+8=2022 n.tr]. Dacă nu reușește, își va fi pierdut capacitatea de a forma o armată. De a menține o flotă de rachete corespunzătoare. De a menține drumurile și sistemul feroviar în stare de funcționare. De a împiedica colapsul orașelor sale regionale. De a-și monitoriza granițele.

De a-și întârzia amurgul național.

Cea mai eficientă folosire a timpului ar fi să încerce să se reancoreze în cât mai multe regiuni de graniță din Eurasia Centrală posibile, permițând Rusiei să-și concentreze forțele în punctele de acces ale Tărâmurile Hoardelor. Succesul ar condamna Rusia la o dezintegrare demografică din interior, desfășurată cu încetinitorul. Eșecul ar lăsa Rusia deschisă forțelor ostile de-a lungul tuturor granițelor sale, simultan cu dezintegrarea din interior. Prima variantă este o rețetă pentru moarte pe parcursul câtorva decenii. Cea de-a doua este o rețetă pentru moarte în doar unul sau două.

Este extrem de probabil ca Rusia să nu aibă puterea de a acoperi toate golurile [pasurile] din frontiera sa, așa că va trebui să prioritizeze. Iată ordinea în care văd eu Rusia acționând pentru a încerca să își păstreze existența.

Cea mai mare preocupare a Rusiei este Ucraina.

Citește mai departe

Oricum, nu am fost prea încântat să văd împlinirea ciclului, mai ales când unele dintre lucrurile întâmplate erau atât de ușor de evitat. Pandemia nu trebuia să fie atât de gravă, China putea să fi acționat diferit, guvernul lui Trump putea să procedeze altfel, erau tot felul de căi ca să nu ajungem la acest nivel. Sau pe opoziția precedentă Saturn-Pluto, când a început Razboiul Împotriva Terorii și invazia Afganistanului și Irakului în ciuda unei formidabile împotriviri a opiniei publice americane și mondiale. Iar acum cu ajungerea la conjuncție a ciclului, multe dintre consecințele acestor decizii au ajuns “acasă”; în Orientul Mijlociu, în Irak și Afganistan, pentru că a fost o astfel de dublare a ceea ce s-a întâmplat sub opoziția Saturn-Pluton a Războiului din Vietnam, din mijlocul anilor ’60, care a fost, de asemenea, un război inutil. Așadar, este greu să te bucuri de modul în care alinierile planetare se manifestă în perfectă conformitate cu semnificațiile lor… dar în conformitate cu o anumită gamă de acele semnificații aflate în partea de umbră, care ar fi fost constelate dacă am fi avut o relație mai conștientă cu acele arhetipuri [Saturn și Pluto].

Și acesta este un subiect pe care sper să îl abordăm astăzi, anume cum putem lua… vorbim despre energiile Saturn-Pluto, dar am putea vorbi despre asta și în termeni de Pluto în general, sau doar despre gradul în care intrăm în tărâmurile mai profunde ale arhetipului plutonic și devenim conștienți de ele în interiorul nostru și în lume, și ajungem la un mod mai reflexiv și mai priceput de a le întrupa. Pentru că vor ieși la iveală, zeii se exprimă oricum.

Dar, într-o măsură extraordinară, ființele umane au capacitatea de a modula direcția sau calitatea spre o gamă mai înaltă sau mai joasă, mai problematică sau mai benefică pentru viață a spectrului de posibilități arhetipale pe care le reprezintă fiecare planetă și complex planetar. Iar plutonicul este, într-un fel, cel care necesită cea mai multă conștiință pentru a intra în relație cu el, pentru că, atunci când nu o facem, suntem conduși de el ca niște marionete. Este o energie atât de brută, instinctuală, vine din adâncurile naturii, din ceea ce Freud numea ID sau lupta darwiniană pentru viață sau voința de putere a naturii. Toate acestea sunt atât sănătoase, cât și cu potențial problematic, atunci când sunt întrupate în mod inconștient. Și parte din provocarea noastră umană este să aducem un fel de reflecție psihologică, o atenție, să fim capabili să intrăm într-un fel de relație de colaborare cu aceste arhetipuri puternice, mai degrabă decât să fim posedați de ele sau de a încerca să le suprimăm. Oricare dintre aceste variante este un pariu pierdut, în ceea ce privește modul în care se va manifesta acel arhetip.

