Cosmos and Psyche

Războaiele Mondiale, Războiul Rece și 11 Septembrie

O altă astfel de conjuncție definitorie a fost cea din 1348-1351, care a coincis cu erupția și răspândirea Ciumei Negre, care a devastat Europa și a pus în mișcare o serie de transformări economice și culturale la finalul evului mediu care aveau să schimbe pentru totdeauna viața europenilor. Ciuma Neagră – sau “bubonică” – a erupt în 1333 în China în același timp cu opoziția precedentă Saturn-Pluto și a atins punctul culiminant în Europa în perioada conjuncției din 1348-1351. Un tipar similar poate fi remarcat în cazul epidemiei de SIDA, care a erupt la scară largă și a fost identificată prima dată pe timpul conjuncției din 1981-1984, și care a atins proporții pandemice globale, în special în Africa, în timpul opoziției următoare Saturn-Pluto, din 2000-2004.

………
Ambele Războaie Mondiale au izbucnit în coincidență precisă cu alinieri tensionate aproximativ exacte ale lui Saturn și Pluto, în august 1914, respectiv, septembrie 1939. Ultima aliniere Saturn-Pluto a survenit în același timp cu evenimentele din 11 septembrie 2001, distrugerea World Trade Center din New York și atacul asupra Pentagonului în Washington, și nenumăratele evenimente puse în mișcare imediat după. În prima jumătate a lunii septembrie 2001, Saturn și Pluto se aflau la 2° de o opoziție exactă. (În aceeași perioadă, o configurație de Lună Plină, a Soarelui în opoziție exactă cu Luna, forma o extraordinar de rară și exactă “cruce cosmică” cu Saturn și Pluto, cele două opoziții – Soare-Lună, respectiv, Saturn-Pluto – formând careuri (90°) între ele.) Mulți astrologi au speculat, în scris cât și în privat, în legătură cu ce s-ar putea întâmpla în timpul acestei configurații, incluzând și probabilitatea mare a terorismului. În clipele ce-au urmat atacurilor asupra turnurilor World Trade Center și Pentagonului din 11 septembrie, practic toți astrologii din țară știau că forțele simbolizate de alinierea Saturn-Pluto, care în trecut s-a corelat atât de frecvent cu perioade sumbre de criză și contracție istorică, ieșiseră la iveală.

Complexul viu de calități, emoții și semnificații asociate cu aceste evenimente extrem de grave – izbucnirea celor două Războaie Mondiale, 11 septembrie și consecințele sale și nenumărate alte evenimente desfășurate în timpul alinierilor Saturn-Pluto – se potrivește remarcabil de precis cu sinteza principiilor arhetipale asociată combinației celor două planete, exprimată în cea mai extremă formă a sa, negativ și pozitiv: evenimente cu o încărcătură extrem de profundă și consecințe de durată, intensificarea colectivă a dezbinării, conflict și ostilitate, manifestarea unei puteri distructive masive, extrem de disciplinate, atent organizate cu o precizie remarcabilă, și un sentiment generalizat de victimizare și suferință datorat impactului forțelor cataclismice și represive ale istoriei.

Mai general, acest complex arhetipal tinde să consteleze un sentiment larg-răspândit că viața noastră e determinată și constrânsă de mari forțe impersonale – de natură istorică, politică, militară, socială, economică, judiciară, biologică, elementală, instinctuală – prea puternice și prea dominante ca să fie afectate de sinele individual. La rândul său, acest sentiment de vulnerabilitate este contrabalansat adesea de un imbold către putere, control și dominare. Adesea cele două laturi ale acestui gestalt mai cuprinzător se constelează simultan în două persoane sau grupuri aflate în conflict, de-o parte fiind prădătorul și de cealaltă, victima. Însă la fel de frecvent cele două laturi se constelează simultan în una și aceeași persoană, într-un singur grup sau națiune, o parte a complexului activând-o inconștient pe cealaltă. Astfel, experiențele de umilință profundă cauzate de violență, violare și învingere sunt adesea însoțite de o nevoie compensatorie de a-ți dovedi puterea de oțel, invulnerabilitatea și capacitatea de a riposta de potență letală.

Perioadele de aliniere Saturn-Pluto sunt de asemenea caracterizate de manifestări personale și colective de determinare, voință neabătută, curaj și sacrificiu; de un efort intens concentrat, silențios, asiduu de împotrivire în fața pericolului și morții; de o aprofundare a capacității de judecată morală, născută din experiență și suferință; și de transformarea și construirea unor structuri trainice, fie materiale, politice sau psihologice.

Citește mai departe
Ciclul Jupiter-Pluto

Conjuncția Jupiter-Pluto din 2020: Profituri, filantropi și plutocrați

În ultima vreme am scris și vorbit mult despre conjuncția Saturn-Pluto din 2020, și de asemenea am scris despre progresele științifice în relație cu ciclul Jupiter-Pluto. Îmi propun să scriu un articol de interpretare a convergenței lui Jupiter, Saturn și Pluto, dar mai întâi trebuie să discut o latură a ciclului Jupiter-Pluto care s-ar putea să aibă un impact mai direct asupra ta: banii.

Jupiter este planeta benefică asociată cu bogăția, abudența, creșterea, excesul, înțelepciunea, bunătatea și generozitatea. Pluto este o planetă a extremelor, obsedată de control și dominare, care transformă (warps) tot ce atinge în ceva fie incredibil de mare, fie incredibil de mic. Jupiter este aristocratul sistemului solar, în timp ce Pluto este mai degrabă fascistul. Jupiter știe că e mai bun decât tine, dar cu Pluto, s-ar putea să fie foarte emfatic și direct în legătură cu asta. Poate că Pluto este intimidant, dar când e împreună cu Jupiter, e preferabil să-l ai de partea ta. Combinația Jupiter-Pluto evocă dinamica bogăției și bunăvoinței pline de putere, mergând până la corupție în termeni de mari acte de filantropie, mari companii, clasa donatorilor, oligarhii și plutocrații etc.

Oamenii născuți și companiile înființate în preajma momentelor de joncțiune ale ciclului de 12-13 ani al lui Jupiter și Pluto (conjuncția, opoziția, careul și, într-o măsură mai mică, trigonul și sextilul) au un potențial pentru succes extraordinar, dar și pentru eșecuri pe măsură. O avere enormă poate fi folosită în scopuri filantropice, dar și pentru a obține o influență necuvenită și de nedorit [pentru restul].

Astfel, am adunat o serie de exemple care cred că ilustrează esența acestei combinații arhetipale. Nu vreau să spun că ciclul Jupiter-Pluto este singura cale de a investiga teme precum marile afaceri sau filantropia, ci doar că pare a fi una viabilă. Dacă înțelegem cum operează acest ciclu, vom putea să proiectăm ce ne-ar putea rezerva interacțiunea sa cu Saturn din 2020.

Citește mai departe
Cosmos and Psyche

Făurirea Sinelui, Dezvrăjirea Universului

Ființa umană primitivă percepe mediul natural înconjurător ca fiind pătruns de sensuri, sensuri ale căror semnificație este deopotrivă umană și cosmică. În pădure sunt văzute spirite, în vânt și ocean, în râu, în munte sunt simțite prezențe vii. Sunt decodificate înțelesuri în zborul a doi vulturi la orizont, în conjuncția a două planete pe cer, în desfășurarea ciclurilor Lunii și Soarelui. Lumea primitivă este însuflețită. Ea comunică și are propriile scopuri. Este încărcată de semne și simboluri, implicații și intenții. Lumea este animată de aceleași realități ce rezonează în sfera psihologică, pe care ființele umane le experimentează lăuntric. Există o continuitate care se extinde din universul interior al omului către lumea exterioară. În experiența omului primitiv, ceea ce noi am numi lumea “exterioară” posedă un aspect interior care are continuitate în experiența umană subiectivă. Inteligența creatoare și receptivă, spiritul și sufletul, sensul și scopul sunt prezente pretutindeni. Ființa umană este un microcosmos în cadrul macrocosmosului, la a cărei realitate interioară participă, și cu care este unită cu întregul în moduri care sunt atât tangibile cât și invizibile.
 
Experiența omului primitiv are loc, propriu zis, în cadrul unui suflet al lumii, un anima mundi, o matrice vie de sens întrupat. Psihicul uman este integrat într-un psihic al lumii, la care participă integral și de către care este definit continuu. Activitățile acestui anima mundi, cu întregul lor flux și cu toată diversitatea lor, sunt exprimate printr-un limbaj mitologic și numinos. Deoarece universul este perceput ca fiind vorbitor de limbaj simbolic, poate apărea comunicarea directă de sensuri și scopuri între univers și ființa umană. Multiplele particularități ale universului empiric sunt toate înzestrate cu semnificații simbolice arhetipale, și acele semnificații curg între interior și exterior, între sine și lume. În această stare de spirit relativ nediferențiată, ființele umane se percep pe sine ca participând și comunicând în mod direct – emoțional, mistic, cauzal–cu viața lăuntrică a mediului natural și a cosmosului. Mai precis, această participation mystique (participare mistică) implică un sentiment complex de participare lăuntrică directă a ființelor umane nu numai la viața universului, ci și la puterile divine, prin intermediul ritualurilor, și la manifestarea în lume a puterilor divine, datorită prezenței lor imanente și transformatoare. Participarea este multidirecțională și multidimensională, atotpătrunzătoare și atotcuprinzătoare.

Citește mai departe
astrology-podcast-logo

Pluto, Neptun, Uranus și relațiile

CHRIS BRENNAN: Cum ți-ai construit prezentarea? Ai descoperit legătura dintre planetele exterioare și sectoarele dedicate relațiilor din harta natală și ți-ai construit prezentarea plecând de la experiența ta cu clienții?
KAY TAYLOR: Da. De 30 de ani lucrez ca astrolog profesionist. La început, am fost medium (psychic channel). De asemenea, sunt hipnoterapeut și practic psihosinteza. Deci am o perspectivă pe care nu o împărtășesc cu mulți astrologi, în sensul că am lucrat cu aceiași clienți de 20 sau 30 de ani, care au venit regulat, mai cu seamă în perioadele dificile din viața lor. Am și grupuri inter-generaționale, familii cu care lucrez de trei generații.

Pornind de la hărțile și cazurile personale pe care le cunoșteam foarte bine, mi-am propus să fac o cercetare amănunțită. “Cercetare” e un cuvânt foarte specific, cu siguranță nu sunt expertă în statistică. Dar pot să analizez istoricul unei hărți și să observ temele și diferitele aspecte care se manifestă în viața omului. Mi-a rămas întipărită în minte o frază de-a lui Richard Idemon; el zicea că de-a lungul vieții, o persoană trece prin toate manifestările posibile din harta sa.
 
 
CHRIS BRENNAN: Interesant.
KAY TAYLOR: Da, îmi place mult cum a zis-o, și e adevărat. Atunci când am o discuție cu un client, și acesta se gândește “sigur, am făcut asta” sau “rezonez cu experiența asta”, îl încurajez să renunțe la prejudecăți. Pentru că adesea, dacă ai un aspect tensionat al unei planete exterioare [Uranus, Neptun, Pluto] la una personală – îndeosebi Venus – e foarte probabil să fi avut probleme cu relațiile, să fi trecut prin foarte multe.

De exemplu, ai luat anumite decizii pe care lumea le socotește “proaste”. Cred că înțelepciunea vindecătoare a hărții astrologice se revelează atunci când reușim să vedem că există nenumărate posibilități, un întreg spectru – oarecum inconștient – de posibilități de lucru cu aspectele, există o cale de mijloc (middle ground), o manifestare cumva mai evoluată și mai elegantă. Durează ceva timp până ne dăm seama cum să lucrăm cu ea.
 
 
CHRIS BRENNAN: Desigur. Deci avem un fel de spectru de manifestări posibile, și putem avea un oarecare control asupra lor și le “răspundem” diferit la momente diferite din viața noastră.
KAY TAYLOR: Exact. Mai ales când suntem tineri, de obicei nu avem uneltele și abilitățile necesare, și acționăm din reflex. Dar pe măsură ce analizăm harta mai în detaliu, înțelegem care sunt posibilitățile. Îmi place să-mi ajut clienții să vadă cum ar arăta structura ideală, vindecată, ca să știe pentru ce lucrează și să nu cadă din nou în spirala repetitivă a alegerii aceluiași fel de relație, cu același rezultat dureros.
 
 
CHRIS BRENNAN: Interesant. Așa au ceva la care să aspire, pentru care să lucreze, manifestarea ideală a acelor configurații.
KAY TAYLOR: Întocmai.

Citește mai departe
Johannes Kepler

Conjuncția Jupiter-Pluto din 2020: Amplificare extremă

În 2020 Jupiter și Pluto vor forma o conjuncție spre final de Capricorn, așa că mi-am propus să analizez alinierile axiale precedente formate între aceste planete pentru a le putea cuprinde semnătura arhetipală. Făcând asta am descoperit un tipar remarcabil care se potrivește aproape literal combinației arhetipale Jupiter-Pluto: dezvoltarea telescoapelor și microscoapelor, facilitarea explorării macrocosmosului și microcosmosului.

În teoria astrologică, știm că Jupiter este planeta expansivă a înțelepciunii și cunoașterii, a gândirii în perspectivă și a lărgirii orizonturilor. Pluto este planeta extremelor. Marele astrolog Alan White spunea că “Pluto mărește lucrurile mici și le micșorează pe cele mari”, ceea ce reprezintă perfect esența ideii de “extremă”. Microscoapele măresc lucrurile extrem de mici iar telescoapele măresc lucrurile extrem de îndepărtate. Tot astfel, alinierile Jupiter-Pluto au coincis cu perioade în care orizonturile cunoașterii s-au extins la cele mai mici și mai mari nivele, acestea fiind puse în scenă de personalități născute sub alinierile axiale relevante ale ciclului Jupiter-Pluto.

Am pus cap la cap o cronologie ce se întinde pe o perioadă de 400 ani, care arată de ce telescopul și microscopul au apărut, succesiv, unul în timpul conjuncției, celălalt în timpul opoziției Jupiter-Pluto, dar [această expunere] ar fi prea mult pentru un articol. Așa că mă voi concentra aici asupra a cinci exemple de manifestări ale complexului Jupiter-Pluto pe care le consider cât se poate de impresionante și clare (literal), incluzând și gândurile mele referitoare la ce ne putem aștepta de la iminenta conjuncție Jupiter-Pluto din Capricorn.

Citește mai departe
astrology-podcast-logo

Richard Tarnas despre Cosmos and Psyche

CHRIS BRENNAN: Bine, să recapitulăm: pe la sfârșitul anilor 1970 ai început să scrii o carte de astrologie în care ai vrut să demonstrezi sau să arăți că ai observat faptul că alinierile planetelor exterioare coincid sau se corelează cu transformări majore în gândirea și tradiția intelectuală occidentală. Dar pentru a demonstra această premisă, pentru a arăta că transformările gândirii occidentale coincid cu cele mai importante alinieri astrologice, trebuia să răspunzi mai întâi la întrebarea: “Care sunt aceste schimbări majore din istorie?” Și aici vine și răspunde, în esență, Passion of the Western Mind, așa e?
RICHARD TARNAS: Da. De fapt, am vrut să urmăresc fundalul conceptelor pe care le folosește sau pe care se bazează astrologia și am vrut, de asemenea, să urmăresc fundalul situației actuale de refuz cultural al astrologiei. Cum îmi place să spun, în cultura noastră ea e etalonul superstiției. Astrologia e ceea ce aduci în discuție dacă vrei să te referi la superstiție, la ceva – în cel mai bun caz – demn de dispreț intelectual, ceva ce merită în cel mai bun caz trecut cu vederea. Această atitudine privitoare la astrologie provine dintr-o extraordinară istorie, și nu e doar o atitudine rațională bazată pe o înțelegere clară a dovezilor. Există motive întemeiate pentru această respingere. Într-un fel, cred că astrologia a trebuit să fie respinsă de mintea modernă și de sinele modern într-un anumit punct al modernității pentru ca această epocă și sinele modern să irumpă cu suficientă autonomie, astfel încât să poată re-angaja cosmosul într-o manieră cu totul nouă, co-creativă și participativă – un cosmos însuflețit. Dar pentru a ajunge la acest moment trebuia să survină o anumită pierdere, o negare, resimțită la început ca o eliberare de vechiul cosmos astrologic însuflețit, dar ajungând în cele in urmă să fie experimentată la scară largă ca o stare de alienare și dezorientare, o stare de vid cosmic, care caracterizează într-o anumită măsură criza existențialistă din modernitatea târzie și epoca postmodernă.

Așadar, ce mi-am dorit a fost ca cititorii să înțeleagă contextul în care dovezile astrologice pot fi privite acum cu ochi noi și cu un grad mai ridicat de sofisticare.

……………

CHRIS BRENNAN: În cele din urmă ai trecut prin întregul proces de scriere, iar Cosmos and Psyche se lansează în 2006. Venind din perspectiva unui outsider, aș spune că, în esență, premisa exterioară a cărții a fost: “Ce-ar fi dacă un remarcabil intelectual occidental contemporan ar scrie o carte în care să susțină astrologia și să o explice în context modern, demonstrând în același timp cum funcționează?” Un lucru pe care mulți din comunitatea astrologică îl trec adesea cu vederea este că această carte nu a fost scrisă special pentru comunitatea astrologică, ci de fapt pentru a convinge intelectualii și pe cei din mediul academic că “e ceva de capul astrologiei”. Ți se pare un rezumat fidel?
RICHARD TARNAS: Da. M-am gândit că unii astrologi ar fi interesați de ea. N-am crezut că va veni ca o revelație pentru ei, că le va demonstra că astrologia e valoroasă sau că funcționează, dar m-am gândit că în carte s-ar putea să găsească anumite corelații și formulări care să le fie de ajutor. Dar, ai dreptate, încercam să scriu, într-un fel, pentru viitor, pentru viitorul în care astrologia este din nou acceptată, îmbrățișată în inima vieții noastre culturale, pentru că merită cu siguranță acest loc. În mod cert ea este mult mai sofisticată din punct de vedere intelectual și psihologic decât felul în care este înfățișată de obicei. De fapt, e mult mai sofisticată decât mare parte din psihologia contemporană, de pildă.

