Anima Mundi

Seven experienced archetypal astrologers talk about many of the intense archetypal influences engaged in the collective psyche in 2020 and those coming to the fore in 2021.

The events of this past year have felt, in many ways, like a hard birth contraction bearing down on humanity. We hope you find our presentations validating, encouraging, and inspiring.
 
Take a look at the correlations between Jupiter-Pluto & COVID Pandemic evolution by Kyle Nicholas.

Citește mai departe

În primii ani ai acestui ciclu de 800 de ani, Ginghis Han invada China, cucerea Pekingul (1214), Persia (1218) și invada Rusia (1223). Cine ar putea fi un Ginghis Han al zilelor noastre? Tot în acei ani a avut loc aventura lui Marco Polo. El a plecat din Veneția în 1271 și a călătorit prin Asia pe Drumul Mătăsii până în China, unde a rămas timp de șaptesprezece ani. La acea vreme, China avea o cultură foarte sofisticată, de neconceput pentru cineva provenit din zona de influență a Vaticanului. Importanța Chinei și valoarea acestei națiuni în schimburile economice ale lumii din timpul acestei perioade este similară cu ceea ce se întâmplă astăzi. China a devenit din ce în ce mai importantă pe plan global. Acest lucru se poate intensifica în următorul ciclu de 20 de ani, și chiar în următorii 200 de ani.

În 1231, când Marea Mutație trecuse în semne de aer, Papa Grigore al IX-lea i-a însărcinat pe dominicani cu misiunea Inchiziției, prin care trebuia combătută erezia. Nu e greu să ne imaginăm cum tendința “știrilor false” din zilele noastre și falsificarea faptelor de către liderii lumii poate duce la o mișcare pe care am putea-o considera, simbolic, o “mare inchiziție”. Cenzura acelor organe de presă despre care liderii din guvern consideră că influențează nedrept (sau periculos) opinia publică față de ei ar putea deveni realitate, mai ales dacă ne gândim că Pluto în tranzit va forma o opoziție la Mercur (știrile, presa) în harta înființării Statelor Unite.

Și, în fine, în toiul ultimei Mari Mutații în semne de aer, în 1325, a început, în Italia, curentul Renașterii. Așa cum spuneam și mai sus, deja putem spune că a început o renaștere a comunicațiilor odată cu prima întâlnire a lui Jupiter și Saturn în semne de apă, în perioada 1980-2000. Avântul pe care l-a creat această Renaștere modernă se va întoarce în următoarea serie de conjuncții în semne de aer ale Marelui Chronocrator. De fapt, e foarte posibil să recunoaștem acest avânt în primii douăzeci de ani (2020-2040). Dacă interpretarea mea e corectă, invențiile și aplicațiile progreselor tehnologice vor fi uimitoare.

Citește mai departe

In this presentation Maurice discusses the powerful configurations of December 2020 and January 2021: Solar Eclipse 14 December 2020, Jupiter/Saturn in Aquarius 21 December 2020, Saturn/Uranus square 2021, Full Moon Jupiter Jan 28, 2021.

Citește mai departe

Mitul prometeic este adesea asociat Vărsătorului și guvernatorului său modern, planeta Uranus. Cuvântul Prometeu înseamnă „cel ce prevede”. Dar asta nu înseamnă să faci predicții ce retează șansa clientului de a-și co-crea viața cu ajutorul astrologiei. Prevederea este capacitatea de a privi în viitor și de „a-ți face provizii” pentru acest viitor – în parte, așa ne ajutăm clienții să navigheze tranzitele sau arcurile solare viitoare. Vărsătorul ne oferă o „cunoaștere inspirată” care ne facilitează evoluția într-o societate în care fiecare om are valoare și un rol de jucat – în care fiecare dintre noi își poate valorifica intelectul și poate face diferența în lumea ce ne-nconjoară.

Această conjuncție ne invită să investim în noi înșine, să adunăm ceea ce am învățat (Saturn) și credințele noastre (Jupiter) și să ne întrebăm asupra rolului pe care îl putem juca pentru a îmbunătăți comunitatea sau societatea în care existăm. Oricare ar fi talentul nostru – să fim de ajutor, să construim, să educăm, să trezim sau să protejăm – această conjuncție ne propune să ne dedicăm umanității și să ne creăm un rol în ea, un rol care să fie totodată pe cât posibil unic și propriu.

Citește mai departe

Aceste planete erau cunoscute drept “Marii Stăpâni ai Timpului” sau “Chronocratori”: guvernatorii epocilor. Ciclul lor poate fi considerat baza fundamentală a dezvoltării umane marcate de interacțiunea dintre percepția ideilor, potențialităților și posibilităților (Jupiter) și manifestarea acestora în lumea concretă, materială (Saturn).

Perechea planetară a lui Jupiter și Saturn simbolizează nevoia de a găsi un mod de participare semnificativă la viața socială. Alexandre Ruperti numea aceste două planete planetele destinului societății. Ele au de-a face cu felul în care ne formăm un scop și o direcție în societate, cu năzuința de a ne îndeplini concret scopurile în lume. Ele sunt planetele care sunt cel mai strâns asociate cu dezvoltarea vocației, alegerea meseriei și căutarea succesului. Jupiter și Saturn sunt planetele activității sociale pozitive, constructive. Aspectele formate de cele două planete marchează faze importante ale operei noastre de viață, iar conjuncția în special reprezintă o perioadă în care ne putem forma noi înțelegeri ale propriului scop și a direcției noastre în societate.

Ciclul de douăzeci de ani al lui Jupiter și Saturn vorbește despre eforturile noastre de a deveni cineva și de a găsi un rost în lume vieții noastre. Perechea Jupiter-Saturn reprezintă o atitudine pozitivă, concentrată, încercarea de a ne defini și focaliza ambițiile și ceea ce vrem să reușim. Cele două planete în combinație simbolizează căutarea succesului în toate activitățile. Fazele majore ale ciclului lor corespund unor puncte de cotitură în ceea ce privește eforturile noastre de a ne actualiza ambițiile.

La momentul conjuncțiilor Jupiter-Saturn începem să întrevedem noi direcții pentru ambițiile noastre. Începem să ne formulăm noi țeluri în ceea ce privește activitatea socială și posibilele realizări în societate. Dacă o conjuncție în tranzit (sau orice altă fază majoră a ciclului) pică într-un loc important din harta noastră natală, s-ar putea să remarcăm în acea perioadă anumite realizări specifice [acelei porțiuni din hartă]. Conjuncția este începutul unui proces formativ care se dezvoltă apoi în următorii douăzeci de ani [până când planetele ajung din nou să fie conjuncte.]

Citește mai departe

Filozoful și istoricul culturii Richard Tarnas vorbește despre epoca noastră de transformare și explorează provocările și oportunitățile acestui moment dramatic pentru care Jung a folosit termenul de kairos, moment pivot pentru o schimbare spirituală și culturală fundamentală în experiența umană.