Citește mai departe

Pe data de 20 februarie 2022 va debuta prima Revoluție a lui Pluto pentru Statele Unite. Evenimentul va fi urmat de alte două momente de exactitate în același an, pe 11 iulie și 28 decembrie, pe măsură ce Pluto oscilează între mișcarea directă și retrogradă. Care dintre aceste trei revoluții este cea mai importantă? Opiniile diferă, însă acest articol se va concentra doar pe prima. Din punctul meu de vedere, este cea mai importantă, nu doar fiindcă dă tonul întregului proces, ci și pentru că se petrece pe același grad cu o conjuncție Venus-Marte.

În prima zi a Revoluției lui Pluto, Venus și Marte se află în conjuncție la 19° Capricorn, iar două săptămâni mai târziu, pe 3 martie 2022, cele două planete i se alătură lui Pluto pe gradul 27° Capricorn, formând o configurație foarte puternică.

Mai mult, Revoluția lui Pluto se petrece în tandem cu o amplasare a lui Neptun în opoziție față de poziția natală (de la 22° Pești la 22° Fecioară) și în careu cu Marte natal la 21° Gemeni. În aprilie, Jupiter i se va alătura lui Neptun la 23° Pești, intensificând opoziția și careul.

Citește mai departe

Când am citit pentru prima dată “Realms of the Human Unconscious” (Tărâmuri ale inconștientului Uman) în 1978, mi-am dat seama imediat că munca lui Stan era o revoluţie nu doar în psihologie, ci şi în filosofie. Foarte curând, situaţia va fi de aşa natură încât filosofii vor trebui îşi fundamenteze cele mai profunde lucrări pe experienţă, nu doar pe speculaţie. Aşa că am luat decizia de a începe în culise o călătorie psihedelică discretă, dar riguroasă, care ulterior a devenit o călătorie de 20 de ani. Am făcut 73 de sesiuni, cu doze foarte mari, folosind între 500 şi 700 micrograme de LSD, un protocol pe care nu îl recomand neapărat. Vreau să accentuez faptul că am făcut călătoria în calitate de filosof, nu de clinician. Nu căutam în primul rând vindecarea, ci înţelegerea universului. Voiam să mă scufund pe cât de adânc posibil în propria-mi conștiință, şi de aici adânc în mintea universului. Îmi doream să învăţ cum funcționează această lume.

Citește mai departe

Finalul anului este scena unei incredibil de lungi conjuncții între Venus și Pluto și, de asemenea, a re-întâlnirii dintre Saturn și Uranus. Am publicat de multe ori pe animamundi.ro articole foarte bine documentate despre ambele complexe arhetipale; acest decembrie este ocazia perfectă de a le reciti, pentru a onora astfel spiritul timpurilor și a primi darurile lor.

O problemă a textelor astrologice e că sunt adesea prea tehnice, sau cel puțin sunt percepute așa. E de înțeles că preferăm să asistăm la concert și nu la repetiții, ne plac competițiile de top dar nu și nu anii de interminabile antrenamente. Pe lângă asta, arhetipurile nu se manifestă niciodată izolat, didactic, așa cum sunt discutate în cărți. Una este să spunem că cuadratura Saturn-Uranus se poate manifesta ca un conflict tineri-bătrâni, progresiști-conservatori sau între revoluționari și tradiționaliști și cu totul altceva este să vedem confruntându-se două grupări care incarnează aceste calități în viața socială sau politică, la știri sau într-un serial. De aceea vă propun astăzi spre lectură o mostră de astrologie aplicată în care transpar și cele două complexe de mai sus, Venus-Pluto și Saturn-Uranus.

Am deci deosebita plăcere de a vă oferi o discuție relaxată, dar plină de substanță, între trei prieteni care vor privi prin lentila astrologiei arhetipale un serial de șase episoade de pe Netflix, celebrul Wild Wild Country (8.1 IMDB). Astrologii Renn Butler, Erica Jones și James Moran vor discuta harta natală a lui Rajneesh, cunoscut și sub numele de Osho, apoi vor creiona harta Sheelei, faimoasa și, ar spune unii, infama lui secretară, creierul operațiunilor organizației lui spirituale din America.