Stan Grof, un foarte bun cunoscător al psihologiei, cu o îndelungată carieră de psihiatru și psihanalist, consideră că astrologia este ca o Piatră din Rosetta pentru psihicul uman. La fel Jung făcea adesea comentarii în acest sens, și consider că au absolută dreptate.
 
 
CHRIS BRENNAN: Deci, în principiu, ai vrut să prezinți o revelație (insight) pe care ai avut-o brusc și neașteptat la mijlocul anilor 1970, anume că astrologia are o oarecare validitate, și nu numai că are validitate, ci este cheia sau lentila prin care putem privi și analiza și căpăta o altă perspectivă asupra tuturor celorlalte domenii. Apoi te-ai plasat într-o foarte bună și unică poziție, de a încerca să susții această perspectivă în comunitatea academică/intelectuală. [O poziție unică] pentru că, așa cum ai spus și tu mai devreme, privită ca o continuare a Passion – care a avut parte de o bună recepție în 1991, Cosmos and Psyche are un caracter aproape subversiv. Dar de altfel, ai scris cartea conștient că va fi un lucru scandalos pentru un profesor universitar să apară cu o carte care susține astrologia, pentru că astrologia este văzută, așa cum ai zis, ca supremul etalon al superstiției.
RICHARD TARNAS: Da, și totuși ea se dovedește ca o piatră filosofală prin faptul că e atât de valoroasă în orice direcție ai îndrepta-o, fie că este vorba de înțelegerea momentului politic actual din Statele Unite sau situația politică la nivel global, fie că e vorba de natura specifică a puterii lui Jennifer Laurence ca actriță în epoca noastră, analizându-i harta natală și cum se leagă aceasta de tranzitele globale și așa mai departe. În toate aceste feluri, astrologia oferă o lentilă și un cadru de referință care, cred eu, nu pot fi obținute nicăieri altundeva în lumea academică. Asta ar suna pur și simplu absurd pentru orice intelectual de bună credință care nu a înțeles pe deplin astrologia, care nu a fost inițiat în ea.

Citește mai departe
From Royalty from Revolution

De la regalitate la revoluție: Nunta Leului cu Vărsătorul

Astrolog practicant cu peste 40 de ani de experiență, autor a opt cărți de astrologie și doctor în psihologie, Glenn Perry se numără printre cei mai în măsură să discute despre componenta psihologică a astrologiei.

Articolul este capitolul 1 al cărții From Royalty to Revolution, care explorează semnificația arhetipală a polarității Leu-Vărsător, și delimitează sensul mai profund al aspectelor dintre guvernatorii acestora – Soarele și, respectiv, Uranus. Așa cum Soarele se găsește [fizic] în inima sistemului nostru solar, tot astfel el simbolizează inima și voința noastră. Menirea Soarelui este de a dezvolta stima de sine și o idee de sine bine-legată și bine definită. Antiteza Soarelui este planeta Uranus, care simbolizează nevoia de detașare și eliberare din definițiile limitatoare ale sinelui. Integrarea acestor procese opuse dar complementare este cheia evoluției personale și colective.

Ideea de sine și componenta sa afectivă, stima de sine, au fost poate printre cele mai discutate subiecte din literatura psihologică contemporană, mai discutate decât orice altă idee. Ele pătrund din ce în ce mai frecvent în discursul popular, apărând în presă, seriale de televiziune și chiar în dezbaterile guvernamentale. Felul în care este articulată și dezvoltată ideea despre sine reprezintă o sursă de nesfârșite discuții. Numeroase studii în științele sociale au demonstrat o legătură între o stimă de sine scăzută și vicii sociale precum abuzul de alcool sau droguri, delincvența juvenilă, infracțiunile violente, sărăcie, abuz între soți și ratarea la locul de muncă. Evident, dezvoltarea unei imagini de sine pozitive este fundamentală pentru sănătate și fericire.

Psihologii definesc conceptul de sine ca totalitate a gândurilor și sentimentelor unei persoane despre ea însăși. Dar un aspect central al filosofiei budiste, și al unei pleiade de alte tradiții sacre, este că noi nu avem o identitate permanentă. Ceea ce budiștii numesc sinele, sattva, este doar o iluzie a separării. Identitatea este un construct al minții umane și este supusă constant transformării în stări mai complexe, până ce, în fine, i se revelează înțelegerea faptului că este o extensie a Minții Cosmice. În Capitolul Unu, [al acestei cărți] vom explora procesul transformării evolutive printr-o analiză a Leului și Vărsătorului. Voi susține că Leul este forța motrice pentru construirea identității, în timp ce Vărsătorul simbolizează nevoia de iluminare a sinelui și a legăturii sale cu Mintea Universală.

Citește mai departe

Renn Butler (III) — Arhetipuri și astrologie arhetipală

ADRIAN: Avem o descriere mai detaliată a ceea ce este de fapt un arhetip?
RENN: Tarnas, în clasicul său Prometheus the Awakener, vorbește despre trei moduri comune, universale în care sunt înțelese arhetipurile în filosofia occidentală.

Primul, pe care îl numește Homeric, activ încă din zorii civilizației occidentale, a fost ilustrat în marile opere care ne-au călăuzit civilizația: Odiseea și Iliada. Arhetipurile erau experimentate ca fiind zei și zeițe care există într-un plan superior tărâmului uman, dar sunt foarte interesați de chestiunile lumești și intervin în mod constant. Aceste scrieri dezvăluie numeroasele probleme pe care le poți avea dacă ​​nemulțumești un zeu sau o zeiță, dacă nu-i onorezi sau îi desconsideri în vreun fel. În acest caz ei vin să te pedepsească. Putem interpreta aceasta într-un mod Jungian: orice lucru reprimat se înrăutățește. Așadar este foarte important să ne facem timp ca în practicile noastre spirituale și psihologice să ne dăm voie să simțim energiile arhetipale, acele energii și emoții diverse care ies din psihicul nostru, și să le exprimăm într-un mod sigur și adecvat. Luând ca exemplu arhetipul lui Marte, este bine să exprimi această energie, dar nu înspre alți oameni, nu înspre natură. Nu lovi pereții! Mai bine să te întinzi în pat și să lovești salteaua, să țipi într-o cameră izolată fonic sau într-o mașină parcată, lucruri de genul ăsta. Cu Saturn, este important să practicăm reținerea, prudența, disciplina și așa mai departe. Dar de asemenea este esențial să facem distincție între momentele în care trebuie să ne controlăm și cele în care este bine să renunțăm la control, cum ar fi în terapia psihedelică sau în sesiunile de respirație holotropică.

Cel de-al doilea mod în care arhetipurile au fost înțelese în Occident, a fost numit de către Tarnas Platonic. Platon vorbește despre arhetipuri ca fiind esențe metafizice care transcend planul fizic, dar în același timp îl impregnează și inspiră. Un lucru este frumos în măsura în care conține arhetipul frumuseții. Într-unul din marile sale dialoguri, Banchetul, protagonistul său Socrate se întreabă cum putem ști dacă ceva conține Adevăr sau Bunătate. În esență, el argumentează că acestea sunt emanații ale sursei centrale ale acelei calități – adică ale Formelor sau Realităților arhetipale.

Cel din urmă mod de a înțelege arhetipurile ar fi cel Jungian. Jung a redescoperit arhetipurile în secolul al XX-lea, ca fiind principii de ordonare în cadrul psihicului în sine. Pentru că era student al lui Immanuel Kant, el a fost reticent în a postula că putem ști ceva sigur cu privire la lumea exterioară, tot ceea ce experimentăm petrecându-se doar în conștiința noastră, în propriul nostru psihic. Ulterior, studiind sincronicitățile, a început să realizeze că arhetipurile nu sunt numai acele modele primare și instinctuale din psihicul uman, ci ele există și în Univers, formulând astfel conceptul de Anima Mundi sau Sufletul Lumii.

Citește mai departe
under a sacred sky book cover

Ce a fost, va mai fi: învățând din tranzitele trecute pentru a înțelege mai bine tranzitele viitoare

Pentru aceia dintre noi care se ocupă cu astrologia predictivă de orice fel, una dintre cele mai mari provocări este să determinăm cum anume se va manifesta un aspect viitor. Este destul de ușor să cuprindem conturul arhetipal mai larg al tranzitului lui Saturn peste Lună, de pildă, dar dacă vrem să știm mai precis cum se va manifesta acest tranzit? Și ce măsuri de precauție ar trebui să-i prezentăm clientului nostru dacă vedem că se apropie un tranzit dificil iar el/ea întreabă cum ar putea contrabalansa energiile acestuia?

În continuare aș vrea să aruncăm o privire asupra unei tehnici simple, cu care mulți dintre noi suntem obișnuiți, dar care de multe ori nu este folosită la adevărata valoare. Mă refer la practica de a privi în urmă și a vedea ce s-a întâmplat în desfășurările precedente ale unui tranzit, pentru a înțelege ce s-ar putea întâmpla în timpul următoarelor aspecte dintre planetele respective. Pentru a ilustra asta, vă propun să analizăm câteva studii de caz.

Citește mai departe
Harta Natala Donald Trump

Donald Trump și conjuncția Saturn-Pluto din 2020

Iminenta conjuncție Saturn-Pluto din Capricorn va fi un fenomen global, care va afecta, într-o măsură sau alta, fiecare țară de pe Pământ. Însă unele țări vor resimți mai tare decât altele presiunea acestui duo extrem de puternic – iar Statele Unite s-ar putea să se afle în capul listei. Asta pentru că harta Americii, cu data nașterii 4 iulie, stă profund sub semnul Racului, ceea ce înseamnă că va recepta direct forța opozitivă a conjuncției Saturn-Pluto.

Dar pentru a înțelege pe deplin impactul [acestei configurații] asupra Statelor Unite, va trebui de asemenea să vedem cum va afecta horoscopul lui Donald J. Trump. Nu doar pentru că el este președintele Statelor Unite, ci pentru că aspectul va activa destul de strâns o configurație importantă din harta natală a lui Trump.

Citește mai departe

Roțile schimbării: Steliumuri, astrologie globală și arta imaginii de ansamblu

Asemenea exemple indică ceva important despre natura și simbolismul steliumurilor, și despre felul cum operează acestea în lumea noastră. Priviți incidența lor de-a lungul istoriei, și veți descoperi că ele nu își exercită influența imediat, ci tind mai degrabă să-și reveleze adevărata putere de-a lungul mai multor ani sau zeci de ani. În această ordine de idei, am ajuns să înțeleg un stelium ca “Lună Nouă de o forță industrială”. Ați auzit vreodată expresia: “ceea ce Luna Nouă promite, Luna Plină oferă”? Acest lucru este adevărat pentru toate conjuncțiile, de vreme ce ele reprezintă punctul de început al unor cicluri mai largi. Când Pluto și Neptun s-au întâlnit la începutul anilor 1890, de pildă, [acest eveniment] a plantat o sămânță care avea să rodească în decadele următoare, în domeniile religiei, tehnologiei și artelor.

Când mai multe planete se reunesc formând o conjuncție multiplă – situație numită de astrologi “stelium” – asta semnalează o schimbare extrem de importantă, mai ales dacă sunt implicate planetele exterioare [Uranus, Neptun sau Pluto]. Aceste configurații sunt ca niște motoare ale schimbării pentru istorie, indicând transformări seismice în imaginația culturală pe mai multe nivele simultan. Atunci când de-a lungul secolelor are loc un astfel de eveniment celest, vedem cum un capitol al conștiinței colective se încheie și începe altul, observăm o “schimbare de tură” în mai multe domenii de activitate. Semnificația alinierilor planetare a fost sensibil intuită de-a lungul anilor de artiști, poeți și regizori, cum stau lucrurile de pildă în filmul lui Jim Henson, Dark Crystal, sau pelicula lui Stanly Kubrick, 2001: A Space Odyssey, în care sunt înfățișate schimbări majore în evoluție, însoțite de alinieri planetare.

Acestea fiind spuse, să trecem acum la examinarea unor evenimente istorice cheie, pentru a vedea cum le putem înțelege sensul și sincronizarea pornind de la analiza steliumurilor.

Citește mai departe
Alfresco 64

Decodarea celei mai elevate planete din harta astrologică

La un anumit nivel, orice planetă aflată deasupra orizontului în horoscop reprezintă energia noastră cea mai vizibilă celor din jur și, deci, cea mai expusă public. Dacă vorbim de Case, aceste energii sunt în general asociate Casei a X-a, despre care se spune că guvernează tot ce ține de faimă, carieră și reputație.

Totuși, spre deosebire de Casa a X-a, Mijlocul Cerului este mai mult decât faimă și reputație, chiar dacă înglobează și aceste lucruri. Întrucât este zenitul simbolic al hărții, putem spune despre Mijlocul Cerului că reprezintă apogeul sensului vieții noastre, acel ceva către care aspirăm. Putem înțelege asta în felul următor: în timp ce Casa I arată cine suntem, ca pesonalitate cotidiană, Mijlocul Cerului arată cine vrem să fim – adică acele calități pe care ne ambiționăm să le dobândim. Este Mercur aproape de Mijlocul Cerului în harta dumneavoastră? Atunci veți aspira la comunicare și calități mentale. Sau poate Venus? Atunci cea mai înaltă năzuință a vieții dumneavoastră se va centra cumva pe frumusețe sau iubire. Totuși, oricare ar fi planeta, [această chemare] se va simți mereu mai intens decât o simplă treabă pe care avem înclinația să o facem, sau ca o carieră în care nimerim pentru că ne ajută să plătim facturile. Pe scurt, apare senzația de reușită sau chiar destin, indiferent de planeta localizată pe acest punct.

Citește mai departe
couple of butterflies

Fluturii îndrăgostiți (și alte povești Venus-Neptun de dor)

Dacă Venus careu Neptun ar fi o băutură, ar fi una foarte îmbătătoare, poțiune adictivă de iubire umană amestecată cu iubire divină. A bea acest tonic înseamnă a intra în transă, a fi fermecat și purtat de sentimentele de atracție irezistibile și adesea fără speranță. Aici numărăm relațiile imposibile dintre căsătorit/singur, profesor/student, terapeut/client, doctor/pacient și bătrân/tânăr – printre altele. Tocmai această tânjire după ceva ce nu putem avea este cea care implică divinul în aceste relații, căci Dumnezeu este de asemenea un ideal de neatins care nu poate fi posedat în sens fizic. Proiectând fața lui Dumnezeu asupra persoanei iubite, o impregnăm cu ceva transcendent, ca o muză care inspiră dar care nu poate fi posedată. În acele cazuri în care obiectul iubirii este obținut pentru moment, există o mare probabilitate să fie pierdut curând. Asta ar putea însemna pierderea persoanei iubite datorită bolii sau morții, sau pur și simplu datorită inevitabilei deziluzii pe care cineva o simte când obiectul idealizat al iubirii sale își dezvăluie prea umanele defecte și minusuri.

Titlul acestui articol este inspirat după Fluturii îndrăgostiți (The Butterfly Lovers), o legendă chineză despre o tragică poveste de dragoste ce ilustrează dinamicile Venus-Neptun. Zhu, o tânără frumoasă și inteligentă își dorește foarte tare să meargă la școală. Însă tradițiile vremii interziceau acest lucru femeilor, așa că Zhu îl convinge pe tatăl ei să o lase să meargă la cursuri deghizată ca băiat. La școală, ea înfiripă o relație neobișnuit de apropiată cu un coleg pe nume Liang, care nu își dă seama că Zhu este femeie. Cei doi învață împreună timp de trei ani iar Zhu se îndrăgostește pas cu pas de Liang.

Citește mai departe
Astrology and Meditation

Astrologia ca practică spirituală

Scopul acestei cărți este de a explora cum putem depăși paradigma tradițională alb-negru malefic-benefic în ceea ce privește influențele astrologice. Un astrolog faimos mi-a spus că perioada în care Saturn în tranzit va fi conjunct cu Venus natală va fi una “nepotrivită pentru relații”. Această afirmație simplistă n-a reușit să cuprindă sau să exprime complexitatea acelei perioade și creșterea capacității mele de a relaționa într-o manieră matură și devotată, pe care am experimentat-o [în urma acelui tranzit]. Eram hotărât să îmi privesc fricile în față și să mă înstăpânesc asupra lor (Saturn). Predicția fusese, de fapt, eronată. La acea vreme am intrat într-o relație stabilă și plină de iubire.

Ca studenți ai astrologiei, încercăm să înțelegem menirea fiecărui eveniment pentru evoluția noastră. Cheia este o atitudine meditativă. O altă cheie este capacitatea de a privi fiecare simbol dintr-o hartă în mai multe feluri, “mestecându-l” și digerându-l pe îndelete, privindu-l din mai multe unghiuri și reflectând asupra nenumăratelor semnificații posibile… Astrologia este arta contemplării mereu-schimbătoarelor momente ale timpului..

Citește mai departe
Richard Tarnas

Rolul astrologiei într-o civilizație aflată în criză

Toată lumea de aici resimte paradoxul unic și pătrunzător al astrologiei în această eră: astrologii știu că perspectiva lor oferă o extraordinară sursă de iluminare pentru aproape orice domeniu al experienței umane: biografie, psihologie, istorie politică și culturală, științe sociale, arheologie, evenimente contemporane, economie, filosofie, religie și arte. Toți cei care am fost inițiați în paradigma astrologică posedăm o unealtă formidabilă pentru înțelegerea de sine și pentru o relație participativă mai inteligentă cu universul.