In centrul dramei spirituale și ecologice a civilizației noastre se află relația foarte dinamică între ființa umană și lumea mai mare în care este cuprinsă. Această relație în continuă evoluție a fost încadrată în diferite moduri – “între om și natură, între subiect și obiect, între psihic și cosmos – cu experiența schimbătoare a dimensiunii divine sau a unei dimensiuni spirituale a existenței care joacă un rol crucial în lumea noastră. Astăzi nu există nicio ființă pe planetă care să nu fie afectată de consecințele acestei drame în desfășurare. Momentul nostru din istorie – poate însuși Universul – pare să ne impulsioneze spre un prag critic, un prag de transformare profundă care poate reprezenta nu numai o schimbare de paradigmă filosofică, ci un rit de trecere moral și psihologic pe scară largă. Traversează omenirea modernă un fel de inițiere cosmică?

Citește mai departe

Conflictul esențial despre care discutăm astăzi este între ego (Soarele) și Sinele mai înalt (Neptun). De asemenea, acest conflict poate fi înțeles ca o confruntare între nevoia de a ne diferenția de ceilalți și a deveni noi înșine și nevoia esențială a lui Neptun, adică transcenderea acestei separări. Soarele vorbește despre construirea unei identități bine-delimitate, bine-definite; în esență, această identitate se construiește prin diferențierea față de mediul înconjurător și față de ceilalți. Dar Neptun spune că trebuie să depășim ideea de separare și să ne identificăm cu Întregul. Dar Soarele reprezintă voința individuală – “voința mea, alegerile mele” –, pe când Neptun am putea spune că reprezintă voința lui Dumnezeu – “facă-se voia Ta”.

Atunci când alegem ceva, tindem să ne atașăm de rezultatul preferat pentru această alegere. Recunoaștem acest fapt în foarte multe situații. De exemplu, cineva se identifică drept astrolog specializat în orară sau ca practicant al astrologiei psihologice, ori ca fan al echipei Chicago Bears sau New York Yankees. Acea persoană tinde să se atașeze și să se identifice cu rezultatul preferat pentru alegerile sale. Cu alte cuvinte, variațiile stimei de sine, bucuriei sau repulsiei sunt determinate de atașamentele pe care le-am absorbit în identitatea noastră.

Neptun reprezintă procesul de a renunța la ceva (letting go), procesul de dizolvare a atașamentului care ne permite să ieșim un moment din ego și să avem un moment de conștiință obiectivă (choiceless) pentru fenomenele care ne ies în cale cu fiecare moment, fără a ne atașa de nimic. Așadar, cum e posibil să nu te atașezi și să ai această atitudine de renunțare, de dizolvare a atașamentelor, și în același timp să ai intenții cât se poate de clare, să știi exact ce vrei și să obții asta? Aceasta este provocarea fundamentală. Egoul (Soare-Leu) caută validare: dacă aleg ceva, vreau ca lucrurile să meargă în așa fel încât lumea înconjurătoare sau comunitatea mea să mă felicite, să mă observe, să mă placă, să-mi aplaude alegerea. Însă procesul lui Neptun este contrar. N-am menționat explicit asta când am amintit mai devreme principiile specifice lui Neptun, însă această planetă este puternic asociată cu tema soluționării sentimentului de vină existențială. Am putea spune că Neptun semnifică idealul. Iar idealul este dobândirea unei capacități de a ne identifica cu cele mai înalte nivele de conștiință, de a deveni infinit de iubitori, milostivi, altruiști, dispuși să ne sacrificăm pentru binele colectiv. În măsura în care acțiunile sau comportamentul nostru deviază de la acest ideal, experimentăm un sentiment de vină. Atunci când suferim dintr-un motiv sau altul, o parte din noi caută să ne elibereze de această suferință, dar dacă nu o lăsăm, pentru că suntem prea ocupați, apare un sentiment implacabil, total, de vină existențială, pe care îl asociem lui Neptun. Neptun reprezintă acest impuls de a fi milostivi, empatici și de a alina suferința ori de câte ori putem. În măsura în care nu putem face asta, pentru că suntem limitați, pentru că nu suntem Dumnezeu, simțim această vină. Dar dacă această vină este scăpată de sub control și devine irațională, vorbim mai degrabă de o vină nevrotică. Vom discuta despre acest lucru pe parcurs, pentru că oamenii care au aspecte tensionate Soare-Neptun sunt mai vulnerabili la dezvoltarea unor sentimente nerezonabile, iraționale, de vină, ca urmare a efortului de a integra impulsul neptunian.

Citește mai departe

Un alt motiv care apare în acest stadiu este acela al mărturisirii, faptul de a spune adevărul indiferent de consecințe. Cred că un exemplu foarte bun a fost Muhammad Ali. Câți dintre voi ați văzut recent filmul Ali, cu Will Smith? [Muhammad] Ali avea în harta sa un careu în T, format dintr-o opoziție Soare-Pluto și careuri din partea ambelor planete la Marte. Marte se află în Casa a IX-a a dreptății și egalității. Ali a trebuit să riște totul. L-am putea asemui cu un rege, nu-i așa? A și apărut într-un film documentar intitulat, sugestiv, When We Were Kings. În perioada când era campion la categoria grea, când avea coroana boxului, când era în cea mai de vârf poziție a carierei sale, Ali a fost gata să renunțe la tot pentru a-și păstra integritatea, pentru a nu permite să fie folosit de un guvern malefic și fatal pentru oamenii de culoare. Așadar, Ali a fost dispus să renunțe la centură, mai precis să fie deposedat pe nedrept de ea, să fie arestat cinci ani, să plătească o amendă astronomică și să piardă cei mai buni ani ai carierei sale de luptător, toate pentru a-și menține intactă integritatea. În film e o scenă extraordinară, în care el trebuie să meargă să se confrunte cu Comisia de Pugilism din New York, iar membrii acestei comisii îl avertizează că, dacă nu își va cere scuze pentru anumite remarci pe care le-a făcut în public, va pierde centura. Nu știu dacă vă mai amintiți despre ce remarci era vorba, dar cineva a avut ceva de spus referitor la refuzul său de a fi înrolat în armată și l-a întrebat care este părerea lui despre războiul american contra Viet Cong. Iar răspunsul său a sunat în felul următor: “Nu am nimic de împărțit cu cei din Viet Cong, niciun vietnamez nu m-a numit vreodată cioroi (nigger)“. De asemenea, și consilierii săi îl avertizau să aibă grijă ce spune despre războiul american din Vietnam, iar în film vedem replica lui: “Și ce? Nu o să fiu cine vor alții să fiu, și nu mă tem să fiu cine vreau să fiu.”