Cei trei amigos versați în astrologia arhetipală vor arunca după aceea o privire asupra sinastriei Sheelei și a lui Osho, apoi se vor apleca asupra hărții lor compuse pentru a înțelege cum s-au potrivit de fapt cei doi și a discuta chimia astrologică dintre ei. Vom urmări apoi tranzitele lor din 1984, atunci când povestea a atins punctul culminant, așa cum ne prezintă documentarul Wild Wild Country (2018).

Vă recomand cu căldură să vizionați acest serial înainte de a citi traducerea discuției dintre cei trei astrologi. Nu veți regreta o clipă, cu atât mai mult cu cât întâmplările prezentate sunt reale. Nici dacă am vrea nu ne-am putea imagina un scenariu mai șocant și bizar. S-au mai văzut grupări spirituale care să întemeieze o biserică sau un ashram, dar neo-sanyasinii lui Osho au întemeiat un întreg oraș! Descălecarea spirituală în Oregon și evenimentele care au urmat pot fi privite ca o formidabilă poveste-avertisment despre aplicarea în practică a unor idei foarte generoase. Pe urmă, acest serial cu accente de tragedie greacă este extraordinar prin aceea că nu te poți decide nici după ce s-a terminat cine sunt cei buni și cine sunt cei răi.

In fine, un alt motiv pentru a parcurge discuția de față este că analiza înclină de obicei spre una dintre părți, dar discuția acestor trei magi urmărește personajele și evoluția lor fără a lua partea nimănui. Vă invit să încercăm să privim alături de ei întâmplările dintr-o perspectivă arhetipală, psihologică, și să vedem cum întâmplări altfel inexplicabile capătă sens cu ajutorul astrologiei.

Citește mai departe

ÎN VARA LUI 1984, oamenii de știință seniori de la Cetus Corp., o companie de biotehnologie din Berkeley, s-au trezit într-o dilemă. Unul dintre angajații lor, un tânăr om de știință promițător pe nume Kary Mullis, a imaginat o tehnică pentru a reproduce exponențial mici resturi de ADN. El a numit-o reacție în lanț a polimerazei (polymerase chain reaction, abreviată PCR) și, dacă ar fi funcționat, urma să schimbe lumea și probabil ar fi adus venituri consistente pentru Cetus. Singura problemă era că Mullis cauza multe probleme în colectiv.

Se certa cu șefii. Se certa cu colegii. Se certa cu agenții de securitate și recepționerele de la Cetus. Deși căsătorit, se întâlnea cu colegele de laborator – și se certa și cu ele. În spatele spiritului certăreț al lui Mullis părea să existe o convingere permanentă că el e sclipitor iar toți ceilalți sunt niște proști, porniți să-i submineze munca. Conducerea Cetus se întreba: ce ne facem cu tipul ăsta?

In cele din urmă PCR a schimbat lumea, iar Mullis a intrat în rândul celor 53 de câștigători ai Premiului Nobel de la UC Berkeley. A murit în august 2019, la vârsta de 74 de ani, din cauza complicațiilor unei pneumonii.

O mulțime de necrologuri au glosat cu măiestrie în jurul atributelor personale mai spinoase ale lui Mullis, dar poate că a trecut suficient timp pentru a putea confrunta o întrebare nu foarte diferită de cea pe care și-a pus-o conducerea Cetus în 1984: cum ar trebui să ne amintim de acest om?

Citește mai departe

Noi, modernii, ne considerăm oameni sofisticați, inteligenți. Psihologii și sociologii noștri consideră astrologia o tâmpenie. Catedrele universitare care se ocupă cu comportamentul uman consideră astrologia o distracție confuză, fără o valoare semnificativă pentru scopurile lor de cercetare. Și nu e ca și cum n-ar fi auzit de ea. Au observat și ei că fiecare cotidian din lume are o rubrică dedicată astrologiei și că destul de mulți oameni îi acordă atenție. Motivul pentru care universitarii nu se apleacă asupra astrologiei este că s-ar face de râsul colegilor. Totuși, în științele sociale nu există un corp de realități demonstrate care să arate clar că tiparele de comportament ale omului nu pot fi asociate cu pozițiile planetelor de la nașterea sa. Insă există o înțelegere largă și arogantă între academicienii din domeniu, cum că tot ce ține de folclor, inclusiv astrologia, e pentru prostănaci. Fără a face vreun experiment simplu ca să testeze măcar unele din principiile astrologiei, psihologii din ultimele două secole au ignorat complet această disciplină.