Citește mai departe
Celestial Art

Magia planetară la Sabienii din Harran

Numeroase manuscrise medievale arabe și latine conțin instrucțiuni pentru practici magice: folosirea pietrelor prețioase, talismanelor astrologice sau ritualurilor de invocație. Anumite texte atribuie o descendență și un autor legendar pentru materialul cuprins, de pildă Hermes, în timp ce altele propun filiații mai realiste. În acest articol voi oferi exemple pentru trei tipuri de texte magice, traduse de mine din surse latine. Acestea ar trebui să ofere cititorilor ceva din magia practicată între Antichitatea târzie și finele Evului Mediu, dincolo de ceea ce găsim în marile cărți de vrăji (însă la un moment dat va fi nevoie să menționăm volumul Picatrix).

Citește mai departe
Stanislav Grof

Cercetarea holotropică și astrologia arhetipală

Stanislav Grof abordează interfața dintre psihologia transpersonală și perspectiva astrologică, trecând în revistă colaborarea lui cu Richard Tarnas și legăturile pe care le-au descoperit între arhetipurile planetare și psihodinamicile inconștientului. Acest articol prezintă dovezile remarcabile în favoarea astrologiei arhetipale pornind de la cercetarea lui Grof din ultimii 50 de ani asupra stărilor neobișnuite de conștiință.

…Imaginea unui univers interconectat, având un sens profund, fiind străbătut de o inteligență superioară și incluzând fiecare persoană în scenariul său intrigant ridică o întrebare foarte interesantă: există o viziune despre lume cuprinzătoare care să poată integra descoperirile științelor naturale și cercetării moderne a conștiinței, și totodată, să poată incorpora și astrologia? De-a lungul anilor, și după multă trudă și frământare, am ajuns la concluzia că într-adevăr există o viziune despre lume care poate absorbi și explica experiențele și observațiile mele din cercetarea conștiinței, și să includă de asemenea astrologia. Însă, nici nu mai trebuie să spunem, aceasta e diametral opusă sistemului de credințe care domină civilizația occidentală modernă.

Am descris această viziune despre lume în cartea mea Jocul Cosmic: Explorări ale frontierelor conștiinței umane (1998), și am prezentat-o de asemenea într-o formă condensată într-un capitol din cartea mea, Psihologia viitorului (2000). Această viziune a realității este bazată pe experiențe și idei provenite din stări holotropice și creionează portretul universului, nu ca sistem material, ci ca un joc infinit de complex al Conștiinței Absolute. Scripturile hinduse antice descriu o perspectivă similară asupra cosmosului, referindu-se la evenimentele din lumea fenomenală prin cuvântul lila, jocul divin. În lucrările mele anterioare am încercat să arăt că această manieră de a vedea universul se dovedește a fi din ce în ce mai compatibilă cu anumite progrese revoluționare din științele noii paradigme (Grof 1985, 1998).

Dacă universul este creația unei inteligențe superioare și nu o supermașinărie care s-a creat pe sine, atunci devine din ce în ce mai clar că astrologia ar putea fi una dintre nenumăratele ordini încrustate în fibra universală. Astfel ea ar putea fi văzută ca un adaos folositor și chiar necesar al domeniului științei așa cum se prezintă el astăzi, mai degrabă decât ca un dușman ireconciliabil al viziunii științifice despre lume. Deschiderea conceptuală față de această posibilitate ar permite utilizarea potențialului imens al astrologiei ca unealtă clinică și de cercetare în psihiatrie, psihologie și psihoterapie, precum și în alte discipline.

Citește mai departe
Sisteme COEX si nivele de constiinta

Suflet și Cosmos

La cererea lui Stanislav Grof am schițat pe larg în paginile ce urmează cercetările asupra cărora am colaborat de-a lungul ultimilor patruzeci de ani. Chiar dacă în tot acest timp am predat împreună o serie de cursuri universitare și seminarii publice în care am prezentat multe dintre descoperirile noastre, încă nu am publicat o sinteză globală a cercetării, în ciuda relevanței enorme pe care a avut-o pentru noi în problema înțelegerii psihicului și proceselor sale de transformare. Totuși, odată cu re-legalizarea cercetării și psihoterapiei psihedelice, poate că acum ar fi momentul potrivit să prezentăm publicului larg măcar un scurt rezumat al dovezilor și relevanței lor posibile pentru psihoterapie și explorarea de sine, prin lucrul cu psihedelicele și alte metode transformaționale ce implică stări extinse de conștiință.

Citește mai departe
The Real Astrology

Ordinea Cosmosului

Astrologii lucrează cu un model geocentric al universului, adică unul în care Soarele încă se rotește în jurul Pământului. Acesta este cunoscut în mod convențional drept modelul ptolemeic al universului, care pe tărâmurile științei a fost depășit de ceea ce se cheamă modelul copernican, unde (în termeni generali) Pământul se rotește în jurul Soarelui. Există câțiva excentrici care i-au urmat pe oamenii de știință și practică o astrologie heliocentrică, dar influența lor este la fel de trivială precum gândirea lor. S-ar putea presupune – și este adesea presupus de oameni de știință locvace care trebuie să știe ei cum stau lucrurile – că această perseverență în folosirea modelului geocentric dovedește că astrologia este depășită fără speranță, și nimic altceva decât o superstiție goală. Nici pe departe.

Citește mai departe

O biografie astrologică a lui Mircea Eliade

Astrologia este Yoga Timpului. Este o formă de cunoaștere sacră ce ne învață să trăim conștient ca ființe întrupate într-o lume temporală. Studiul hărții natale ne permite să ne descoperim următorul pas în evoluția noastră, fie că asta înseamnă să mergem la școală și să ne alegem o ocupație, să formăm o relație, să ne vindecăm emoțional sau fizic, să punem bazele unei afaceri, să ne angrenăm în activism social sau să ne dezvoltăm practica meditației. Astrologia este un ghid de încredere pentru orientarea prin transformările vieții, un mijloc de a sfinți existența pământească și de a-i împlini provocările cu curaj, claritate și bucurie.

Citește mai departe
Kieron LeGrice

Astrologie, mit și transformare psihospirituală: Dinamicile arhetipale ale individuării

Conform lui Jung, individuarea este un proces de transformare psihologică profundă care-l conduce pe individ către realizarea Sinelui – centrul organizator și totalitatea psihicului. Potrivit acestuia, individuarea reprezintă un stadiu avansat de dezvoltare psihologică prin care “eul” individual, ego-ul conștient, devine conștient de – și se angrenează într-un raport dialectic cu – inconștientul, integrând conținuturile reprimate din experiența biografică și complexele (inconștientul personal), precum și stratul universal al psihicului (inconștientul colectiv). Procesul de individuare este impulsionat și configurat de arhetipuri – principii formatoare numinoase și factori condiționatori care există a priori în profunzimile inconștientului colectiv, și care oferă experienței umane o predispoziție și continuitate tematică. Jung vedea arhetipurile – incluzând aici umbra, eroul, anima și animus, bătrânul înțelept, mama, tatăl, renașterea, copilul și tricksterul – ca fiind motivele fundamentale din spatele miturilor și religiilor, factori determinanți fundamentali ai experienței umane, care se manifestă în vise numinoase și fantasme, și care se fac simțite în orice situație tipică de viață.

Citește mai departe
saturn-pluto-cycle-735-years

5 Sfaturi pentru a supraviețui conjuncției Saturn-Pluto din Capricorn (2019-2020)

Până acum, în meditațiile mele publice pe marginea acestui tranzit, am încercat să nu îndulcesc lucrurile, excepție făcând titlul ironic [de mai sus: “Raze de soare, Margarete și Curcubeie”]. De asemenea, am folosit o privire “din avion” pentru a studia acest tranzit, concentrându-mă pe unele dintre corelațiile sale mundane mai largi. Inevitabil, ne vom întreba: “Cum mă va afecta asta pe mine?” Așa că am decis să nu vorbesc doar despre lucrurile rele, ci să ofer și niște căi prin care să puteți aprecia cât de rău sau de bine va fi pentru dvs., să reiterez câteva adevăruri de bază bune de reținut și să arăt câteva lucruri practice pe care le puteți aplica pentru a face față acestui tranzit. Astfel, am obținut 5 sfaturi care sper să vă fie de folos, și să vă ofere un oarecare confort și o anumită perspectivă, necesare pentru a supraviețui acestei conjuncții Saturn-Pluto.

Citește mai departe
luke-skywalker

Horoscopul ca mitologie personală: George Lucas și Războiul Stelelor

Întotdeauna m-a fascinat felul cum se reflectă hărțile natale ale artiștilor creatori în natura operelor lor. În cele ce urmează, vom explora maniera în care conflictele lui Luke Skywalker și ale prietenilor săi se aseamănă cu propriile conflicte ale lui George Lucas, autorul și creatorul seriei celor șase filme Star Wars. De fapt, putem spune că fiecare personaj din Star Wars întrupează câte un aspect al personalității lui Lucas, așa cum sunt acestea revelate de harta sa astrologică. Mai precis, conflictele dintre personajele din Star Wars simbolizează conflictele intrapsihice ale lui George Lucas.

Astrologia își are rădăcinile în mitologie. Simbolurile mitologice numite zodii și planete sunt zeii din lăuntru, care constituie relațiile vieții noastre psihice. În termeni moderni, relațiile planetare sunt psihodinamici – mișcare și distribuția energiilor la nivelul psihicului. Dinamicile structurale ale psihicului nu numai că explică comportamentul nostru exterior, ele ne modelează de asemenea creațiile artistice. Ceea ce este creat e o metaforă a conștiinței din care a izvorât.

Trilogia lui Lucas, Star Wars, are o calitate epică și mitologică de parcă ar fi răsărit direct din adâncurile psihicului colectiv. Întrucât ating nevoile și aspirațiile comune ale umanității, Jung ar considera aceste filme arhetipale. A devenit aproape o legendă faptul că Lucas s-a hotărât cu bună știință să reambaleze mituri antice pentru publicul modern. La vremea când scria scenariul pentru Star Wars, el citea mult din Joseph Campbell.

Citește mai departe
Cosmos and Psyche

Ciclul Saturn-Pluto: Opere de artă paradigmatice

Acest articol este capitolul Paradigmatic Works of Art din secțiunea a-V-a a cărții Cosmos and Psyche. Secțiunea a-V-a a cărții, Cycles of crisis and contraction, cuprinde următoarele capitole: World Wars, Cold War, and September 11; Historical Contrasts and Tensions; Conservative Empowerment; Splitting, Evil, and Terror; Moby Dick and Nature’s Depths; Historical Determinism, Realpolitik, and Apocalypse; Moral Courage, Facing the Shadow, and the Tension of Opposites; Paradigmatic Works of Art; Forging Deep Structures.

Dimensiunea arhetipală este exprimată într-o manieră extrem de vie și tangibilă pe tărâmul artei. Pe parcursul cercetării noastre [din capitolele anterioare din Cosmos and Psyche], am văzut ciclul planetar și complexul arhetipal Saturn-Pluto asociat cu teme precum: oprimare și constrâgere aspră, crimă și pedeapsă, păcat și judecată, traumă și retribuție, control rigid și consecințe întunecate, contradicții și tensiuni extrem de dificile, adâncurile umbrei și judecata morală. Atunci când am examinat creația operelor literare produse în timpul alinierilor Saturn-Pluto, am descoperit constant că aceleași teme sunt prezente în mod evident. Romanul lui Orwell, 1984, Moby Dick-ul lui Melville și Procesul lui Kafka, citate anterior, fiecare reflectând în mod grăitor acest domeniu arhetipal – au fost toate scrise în perioade când Saturn și Pluto erau conjuncte. Am descoperit că aceste corelații fac parte din tipare sincronice și diacronice mult mai largi, care implică și alte opere paradigmatice din literatură, reflectând deopotrivă același câmp arhetipal.

Citește mai departe
The Real Astrology

Natura Timpului

Înainte de a ne aventura mai sus în ierarhia cunoașterii astrologice, trebuie să ne dedicăm atenția principiilor prin care este realizată judecata astrologică. Primul concept pe care trebuie să-l adresăm este natura timpului însuși, pentru că timpul reprezintă principala preocupare a astrologiei, materialul cu care ea lucrează.

Pentru omul de știință, ora trei și zece este o oră ca oricare alta. Se pot întâmpla anumite lucruri în acea oră – ibricul ar putea să dea în fiert, ar putea să ajungă trenul, el s-ar putea gândi la mama lui – însă [pentru el] nu există nici un motiv pentru care aceste lucruri n-ar fi putut la fel de bine să se întâmple la ora trei și nouă minute, sau la patru fără douăzeci, sau la orice altă oră. Dacă am compara timpul cu o formă de relief, omul de știință are în vedere un imens peisaj plat, lipsit de trăsături (a vast featureless vista). [Aici] Nu există munți, lacuri sau mlaștini; nu există zone de pământ arid, cum nu există nici suprafețe de pământ fertil. [Pentru omul de știință] Timpul este omogen: nici un moment nu are vreo calitate diferită de restul momentelor.

Astrologul vede timpul într-o manieră destul de diferită. Pentru el, fiecare moment este diferit de confrații lui, la fel cum tu și eu suntem diferiți de ai noștri. Relieful temporal pe care-l scrutează astrologul de la fereastra turnului său este la fel de variat ca orice relief fizic: e presărat cu munți și șesuri, deșerturi aride și pășuni înverzite. Pentru el, orice s-ar întâmpla la trei fără zece ține de calitatea specifică a orei trei fără zece. Iar dacă un eveniment aparent similar s-ar fi întâmplat la patru fără douăzeci – de pildă, ibricul dând în foc – [pentru el] acest eveniment ar fi măcar puțin diferit (subtly different).

Citește mai departe
Cosmos and Psyche

Ciclul Saturn-Pluto: Curaj moral, înfruntarea Umbrei și tensiunea contrariilor

Acest articol este capitolul Moral Courage, Facing the Shadow, and the Tension of Opposites din secțiunea a-V-a a cărții Cosmos and Psyche. Secțiunea a-V-a a cărții, Cycles of crisis and contraction, cuprinde următoarele capitole: World Wars, Cold War, and September 11; Historical Contrasts and Tensions; Conservative Empowerment; Splitting, Evil, and Terror; Moby Dick and Nature’s Depths; Historical Determinism, Realpolitik, and Apocalypse; Moral Courage, Facing the Shadow, and the Tension of Opposites; Paradigmatic Works of Art; Forging Deep Structures.

Este întotdeauna necesar să ne reamintim natura complexă a acestor principii arhetipale și potențialul multivalent al manifestării lor concrete. Mai precis, este important să atragem atenția aici asupra dimensiunii profund nobile a gestalt-ului arhetipal Saturn-Pluto, care este vizibilă în multe dintre fenomenele [analizate] și care exprimă în egală măsură principiile implicate în el. Asta deoarece alinierile Saturn-Pluto par să coincidă în mod regulat cu constelarea (calling forth), atât la nivel individual cât și colectiv, unor eforturi neobișnuit de susținute și soluții durabile, concentrare și disciplină intensă cu resurse minime și acte excepționale de curaj și voință în fața pericolelor extreme, greutăților, morții și întunericului moral (moral darkness). Pompierii și polițiștii care au escaladat turnurile World Trade Center după atacurile teroriste din 2001 reprezintă exemple paradigmatice [pentru asta]; la fel Churchill și britanicii când au trebuit să înfrunte singuri dominația copleșitoare a Germaniei naziste în perioada întunecată a anilor 1939-1941.

Un alt exemplu este situația dedicaților ecologiști și a popoarelor băștinașe care au confruntat realitățile sumbre ale dispariției în masă a speciilor, distrugerii habitatelor, încălzirii globale și imensei crize ecologice planetare, toate desfășurându-se și intensificându-se în același moment în care guvernul și forțele corporative anti-ecologice, în special cele din Statele Unite, au avut parte de o ascendență fără precedent, politicile lor devenind dominante începând cu perioada 2000-2004. Experiența confruntării – și, poate, a împlinirii – a ceea ce trebuie cel mai urgent realizat în fața obstacolelor și rezistenței aparent insurmontabile – ca în experiența aproape imposibil de exprimat a mamei în travaliu, în stadiile sfâșietoare ale procesului nașterii, sau asemeni perseverenței lui Sisif, în pofida sorților, de a împinge stânca imensă la deal pe munte – pare să stea aproape de nucleul complexului arhetipal Saturn-Pluto.

Citește mai departe
odyssey sirens

Tiparele astrologice din Odiseea (IV)

Bună, și bine v-am regăsit la partea a patra și ultima din această serie de prelegeri despre Odiseea. Dacă v-au mai rămas dubii în legătură cu prezența tiparelor astrologice în poem, vă promit că orice îndoială se va fi risipit până la finalul acestei prelegeri.

Să recapitulăm unde ne aflăm cu povestea. Odiseu a pierdut absolut totul: și-a pierdut întreg echipajul, corabia, toate comorile strânse pe drum, a rămas și fără haine. El a ajuns pe tărâmul poporului mercurial, și se află acum la curtea regelui și reginei acestui tărâm al lui Mercur. Țineți minte că locuitorii acestui ținut sunt “șoferii de taxi”, cei care-l vor conduce acasă pe Odiseu, pentru că într-un final el a devenit cu adevărat pregătit să meargă acasă. Faptul că și-a pierdut echipajul l-a purificat, dezvăluindu-i adevărata sa natură solară. Așadar, acum poate merge acasă pentru a se nunti cu Luna – doamna Odiseu, Penelopa, care [de zece ani] îl așteaptă.