Remarcăm această atitudine neînfricată a unui om căruia nu-i pasă ce crede lumea, pentru că axa lui valorică provine din interior. Prin urmare, “lovește-mă cu ce ai mai bun! Nu plec nicăieri”. Într-un final, când se termină întrevederea cu Comisia care l-a pus să aleagă între a-și cere scuze pentru remarcile sale despre războiul american din Vietnam și pierderea titlului, el refuză să-și ceară scuze, se ridică și pleacă, și vedem cum la ieșire este vânat de foarte mulți reporteri. Trebuia să aduc în discuție acest exemplu, pentru că mi se pare o portretizare superbă a ferocității și curajului unui om care și-a integrat pe deplin aspectul Soare-Pluto. În fine, reporterii îi pun o mulțime de întrebări, la care el răspunde:

“Nu evit înrolarea. Nu ard niciun steag și nu plănuiesc să fug în Canada. Voi sta chiar aici. Vreți să mă trimiteți la închisoare? N-aveți decât. Am fost la închisoare patru sute de ani, n-o să mor încă patru-cinci. Dar nu o să plec la 10.000 de mile distanță ca să ucid niște oameni săraci. Dacă o să vreau să mor, o să mor chiar aici, luptându-mă cu voi. Voi sunteți dușmanii mei, nu chinezii, vietnamezii sau japonezii. Voi vă opuneți când eu vreau libertate, voi vă opuneți când vreau dreptate, voi vă opuneți când vreau egalitate. Vreți să mă duc să lupt pentru voi în celălalt colț al lumii? Dar voi nu luptați pentru mine nici măcar aici, în America; nici pentru drepturile, nici pentru credința mea. Voi nu mă susțineți nici măcar aici, acasă.”

Rezumând, aici Ali spune clar că nu o să fugă în Canada, că nu vrea să fie asociat cu dezertorii sau cu cei ce ard steagul, ci pur și simplu va fi el însuși, și orice i s-ar întâmpla, se va lupta pentru principiile și integritatea lui.

Citește mai departe

Un arhetip planetar este o entitate proteică ce poate îmbrăca o varietate de forme psihologice – nevoie, funcție și emoție. Planetele simbolizează funcții psihice orientate către satisfacerea nevoilor semnelor pe care le guvernează, în timp ce emoțiile joacă rolul unor barometre ale gradului de satisfacere a nevoilor. Fiecare sistem motivațional semn-planetă simbolizează o anumită clasă de afecte, dispuse pe un spectru, de la pozitive la negative. Atunci când o emoție deviază prea tare de la starea sa preferată (-țintă), ea activează secvența comportamentală a sistemului motivațional semn-planetă asociat. Individul este apoi forțat să acționeze într-o manieră care să readucă experiența înapoi la starea-țintă.

Stările planetare reprezintă tipare recurente de experiență implicând dispoziții, atitudini, dialog interior și comportamente. Aceste stări pot fi submodulate, supramodulate sau bine modulate, în funcție de gradul de integrare al planetei în cauză. Stările submodulate tind să fie scăpate de sub control, în timp ce stările supramodulate sunt prea controlate. Stările bine modulate sunt spontane, controlate îndeajuns și conduc la experiența satisfacerii nevoilor. Atunci când oamenii devin conștienți de motivații prin afectele lor asociate, ei își stabilesc un țel comportamental, conceput pentru a satisface nevoia motivantă și pentru a ajunge la starea preferată. De multe ori, semnul pe care îl ocupă o planetă sugerează obiectul țelului. Dacă țelul este împlinit și conduce la starea-țintă, secvența comportamentală este terminată.

Citește mai departe

După jumătate de oră de la ingerarea substanței, am început să jelesc. Era un sunet care nu mai ieșise din gura mea până atunci, un sunet care îți dădea fiori, ca o fantomă sau ca un strigoi. Ulterior mi-am dat seama că era un “strigăt primar”, dar la acea vreme nu știam nimic despre asta, absolut nimic. Am direcționat mâna terapeutului meu către torace și i-am zis să aplice presiune. Știam exact locul, unghiul și presiunea de care aveam nevoie. Mintea mea conștientă se scindase: jumătate eram un observator, cealaltă jumătate un copil suferind. Am plâns mai adânc decât o făcusem vreodată. Durerea mi se mutase în inimă și în piept, iar plânsul era singura cale de a o elibera.

Sunetul s-a transformat dintr-o jelire într-un ton lung, rezonant, și în următoarele patru ore am repetat încontinuu sunetul Aaaaaah. Identitatea mi se dizolva, și nu mai existau granițe între mine și mediul înconjurător. Eram sunetul. Eram iubire. Eram pace. Toate emoțiile pe care le simțisem păreau insignifiante în comparație cu aceasta. Atunci am știut că trec printr-o experiență cu adevărat mistică. Poate că îți sună ciudat, dar am înțeles ce înseamnă să fii una cu Dumnezeu. N-avea nicio legătură cu credința sau religia. Îl experimentasem pe Dumnezeu.

Citește mai departe

Ca să închei o idee de aseară în legătură cu astrologia, una dintre consecințele vindecătoare ale inițierii sau revelației astrologice este faptul că începi să vezi altfel semnificația Pământului. Pe de-o parte, planeta noastră poate fi văzută ca o planetă ca oricare alta, orbitând în jurul unei stele de mărime medie, una dintre miliardele și miliardele de astfel de stele, aflată într-o anumită, galaxie care nu este decât una dintre alte miliarde de galaxii. Vastul cosmos este pur și simplu indiferent față de acest mic fir de praf. Dar pe de altă parte, astrologia deschide perspectiva unei extraordinare orchestrări a mișcărilor planetare cu tiparele arhetipale ale experienței umane, la nivel individual și colectiv. Iar asta sugerează cumva că Universului îi pasă de noi, de acest Pământ. Nu e chiar cum credeau anticii că Pământul este un centru fix, absolut, unic, al cosmosului care orbitează în jurul său. De fapt, Pământul este un centru mișcător cu o semnificație cosmică. Poate că e unul dintre mai multe, dar asta e mai puțin important. Fundamental este că pare că avem de-a face cu un act de iubire din partea Universului. La fel sunt și sincronicitățile puternice, cum era cea cu scarabeul auriu pe care am discutat-o mai sus. Pare că Universul iubește și se îngrijește de câmpul de sensuri și scopuri în care locuim noi, oamenii. Harta natală a fiecăruia este un simbol al acestui act de grijă din partea Universului. Este uimitor. Când eram pe la început și abia începeam să înțelegem importanța astrologiei, Stan Grof și cu mine am studiat sistematic tranzitele astrologice în legătură cu experiențele mistice ale oamenilor, și am fost absolut uimiți de tiparul corelațiilor. Am studiat, de pildă, tranzitele lui Galileo când și-a îndreptat telescopul spre cer, tranzitele lui Jung când a început coborârea în inconștient, descrisă în Cartea Roșie, etc. Ni s-a părut absolut uimitoare precizia corelațiilor arhetipale. E ca o imensă orchestră simfonică, care cântă fie că o asculți sau nu.