Majoritatea acestor oameni de știință trăiesc cu falsa impresie că astrologia ar fi ceva non-științific și că, astfel, nu ar fi un candidat potrivit pentru cercetările lor serioase. Se înșeală amarnic. Faptul că cei care practică astrologia în zilele noastre folosesc sau nu metode științifice nu are nicio legătură cu întrebarea dacă corpul de cunoștințe pe care îl folosesc este adevărat și valid. Faptul că au clasat cazul astrologiei fără evaluare experimentală și au concediat-o drept o aiureală a maselor lipsită de substanță spune multe despre cei care se ocupă în zilele noastre cu sănătatea psihică. Se pare că aceștia au capul băgat adânc în pământ și, în general, au mai multă nevoie de ajutor decât pot oferi.

Știm foarte puține lucruri despre astrologia antică în afara faptului că încă de acum cinci mii de ani civilizațiile de la cea babiloneană și până în China și-au îndreptat privirile către cer, independent una de cealaltă, căutând ajutor pentru a înțelege viața de pe Pământ. În secolul XVII, atunci când oameni oameni de știință precum Galileo, Kepler și Newton puneau bazele astronomiei, ei încă se preocupau cu semnificația astrologică a observațiilor pe care le făceau și cu studiul tehnicilor de predicție. Totuși, pe undeva, precizia pe care au reușit să o aducă în câmpul măsurătorilor și al predicțiilor matematice a depășit cu mult utilitatea gândurilor pe care le-au putut avea pe seama conceptelor mai degrabă vagi din astrologie. Cei care stau toată noaptea treji uitându-se printr-un tub lung și negru, notându-și numere cu patru sau cinci cifre și inventând calculul diferențial nu știu prea multe despre oameni și e puțin probabil să aibă un interes deosebit față de interacțiunile complexe dintre oameni și stele. Deja au destule pe cap încercând să-și dea seama de ce orbita lui Marte este eliptică și nu circulară.

Citește mai departe

CHRIS BRENNAN: Care este mai exact subiectul cărții?

NICK DAGAN BEST: Relația inedită a lui Uranus cu Statele Unite. Mi s-a părut un subiect bun pentru prima carte pentru că descoperirea lui Uranus (13 martie 1781) coincide cu perioada Revoluției Americane. Este anul în care are loc bătălia de la Yorktown, ultima bătălie oficială dintre armata britanică și trupele revoluționare americano-franceze.

Însă ceea ce mă uimește extraordinar este faptul că Uranus a fost descoperit literalmente odată cu nașterea Statelor Unite ale Americii. De fapt, prima constituție a Statelor Unite, The Articles of Confederation, a fost ratificată pe 1 martie 1781, la doar douăsprezece zile după descoperirea lui Uranus. Această coincidență arată în sine o legătură deosebită între cele două evenimente.

Însă fenomenul este mult mai profund, pentru că nu începe și se termină cu Revoluția. Cu siguranță nu sunt primul astrolog care a observat asta, însă cred că sunt primul care o să scrie ghidat de observația că fiecare tranzit al lui Uranus în Gemeni a coincis cu un mare război pentru Statele Unite. Evident, această țară are multe conflicte, însă de fiecare dată când Uranus tranzitează semnul Gemenilor, acel conflict tinde să restructureze țara.

Citește mai departe

Această explorare arhetipală a evenimentelor perioadei 2008-2020 privite prin prisma configurațiilor planetare majore însumează patru ore și jumătate. Prezentarea oferă o înțelegere profundă a naturii influențelor cosmice asupra conștiinței și evenimentelor umane, la nivel colectiv și individual. Este foarte interesant de urmarit această înregistrare acum, în 2020, când perioada la care se referă Tarnas tocmai se încheie.

Citește mai departe