Citește mai departe
odyssey sirens

Tiparele astrologice din Odiseea (III)

Așa cum am amintit mai înainte și cum vom vedea în continuare, există două mișcări importante implicate în firul narativ principal al Odiseei: mișcarea Soarelui și a Lunii. Conform Genezei, Soarele și Luna au fost “atârnate” pe cer în a patra zi a Creației. De ce? Lumina exista deja, deci n-au fost puse acolo pentru a da lumină. Ei bine, pentru că, prin mișcările lor opuse, ele țes pânza vieții noastre. [Pe de-o parte] avem Soarele, care răsare în Est și apune în Vest, iar atunci când analizăm o hartă astrologică se mișcă în sensul acelor de ceas, adică într-o așa-zisă “mișcare primară”. [Iar pe de altă parte] avem Luna, care este singurul obiect din hartă care, pentru câteva ore, are o mișcare aparentă în sens opus: chiar dacă în general Luna urmează sensul mișcării Soarelui de la Est la Vest, peste fundalul înstelat, ea mai descrie încă o mișcare aparent inversă. Direcțiile de mișcare ale acestor corpuri celeste stau în spatele celor două fire narative principale ale poveștii. Per ansamblu, spuneam că sunt trei fire narative. Pe primul, cel care începe acolo unde Telemah pleacă de acasă în căutarea tatălui său, l-am discutat deja. Și, după cum am văzut, această plecare ne livrează o imagine clară a motivului călătoriei sufletului prin sfere.

Ca să reluăm povestea de unde am rămas, [în această călătorie] ne aflăm pe palierul lui Mercur. Țineți minte că pe Odiseu l-am întâlnit pentru prima oară pe palierul solar – pentru că el e domnul Soare; asta vrea să spună de fapt și povestea –, revelându-și adevărata esență solară. Apoi am dat peste acea frumoasă fată care-și spăla rochia de nuntă pentru că venise vremea să se mărite, și care-l duce pe strălucitorul Odiseu acasă să-i cunoască părinții – nimeni alții decât regii egali ai ținutului Mercur. Vom continua, așadar, din acest loc hipermercurial.

Cât despre celelalte două teme narative – de două mii de ani, comentatorii meditează și își confruntă ideile în legătură cu felul în care ele se potrivesc, încercând să descopere dacă se îmbină așa cum ar trebui și să răspundă întrebării dacă în realitate aparțin aceleiași opere. Pe măsură ce astrologia din spatele narațiunii devine din ce în ce mai limpede, răspunsul care se profilează evident este că ele se potrivesc fără nici o îndoială, exact așa cum trebuie. Iar motivul este că, întrucât povestea angrenează umanitatea de două mii de ani încoace, acest fapt implică destul de clar că ea trebuie să fi fost bine scrisă. Artistul a făcut o treabă bună, căci dacă nu le-ar fi potrivit așa cum trebuie, Odiseea ar fi căzut demult pradă uitării.

Citește mai departe
odyssey

Tiparele astrologice din Odiseea (II)

Bună ziua și bine v-am găsit la partea a doua din această scurtă serie de prelegeri despre astrologia din Odiseea. Să recapitulăm puțin unde am ajuns cu povestea. Nu l-am întâlnit încă pe Odiseu, și nici nu-l vom întâlni ceva vreme de acum încolo. Tot ce-am discutat până acum se rezumă la cele două povești aparent fără legătură [cu restul poemului]: moartea lui Agamemnon și oamenii care mănâncă vitele Soarelui. Abia acum, după aceste povești preliminare, începe cu adevărat acțiunea poemului.

În Odiseea există două fire narative aparent separate: avem povestea călătoriilor lui Odiseu din Troia înapoi în Ithaca, și a faptelor sale odată ajuns acolo; și mai avem povestea lui Telemah, fiul lui Odiseu, și a aventurilor sale, [trăite] pe când se afla în căutarea tatălui său. Din cele mai vechi timpuri, comentatorii au susținut ideea că aceste fire narative se îmbină perfect. Iar dacă ele nu se potrivesc deloc, așa cum au sugerat comentatorii mai extremi, de fapt avem de-a face cu două poeme diferite, pe care cine știe ce băgăcios le-a lipit împreună la un moment dat, mai mult sau mai puțin aleatoriu.

Însă odată ce recunoaștem tiparele astrologice din Odiseea, care se vor revela a fi izbitor de limpezi – chiar este foarte surprinzător că nimeni nu pare să le fi văzut până acum – odată ce recunoaștem aceste tipare, vedem că aceste două fire narative nu doar că se îmbină perfect, ci de asemenea se intersectează: punctul lor de legătură este, în fiecare dintre cele două povești, exact punctul unde această îmbinare are sens, exact punctul în care tiparul astrologic aferent uneia dintre cele două povești se îmbină cu tiparul celeilalte. După aceste două povești preliminare, uciderea lui Agamemnon și mâncatul vitelor Soarelui, care ne-au oferit o serie de indicii despre ce se va întâmpla [în continuare], trecem la firul principal al poveștii. Iar punctul de plecare pentru ce avem de analizat aici, primul dintre aceste tipare astrologice clare, este pogorârea [descent] sufletului prin sfere, prin sferele cosmosului astrologic.

Citește mai departe
odyssey

Tiparele astrologice din Odiseea (I)

Cred că sunt mai multe kilograme de astrologie pe centimetru pătrat de text în Odiseea decât în orice altă carte care a fost scrisă vreodată. Asta include și tot ce a fost scris vreodată direct pe subiectul astrologiei. Cineva ar putea replica: “bine, acest poem scris acum 3000 de ani conține foarte multă astrologie, și ce-i cu asta? Încărcătura lui astrologică nu e mare lucru.”

Așadar, care este de fapt semnificația acestui fapt [al încărcăturii astrologice din Odiseea]? Eu cred că este semnificativ în două feluri. În primul rând, [este important] pentru felul în care ilustrează concepte cu care suntem obișnuiți în astrologie. În al doilea rând, clarifică anumite relații dintre un eveniment și altul [din poveste] în termeni astrologici, din simplul motiv că astrologia [din Odiseea] este atât de evidentă. Foarte posibil, motivul pentru care de-a lungul timpului oamenii nu au observat acest fapt este tocmai faptul că astrologia din Odiseea stă atât de aproape de marginea scenei, încât toată lumea s-a concentrat pe a privi pe lângă ea, ca să afle ce se întâmplă în culise, gândind că asta ar fi mai interesant.

Așadar, elementele astrologice, sau dacă nu, cel puțin ce încearcă într-o manieră atât de urgentă Homer să ne transmită despre astrologie este semnificativ și este important. Dar mai important de atât, cred eu, este substratul pe care ni-l dezvăluie și ce ne învață asta despre relația noastră cu astrologia. Acest lucru este de asemenea valabil în două moduri.

Mai întâi, din punctul de vedere [al întrebării privitoare la] preocuparea noastră cu astrologia, fie că ne angrenăm cu ea în calitate de client, consultant ori [pur și simplu] ca cineva care este interesat să analizeze hărți. Ce facem noi de fapt aici? Mai exact, ce avem în vedere atunci când spunem că o planetă face asta sau asta într-o hartă natală? Însă și mai semnificativ decât asta, simplul fapt că Odiseea este atât de încărcată de astrologie ne spune foarte multe despre ce este de fapt astrologia, în relația ei cu noi, în relația ei cu ceea ce noi percepem ca realitate, și cu ce se întâmplă cu lumea în care ne mișcăm. Care este relația dintre viețile noastre și astrologie? De-a lungul timpului s-au dat multe răspunsuri la această întrebare, iar în lumea modernă, în special printre rândurile celor care au o antipatie față de astrologie, sau care iau contact cu ea într-un mod limitat, ori cei care scriu rubrici de horoscop în ziar, astrologia este văzută ca un fel de ornamentare externă a vieții, ceva ce putem adăuga din exterior; într-un sens, ca o nu foarte interesantă cireașă pe care o punem în vârful unui tort.

Intr-adevăr, astrologia are această calitate de înfrumusețare a vieții. Îmi aduc aminte prima dată când am devenit interesat de astrologie, aveam în jur de unsprezece-doisprezece ani. A fost o mare înfrumusețare a vieții mele să aflu că fetele din autobuzul școlar erau foarte impresionate dacă știai să vorbești despre zodii și lucruri de genul. Exagerez spunând că erau foarte impresionate, erau cât de cât impresionate, dar fără îndoială erau un pic impresionate.

Însă din Odiseea aflăm că astrologia nu este doar o ornamentare. Motivul pentru care astrologia este atât de omniprezentă în Odiseea, este că [ea] reprezintă adevărul fundamental al realității noastre. Am putea spune că într-un fel [ea] este o meta-realitate. Să-i luăm de exemplu pe prietenii noștri cercetători, care petrec foarte mult timp și cheltuiesc sume enorme de bani pentru a studia lucruri precum bosonul Higgs. Ei par să creadă cu destulă seriozitate că dacă găsesc cine știe ce particulă, vor ajunge să răspundă la întrebări precum “ce este realitatea?” sau “ce este lumea materială?”. Însă chiar dacă descoperă aceste lucruri (dacă vor descoperi ceva, vor începe apoi să caute altceva, și apoi altceva), asta nu le va oferi răspunsul, pentru că orice ar putea descoperi provine la rândul său din această realitate materială. Însă ceva ce provine din nivelul realității materiale nu poate explicita cum stau lucrurile în realitatea materială. Este ca și cum ne-am întreba: “De ce 2 + 2 = 4?”; “Oh, pentru că 3 + 3 = 6!” Aaaa, corect, așa e! Însă asta nu explică nicidecum adunarea. Pentru a explica, avem nevoie de un element situat la un nivel mai adânc. Un element care fundamentează – cum am spus: un fel de meta-realitate. Dacă realitatea noastră, ceea ce considerăm a fi viața, este de fapt doar veșmântul exterior de carne al vieții? Atunci ceea ce analizăm noi aici este ceva de felul unui schelet. Preocupările celor ce studiază bosonul Higgs echivalează cu o analiză microscopică a vopselurilor folosite de Rubens, întreprinsă cu presupoziția că asta va explica de ce picturile lui erau atât de bune. Însă Rubens putea să folosească și acuarelele unui școlar, tablourile sale ar fi rămas la fel de minunate. Aceasta este calitatea pe care o căutăm în studiul nostru astrologic, acesta este elementul distinctiv. Ce anume face să apară aceste distincții? Ce anume determină felul în care este realitatea?

Astfel se face că avem acest schelet care stă la baza realității noastre. El nu trebuie abordat neapărat prin astrologie, însă întrucât există o singură realitate, există un singur schelet ce stă la baza ei. Întrucât există un singur schelet, acesta va îmbrăca de fiecare dată una și aceeași formă. Astfel, oricine poate pătrunde suficient de adânc, oricine are brațe suficient de puternice și o lopată destul de trainică va da peste același schelet. Acesta este același schelet către care au sondat mari artiști precum Homer, Shakespeare, Dante, Rubens, și asta fără să se gândească conștient că fac astrologie. Ei au dat peste lucruri pe de-a-ntregul congruente cu ea, pentru că același lucru ni-l arată și astrologia: ceea ce avem în vedere atunci când privim cu instrumentele astrologiei este acest schelet ce fundamentează realitatea vieții. Tind să cred că ceea ce spun va deveni mai limpede după ce voi discuta exact modul în care apare astrologia în Odiseea.

Citește mai departe
Richard Tarnas

Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (II)

Paginile ce urmează vin în continuarea Părții I a unei analize a arhetipurilor și dinamicilor lor complexe, publicată în numărul 4 al revistei Archai. După cum am menționat în introducerea [articolului] din acel număr, aceste însemnări au fost scrise în 2002, ca o formă de pregătire filosofică pentru scrierea lucrării Cosmos and Psyche în următorii trei ani. Ele reflectă încercarea mea de a gândi pe cât de precis posibil diversitatea de modalități prin care par a fi constelate arhetipurile planetare în experiența umană, în coincidență cu alinierile planetare aferente. Aceste însemnări ar putea fi văzute ca o primă încercare de a articula un cadru ontologic și epistemologic adecvat pentru maniera extraordinar de complexă prin care arhetipurile se revelează în cercetarea astrologică.

Întrucât inițial acestea au reprezentat un exercițiu teoretic pe care l-am scris în primul rând pentru mine, ele au o formă destul de densă, aproape telegrafică. Nu anticipam alți cititori la acea vreme înafara câtorva prieteni și colegi cu care am discutat aceste probleme – Stanislav Grof, Matthew Stelzner, Jorge Ferrer, Sean Kelly, printre alții – care au devenit primii cititori ai volumului Cosmos and Psyche. Așadar, însemnările pe care urmează să le citiți nu au fost compuse cu aceeași dinamică narativă și spațiozitate internă către care tind în redactarea cărților mele. Implor cititorului îngăduință: însemnările sunt concentrate și necesită din partea lui o anumită concentrare, care sper că îi va fi răsplătită.

Poate că ar fi util să reiterez aici o caracteristică esențială, deși totodată evazivă din punct de vedere teoretic, a arhetipurilor: anume că ele nu sunt atât lucruri sau entități, cât sunt tipare autonome de semnificație. Arhetipurile sunt, în sens larg, constante formale, modele intangibile ale fenomenelor. Ele seamănă cu (și cuprind) ceea ce se cheamă principii cosmice, forme cristalizate, tipuri ideale, idei rădăcină, categorii de evenimente, moduri ale experienței, stiluri ale percepției și cogniției, figuri mitice, paradigme științifice, cadre metaconceptuale, configurații estetice, modalități instinctuale, formațiuni energetice și matrici ale conștiinței. Arhetipurile par să structureze realitatea, însă ele sunt în chip ireductibil inconcrete. Ele sunt precondițiile ce definesc experiența, însă în cele din urmă ele se refuză definirii. Ele sunt ca niște metafore ce se auto-constituie, împânzind realitatea. Semnificația precum și natura lor este extrem de ambiguă și multiplă, niciodată univocă. Astfel, putem încerca să definim un arhetip numai indirect, prin aluzie, prin schițarea unui contur sugestiv.

În prima parte a acestor însemnări am identificat și descris șapte caracteristici fundamentale ale arhetipurilor, și modurile aferente de manifestare sau activitate:

  1. Multidimensionale
  2. Multivalente
  3. Nedeterminate
  4. Contextuale
  5. Participative
  6. Creative
  7. Dinamice

În Partea a II-a, expusă aici, voi examina alte cinci caracteristici. [Arhetipurile sunt]:

  1. Atotpătrunzătoare (Pervasive)
  2. Nonlocale
  3. Holografice
  4. Recursive
  5. Multirelaționale
  6. Citește mai departe
Richard Tarnas

Rick Tarnas – Sfaturi pentru astrologi

Aveți vreun sfat sau îndrumare pentru astrologii care încep practica acum?

Sunt atât de multe de spus. Desigur, asigurați-vă că studiați clasicii, cunoașteți istoria, citiți Rudhyar și Ebertin, Rob Hand, Stephen Arroyo, Liz Greene, Charles Carter și așa mai departe. Studiați multe, multe hărți natale, tranzite și progresii și multe biografii. De asemenea, cred că astrologii care fac consiliere ar trebui să aibă o formare în psihologie și consiliere; fără o conștientizare a modului în care funcționează proiecția, transferul și contra-transferul, consultațiile cuiva pot fi destul de nepricepute și naive psihologic. De asemenea, este important să facem suficientă cercetare pentru a recunoaște natura multivalentă a arhetipurilor și cum, în general, harțile noastre natale și tranzitele nu implică predicții concrete, ci oferă mai curând o perspectivă profundă asupra potențialităților arhetipale ale vieții noastre în multe dimensiuni, atât interioare cât și exterioare. Ne-aș îndemna pe toți să facem multă muncă interioară profundă și să ne angajăm în practici inițiatiorii, fie prin psihoterapie abisală, fie prin călătorii cu medicina sacră, respirație holotropică sau prin practica meditației. Acolo, în aceste profunzimi accesibile în stările ne-obișnuite ale conștiinței, capătă cineva acces la experiența directă a arhetipurilor, zeilor, mai degrabă decât prin cunoașterea tip tablou de bord oferită de “cuvintele-cheie” din manual.

Citește mai departe
Richard Tarnas

Idealul și Realul (II)

Prima jumătate a analizei mele asupra complexului Saturn-Neptun, publicată în numărul 1 al revistei Archai, s-a concentrat în primul rând pe manifestările tipice ale acestuia în viețile unor figuri de seamă ale culturii. Am descoperit că observațiile privind hărțile natale individuale și hărțile tranzitelor erau completate de corelații la fel de consistente implicând epocile istorice în care Saturn și Neptun s-au aflat în aspect, perioade împânzite cu fenomene culturale de largă amploare, a căror manifestare a reflectat esența aceluiași complex arhetipal. Iar privind la scară globală, în fiecare dintre epocile avute în vedere a ieșit în evidență aceeași diversitate bogată de manifestări arhetipale și multivalență pe care am întâlnit-o în viața și opera celor născuți în timpul alinierilor Saturn-Neptun. Și totuși, în toată această diversitate, corelația dintre aceste perioade și temele distinctive ale gestalt-ului arhetipal asociat cu Saturn-Neptun mi s-a înfățișat cu absolută claritate, iar evenimentele și tendințele culturale majore au reflectat în mod izbitor aceleași motive pe care le observasem înainte în cazul indivizilor.

Să luăm, spre exemplu, una dintre cele mai caracteristice teme ale acestui complex arhetipal: valul aproape unanim de doliu intens care i-a covârșit pe cei mai mulți nu doar în Statele Unite, ci în întreaga lume, în urma asasinării lui John F. Kennedy din noiembrie 1963, survenită pe când Saturn și Neptun se aflau într-un aspect dificil și strâns, la doar un grad de exactitate. Senzația larg răspândită de pierdere tragică și irevocabilă, moartea (Saturn) unei figuri charismatice idealizate (Neptun), sfârșitul visului din Camelot, ruptura simțită cu amărăciune dintre actualitatea întunecoasă a vieții și idealul pierdut a ce-ar fi putut să fie, senzația generalizată de deziluzie și impulsul de retragere din viața publică – toate acestea erau aceleași teme arhetipale pe care le întâlnisem de atâtea ori la personalitățile născute cu aspecte natale Saturn-Neptun.