Țin minte că eram cu mașina prin Big Sur, și Stan era absolut uimit cum această simfonie sfărâmă pur și simplu capacitatea limitată a raționalității umane de a înțelege. Universul pare că e pus în mișcare de un soi de inteligență care are deopotrivă capacități estetice, spirituale și morale. Cred că cineva ca Einstein simte că Universul nu se reduce doar la o realitate inconștientă, indiferentă, stupidă. Pentru mulți oameni de știință, Universul este guvernat de un anumit tip de inteligență și pare structurat de un matematician genial. Cred că mulți oameni de știință desfășoară un fel de călătorie pitagoreană. Chiar dacă nu se declară persoane spirituale, aceștia ar admite că sunt conduși sau determinați de numinozitatea unei ordini mai profunde, ordinea matematică. Cu siguranță, acest aspect a fost unul esențial pentru Revoluția Copernicană, pentru Kepler sau Newton, iar descoperirile lor stau sub semnul unei astfel de relații. Însă dovezile pe care le-am adunat împreună cu Stan Grof sugerează că mintea universului nu este ca un fel de creier matematic, ci mai degrabă ca unul shakespearian, ca un suflet shakespearian cu o extraordinară imaginație spirituală, morală și estetică. Ca să putem ajunge la acest nivel, ca să putem pricepe acest tip de imaginație, această magnitudine și putere cosmică, trebuie să ne extindem propria imaginație. În alte epoci, sau poate chiar și în a noastră, această minte s-ar fi numit Dumnezeu. Dar aici mă refer la ceva mult mai misterios, non-literal, multivalent, care se manifestă plural în mai multe religii, în știință, în procesul evolutiv. E mai degrabă ca o mandală a concepțiilor despre lume. Țineți minte ce spunea Jung, că, adesea, în urma unor procese de deconstrucție și haos psihic, la el și la pacienții săi, tindeau să apară spontan imagini mandalice, reprezentări ale cuadraturii cercului și așa mai departe. Jung era foarte atent la mandalele pe care le desena. Mulți oameni, însă, le desenează spontan, după experiențe puternice, transformatoare, de pildă după experiența unei fragmentări a psihicului etc. Cumva, cred că această imagine mandalică sugerează că evoluția viziunilor noastre despre lume, inclusiv perioada actuală postmodernă, poate fi văzută ca o călătorie a arhetipului Sinelui, a acestui arhetip al marii ordini, al marelui tipar, al sensului, al integralității și al telos-ului care dă culoare vieții fiecăruia dintre noi și, după câte se pare, întregului cosmos.

Citește mai departe

Pe parcursul îndelungatei sale activități profesionale, Grof a reușit, în esență, să aducă marile practici inițiatice ale tradițiilor înțelepciunii antice și indigene în context modern contemporan, însă crucial este că acestea au fost integrate în mod riguros cu formulări psihiatrice și psihanalitice precise, bazate pe zeci de ani de experiență clinică fără egal. Mai mult, el a făcut legătura dintre această cercetare și experiență cu o gamă largă de progrese revoluționare din alte domenii – fizica cuantic-relativistă, teoria sistemelor, studiile religioase, antropologia, mitologia, thanatologia, astrologia arhetipală, studiile esoterice, diferitele sisteme de gândire ale noii paradigme – într-o strânsă colaborare cu autoritățile de prestigiu din aceste domenii de frontieră. Rezultatul este opera unui maestru învățător și vindecător, ce ne poate servi tuturor ca o sursă neprețuită și trainică despre transformarea personală mulți ani de acum încolo.

Grof nu a avut niciun fel de manual sau hartă cu care să înceapă. A pășit în adâncurile lumilor de jos și în înălțimile lumilor celeste și a “ținut spațiul” pentru ca mulți alții să facă asta – zi după zi, an după an, deceniu după deceniu. Aceasta a fost o lucrare curajoasă, plină de compasiune, pricepută în sens budist – și genială. Într-un final a ajuns să fie relevantă pentru multe domenii dincolo de psihologie – pentru istorie, cosmologie, filosofia științei, ecologie, politică, mișcări pacifiste, feminism, sexualitate și practici ale nașterii, precum și pentru evoluția conștiinței.

Dar totul a început cu munca eroică dar discretă în creuzetul privat al psihoterapiei, cu bărbați și femei adesea în suferință și profund tulburați. În această sarcină, el a adus fermitatea spirituală (spiritual centredness), răbdarea și înțelepciunea făurite prin propriile sale călătorii de autoexplorare. Cu timpul, opera lui Grof a confirmat nu doar profunzimile sacre ale psihicului uman, ci însăși anima mundi, sufletul lumii, sacralitatea întregii existențe. El s-a încrezut în faptul că marile pierderi și traumele se pot dezvolta în mari vindecări și treziri spirituale, că moartea conduce la viață nouă. Și a transmis această încredere la mii de alți oameni, care continuă acum această muncă esențială în toată lumea.

Citește mai departe

La fel ca în cazul celorlalte trei matrici, oamenii care retrăiesc MPB IV intră în contact cu detalii foarte precise legate de experiența nașterii lor. Fără vreo cunoștință despre circumstanțele nașterii lor, oamenii pot descoperi că au fost născuți cu ajutorul forcepsului, în poziție inversă (breech position) sau cu cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului. Adesea e posibilă recunoașterea tipului de anestezie folosit în timpul nașterii. Și nu de puține ori, oamenii pot retrăi în detaliu anumite evenimente care s-au întâmplat după naștere. Am avut de mai multe ori șansa să verificăm acuratețea unor astfel de relatări.

De asemenea, MPB IV are o dimensiune simbolică și spirituală distinctă. Psihologic, retrăirea momentului nașterii ia forma experienței moarte-renaștere. Suferința și agonia înfruntate în MPB II și MPB III culminează acum cu o “moarte a egoului”, experiența anihilării absolute pe toate nivelele – fizic, emoțional, intelectual și spiritual.

Potrivit psihologiei freudiene, egoul este acea parte din noi care ne ajută să percepem corect realitatea exterioară și să funcționăm așa cum trebuie în viața de zi cu zi. Adesea, oamenii care au acest concept de ego consideră moartea egoului o experiență înfricoșătoare și extraordinar de negativă – ca o pierdere a capacității de a funcționa în lume. Însă, de fapt ceea ce moare în acest proces este acea parte din noi care păstrează o viziune paranoică asupra sinelui și asupra lumii înconjurătoare. Alan Watts numea acest aspect, care se confundă cu o stare de separare absolută de restul lumii, “eul încapsulat în piele”. Acesta este format din percepțiile noastre interne asupra vieții, pe care le-am deprins pe parcursul luptei din canalul nașterii și în timpul anumitor confruntări dureroase de după naștere.

În aceste situații din trecut, lumea ne-a părut ostilă, constrângătoare, am avut impresia că suntem excluși din acea viață pe care o cunoșteam, iar asta ne-a provocat suferință emoțională și fizică. Aceste experiențe au contribuit la formarea unui “fals ego”, care continuă să perceapă lumea ca primejdioasă și păstrează această atitudine în situațiile ulterioare, chiar și atunci când circumstanțele sunt radical diferite. Egoul care moare în MPB IV se identifică cu un impuls de a fi mereu puternic, de a deține controlul și de a fi mereu pregătit să înfrunte orice posibil pericol, chiar și pe cele pe care n-am putea niciodată să le prevedem și pe cele pur imaginare. Astfel, eliminarea acestui ego fals ne ajută să ne formăm o imagine mai realistă asupra lumii și să ne construim strategii mai potrivite și mai satisfăcătoare de a funcționa în ea.