O activare similară a acestui gestalt arhetipal în psihicul colectiv, venind aproape ca un ecou al răspunsului lumii la moartea lui Kennedy – survenită cu o generație mai devreme – , s-a făcut remarcată la începutul unei configurații tensionate mai recente dintre Saturn și Neptun, în perioada dintre 1997-1999, când în urma decesului subit al Prințesei Diana a Angliei s-a declanșat un val neașteptat de intens de doliu. Din nou, am avut parte de o deplângere unanimă a morții tragice și pierderii (Saturn) unei figuri publice charismatice și idealizate (Neptun); și aici televiziuni din toată lumea au difuzat solemna ceremonie funerară hipnotizând conștiința publică, îndoliată de moartea prințesei din povești. Și aici, s-au rostit elegii sfâșietoare în cinstea idealului pierdut, iar decedata a fost în chip spontan elevată la un rang cultural aproape mitologic – sugerând chiar atribuirea unor puteri spirituale sfinte, în asocierile frecvente făcute între Prințesa Diana și Maica Tereza, care a murit și ea în aceeași săptămână, în timpul aceleiași configurații planetare.

Citește mai departe
Shakespeare and the Stars

Cheia astrologică ascunsă pentru Romeo și Julieta

Acest articol este capitolul 8 din cartea Shakespeare and the Stars.

Adesea, semnul Gemenilor este reprezentat vizual prin simbolul unor gemeni. Seturi de indivizi dubli apar în mituri, iconografia religioasă și în legende, cum ar fi (printre alte perechi) frații gemeni Castor și Pollux (unul muritor, celălalt divin), frații Isis și Osiris (care erau de asemenea soț și soție), Tristan și Isolda (îndrăgostiți fără alte legături și a căror dragoste e predestinată) – și, în cazul nostru, personajele literare Romeo și Julieta.

Ideea gemenilor și a sufletelor gemene, care explică dragostea la prima vedere, apare pentru prima dată în relatările lui Platon despre învățăturile filosofice ale lui Socrate în Atena antică (care datează din secolul V î. Hr). Într-unul dintre dialogurile sale, Banchetul, oaspeții de la o masă festivă rostesc discursuri despre iubire. Unul dintre ei, Aristofan, declară că la început exista un al treilea tip de ființă umană, nici bărbat și nici femeie, ci totodată bărbat și femeie, hermafrodiții, care se coborau de pe Lună. Pentru că prin puterea, energia și aroganța lor au încercat să urce până în înaltul cerului și să-i atace pe zei, Zeus i-a despărțit în două. Asta nu numai că i-a făcut mai slabi, ci mai mult:

… a lăsat fiecare jumătate cu o tânjire disperată după cealaltă, iar ei au alergat împreună și și-au încolăcit brațele pe după gâtul celuilalt, și-au cerut nimic altceva decât să fie transformați înapoi în unul… Așadar, vezi… cât de departe în timp putem găsi urmele iubirii noastre înnăscute pentru celălalt, și cum această iubire încearcă întotdeauna să ne readucă înapoi la vechea formă, să facă din doi, unul, și să umple prăpastia dintre o ființă umană și alta.

… Cu toții suntem precum bucățile de monedă pe care copiii le rup în două ca să le păstreze ca amintire – făcând două dintr-una singură, asemenea peștilor plați – și fiecare dintre noi caută mereu cealaltă jumătate, care-i corespunde. 269

În ciuda tinereții lor, atracția instantanee dintre Romeo și Julieta nu este una trupească, ci una de la suflet la suflet. Romeo intuiește că Julieta este sinele-sufletul său când declară: “Sufletul meu mă strigă-acum pe nume? / Ce dulce sună glasul ei în noapte, / Ca o suavă, lină melodie.” (II, i, 209-211) Conceptul de suflet se regăsește în aproape toate culturile și religiile. În Occident, ideea aspectului imaterial al ființei umane – îmbinat cu un corp material în timpul vieții și separat de el la moarte – datează cel puțin din perioada Egiptului antic, și apare de asemenea în scrierile lui Platon din Grecia antică.

Citește mai departe
Cosmos and Psyche

Ciclul Saturn-Pluto: Determinism istoric, Realpolitik și apocalipsă

Acest articol este capitolul Historical Determinism, Realpolitik, and Apocalypse din secțiunea a-V-a a cărții Cosmos and Psyche. Secțiunea a-V-a a cărții, Cycles of crisis and contraction, cuprinde următoarele capitole: World Wars, Cold War, and September 11; Historical Contrasts and Tensions; Conservative Empowerment; Splitting, Evil, and Terror; Moby Dick and Nature’s Depths; Historical Determinism, Realpolitik, and Apocalypse; Moral Courage, Facing the Shadow, and the Tension of Opposites; Paradigmatic Works of Art; Forging Deep Structures.

Pentru a păstra un minim de simplitate și claritate în ceea ce pentru unii cititori ar putea fi prima lor pătrundere în perspectiva și modul de analizare al astrologiei arhetipale, m-am concentrat în general asupra câte unei singure teme pentru fiecare fenomen, și am accentuat unele teme în detrimentul altora, într-o manieră care este de natură să exprime doar o porțiune din adevărata complexitate a corpului extins de date. De vreme ce ne concentrăm numai pe aspectele dinamice, tensionate sau de cuadratură ale ciclului Saturn-Pluto, dovezile prezentate au înclinat mai mult înspre dimensiunile mai provocatoare, problematice și întunecate ale acestui complex arhetipal. In plus, ne-am centrat atenția în principal asupra marii drame a istoriei și culturii, unde suferințele și crizele umanității colective se manifestă cel mai plenar și unde indivizii exemplari întrupează și exprimă forțele și conflictele întregului. Astfel, am putut arunca o privire mai directă asupra întregului spectru al măreției și puterii dimensiunii arhetipale exprimându-se în activitățile oamenilor.

Dacă, totuși, am examina fiecare individ născut cu un aspect Saturn-Pluto sau care trece printr-un tranzit Saturn-Pluto (global sau personal), am vedea multe exemple de manifestări la fel de caracteristice însă cu mult mai puțin intense ale acelorași principii arhetipale. Iar dacă ar fi să examinăm de asemenea aspectele confluente sau armonioase ale acestui ciclu, trigoanele și sextilele, am vedea multiplele feluri în care, cu regularitate, aceste două principii se combină într-o manieră mai facilă și armonioasă, reciproc încurajatoare și intrinsec fortifiantă: de exemplu, o capacitate bine-dezvoltată pentru efort susținut și disciplină, o ușurință spontană în a cuprinde și orienta energii intense, organizarea echilibrată și eficientă a puterii, un anumit spirit de binemeritată autoritate personală și solemnitate, o extraordinară tărie de caracter, o judecată morală matură, structuri trainice și adânc împământenite de orice fel, și altele asemenea. Folosind un exemplu reprezentativ: George Kennan, născut cu un trigon Saturn-Pluto în 1904, a reprezentat un exemplu paradigmatic al acestor calități, manifestate în bine-cunoscuta seriozitate și influență de autoritate a persoanei sale, precum și în profunzimea intuițiilor sale istoric-psihologice și a convingerilor sale morale. Calitățile specifice ale complexului Saturn-Pluto au fost exprimate precis în afirmația sumară a lui Kennan din faimosul articol din Foreign Affairs din 1947 care avea să direcționeze strategia americană împotriva lui Stalin pe timpul Războiului Rece: “În aceste circumstanțe e clar că elementul principal al oricărei politici a Statelor Unite în raport cu Uniunea Sovietică trebuie să fie o izolare pe termen lung, răbdătoare, dar fermă și vigilentă.” La fel de serios a fost rolul lui Kennan ca arhitect intelectual al Planului Marshall, care a contribuit la reconstruirea Europei de după Război.

Citește mai departe
Cosmos and Psyche

Ciclul Saturn-Pluto: Ascensiunea conservatorismului

Revenind acum (1) la ciclul Saturn-Pluto în sine, putem examina mai îndeaproape corelarea diacronică a evenimentelor istoric semnificative cu succesiunea de conjuncții, careuri și opoziții. Evenimentele perioadei de conjuncție a anilor 1981-1984 – valul ascendent al mișcărilor conservatoare și reacționare în întreaga lume și intensificarea culminantă a ostilităților Războiului Rece dintre cele două superputeri – pot fi înțelese ca profund înrudite cu evenimentele conjuncției imediat precedente Saturn-Pluto din 1946-1948, care a coincis cu debutul Războiului Rece. Pe parcursul alinierii precedente, instalarea Cortinei de Fier și dominația sovietică a Europei de Est au fost întâmpinate în Statele Unite prin înființarea mai multor structuri durabile anticomuniste politice și militare pe timpul Războiului Rece, care au caracterizat replica americană la acea stare continuă de criză și tensiune globală. Acestea includ înființarea CIA (Central Intelligence Agency), a Consiliului Național pentru Securitate (NSC – National Security Council) și a Ministerului Apărării (Department of Defence); formularea politicii de izolare în articolul influent al lui George Kennan din Foreign Affairs și afirmarea Doctrinei Truman; intensificarea audierilor anticomuniste de către Casa Comitetului pentru Activități Ne-americane (House Un-American Activities Committee – HUAC), conducând la era McCarthy; înființarea listei negre a Hollywood-ului și larg-răspânditele vânători anticomuniste de vrăjitoare, printre alte fenomene comparabile ce reflectă acest complex arhetipal.

Remarcabil, George Orwell a scris romanul 1984, viziunea sa întunecată asupra opresiunii și controlului totalitar, în timpul conjuncției Saturn-Pluto din 1946-1948, și i-a amplasat acțiunea în anul 1984, care s-a întâmplat să coincidă chiar cu următoarea conjuncție Saturn-Pluto, la un ciclu complet distanță. In scrierea acestei cărți Orwell a fost motivat de frica și convingerea sa crescândă că nu numai că izbucnise un Război Rece (el l-a botezat astfel) împotriva totalitarismului, dar că în acea perioadă critică a sfârșitului anilor `40 (în timpul conjuncției), democrațiile occidentale îl pierdeau.

Aceste două perioade, a anilor 1946-1948 și 1981-1984, care au coincis cu conjuncțiile succesive Saturn-Pluto au o legătură istorică și arhetipală strânsă cu perioada următoarei opoziții dintre aceleași planete, activă între 1964-1967. De exemplu, în 1964 în Statele Unite, Berry Goldwater a inițiat cu succes – în ciuda tendinței mai largi a deceniului – ascensiunea treptată, de la zero, a dreptei Republicane, care a culminat cu alegerea lui Reagan în timpul următoarei conjuncții Saturn-Pluto. (Și totuși, chiar și Goldwater, a dat voce, prin inflexiunea sa extrem de conservatoare a zeitgeist-ului anilor `60, impulsului dominant al acelei decade, asociat arhetipal conjuncției Uranus-Pluto – intensitate extremă în slujba libertății – prin faimoasa lui declarație: “Extremismul în apărarea libertății nu este nicidecum ceva greșit.”) În timpul aceleiași opoziții, în 1966, Reagan și-a început ascensiunea politică câștigând detașat guvernarea Californiei și imediat după aceea a luat măsuri de suprimare a protestelor studențești și a mișcării pentru libertatea cuvântului de la Universitatea din California din Berkeley. Un alt eveniment care a reflectat deopotrivă virajul [politic] la dreapta din timpul perioadei 1964-1967 a fost intensificarea unei mișcări larg răspândite de “răzbunare albă” împotriva nou-câștigatelor drepturi civile ale negrilor. Tot așa poate fi înțeles și virajul către dreapta al administrației Johnson, exprimat în decizia de a continua ostilitățile în Războiul din Vietnam începând cu 1964-1965. [Pe de altă parte,] În Uniunea Sovietică, mai liberalul Hrușciov era înlocuit în 1964 de conservatorul Brejnev, al cărui regim a durat exact până la următoarea conjuncție Saturn-Pluto, din 1982.

În Statele Unite, acest tipar ciclic al ascensiunii conservatoare s-a extins până la cea mai recentă aliniere Saturn-Pluto, adică opoziția anilor 2000-2004. Perioada acestei alinieri a început cu contestatele alegeri prezidențiale și decizia Curții Supreme, care au adus la putere pe tânărul Bush și dreapta Republicană exact când opoziția trecea într-un orb mai mic de 15⁰, în toamna lui 2000. Ascensiunea ulterioară a administrației Bush și a dreptei Republicane în perioada de după evenimentele din 11 septembrie 2001 și intensificarea sistematică a eforturilor lor în virtutea unui program conservator mai extrem au coincis precis cu momentul când opoziția Saturn-Pluto atingea exactitatea. Perioada celei mai înalte ascensiuni conservatoare, incluzând invazia americană a Irakului în martie 2003, a coincis cu următorii doi ani în care Saturn și Pluto au fost poziționate în aliniere foarte strânsă. De asemenea, George W. Bush a fost născut în timpul conjuncției Saturn-Pluto din 1946, cea care a coincis cu debutul Războiului Rece.

În timpul tuturor perioadelor Saturn-Pluto pe care le-am examinat, ca de pildă 1981-1984 sau 2000-2004 când cele două planete au format mai întâi o conjuncție, apoi o opoziție, putem observa cu câtă consecvență aceste epoci au adus cu sine un impuls puternic, generalizat, de a restabili “valorile tradiționale”, care s-a bucurat de un considerabil sprijin social și politic. Tind să apară diferite mișcări dedicate “restabilirii unui fundament moral solid”, reîmputernicirii “majorității morale”, “restaurării valorilor familiale”. De exemplu, în Statele Unite, în timp ce decada anilor `60 din timpul conjuncției Uranus-Pluto a propulsat gânditori progresivi, radicali și revoluționari, perioada 1981-1984 și mai recenta perioadă 2000-2004, care au coincis cu alinieri Saturn-Pluto, au adus în prim-plan și la putere un val de gânditori conservatori și neoconservatori. În timp ce anii `60 au adus un val de rebeliune împotriva structurilor și valorile prestabilite, rebeliune îmbrățișată de un segment enorm al populației, perioadele 1981-1984 și 2000-2004 au adus o mișcare conservatoare solicitând lege și ordine, care a fost la fel de larg îmbrățișată. Întreaga decadă și etosul dominant al anilor `60 au devenit adesea ținta condamnărilor morale venite din partea unor figuri importante ale perioadei 1981-1984, ca de pildă respingerea caracteristică a anilor `60, din partea lui Margaret Thatcher, pe când era prim-ministru în 1982: “Teoriile la modă și vorbăria permisivă au pregătit terenul pentru o societate în care vechile valori ale disciplinei și înfrânării au fost denigrate.”

Pe parcursul perioadelor Saturn-Pluto precum 1981-1984 și 2000-2004, ascensiunea conservatoare a fost exprimată în mod regulat prin constrângeri și judecăți sociale și legale (Saturn) împotriva sexualității (Pluto), ca de exemplu încercările legislative și administrative de a limita tehnologiile contraceptive, dreptul de a avorta, sexul premarital și căsătoriile între persoanele de același sex. În timpul ambelor perioade au fost tăiate fondurile guvernamentale pentru cercetările științifice și programele internaționale publice de sănătate care erau văzute de conservatori ca încurajând iresponsabilitatea sexuală. Abstinența sexuală și monogamia au fost afirmate ca idealuri sociale și religioase. Natura însăși pare să fi conspirat în trecerea arhetipală de la perioada anilor `60 la perioada timpurie a anilor `80, atunci când apariția epidemiei de SIDA în timpul conjuncției Saturn-Pluto din 1981-1984 a adus ceea ce la acea vreme era adesea numit “sfârșitul revoluției sexuale” și al epocii de experimentare și libertate sexuală care apăruseră în timpul conjuncției Uranus-Pluto și trezirii dionisiace a anilor `60. În raport cu sexualitatea, în această perioadă s-au afirmat teme deosebit de caracteristice pentru Saturn-Pluto, ca de pildă suferința în masă, boala, moartea și frica. Tot într-un astfel de raport s-a poziționat și reușita conservatoare a transformării moravurilor sociale prin înființarea noilor structuri de inhibare și control, atât interne cât și externe.

Un alt set important de teme caracteristice complexului Saturn-Pluto a răsărit la această vreme în psihicul colectiv sub forma ascensiunii generalizate a interpretărilor fundamentaliste și a judecăților moraliste care considerau epidemia [de SIDA] ca o pedeapsă dreaptă a lui Dumnezeu pentru păcatele și imoralitatea omului. Acest fenomen se aseamănă cu apariția și răspândirea în Europa medievală, în timpul conjuncției Saturn-Pluto a anilor 1348-1350, a unor perspective asemănătoare cu privire la ciuma bubonică (“Moartea Neagră”), și aceasta fiind atunci considerată ca întrupare manifestă a furiei punitive a lui Dumnezeu.

În timpul conjuncției Saturn-Pluto din perioada 2000-2004, au apărut interpretări asemănătoare ale evenimentelor istorice contemporane, ca de pildă judecățile fundamentaliștilor creștini cu privire la adevărata cauză a atacurilor din 11 septembrie de la World Trade Center din New York. Lideri religioși precum Jerry Falwell și Pat Robertson afirmau că atacurile fuseseră de fapt pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu pentru corupția morală și desfrâul din orașul atacat, care simbolizau păcatele comise de America seculară, de liberali, gay și adepții feminismului. Aceste judecăți au fost în anumite aspecte aproape identice în terminologia folosită și în caracterul arhetipal cu perspectivele fundamentaliste islamice asupra evenimentelor, incluzând aici și cele care i-au inspirat pe teroriștii jihadiști. Fenomene comparabile pot fi recunoscute în epoci istorice precedente, ca de pildă interpretările antice, atât păgâne cât și creștine, asupra asediului barbar al Romei, care reflecta furia punitivă a zeilor sau a lui Dumnezeu, manifestată împotriva unui popor lipsit de credință.

Citește mai departe
Stan Grof

Stanislav Grof: Experiențe subiective din timpul sesiunii de antrenament cu LSD

Înainte să încep relatarea propriu-zisă a sesiunii, aș dori să subliniez două aspecte importante ale stării mele mentale și contextului în care mă aflam (set and setting), care au făcut această sesiune foarte diferită de altele.