Marcând tranziția dintre MPB III și MPB IV, experiența morții egoului este de obicei dramatică și catastrofică. Putem fi bombardați cu imagini din trecut și din prezent, iar când le evaluăm ajungem la concluzia că n-am făcut niciodată nimic bun și că toată viața noastră a fost un eșec. Avem convingerea că suntem neajutorați și demni de milă, și că n-am putea gândi sau face nimc ca să schimbăm această situație disperată. Întreaga noastră lume pare să se prăbușească și pierdem orice punct important de referință din viața noastră. Realizările personale, relațiile cu persoane iubite, sprijinul celorlalți, speranțele și visele par zadarnice. Simțim că doar prin renunțare putem ajunge să depășim această disperare și neajutorare și putem dobândi libertatea. Însă egoul nostru se luptă tocmai cu asta. Experiența renunțării totale este o precondiție necesară pentru a ne conecta cu sursa transpersonală. Alcoolicii și dependenții de droguri în curs de recuperare cunosc acest loc. Este momentul când ne recunoaștem absoluta neputință și descoperim Puterea Divină (Higher Power).

După ce ajungem limita cea mai de jos, ne izbesc deodată viziuni ale unei lumini albe sau aurii orbitoare, de o frumusețe și strălucire supranaturală. Avem senzația că spațiul se extinde în jurul nostru, și suntem plini până la revărsare de un sentiment de libertate, izbăvire și iertare. Ne simțim purificați, ca și cum ne-am fi eliberat de toate greutățile vieții – vină, agresivitate, anxietate și alte tipuri de emoții dificile par să dispară. Putem simți o iubire copleșitoare pentru semenii noștri, o apreciere profundă a apropierii calde dintre oameni, solidaritate cu toate formele de viață și o senzație de unitate cu natura și universul. Aroganța și atitudinea defensivă par să pălească pe măsură ce descoperim puterea modestiei, existând posibilitatea să simțim un imbold de a-i ajuta pe ceilalți. Deodată, ambițiile exagerate, precum și dorințele legate de avere, statut și putere încep să ne pară deșertăciuni absurde, copilărești și inutile.

Citește mai departe

Simțea un amestec uluitor de senzații: se sufoca, se simțea înfricoșat și neajutorat, dar în același timp furios și, în mod straniu, excitat sexual. Un alt aspect important al experienței sale era sentimentul de confuzie totală. Deși se simțea ca un copil chinuit într-o groaznică luptă pentru supraviețuire și conștientizase că ceea ce urma să se întâmple era propria sa naștere, în același timp se experimenta ca fiind mama care năștea. La nivel intelectual, știa că un bărbat nu poate să nască, dar simțea că trece dincolo de această barieră și că imposibilul devenise realitate. Fără îndoială, se conectase cu ceva primordial – un antic arhetip feminin, arhetipul mamei care naște. Își vedea corpul cu burta însărcinată și organe genitale femeiești, cu toate nuanțele senzațiilor biologice. Se simți frustrat că nu reușește să se predea acestui proces elemental – de a naște și de a fi născut, de a se elibera și de a elibera copilul.

O enormă agresivitate criminală apăru din lumea subterană a psihicului său. Era ca și cum un abces malefic ar fi fost brusc secționat de un chirurg cosmic. Un vârcolac înfuriat începea să preia controlul ființei sale: Dr. Jekyll se transforma în Mr. Hyde. I-au apărut mai multe imagini cu criminali și victime și, la fel ca mai înainte, nu putea distinge între cele două părți, așa cum nu putea face diferența dintre copilul care se năștea și mama care îl năștea. Era un tiran fără milă, dictatorul care își supune subordonații la chinuri de neînchipuit, și în același timp era revoluționarul care conducea gloata furioasă pentru a-l înlătura. Era un mafiot care ucide cu sânge rece și totodată polițistul care-l ucide pe criminal în numele legii. La un moment dat, a experimentat ororile lagărelor de concentrare naziste. Când și-a deschis ochii, era un ofițer SS. Avea sentimentul profund că el, nazistul, și el, evreul, erau una și aceeași persoană. Îi putea simți pe Hitler și pe Stalin în sufletul său, și se simțea complet responsabil de atrocitățile din istoria umanității. Înțelegea acum că problema umanității nu sunt dictatorii nemiloși, ci acest Criminal Ascuns pe care-l avem fiecare în psihicul nostru, dacă ne uităm îndeajuns de adânc.

Apoi calitatea fundamentală a experienței s-a transformat, atingând proporții mitologice. Acum nu mai simțea prezența răului în istoria umanității, ci o atmosferă de vrăjitorie și prezența unor elemente demonice. Dinții i se transformaseră în colți lungi, plini cu o otravă misterioasă, și se pomeni zburând în noapte pe aripile unui liliac uriaș, asemeni unui vampir diabolic. La scurt timp, scena s-a transformat într-o imagine sălbatică și amețitoare a Sabatului vrăjitoarelor. În acest ritual întunecat și senzorial, tot ce era de obicei interzis și toate impulsurile reprimate păreau să iasă la suprafață. Toate aceste tendințe erau exprimate și experimentate. Treptat, această calitate demonică dispăru din experiența sa, dar încă se simțea extrem de excitat și intră într-o serie nesfârșită de orgii și fantezii sexuale, în care juca toate rolurile. În timpul tuturor acestor experiențe, continua să fie simultan copilul care se chinuie în canalul nașterii și mama care îl naște. Îi era acum limpede că sexualitatea și nașterea erau profund interconectate și că forțele satanice aveau o legătură importantă cu situația în care se afla.

S-a chinuit și a luptat în nenumărate roluri și împotriva a nenumărați dușmani. Uneori se întreba dacă această suferință se va încheia vreodată. Apoi s-a insinuat un element nou în experiența sa. Întregul corp îi era acoperit de o materie biologică murdară, lipicioasă și alunecoasă. Nu putea să-și dea seama dacă e lichidul amniotic, mucus, sânge sau secreții vaginale. Conținutul respectiv părea să-i inunde gura și chiar plămânii. Se îneca, icnea, se strâmba și scuipa, încercând să elimine această materie murdară din sistemul său și de pe piele. În același timp, de undeva îi era transmis mesajul că nu trebuie să se împotrivească, pentru că procesul își are propriul său ritm. Tot ce trebuia să facă era să se predea. Își aminti multe situații din viață în care a simțit nevoia de a lupta și de a se împotrivi, și privind retrospectiv, această atitudine i se păru inutilă. Era ca și cum ar fi fost programat cumva de experiența nașterii să vadă viața mult mai complicată și mai periculoasă decât este în realitate. A rămas cu impresia că această experiență i-a deschis ochii în această privință și că i-a făcut viața mai ușoară și mai ludică decât era înainte.

Citește mai departe

În literatura creștină, MPB II își găsește un ecou în “noaptea întunecată a sufletului”, viziunea unor mistici precum Sf. Ioan al Crucii, care o considera un stadiu important în dezvoltarea spirituală a oricărei persoane. Deosebit de relevantă aici este povestea lui Adam și a Evei, prin păcatul originar și izgonirea lor din Paradis. În Geneză, Dumnezeu face în mod specific legătura dintre această situație și procesul nașterii și durerile facerii atunci când îi spune Evei: “În dureri vei naște copii”. Pierderea tărâmului celest este descrisă în povestirea Căderii Îngerilor, care determină apariția polarității dintre rai și iad. Descrierile creștine ale iadului prezintă legături clare cu experiențele din MPB II.

Mulți oameni realizează, în stările ne-obișnuite de conștiință, că învățăturile religioase legate de iad rezonează cu experiențele MPB II, ceea ce face mai credibile conceptele teologice, altminteri neplauzibile. Această legătură cu amintiri inconștiente timpurii ar putea fi o explicație pentru impactul puternic pe care îl au imaginile iadului și lumii subpământene asupra copiilor, dar și adulților. Descrierea încercărilor lui Iov și a torturii, disperării, umilinței și răstignirii lui Hristos din Biblie sunt de asemenea strâns legate de MPB II.

În literatura spirituală budistă, simbolismul MPB II se regăsește în povestea celor “Patru Imagini Trecătoare” (Four Passing Sights) din viața lui Buddha. Acestea se referă la patru evenimente influente care i-au precipitat lui Gautama Buddha decizia de a-și părăsi familia și viața din palatul regal pentru a pleca în căutarea iluminării. În timpul călătoriilor sale în afara orașului, el a fost martorul a patru scene care i-au lăsat o impresie de neuitat. Prima a fost întâlnirea cu un bătrân ramolit cu dinții stricați, părul cărunt și un trup încovoiat, reprezentând confruntarea lui Gautama Buddha cu realitatea înaintării în vârstă. A doua scenă a fost întâlnirea sa cu cineva care stătea întins într-un șanț, având un trup măcinat de boală, reprezentând confruntarea lui Buddha cu boala. A treia a fost întâlnirea cu un cadavru uman, reprezentând conștientizarea sa plenară a existenței morții și a caracterului trecător al vieții. Ultima imagine a fost întâlnirea sa cu un călugăr ras în cap, acoperit cu o robă de culoarea ocru, care radia ceva ce părea să depășească întreaga suferință proprie cărnii. Conștientizarea bruscă a efemerului vieții, a realității morții și a existenței suferinței i-au dat lui Gautama Buddha impulsul de a renunța la lume și de a pleca în călătoria sa spirituală.

În sesiunile experiențiale în care este angajată MPB II, oamenii se confruntă adesea cu crize similare celor întâlnite de Buddha în cele “Patru Imagini Trecătoare”. În timpul unor astfel de episoade, inconștientul persoanei generează imagini ce înfățișează bătrânețea, boala, moartea și efemeritatea care în cele din urmă precipită o criză existențială. Persoana începe să vadă zădărnicia vieții fără spiritualitate, a vieții reduse la plăceri superficiale și țeluri lumești. Această revelație reprezintă un pas important către o deschidere spirituală, care începe odată cu deschiderea cervixului și depășirea situației “fără ieșire” a MPB II.

Citește mai departe

A much needed perspective for this dire time period: Maurice presents for Kepler College, speaking about the Evolutionary Astrology perspective on Saturn, the dynamics of Karma, and much more…

Citește mai departe

Experiențele MPB I au de cele mai multe ori nuanțe puternic mistice; ele sunt percepute ca sacre sau sfinte. Poate că un termen mai precis ar fi “numinoase”, cuvânt pe care îl folosea C.G. Jung ca să evite jargonul religios. Când avem experiențe de acest tip, simțim că am atins dimensiuni ale realității de ordin superior. MPB I are un aspect spiritual important, descris adesea ca un sentiment profund de unitate cosmică și extaz, asemănător cu stările pe care le-am avea într-un pântec bun – pace, liniște, seninătate, bucurie și beatitudine. Percepția uzuală a spațiului și timpului pare să dispară și devenim “pură existență”. Limbajul nu reușește să cuprindă esența acestei stări, făcându-i pe mulți să se rezume la a spune că este “indescriptibilă” sau “inefabilă”.

În această stare de unitate cosmică, simțim că avem acces direct, imediat și nelimitat la o cunoaștere și înțelepciune de relevanță universală. De regulă, asta nu înseamnă informații concrete cu detalii practice care ar putea fi aplicate în mod practic, ci, mai degrabă, idei complexe ce revelează natura existenței. Acestea sunt de obicei însoțite de un sentiment de încredere că această cunoaștere este în cele din urmă mai relevantă și mai “reală” decât percepțiile și opiniile pe care le avem în viața cotidiană. Upanishadele indiene antice se referă la această viziune profundă a secretelor ultime ale existenței prin “știind Aceea, cunoașterea care dă cunoașterea totului”.

Starea de beatitudine asociată MPB I poate fi numită “extaz oceanic”. Într-un capitol ulterior din această carte, în secțiunea dedicată MPB III, ne vom confrunta cu o formă foarte diferită de extaz, asociată procesului de moarte-renaștere. Am numit această stare extaz vulcanic. E o stare sălbatică, dionisiacă, cu doze aparent nesfârșite de energie explozivă și un impuls puternic către acțiuni haotice. Spre deosebire de aceasta, energia oceanică a MPB I ar putea fi considerată una apolinică, având în vedere că implică o topire pașnică a tuturor granițelor, însoțită de seninătate și liniște. Cu ochii închiși și separați de restul lumii, această energie se manifestă sub forma unei experiențe interioare independente, cu trăsăturile pe care le-am schițat până acum. Când deschidem ochii, se transformă într-o senzație de fuzionare sau de “a deveni una cu” tot ceea ce percepem în jurul nostru.

În starea oceanică, lumea pare să manifeste o frumusețe și o strălucire indescriptibile. Nevoia de gândire rațională este redusă dramatic, iar universul devine “un mister de trăit, nu o problemă de rezolvat”. Devine practic imposibil să identifici vreun aspect negativ al existenței; totul pare absolut perfect. Această stare de perfecțiune are o contradicție predefinită, capturată foarte succint de o afirmație pe care Ram Dass a auzit-o de la guru-ul său din Himalaya: “Lumea este absolut perfectă, și aici intră și nemulțumirile tale legate de ea și încercările tale de a o schimba”. Când experimentăm extazul oceanic, întreaga lume apare ca un loc prietenos, în care putem asuma în depină siguranță atitudinea pasiv-dependentă a unui copil. În această stare, răul pare efemer, irelevant sau chiar non-existent.

Citește mai departe

Au fost psihedelicele esențiale pentru dezvoltarea psihologiei transpersonale?
Au reprezentat o parte importantă din acest proces, dar nu au fost singura sursă. Psihologia transpersonală a primit influențe valoroase și din alte domenii, cum ar fi cercetările lui Abe Maslow asupra experiențelor de vârf spontane. De asemenea, această școală de psihologie reflectă o atenție asupra unor elemente fundamentale și domenii cruciale ale vieții umane pe care psihologia academică le-a ignorat, pe care le-a înțeles prost și chiar patologizat – ritualul, activitatea spirituală și filosofia orientală – lăsând pe dinafară dimensiuni vitale precum iubirea și creativitatea. Însă cu siguranță psihedelicele au fost un catalizator puternic al psihologiei transpersonale.

Când m-am mutat în Statele Unite, am fost invitat să țin ateliere la Institutul Esalen din Big Sur, California. Într-unul dintre primele astfel de ateliere, mi s-a spus că teoriile mele asupra conștiinței erau foarte similare cu ce se regăsea în prelegerile și scrierile lui Abe Maslow, cu excepția faptului că el studia experiențele mistice spontane.