  1. Această sesiune a fost prima dintr-o serie în care ne-am propus să folosim noile echipamente sofisticate de măsurare a celor mai importanți parametri fiziologici. Ea s-a desfășurat într-un subsol, într-o cameră mică, izolată fonic, în mijlocul complicatelor aparate, feedback-ul verbal fiind ascultat de cel puțin alte șapte persoane. Pe corp mi-au fost atașați electrozi pentru înregistrarea continuă a EEG-ului și EKG-ului, și alte dispozitive de măsură a tensiunii arteriale și ritmului respirației. Urina a fost colectată într-un recipient pentru analize biochimice ulterioare.
  2. Au fost multe probleme tehnice, și de aceea începutul experimentului a fost amânat cu aproximativ trei ore. În tot acest timp am avut oportunitatea bine-venită de a-mi examina sentimentele și reacția subiectivă la neobișnuitul mediu înconjurător. Mare parte a acestui timp am simțit un paralelism profund între pregătirile pentru sesiunea mea și pregătirile pentru lansarea astronauților în cosmos (mai ales pregătirile pentru lansarea lui Walter Schirra, cu care am avut în comun nesfârșitele întârzieri). Încercam să anticipez ce fel de sesiune voi avea. Mă așteptam la o sesiune foarte tehnologică, cu accent pe automatizare, telecomunicații, unde electromagnetice, energie, etc. Cu toate acestea, parcursul efectiv al sesiunii a fost foarte diferit de cel așteptat.

La aproximativ douăzeci de minute după ce am băut primul cocktail cu LSD (150 Gamma), am început să resimt schimbări interesante în percepția timpului și spațiului. Totul începuse să încetinească, aproape până la punctul în care timpul “îngheța”. Percepția spațială era de asemenea profund influențată, și simțeam o extindere formidabilă a spațiului subiectiv și topirea granițelor ego-ului. În general, experiența a fost una foarte plăcută. În acel moment, Wallie a inițiat experimentul ESP (percepție extrasenzorială). Îmi era destul de greu să cooperez. În sine, procedura era foarte interesantă, dar mișcările motorii erau incredibil de complicate. Am folosit diferite semnale – uneori era vederea uneia dintre culori, altă dată am încercat să-mi mișc mâna automat, sau o serie de indicatori mai complecși (ca de pildă viziunile scenelor ce părea să fie legate de anumite culori, de pildă: scene de război pentru roșu, scene din natură pentru verde, peisaje polare și scene din viața eschimoșilor pentru alb, etc.) Întreaga perioadă am avut un sentiment foarte convingător că posibilitatea percepției extrasenzoriale este ceva foarte firesc și atât de evident încât e ridicol să o testezi. Simțeam că trebuia să fie limpede pentru toată lumea că timpul și spațiul nu sunt ce credem noi că sunt. O privire către cer ar trebui să fie o probă suficientă, dar și o conștientizare a paradoxurilor insolubile de care dă creierul nostru când încearcă să înțeleagă ghicitoarea finit vs. infinit, atât în timp cât și în spațiu. Abordarea noastră științifică și rațională a înțelegerii universului îmi părea mult mai absurdă și irațională decât unele dintre alernativele experimentate în această stare.

Citește mai departe
Richard Tarnas

Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (III)

Cele ce urmează reprezintă cea de-a treia și ultima tranșă de notițe pe care le-am compus ca fundație pregătitoare redactării cărții Cosmos and Psyche, care s-a închegat între anii 2002-2005. Pentru a așterne aceste gânduri, am încercat să descriu, îndeosebi pentru propria-mi instruire, felurile extraordinar de încurcate și complexe prin care se exprimă arhetipurile în corelațiile pe care le întâlnim în cercetarea astrologică. Secțiunea finală a acestor note se concentrează în special pe ceea ce consider că poate fi cel mai bine înțeles ca o varietate de moduri ale cauzalității arhetipale, a căror natură ne impune să ne lărgim considerabil orizonturile, dincolo de înțelegerea modernă convențională a cauzalității ca lineară, mecanicistă și concret-literală.

La fel ca în cazul celor două părți anterioare, sper ca și acestea să trezească interesul acelor cititori cu temperament filozofic care năzuiesc a-și adânci privirea în orânduielile lăuntrice ale misterului astrologic. Aceste considerații încearcă să faciliteze o mai bună apreciere estetică a matricelor simfonice, neînchipuit de bogate, care constituie atât realitatea noastră umană, cât și cea cosmică, precum și o mai mare conștientizare psihospirituală a multitudinii de feluri prin care puterile arhetipale și forța creatoare a vieții înseși acționează și interacționează cu conștiința umană în procesul ei de evoluție.

În partea I și partea a II-a (publicate în revista Archai, nr. 4 și 5), am discutat următoarele doisprezece categorii sau calități ale arhetipurilor și modurile lor de manifestare:

  • 1) multidimensionale
  • 2) multivalente
  • 3) indeterminate
  • 4) contextuale
  • 5) participative
  • 6) creative
  • 7) dinamice
  • 8) răspândite
  • 9) non-locale
  • 10) holografice
  • 11) recursive
  • 12) multirelaționale

În partea a III-a, prezentată aici, îmi propun să explorez felurile în care arhetipurile și manifestările arhetipale din astrologie sunt de asemenea complex cauzale, după cum urmează :

  • 13) bidirecțional cauzale
  • 14) multimodal cauzale
  • 15) complex teleologice
  • 16) holistic cauzale
Citește mai departe
under a sacred sky book cover

Declanșatori tectonici: puterea ascunsă a punctelor staționare

V-ați simțit vreodată, uitându-vă la harta natală a cuiva, derutat de discrepanța dintre energia planetară exprimată în personalitatea acelei persoane și ceea ce era sugerat de horoscop? De pildă, o persoană cu o hartă puternic saturniană dar care manifestă o personalitate neobișnuit de jupiteriană? Sau cineva cu un horoscop aparent îndrăzneț, dar care în realitate se comportă relativ timid?

Există nenumărate cauze posibile pentru astfel de discrepanțe – nesocotirea declinărilor, sistemele alternative de măsură (cum ar fi cel vedic sau elenistic) sau pur și simplu interpretarea greșită. Însă un factor pe care uneori l-am descoperit a fi determinant implică ceea ce astrologii numesc punctul de stație. Caută acest termen în orice sursă elementară de astrologie și vei găsi probabil că înseamnă momentul când o planetă încetinește și stă relativ nemișcată, înainte de a schimba direcția, pornind apoi fie înapoi (mișcare “retrogradă”), fie înainte (mișcare “directă”). Cu alte cuvinte, înțelegeți “stație” ca “staționare”.

Însă în vreme ce mulți astrologi cercetează punctele staționare în primul rând pentru ce spun ele despre momentul și locul în care o planetă își schimbă direcția, ele posedă de fapt încă un nivel de semnificație adesea trecut cu vederea și care poate fi chiar mai important în interpretarea simbolică decât rolul lor de indicatori de direcție. De ce? Pentru că în procesul său de încetinire și instalare într-un aparent popas, influența acelei planete este amplificată dramatic, generând ceea ce unul dintre profesorii mei timpurii numea efectul “fierului înroșit”. (1)

Ca să folosesc o analogie simplă, imaginați-vă că mergeți foarte repede pe o suprafață cu ciment abia turnat. Fără îndoială, veți lăsa urme pe acea suprafață, însă probabil că nu vor fi atât de adânci. Dar dacă v-ați opri în mijlocul acelei suprafețe și ați sta acolo fără să vă mișcați un minut-două, picioarele vi s-ar scufunda considerabil mai adânc, lăsând o urmă mai vizibilă.

Așa sunt și punctele staționare. Deoarece planeta ocupă același loc în zodiac o perioadă mai lungă de timp, ea are șansa de a lăsa o impresie mai profundă asupra horoscopului dumneavoastră decât ar fi lăsat în mod normal. La fel de important, nu doar că energia acelei planete este amplificată, ci orice aspect pe care ea îl formează cu alte planete va fi, de asemenea, amplificat. Înțelegerea acestui fapt simplu poate avea implicații dramatice pentru practica noastră astrologică, ceea ce mă face să cred că punctele staționare sunt printre cele mai importante – însă și trecute cu vederea – unelte din arsenalul nostru. Ceea ce voi face în acest capitol este să examinez câteva dintre implicațiile punctelor staționare pentru hărțile personale, globale, socio-culturale, precum și pentru predicție în genere. Pentru început, să aruncăm o privire asupra rolului lor în hărțile natale.

Citește mai departe
Richard Tarnas

Însemnări asupra atacului de la World Trade Center 11 Septembrie 2001

Mulți dintre prietenii mei “non-astrologici” m-au întrebat ce s-a mai întâmplat în cer, care ar fi putut să dea mai mult sens evenimentelor începând cu 11 septembrie și până acum. Aceste însemnări sunt un rezumat al unei conferințe pe care am susținut-o marțea trecută (18 septembrie) în cadrul seminarului meu Psyche and Cosmos. În conferință erau mai multe exemple istorice, punctele cheie erau elaborate mai pe larg, și așa mai departe. Ce urmează să citiți aici sunt doar “titluri” [headlines], însă am speranța că veți putea spicui câte ceva din fundalul arhetipal de bază al acestei drame în care ne aflăm, una de importanță istorică.

Evenimentele sunt extrem de complexe, chiar dincolo de orice putință de exprimare, având atâtea cauze, consecințe și dimensiuni, însă situația arhetipală planetară este dramatic de limpede. În ultimele câteva săptămâni, alinierea planetară care reprezintă cea mai dificilă – cea mai întunecată, cea mai grea, mortal de serioasă, și solemnă istoric – dintre toate combinațiile arhetipale, alinierea Saturn-Pluto, s-a constituit într-un aspect exact de opoziție. În special primele două săptămâni ale acestei luni au fost critice, odată cu mișcarea Soarelui și, respectiv, a Lunii într-o extraordinar de rară și precisă cruce cosmică (două opoziții: Saturn cu Pluto, Soarele cu Luna – ambele în careu (90°) – una față de cealaltă).

Această aliniere Saturn-Pluto durează în jur de trei ani – ea a început toamna trecută și va mai fi activă încă aproximativ doi ani. În istorie, aspectele tensionate dintre Saturn și Pluto (conjuncție, opoziție, careu) au coincis în mod consecvent cu perioade ce se aseamănă cu aceasta în care ne aflăm, însă uneori fiind chiar mai rele: debutul ambelor războaie mondiale a coincis cu aspecte dificile strânse Saturn-Pluto, la fel și izbucnirea Războiului din Vietnam, și masiv de violenta Revoluție Culturală a Gărzilor Roșii din China, care a început în același interval de timp, apoi Marea Teroare din timpul Revoluției Franceze în 1793-1794, și devastarea Romei de către vizigoți în 410, ca să menționez doar câteva. În clipa în care au devenit cunoscute atacurile de la World Trade Center și Pentagon, fiecare astrolog din țară (Statele Unite n.tr.) a știut că alinierea Saturn-Pluto – care a coincis cu atât de multe perioade negre de gravitate și contracție istorică – erupsese.

Și totuși, acest complex arhetipal este mai mult decât pot sugera aceste cuvinte și exemple. La fel de îngrozitor ca umbra sa, el are aceeași capacitate de a determina acțiuni, transformări psihologice și consecințe social-politice de durată ce implică o nobilitate morală extraordinară și un efort fizic și volițional absolut – ceva la care deja am fost martori. Potențialul pozitiv al complexului arhetipal Saturn-Pluto este de regulă întrețesut în mod inextricabil cu confruntarea manifestărilor sale negative – mare curaj în fața întunericului, primejdiei și morții; determinare și efort susținut, concentrare intensă și disciplină pe măsură; înțelepciune și discernământ moral, născute din experiență și suferință.

Pentru a înțelege toate dimensiunile acestei alinieri, și în întregimea lor, trebuie să cuprindem limpede semnificațiile arhetipale ale lui Saturn și Pluto, și să vedem apoi cum funcționează combinația celor două. Asemeni tuturor aspectelor sau alinierilor importante formate între două planete, arhetipurile corespunzătoare se activează reciproc și se combină unul cu celălalt, fiecare în felul său specific arhetipal, pentru a crea o serie de puternice calități, tendințe și evenimente distinctive.

Din anumite puncte de vedere, Pluto este cel mai potent principiu arhetipal din panteonul planetar: el este arhetipul puterii înseși, întruchipând forțele primordiale ale distrugerii și regenerării, lumea de jos (underworld) în orice sens, secretosul și subversivul, umbra, id-ul, cazanul clocotind al instinctelor, violentul și demonicul, înflăcăratul și vulcanicul, energiile elementale ale naturii: Hades-Dionysos în mitologia greacă; Kali și Shiva în mitologia indiană, atât în manifestările lor distructive cât și regenerative. Arhetipul corespunzător planetei cu care Pluto intră în aspect este intensificat și constrâns la cote extreme, adâncit și aprofundat, distrus și transformat. Pluto aduce după sine o potență elementală, copleșitoare, titanică, [manifestată] la scară largă.

Arhetipul Saturn este extrem de complex: el reprezintă principiul limitei, structurii și necesității în univers; principiul opoziției și negării, al greutății și gravității morale, al gravitației (greu cu sensul de serios, și greu cu sens material); principiul rigidității și separației, contracției și densității, al represiunii și reacției, al materialității concrete, dure. El este principiul realității, concluzia. El este soarta și karma, crucea pe care o avem de purtat, greutățile vieții, sudoare și muncă, problemele și dificultățile noastre, suferința și moartea, eșecul și pierzania, tristețea, sfârșitul lucrurilor, consecințele trecutului, vina, judecata, pedeapsa. Dar tot el este disciplina, rigoarea, determinarea morală, ordinea, precizia, controlul, securitatea și organizarea. Saturn este “Status Quo-ul” (The Establishment): structurile prestabilite de control, autoritate și tradiție – care pot fi rigide sau stabilizatoare, restrângătoare sau oprimante, înrădăcinatoare (grounding) sau ucigătoare. În cazul aspectelor tensionate, cum ar fi opoziția în care se află cu Pluto, Saturn scoate la iveală în mod consecvent potențialul problematic, provocator, negativ din orice realitate; el înfrânge și întărește, el întemeiază și făurește.

Pe măsură ce înaintați cu lectura, țineți minte că fiecare dintre aceste calități și fenomene experiențiale sunt precis fidele caracterului arhetipal al combinației Saturn-Pluto – această litanie de fenomene nu are în sine nimic aleatoriu sau instabil. Simultan, fiecare arhetip acționează asupra celuilalt arhetip și primește acțiunea acestuia – fiecare se activează, configurează, influențează, opun și combină cu celălalt.

Citește mai departe
Richard Tarnas

Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (I)

Arhetipurile pot fi înțelese ca mărețe principii organizatoare ale psihicului și cosmosului – fie ca zeități mitice, Idei platonice, universalii aristotelice, arhetipuri jungiene, sau ca oricare dintre formulările citate mai jos.

Întreaga istorie a gândirii occidentale poate fi înțeleasă ca gravitând în jurul acestui concept multivalent. The Passion of the Western Mind este străbătută dintr-un capăt în altul de ideea că istoria desfășurării ideii arhetipurilor reflectă un flux esențial și nuclear al devenirii intelectuale și filosofice din Occident, de la Platon și Aristotel, trecând prin scolastica medievală, Renaștere și Romantism, și ajungând în fine, până la psihologia abisală modernă. Diversitatea înțelegerii arhetipurilor în decursul istoriei pare să exprime evoluția unei anumite esențe arhetipale, a unui cameleonic principiu al principiilor. Am putea spune chiar că însăși ideea de arhetip este un arhetip.

James Hillman descrie arhetipurile din perspectiva psihologiei abisale:

Să ne imaginăm așadar că arhetipurile sunt cele mai adânci tipare de funcționare psihică, rădăcinile sufletului, care guvernează perspectivele pe care le avem asupra noastră înșine și asupra lumii. Ele sunt imagini axiomatice, auto-evidente, la care viața noastră psihică și teoriile despre ea se reîntorc mereu.

… Există multe alte metafore care le descriu în mod adecvat: potențiale imateriale de structură, asemenea unor cristale invizibile într-o soluție sau a formelor din plantă care se ivesc brusc în anumite condiții; tipare de comportament instinctual precum acelea regăsite la animale, care direcționează acțiunile pe căi neabătute; genurile și topos-urile din literatură; constantele recurente ale istoriei; sindroamele de bază în psihiatrie; modelele paradigmatice de gândire în știință; personalitățile, ritualurile și relațiile de pretutindeni din lume din antropologie.

Dar un lucru este absolut esențial pentru noțiunea de arhetip: efectul lor de posesie emoțională, de năucire a conștiinței astfel încât ea devină oarbă față de propriile atitudini. Întruchipând un univers ce tinde să conțină în leagănul său cosmic tot ceea ce facem, vedem și spunem, un arhetip poate fi cel mai bine comparat cu un zeu. Iar câteodată religiile spun că zeii sunt mai degrabă accesibili viziunii imaginative și emoției sufletului, decât simțurilor și intelectului. (1)

Nu există loc fără zei și nici activitate care să nu-i conjure. Fiecare fantasmă, fiecare experiență își are temeiul ei arhetipal. Nu există ceva care să nu aparțină unui zeu sau altuia. (2)

[Zeii] reprezintă perspective cosmice la care sufletul participă. Ei sunt stăpânii tărâmului său de ființă, tiparele pe care el le va imita (mimesis). Sufletul nu poate ființa decât într-unul dintre aceste tipare. Întreaga realitate psihică este guvernată de o fantasmă arhetipală sau alta, altfel spus de un zeu. Eu nu pot decât să fiu întru ele. (3)

Citește mai departe
Aspects in Astrology

Aspectele Venus-Saturn

Iubire controlată. Iubire şi disciplină. O relație serioasă. Definiții ale iubirii. Dovadă a iubirii. Timpul şi banii. Dragostea şi timpul.

Dacă îi vei spune unei persoane Venus-Saturn că poartă ceva drăguţ, cel mai probabil ea va roşi zicând ceva de genul: “Oh, cârpa asta veche… da, e drăguţă, am dat jumătate de liră pe ea la un târg.” Sau: “Da, dar păcat că e găurită.” E firesc să ne așteptăm să găsim aici probleme serioase legate de autoapreciere, mai ales în ceea ce privește frumusețea proprie, şi, în cazul femeilor, în ceea ce privește “feminitatea” lor. Se întâmplă adesea ca femeile (în special) să fie învățate încă de mici că vanitatea e ceva greșit, că aspectul fizic nu contează, și că un copil oricum e prea “plat” ca să se îngrijească de asta. Uneori persoana Venus-Saturn chiar nu se preocupă de înfățișarea sa şi caută să-şi cultive alte daruri, însă adesea ea acordă la fel de multă atenţie aspectului său fizic ca restul oamenilor, dar fără să o arate pentru că nu ar suporta să fie considerată vanitoasă sau să se creadă despre ea că are o părere bună despre felul în care arată, ori că vede într-un aspect fizic plăcut un avantaj extrem de important. Acest lucru se remarcă cel mai adesea în cazul femeilor, existând mai multe şanse ca ele să fie educate să se preocupe de propria înfățișare.

Mulţi oameni născuți cu aspecte tensionate între Venus şi Saturn se vor baza mai degrabă pe Luna lor. Calea spre Venus fiindu-le blocată, aceştia vor apuca pe drumul Lunii pentru a lega relaţii, fie având o atracție față de tipologiile lunare, fie având tendinţa de a-i atrage pe ceilalți mai puţin prin aspectul lor fizic şi mai mult prin capacitatea lor de a fi protectori, afectuoşi şi înţelegători.

În majoritatea cazurilor avem de-a face cu povestea unei copilării sărăcite de afecţiune, şi, mai precis, lipsite de afecțiune din partea figurii paterne. De asemenea, se întâmplă adesea ca tatăl să fi fost privit ca o persoană ce nu se apreciază pe sine, care nu este iubită sau care nu are parte de afecţiune.

Citește mai departe
Protocol of correction of birth time

Rectificare astrologică: înțepătura de albină | tranzitele lui Marte

Tranzitele lui Marte, văzute din perspectiva timpului, ar putea fi clasificate undeva între așa-numitele tranzite rapide și tranzite lente. De fapt, văzut de pe Pământ, lui Marte îi ia doi ani să facă un tur complet al Zodiacului. Prin urmare Marte rămâne în fiecare semn zodiacal mai puțin de două luni, deși uneori se întâmplă să își prelungească șederea într-un semn. Cu alte cuvinte, anumite semne sunt ”obligate” să-l găzduiască mai mult de două luni. Anticii îl numeau [pe Marte] ”micul malefic” pentru a-l deosebi de Saturn, care era numit ”marele malefic”.

De fapt trebuie să recunoaștem că Marte joacă un rol în tot ceea ce este considerat necaz în viața noastră pe Pământ, chiar dacă în ziua de azi nu este politically correct să vorbești despre ceva în termeni negativi și lumea se străduiește să găsească ceva bun chiar și în cele mai groaznice întâmplări. La fel ca febra care vine odată cu orice boală, Marte acompaniază alte tranzite importante care marchează nefericirea noastră. Nu numai că Marte acționează rareori de unul singur – sau dacă o face determină puține pagube – dar împreună cu tranzitele mai lente poate face mult rău.

Eu cred că tranzitele lui Marte, la fel că și cele ale lui Saturn, pot ajuta astrologul să rectifice (adică să corecteze) ora nașterii unui nativ. De fapt intrarea lui Marte în Casă este imediat vizibilă prin stricăciunile pe care le face; astfel putem stabili – folosindu-ne și de alte elemente – unde se află cuspidele unei Case, cu o bună aproximație. Trebuie spus că în opinia mea Marte este al doilea simbol al libidoului după Soare. Poziția Soarelui într-o Casă natală arată, în general, direcția mentală a individului, adică dacă el/ea este jucător/jucătoare de cărți, un Don Juan, un muncitor neobosit… Imediat după asta vine Marte: din poziția lui în Case poți afla dacă nativul este un ipohondru, un cititor pasionat, un bun prieten… Astfel, atunci când fie Marte, fie Soarele întră într-o Casă, îți indică unde îți focalizezi preponderent energia.

Spre exemplu, tranzitul lui Marte în Casa a patra nu indică doar probleme cu mediul în care te afli, ci și angajamentul de a-l repara, de a-l reface, de a-l renova; sau de a face un împrumut. Pot spune deci fără să exagerez că tranzitul guvernatorului Berbecului sau Scorpionului, analizat în relații cu alte corpuri cerești sau în fiecare dintre cele doisprezece Case, aduce cu sine atât aspecte pozitive, cât și aspecte negative.

Citește mai departe
Richard Tarnas

Idealul și Realul (I)

În acest eseu îmi propun să explorez diversitatea remarcabilă de modalități prin care se poate manifesta un anumit complex arhetipal asociat unei alinieri natale ce implică două planete – în acest caz, Saturn-Neptun – în viețile mai multor persoane născute cu aceste două planete în aspect major. Pe de-o parte, în fiecare dintre exemplele citate mai jos, cele două principii arhetipale implicate [în configurația natală] au fost în chip vădit dominante și s-au aflat într-o relație de interacțiune dinamică în viața și opera individului. Și totuși, pe de altă parte, cu toată această similitudine a prezenței și dinamismului arhetipal, la fel de evidentă a fost extraordinara diversitate de feluri prin care acestea [prezența arhetipului și dinamismul acestuia] s-au manifestat concret. Viețile și trăsăturile de caracter ale indivizilor născuți cu aspecte între Saturn și Neptun s-au vădit de fiecare dată a fi marcate de anumite teme ce au la bază o coerență arhetipală categorică, care poate fi remarcată cu ușurință chiar dacă formele specifice pe care le-au îmbrăcat aceste teme au variat considerabil de la o persoană la alta.

Pentru mai multă claritate, aici mă voi concentra numai asupra acestei combinații planetare împărtășite de mai mulți indivizi, lăsând la o parte toate celelalte aspecte și combinații planetare pe care aceștia nu le au în comun. (Într-o manieră similară am putea căuta să descoperim o calitate comună între mai mulți indivizi născuți din strămoși francezi, lăsând la o parte pentru un moment dacă aceștia sunt bogați sau săraci, dacă sunt femei sau bărbați, creștini sau evrei, și așa mai departe.) Dintr-o realitate mult mai complexă abstragem un singur factor comun – aspectele natale majore între Saturn și Neptun – pentru a ne concentra asupra unei trăsături arhetipale comune evidente în viețile celor născuți cu acest aspect natal.

Chiar dacă separarea unui aspect de celelalte aspecte din harta natală este utilă ca o primă etapă în analiza noastră, examinând dovezile biografice am descoperit că aceste “celelalte” configurații planetare natale au coincis în mod constant, în fiecare caz, cu alte complexe și tendințe arhetipale foarte vizibile ce păreau să exercite o influență formatoare deosebită asupra modului în care era experimentat și exprimat complexul Saturn-Neptun în viața individului respectiv. Numai luând în considerare întreaga hartă natală, cu toate configurațiile ei planetare, am putut să întrevăd ceva din bogăția completă a vieții, operei și caracterului unui individ, căci toate aceste configurații luate la un loc înglobează interacțiunea complexă a diferitelor principii arhetipale implicate [în harta sa].

În urma examinării a sute de cazuri, am descoperit că indivizii născuți cu aspecte între Saturn și Neptun păreau să experimenteze cu o deosebită vigoare și particularitate tensiunile și contrastele dintre cele două tărâmuri existențiale complet diferite. Pe de-o parte, Saturn este asociat cu principiul limitei și finitudinii, cu lumea prozaic materială și temporală a realității empirice concrete; cu realismul, faptele dure, mortalitatea, întunericul și aspectele problematice ale existenței; cu impulsul către gravitate, judecată și disciplină; cu contracția, constrângerea și finalurile; și cu stabilirea unor granițe stricte, a unor structuri definite și polarități tensionate. Pe de altă parte, Neptun este asociat cu dimensiunile spirituale, ideale și imaginative ale vieții; cu subtilul, intangibilul, invizibilul; cu impulsul de a dizolva granițele și structurile în favoarea unității fundamentale și a întregului nediferențiat; și cu tendința către iluzie, amăgire și escapism. Pentru mai multă simplitate și claritate în analiză, dintre exemplele ce urmează le vom analiza mai ales pe acelea care au aspecte tensionate, de cuadratură, între Saturn și Neptun – conjuncție, opoziție sau careu – pentru ca dialectica dintre cele două principii să iasă în evidență cu mai multă claritate.

Citește mai departe
rick tarnas

Doi pețitori: o parabolă

Imaginează-ți pentru o clipă că tu ești universul. Dar în virtutea acestui experiment de gândire, să ne imaginăm că nu ești universul mecanicist, dezvrăjit, al cosmologiei moderne convenționale, ci mai degrabă un cosmos profund însuflețit, subtil, misterios, de o extraordinară frumusețe și inteligență creatoare. Acum imaginează-ți că ești abordat de către două epistemologii (1) – cu alte cuvinte, de către doi pețitori – ce urmăresc să te cunoască. Căruia dintre cei doi i-ai revela cele mai adânci secrete ale tale? În fața cărei abordări ai fi gata să-ți dezvălui adevărata natură? Te-ai deschide profund acelui pețitor – acelei epistemologii, acelui fel de a cunoaște – care te-ar fi abordat ca și cum n-ai avea, în esență, nici un fel de inteligență sau scop, ca și cum n-ai avea nici o dimensiune interioară de dezvăluit, nici o capacitate sau valoare spirituală; cuiva care te-ar fi privit ca și cum ai fi fost inferior lui (să le dăm celor doi pețitori, nu tocmai arbitrar, genul tradițional masculin); cuiva care te-ar fi abordat ca și cum existența ta ar fi valoroasă numai în măsura în care poate el să-ți exploateze și să-ți consume resursele pentru a-și satisface diferite nevoi; cuiva a cărui singură motivație pentru a te cunoaște ar fi fost dorința de stăpânire intelectuală sporită, de certitudine predictivă și control eficient asupra ta, pentru propriile lui interese și pentru propria lui auto-perfecționare?

Sau te-ai fi deschis cel mai profund, tu, cosmosul, față de acel pețitor care te-ar fi privit ca și cum ai fi cel puțin la fel de inteligent și nobil ca și el, la fel de valoros ca ființă, la fel de însuflețit și cu o minte de aceeași natură, având aceleași aspirații morale și direcții etice, la fel de înzestrat cu mister și profunzime spirituală ca el însuși? Acest pețitor caută să te cunoască nu pentru a te exploata mai eficient, ci pentru a se uni cu tine și astfel pentru a da naștere la ceva nou: o sinteză creativă țâșnind din adâncimile amândurora. El își dorește să elibereze ceea ce a fost ascuns de separarea dintre cunoscător și cunoscut. Țelul suprem al cunoașterii sale este nu o mai mare stăpânire și planificare și un control absolut, ci o participare mai sensibilă și mai bogată în desfășurarea co-creatoare a noilor realități. El urmărește o împlinire intelectuală intim legată de o viziune imaginativă, de transformare morală, înțelegere empatică și încântare estetică. Actul său de cunoaștere este în esență un act combinat de iubire și inteligență, de mirare și de gândire, de deschidere față de un proces de descoperire reciprocă. Cărui pețitor ai alege să-i dezvălui cele mai adânci adevăruri?

Totuși, asta nu înseamnă că tu, universul, nu i-ai revela nimic celui dintâi pețitor, sub presiunea abordării sale obiectivizante, distrugătoare de vrajă (disenchanting). Fără îndoială, acel pețitor va smulge, va filtra și va constela un anumit tip de “realitate” pe care în chip natural l-ar considera cunoașterea autentică a universului concret: cunoaștere obiectivă, “faptele”, cunoașterea opusă iluziilor subiective ce străbat abordările tuturor celorlalți. Dar ne-am putea permite să ne întrebăm: cât de profund este adevărul pe care această abordare îl poate propune? Cât de autentic reflectă “cunoașterea obiectivă” realitatea mai adâncă a universului? O astfel de cunoaștere s-ar putea dovedi extrem de înșelătoare, iar dacă această viziune dezvrăjită ar căpăta statutul de a fi singura viziune legitimă asupra naturii cosmosului, susținută de o întreagă civilizație – ce pierdere incalculabilă, ce împovărare, ce tragică deformare, ce doliu ar suferi în cele din urmă atât cunoscătorul cât și ceea ce este cunoscut!

Citește mai departe
Glenn Perry

Opoziția Saturn-Pluto din 2001-2002: Transformând teroarea în triumf

Acum câțiva ani am participat la o prelegere susținută de Bob Hand la conferința NCGR din Hartford și m-a impresionat profund un lucru spus de el. Spre sfârșitul prelegerii, el a făcut o referire la articolul său din The Mountain Astrologer despre Saturn-Pluto, articol pe care îl scrisese în vara dinaintea atacurilor de pe 11 Septembrie. Bob spunea că a fost efectiv tulburat de propriul său articol, căci în ciuda faptului că a prezis mai mult sau mai puțin precis conflictul dintre Statele Unite și Orientul Mijlociu, această predicție nu a fost în nici un fel utilă – cel puțin nu în sensul de a preveni cumva evenimentele respective. Apoi el sugera că poate astrologia mundană predictivă ar trebui să fie nu numai descriptivă, ci și prescriptivă, așa cum încearcă să fie și astrologia psihologică modernă.

Însă ceea ce vreau să sugerez este că dinamicile complexului Saturn-Pluto ar putea constitui în sine o astfel de prescripție. În natura complexului există implicate anumite efecte vindecătoare, transformatoare, dincolo de manifestările distructive mult mai vădite ale acestuia. Cu alte cuvinte, aspectul își este sieși propria prescripție, desfășurându-și activitatea prin intermediul umanității, fie că ne dăm seama sau nu de asta. Desigur, valoarea astrologiei rezidă în faptul că ne permite să facem un pas înafara acestui proces și să-l vedem în mod obiectiv, ceea ce în schimb ne oferă ocazia de a lucra laolaltă cu el într-o manieră conștientă, intențională.

Jung spunea că nevroza este o suferință ce încă nu și-a găsit semnificația. O ființă umană poate îndura aproape orice, gândea Jung, atât timp cât suferința sa are semnificație. Așa se face că atunci când un pacient venea la el cu o întâmplare dureroasă, Jung îl întreba: “Pentru ce credeți că s-a întâmplat asta?”. Cu alte cuvinte, “care este scopul și semnificația acestui eveniment”? Ce anume cere el de la individul respectiv? Dacă aplicăm această metodă pentru a înțelege tendințele și evenimentele colective care ne interesează, întrebarea devine următoarea: “Care este scopul celei mai recente opoziții Saturn-Pluto, în ceea ce privește umanitatea înțeleasă colectiv?” Evident, scopul ei nu poate fi pur și simplu acela de a provoca suferință și teroare de moarte la scală globală. Mai nimerit ar fi să ne întrebăm cum s-ar putea corela aceste evenimente cu o voință divină sau un plan cosmic.

În această privință astrologia se poate dovedi extrem de utilă, nu doar ca o unealtă de predicție folosită pentru a afla ce se va întâmpla sau s-ar putea întâmpla, ci mai degrabă pentru a ne întreba privind retrospectiv: “Pentru ce, cu ce scop s-au întâmplat aceste evenimente?”

Citește mai departe
The Psychedelic Explorer's Guide: Safe, Therapeutic, and Sacred Journeys

Este posibil ca dozele sub-perceptive de psihedelice să îmbunătățească funcționarea normală?

Nimic din ceea ce urmează a fi expus în următorul text nu intenționează să incurajeze sau să sprijine în vreun fel comportamentele ilegale. Totuși, chiar dacă utilizarea psihedelicelor rămâne ilegală în Statele Unite, cercetările efectuate de guvern estimează că mai bine de 23 de milioane de americani au folosit LSD, și cel puțin tot atâția l-au folosit în întreaga lume. Dat fiind faptul că psihedelicele continuă să fie disponibile la scară largă, următorul material a fost pregătit pentru a încuraja metode sigure și utilizarea sacramentală a psihedelicelor, dacă utlizatorii vor decide să folosească aceste substanțe până la urmă.
-The Psychedelic Explorer’s Guide: Safe, Therapeutic, and Sacred Journeys

Deși nu există nici un studiu formal asupra dozelor sub-perceptive, numărul celor care folosesc psihedelicele astfel este în creștere. Atunci când cineva ia o cantitate sub-perceptivă – pentru LSD, această cantitate este de aproximativ 10 micrograme (mai este numită și micro-doză, sub-doză, sau “zecar”) – efectele senzoriale comune asociate dozelor mari de LSD sau psilocibină – aura sau strălucirea din jurul lucrurilor vii, intercalarea simțurilor (sinestezia) ca de exemplu auzitul în culori sau gustarea muzicii, și o slăbire a granițelor ego-ului – nu apar. În continuare se află o serie de rapoarte de la persoane care au folosit astfel de doze mici de LSD și psilocibină. Unele provin de la utilizatori experimentați, altele de la persoane care le-au încercat pentru prima oară.