La acea vreme aveam un volum gros, un manuscris intitulat Agonie și Extaz în Tratamentul Bolilor Psihiatrice, în care se găsea un rezumat al cercetării mele psihedelice din Praga. Această lucrare nu a fost publicată niciodată, nici până în ziua de azi. Ulterior, am extins materialul de acolo și l-am distribuit în cinci alte cărți. I-am trimis acest manuscris lui Abe Maslow și am primit un răspuns foarte entuziast de la el. M-a invitat să trec pe la el să ne vedem.

Am ajuns la casa lui Abe, am sunat la sonerie și mi-a răspuns soția lui, Bertha. Când am văzut-o, am avut un sentiment puternic că nu eram bine-venit. Mi se părea că îmi blochează calea cu corpul ei și că nu voia să-mi permită să intru. Mă simțeam ciudat și nu știam ce se întâmplă. Era prima noastră întâlnire și nu avusesem nici un fel de relație în trecut. Mi s-a părut foarte ciudat.

Mai târziu, am luat cina împreună și s-a înfiripat o bună legătură între noi. Atunci mi-a explicat despre ce fusese vorba și am râs cu toții de întâmplare. Când primise manuscrisul meu, Abe se recupera după un atac de cord destul de grav. Începuse să-l citească și devenise atât de entuziasmat de paralelele dintre munca mea și observațiile sale, încât Bertha s-a îngrijorat că niște emoții atât de puternice s-ar putea să-i afecteze sănătatea. Așa că, atunci când am venit să petrecem o zi întreagă în discuții despre subiecte legate de interesele noastre comune, s-a temut că discuția noastră ar fi putut să-l activeze atât de tare pe Abe încât să aibă un nou atac de cord.

La scurt timp după discuția noastră din Boston, visul lui Abe a devenit realitate. A primit o bursă însemnând o casă în Palo Alto și destui bani încât să se elibereze de sarcinile academice. Din acel moment, tot ce trebuia să facă era să gândească și să scrie. Așa arăta pentru el imaginea Paradisului. În acel punct, el și Tony Sutich au înțeles că psihologia umanistă, pe care o inauguraseră împreună în anii 1950, avea un cusur foarte grav – lăsa pe dinafară dimensiunea spirituală. Așa că au început să discute despre nevoia de a crea o nouă școală de psihologie care să corecteze acest cusur. La început, au numit-o “psihologie transumanistă”.

Abe și Tony m-au invitat să iau parte la un grup restrâns de discuții, care se întâlnea regulat în Palo Alto , unde se formulau principiile de bază ale acestei noi psihologii. Ceilalți membri erau Jim Fadiman, Sonja Margulies și Gaby Margulies. În cadrul acestor discuții, cercetarea psihedelică reprezenta o parte importantă din peisaj. Contribuțiile mele la discuții s-au bazat pe materialul meu clinic, iar Tony, Jim, Sonja și Gaby știau fiecare despre psihedelice din experiența proprie.

Am discutat despre o categorie importantă a experiențelor psihedelice. Din punctul meu de vedere, existența acestor experiențe era o lovitură mortală dată paradigmei curente a psihologiei academice și materialismului monist al științei occidentale. Am propus ca aceste experiențe să fie numite experiențe “transpersonale”. Lui Abe și Tony le-a plăcut atât de mult cuvântul încât au decis să-l folosească pentru numele noii școli de psihologie, înlocuind astfel termenul inițial “transumanist”.

Citește mai departe

Fiecare planetă este un actor în piesa celestă ce se desfășoară înăuntrul nostru și vrea să se facă auzită. Planetele care nu sunt lăsate să vorbească – care sunt reprimate prin cultură, cei șapte ani de acasă sau traume – vor reacționa. Să presupunem că aveți un Pluto puternic în harta natală. Cu o astfel de poziție s-ar putea să simțiți un impuls puternic de a vă exprima într-o manieră pasionat sexuală. De asemenea, s-ar putea să vă simțiți în largul dumneavoastră în ceea ce privește ideea morții și renașterii, și e posibil să aveți o dorință secretă de a deveni o persoană foarte puternică. Acestea sunt unele dintre căile naturale de exprimare ale lui Pluto, moduri prin care acesta vorbește prin dumneavoastră. Totodată, e foarte probabil ca lumea din jur să nu vă împărtășească intriga cu Pluto. Din punctul meu de vedere, asta se întâmplă pentru că am împins colectiv această energie plutonică sub pământ.

Fiecare planetă se exprimă cumva pe un spectru, între două extreme. De pildă, la un capăt al spectrului său, Marte poate fi un maniac înarmat care cosește oamenii la pământ într-o criză frenetică, alimentată de adrenalină. La celălalt capăt al spectrului, descoperim un practicant al artelor marțiale, cu centura neagră. În acest caz energia lui Marte a fost valorificată frumos; acest personaj renunță la lupta propriu-zisă și pleacă. Cei mai mulți dintre noi ne exprimăm energia lui Marte undeva între aceste două extreme.

Similar, pe scara lui Pluto putem observa o mulțime de manifestări care apar în urma reprimării. Am menționat deja mai sus câteva. Nu sugerez că ar trebui să îl “potențăm” pe Pluto, însă mă interesează să ajung la o mai bună înțelegere a ceea ce am pierdut în urma dispariției lui Pluto. Recuperând ceea ce a fost îngropat, poate că vom descoperi din nou bogățiile lui Pluto. Până la urmă, Pluto este zeul abundenței și bogăției, precum și al metalelor ascunse în Pământ. El era numit “cel bogat” pentru că stăpânea toate bogățiile subterane.

Citește mai departe

Cartea From Ancient to Modern Astrology a dr. Glenn Perry explorează originile și dezvoltarea astrologiei în contextul evoluției conștiinței.

Primii cititori în stele priveau soarta ca voința atotputernică a zeilor care ar putea fi îmblânzită, dar nu negată. Astrologii elenistici au adoptat filozofia stoică a unui cosmos total determinist, care ar putea fi transcens prin cultivarea virtuții, tăriei morale și a non-rezistenței sau detașării. Astrologii moderni, împrumutând din psihologia umanistă și abisală, s-au concentrat pe explicarea interiorului ființei, reducând în același timp importanța predicției și a sorții. Practicanții post-moderni ai astrologiei se îndreaptă într-o direcție total nouă, evidențiind o relație participativă și co-creativă cu puterile cerești, una care recunoaște semnificația evenimentelor externe ca vehicule și catalizatori pentru evoluția conștientă.

O premisă principală a cărții este că istoria astrologiei reflectă evoluția conștiinței umane. Fiecare tip de astrologie – arhaic, tradițional, modern și post-modern – include viziunea perioadelor anterioare. Cu toate acestea, fiecare este fundamental schimbat prin virtutea unei viziuni superioare, mai cuprinzătoare. Pe măsură ce conștiința evoluează, relația noastră cu lumea interioară și exterioară se schimbă și ea. Etapele anterioare ale astrologiei s-au caracterizat printr-o viziune statică asupra lumii, un sine slab diferențiat și un cosmos omnipotent ale cărui decrete determinau atât caracterul, cât și destinul. Etapele ulterioare ale astrologiei sunt caracterizate printr-o viziune evolutivă asupra lumii, un sine din ce în ce mai diferențiat și mai conștient precum și recunoașterea faptului că soarta reflectă caracterul și oferă totodată un impuls pentru dezvoltarea lui ulterioară.