Citește mai departe
Llewellyn Vaughan-Lee

Anima Mundi: Trezirea Sufletului Lumii

Sufletul Lumii nu este o substanţă fixă sau definită, ci o substanţă vie, însufleţită de speranţele, visele, şi cele mai profunde închipuiri ale umanităţii şi ale întregii creaţii. El este căminul tuturor amintirilor colective şi miturilor umanităţii, prezente în creaţia întreagă. Aici se găsesc arhetipurile şi forţele ce ne definesc viaţa. Aici se găsesc locuri ascunse pline de semnificaţie magică, locuri în care visele pot deveni realitate. De atâta amar de vreme trăim în sterilitatea dezolantă a raţionalităţii, încât am uitat complet potenţialul ascuns dincolo de suprafaţă. Urmându-şi cursul prin căile create de legătura noastră conştientă cu anima mundi, lumina noastră îşi va croi drum până la acele locuri de putere dinlăuntrul acestei lumi, locuri unde straturi mai adânci de semnificaţie aşteaptă să fie trezite la viaţă.

În prezent, noi vedem lumea materială ca ceva separat de noi înşine, un obiect solid şi trainic lipsit de viaţă sau magie. Întocmai precum oamenii de ştiinţă din secolul al XVII-lea postulau că animalele nu au sentimente şi, deci, pot fi disecate fără suferinţă, noi credem că ni se cuvine să ne imprimăm voinţa asupra lumii, jefuind-o pentru propriul profit, fără să ne gândim o clipă la suferinţa şi distrugerea la care o supunem. Prinşi în mrejele impulsurilor noastre materialiste, nu mai recunoaştem faptul că această imagine a lumii este o iluzie, un vis lipsit de substanţă care se poate disipa cu uşurinţă în clipa în care forţe noi intră în joc. Când lumina noastră începe să creeze legături în Sufletul Lumii, ea va activa unele dintre aceste forţe sau energii ce aşteaptă să elibereze lumea de iluziile sale distructive. În călătoria noastră alchimică descoperim cum funcţionează acest proces, cum ceea ce găsim dincolo de suprafaţă ne transformă valorile în moduri neaşteptate, cum sunt realizate aceste legături şi cum apoi încep să survină sincronicităţi care înainte ne-ar fi părut de necrezut. Odată ce începem să facem aceste legături, vom vedea că atât lumea, cât şi sinele nostru, sunt mult mai magice decât credeam.

Această operă a conectării luminii noastre cu lumea nu trebuie făcută neapărat printr-o mişcare de mase sau de către milioane de oameni. Vreme de secole, doar câţiva alchimişti au păstrat aceste secrete ale transformării interioare, împotriva presiunilor puternice ale Bisericii şi simţului comun. Adevărata operă este întotdeauna făcută doar de un număr mic de indivizi. Ceea ce contează însă este nivelul participării: dacă îndrăznim sau nu cu adevărat să ne luăm un angajament autentic în ceea ce priveşte această lucrare a sufletului. Spre deosebire de alchimiştii care trăiau izolaţi în laboratoarele lor, noi nu trebuie să renunţăm la vieţile noastre obişnuite: viaţa de zi cu zi poate la fel de bine să devină o contrapondere şi o protecţie împotriva straniilor iluzii atât de uşor generate de lumea noastră interioară. Dar ceea ce trebuie să facem este să recunoaştem faptul că o anumită muncă trebuie depusă, şi că nu mai putem sta pe margine, privind cum visele noastre colective scapă de sub control.

Poate că ceea ce numim cultura noastră ne-a izolat între limitele sinelui nostru individual, ne-a separat de magia vieţii. Dar, iarăşi, acesta este doar un miraj, o iluzie aflată la suprafaţa înţelegerii. Cu toţii suntem de fapt conectaţi şi facem parte din substanţa vie a creaţiei. În fiecare celulă a fiinţei noastre, în fiecare scânteiere a conştiinţei, avem depozitată conştiinţa Unităţii. Călătoria interioară a fiecăruia nu poate fi separată de călătoria întregului. O călătorie interioară separată de întreg nu este o călătorie autentică, este doar o altă iluzie a ego-ului care vrea cu orice preţ să se protejeze pe sine.

Citește mai departe
Heinrich Zimmer

Regele şi Cadavrul – O pildă veche pentru o situație din prezent

Felul în care regele a ajuns să ia parte la aventură a fost remarcabil. În fiecare zi, vreme de zece ani, în salonul pentru audienţe în care regele asculta plângerile oamenilor şi împărţea dreptatea în dreapta și-n stânga, îşi făcea apariţia un om sfânt îmbrăcat în straie de cerşetor ascet, care fără să-i zică vreun cuvânt, îi oferea câte un fruct. Regele accepta de fiecare dată darul mărunt al ascetului, oferindu-l fără preget vistiernicului aflat în spatele tronului. Fără să mai ceară nimic în rest şi fără să trădeze vreun semn de dezamăgire sau nerăbdare, cerşetorul se retrăgea apoi şi se pierdea în mulţimea de reclamanţi.

Într-o zi, la vreo zece ani de la prima apariţie a sfântului, s-a întâmplat ca o maimuţă îmblânzită să scape din zona încăperilor destinate femeilor, în curtea interioară a palatului. Maimuţa veni săltând de-a lungul holului şi se pomeni dintr-un salt pe unul dintre braţele tronului. Chiar atunci cerşetorul oferise darul său zilnic regelui, iar acesta il oferi în joacă maimuţei. Când animalul muşcă din fructul primit, o bijuterie foarte valoroasă căzu şi se rostogoli pe podea.

Ochii regelui se făcură cât cepele. El se întoarse demn către vistiernic şi-l întrebă peste umăr: “Ce s-a întâmplat cu toate celelalte?”. Dar vistiernicul nu ştia ce să-i răspundă. El azvârlise în vistierie toate darurile plicticoase ale cerşetorului printre zăbrelele unei ferestre superioare, fără să se mai deranjeze măcar să descuie uşa. Aşa că se scuză şi se îndreptă grăbit către vistierie. Ajuns aici, el deschise uşa şi scrută cu privirea zona de dedesubtul micuţei ferestre. Acolo, pe podea, văzu o grămadă de fructe putrezite în diferite stadii de descompunere, şi, în mijlocul acestui gunoi adunat de-a lungul anilor, o movilă de nestemate.

Regele zâmbi încântat şi-i oferi întreaga movilă de nestemate vistiernicului. Cu spiritul generos pe care-l avea, regele nu era avid după bogăţii, însă această întâmplare îi stârni curiozitatea. Drept urmare, a doua zi de dimineaţă când ascetul se prezentă “la datorie”, oferindu-i în tăcere modestul său dar, regele nu-l acceptă, cu excepţia cazului în care ascetul s-ar fi oprit o vreme să vorbească ce are pe suflet. Sfântul spuse că-şi dorea o discuţie între patru ochi, iar regele încuviinţă această dorinţă. În cele din urmă, cerşetorul îşi exprimă doleanţa.

Lucrul de care avea nevoie, îi spuse regelui, era ajutorul unui erou, al unui om cu adevărat cutezător, care să-l însoţească într-o aventură magică.

Citește mai departe

Cele 7 stadii ale Marii Tranziții

Familia umană a intrat într-o perioadă de transformare nemaiîntâlnită, un timp al alegerilor profunde. Forțe puternice pe care noi înşine le-am dezlănțuit se intensifică și converg în acest moment. Impactul colectiv al agravării schimbărilor climatice, creșterii populației, hiper-consumului global, dispariției speciilor, ingineriei genetice și inteligenței artificiale avansate, ca să numim doar câteva dintre pericole, aproape că este dincolo de capacitatea noastră de înțelegere. A venit vremea să medităm realist asupra viitorului pus în scenă de schimbările enorme ce ne așteaptă în acest secol de mare tranziție.

Tuturor ne-ar plăcea ca această perioadă să fie una simplă și clară – aşa am putea cu uşurinţă să facem un pas înapoi şi să ne reevaluăm situația, apoi să pășim pe un drum cu adevărat sustenabil și însufleţit. Totuși, viața reală nu funcționează atât de ușor și de lin. O schimbare autentică implică un proces de învățare profundă prin experiență directă. Marea suferință este focul evolutiv care ne trezește compasiunea față de noi înșine, față de aproapele nostru și față de lume. Iată cum am rezumat punctele cheie ale acestei perioade de mare tranziție în cartea mea, “The Living Universe”:

“Suferința, stresul și angoasa acestor vremuri va deveni un foc purificator mistuind vechile prejudecăți și ostilități, curățând sufletul speciei umane. Nu mă aștept să se pogoare asupra planetei vreun moment aurit de împăcare; dimpotrivă, ştiu că valuri de calamități ecologice vor conduce la crize economice, iar acestea vor fi amplificate de valurile masive de tulburări sociale. Crizele și conflictele nu se vor înșira liniar ca un simplu crescendo, ci momentele de împăcare vor fi urmate de câte un moment de dezintegrare, apoi din nou împăcare, şi tot aşa. In procesul de naștere a unei civilizații mondiale sustenabile umanitatea va experimenta ciclic contracţii şi relaxări de proporţii imense. Numai atunci când vom arde cu totul bagajul problematic al umanităţii ne vom putea lansa dincolo de barierele ce stau în calea întregirii noastre ca o singură familie umană. Apoi, mai devreme sau mai târziu, vom vedea că avem de făcut o alegere dificilă între o civilizație planetară grav rănită (moartă chiar) și nașterea unei noi familii umane şi a unei noi biosfere, ușor învinețite dar relativ sănătoase. Dacă vom conştientiza la timp şi ne vom asuma responsabilitatea pentru această alegere de neocolit, ne vom strădui să căutăm și să descoperim un nou simț comun al realității, identității și scopului social. Căutarea acestui nou simț comun va fi o sarcină extrem de grea. Numai după ce vom fi epuizat orice speranță legată de vreo soluție parțială, numai atunci vom fi cu adevărat dispuși să înaintăm cu mintea și inima deschise către un viitor al dezvoltării bazate pe sprijin reciproc. În cele din urmă, procesul nostru de iniţiere ca specie va culmina prin depăşirea obiceiurilor adolescentine odată cu intrarea în maturitatea timpurie, și prin asumarea conştientă a responsabilităţii relației noastre cu Pământul, celelate forme de viață și universul.” (1)

Citește mai departe
Keiron LeGrice

Astrologia secolului XX: De la astrologie psihologică la cosmologie arhetipală

În ciuda nepotrivirii sale cu materialismul mecanicist care domină viziunea modernă asupra lumii, în ultimul secol astrologia s-a bucurat de o reînnoire a popularității, cu precădere odată cu ascensiunea contra-culturii anilor ’60. Inițiată de munca de pionierat a unor figuri precum Charles Carter și Dane Rudhyar, reformularea progresivă a astrologiei a asigurat menținerea unui interes continuu asupra acestui subiect. Înainte, limbajul astrologiei era cumva învechit: fatalist și moralist în tonalitate, el dădea impresia unui destin sculptat în piatră, cu descrieri de personalitate potrivindu-se mai degrabă epocii Victoriene. Odată cu modernizarea astrologiei, a apărut un nouă categorie de astrologi de orientare psihologică, inspirați de disciplinele abia-apărute ale psihanalizei și psihologiei umaniste să aducă interpretărilor astrologice un plus de profunzime, sofisticare și intuiție. În decursul ultimilor aproximativ 30 de ani, odată cu publicarea mai multor lucrări noi, astrologia a devenit cu mult mai accesibilă publicului larg, devenind o importantă componentă a “revoluției spirituale” mai cuprinzătoare a vremurilor noastre.
 

Evoluția Astrologiei Psihologice

Curentul dominant din astrologie în timpul secolului XX, în special începând cu anii ’70, a fost “astrologia psihologică”, un termen care se referă la un grup eclectic de abordări, influențate în sens larg de anumite aspecte ale psihologiei de secol XX. Precursorii acestei noi înruchipări a astrologiei pot fi urmăriți până în zorii secolului, către teosoful Alan Leo care, într-o schimbare marcantă a accentelor, a folosit astrologia nu pentru a prezice evenimente, ci pentru a înțelege trăsături și caracteristici ale personalității individuale. Dezvoltarea a fost dusă mai departe de figuri precum Charles Carter, John Addey, Margaret Hone și Charles Harvey în Marea Britanie, precum și Grant Lewi și Isabel Hickey în Statele Unite. În scriitura fiecăruia dintre acești autori se puteau găsi argumente în favoarea unei deplasări a interesului către experiențele personale ale individului, și către o orientare înnoită în ceea ce privește folosirea astrologiei pentru potențarea conștiinței spirituale și înțelegerii scopului vieții. Reflectând fenomenul nașterii sinelui individuat modern din epoca modernă, secolul XX a fost martor dezvoltării unei noi întruchipări a astrologiei, orientată către înțelegerea caracterului, potențialului înnăscut și a dinamicilor psihologice ale sinelui și ale experienței individuale. O nouă formă a astrologiei se năștea, una care avea să servească, mai degrabă decât să împiedice, capacitatea individului de a fi subiectiv, autonom și dotat cu o voință liberă.

În termeni generali, renașterea modernă a astrologiei poate fi văzută ca o expresie a transformării spirituale mai largi asociată conjuncției Neptun-Pluto de la finele secolului XIX, perioadă care a înregistrat mai multe progrese fundamentale care aveau să contureze înțelegerea modernă a psihicului și cosmosului: declarația lui Nietzsche că “Dumnezeu a murit”, declinul religiilor tradiționale, reapariția practicilor oculte care mai înainte fuseseră “îngropate”, nașterea psihologiei abisale, revoluțiile din fizică – mai întâi cu teoria relativității, apoi cu teoria cuantică (pe parcursul opoziției dintre Uranus și Neptun din zorii secolului XX), apoi influxul ideilor Orientale în Occident. Opera psihologului elvețian C.G. Jung a fost fundamentală pentru acest proces de transformare culturală și spirituală, iar ideile sale aveau să influențeze profund astrologia modernă, inițial prin prisma operei lui Dane Rudhyar, dar și în mod direct prin propria explorare a gândului astrologic efectuată de Jung.

Citește mai departe
Chad Harris

Israel și Palestina (Saturn-Pluto-Marte)

În lucrarea Cosmos and Psyche: Intimations of a New World View, Richard Tarnas investighează corelațiile dintre configuraţiile planetare exterioare și manifestările arhetipale aferente în experiența umană de-a lungul istoriei. (1) Analiza acestor configuraţii planetare oferă o perspectivă unică, care evidenţiază principiile arhetipale care modelează atât cele mai nobile, cât și cele mai tragice capitole din istoria unei civilizații. De exemplu, cuadraturile din ciclul Saturn-Pluto se află într-o relație specifică cu cele mai importante conflicte ale secolului XX: Primul Război Mondial, Al doilea Război Mondial, Războiul din Vietnam, primul bombardament al clădirii World Trade Center din 1993, atacurile teroriste 9/11 și începutul Războiului împotriva Terorii. Mai precis, după cum evidențiază Tarnas și după cum voi sublinia mai departe în acest eseu, configurațiile Saturn-Pluto se corelează şi cu principalele evenimente din conflictul arabo-israelian: Războiul din 1948 între Israel și Palestina, Criza Canalului Suez, Războiul de Șase Zile, Masacrul din Munchen, Războiul de Yom Kippur, invazia israeliană a Libanului din 1982 și Războiul din Gaza desfășurat între 2008-2009.

În mod remarcabil, la începutul unora dintre aceste conflicte, o a treia planetă – Marte – se afla în aspect de careu cu Saturn sau Pluto. Aici numărăm Primul Război Mondial, Al doilea Război Mondial, Războiul din 1948, Masacrul din Munchen, Războiul de Şase Zile, invazia israeliană a Libanului şi Războiul din Gaza. Dat fiind că Marte este o planetă interioară cu o traiectorie mai rapidă, principiul arhetipal asociat acestei planete pare să precipite sau să declanşeze evenimente importante ce corespund configuraţiilor mai durabile dintre Saturn şi Pluto. După cum vom vedea, atunci când Marte a intrat în aspect cu Saturn sau Pluto în timpul acestor aspecte, au avut loc evenimente importante ce reflectă temele asociate celor trei arhetipuri planetare corespunzătoare. În acest eseu voi analiza o serie de exemple remarcabile pentru aceste corelații în istoria zbuciumată a binomului Israel-Palestina.

Domeniul arhetipal asociat lui Saturn se manifestă prin ideile de control, constrângere, restricție, opresiune, limită, penurie a resurselor, înfrângere, mortalitate și moarte. Principiul lui Saturn este de asemenea asociat cu strategiile de auto-apărare, securitatea și structurile fundamentale, precum și cu granițele personale sau colective. Saturn se află într-o legătură strânsă cu ideea de supraego, fiind asociat cu judecata și conștiința morală. Arhetipul asociat lui Pluto este corelat cu id-ul primordial, forța care impulsionează evoluția, misterul dinamicii moarte-renaștere, umbra, inconștientul, lumea tenebrelor și voința instinctuală de supraviețuire. Într-una din cele mai puternice forme de exprimare a umbrei sale, arhetipul Pluto este asociat cu voința oarbă, cu dorința inconștientă de putere și dominație absolută, și, uneori cu abilitatea de a folosi o violență incredibilă adesea conducând la distrugeri catastrofice la scară largă.

Complexul arhetipal Saturn-Pluto, reflectând o combinație între temele asociate celor două principii separate, are tendința specifică de a se corela cu o stare amplificată de dezbinare și frică legată de siguranța frontierelor. Așadar, în perioadele când au loc configurații tensionate între Saturn-Pluto, nu doar granițele fizice, ci și diviziunile de la nivelul psihicului colectiv tind să se consolideze și să se adâncească. În aceste vremuri, impulsurile puternice, instinctuale și adesea inconștiente asociate lui Pluto tind să se intensifice în direcția separării și rigidității asociate lui Saturn. Mai mult, aceste perioade marchează o tendință puternică de a proiecta latura umbroasă a arhetipului plutonian, latură ce se manifestă adesea ca frică inconștientă, percepția răului în celălalt, și, uneori, ca nevoie de a distruge sau anihila forțele amenințătoare, despre care se crede că se află de partea cealaltă a granițelor saturniene consolidate

Citește mai departe