Citește mai departe

În ceea ce privește planetele tradiționale, o distincție validă mi se pare aceea dintre benefice și malefice, dintre lumină și întuneric. Cred că în realitate acesta este nucleul de unde provin în primul rând semnificațiile planetelor. Această utilizare a perechilor de opuși pentru a obține semnificațiile reprezintă punctul zero din punct de vedere conceptual și teoretic. În general, dacă ar fi să recreem sistemul conceptual, să rescriem astrologia de la zero, să construim un sistem de semnificații, am pleca de la o anumită semnificație, dar am ține cont și de opusul sau antiteza ei. Cred că distincția dintre benefice și malefice ne este de ajutor pentru că provine dintr-o componentă fundamentală de observație. Cu alte cuvinte, dacă ne uităm noaptea la cer și analizăm planetele, observăm că există două grupuri. Un grup este format din Venus și Jupiter, care par a fi două stele foarte albe, strălucitoare, apoi celălalt grup este format din Marte și Saturn, care par mai întunecate, mai fade și neclare. Marte e cumva roșiatic, iar Saturn, o nuanță de maro.

AUSTIN COPPOCK: Da, au un aspect cumva obscur.
KELLY SURTEES: “Obscur” este un cuvânt potrivit pentru a le descrie aspectul, un altul ar fi “monoton” .

CHRIS BRENNAN: Da. Asta ne oferă un prim contrast între cele două grupuri de planete descrise prin distincția malefic/benefic. De aici se pare că astrologii au derivat contraste și contrarii, inclusiv contrarii de natură morală, prin aplicarea noțiunilor de bine și rău. De fapt, chiar de aici provin termenii de “malefic” și “benefic”. Cuvântul inițial în greacă pentru “benefic” însemna “aducător de bine”, în timp ce cuvântul tradus în “malefic” era echivalent cu “aducător de rele”. Însă, totodată, distincția evocă contrarii subiective ce țin de experiență, de experiența subiectivă a evenimentelor din viața unei persoane, unde beneficele tind să fie asociate cu evenimente subiectiv pozitive, iar maleficele cu evenimente subiectiv negative. De exemplu, subiectiv oamenii preferă de obicei sănătatea, nu boala. Acesta devine un contrast fundamental dintre benefice și malefice: viață și moarte, bine și rău, sănătate și boală, și așa mai departe.

AUSTIN COPPOCK: Aș avea ceva de spus legat de polaritățile morale, despre distincția dintre bine și rău, dintre aducătoare de bine și aducătoare de rele. Când spunem “bine” și “rău” este absolut imposibil să detașăm aceste concepte de cei aproximativ 1500 de ani de elaborare creștină, fie că ne referim la catolicism, protestantism, etc. Cultura noastră există sau, cel puțin, s-a născut dintr-un cadru unde există o polaritate morală extremă, Dumnezeu și diavolul. Foarte puțini dintre oamenii din vasta întindere a Imperiului Roman sau dintre cei din epoca elenistică aveau un cadru cosmologic unde să existe un bine absolut și un rău absolut. Unul dintre lucrurile pe care le observ atunci când oamenii încearcă să gândească această distincție dintre malefice și benefice este faptul că adesea tind să le asocieze cu extremele morale provenite din tradiția monoteistă. Dar nu așa au fost gândite aceste idei în cultura în care s-au născut astrologia și conceptele despre care vorbim. De fapt, această cultură era mult mai relativistă, mai panteistă. De pildă, lumea subpământeană nu era echivalată cu iadul. Într-adevăr, exista o anumită parte din această lume unde erai chinuit pentru “obrăznicii”, dar erau de asemenea și alte locuri. Și sigur că zeii sălășluiau în cer, dar să știi că și ei erau uneori destul de întunecați (shady). Așadar, era vorba de niște noțiuni mult mai mundane de bine și rău, nu de unele absolute, așa cum ai zis și tu. O manieră prin care le explic altora această distincție este prin diferența dintre o zi bună și o zi rea. Nu e o zi rea ca și cum ar fi fost năpădită de puterea lui Satan, ci doar “ahh, a fost o zi grea” sau “o, a fost o zi minunată, astăzi am fost recompensat pentru eforturile mele.”

Citește mai departe

O ocazie excelentă de a vedea “față către față” astrologia arhetipală. Extras din cursul Arhetipuri, Artă și Cultură, ținut la California Institute of Integral Studies din San Francisco, pe 16 martie 2011.

O analiză astrologică arhetipală a evenimentelor petrecute vineri 11 martie 2011 când un cutremur devastator a lovit Japonia. Cutremurul a provocat un tsunami de 15 metri care a măturat coasta de est a Japoniei după aproximativ 50 de minute, iar aceste două evenimente au afectat alimentarea cu energie si răcirea centralei nucleare Fukushima Daiichi, ducând aproape imediat (în primele trei zile) la topirea miezului în trei reactoare dintre cele șase ale centralei.

Puține metode au capacitatea astrologiei arhetipale de a pătrunde dincolo de fapte și de tot ce se spune despre ele, în miezul lucrurilor. Vă propun deci să învățăm să descifrăm “printre rânduri”, să “citim în stele” alături de prof. dr. Richard Tarnas.

Citește mai departe

În relații, atât în cele personale, intime, cât și în interacțiunile sociale ocazionale, în general se pare că persoanele tipice Venus-Pluto (mai ales nativii cu conjuncția și aspectele tensionate) au o oroare să nu fie respinse în vreun fel și pare că sunt capabile de tot felul de manevre și uneltiri pentru a obține și menține afecțiunea sau atenția celuilalt. Așa cum afirmă Stephen Arroyo, nativul Venus-Pluto poate fi instabil emoțional, având întotdeauna nevoie de enorm de multă atenție. Laolaltă cu farmecul său colosal și capacitatea de a ști cum să-l satisfacă pe celălalt, asta poate conduce la deprinderea unor abilități de manipulare excepționale. Așadar, această combinație i-ar putea fi extrem de utilă unui diplomat.

De obicei, persoana Venus-Pluto are un talent de a aborda oamenii în așa fel încât îi face se creadă că ea este cea mai importantă ființă din lume. Și s-ar putea să treacă niște timp până își dă seama partenerul că oricine are o relație cu individul Venus-Pluto are parte la rândul său de același tratament.

Chiar dacă din mai multe puncte de vedere, când vine vorba de cum simte că o privesc ceilalți, persoana Venus-Pluto are o imagine de sine foarte slabă, în alt sens adesea ea nu reușește să accepte că celălalt pur și simplu nu e interesat. Clasic, tipologia e incapabilă să renunțe. Nu e neapărat ca Venus-Pluto să fie interesat într-adevăr de cealaltă persoană. Pare mai degrabă că e vorba de o compulsie interioară de a cuceri sentimentele celuilalt – un imbold de a deține acea persoană, trup și suflet, sau cel puțin de a se asigura că nimeni altcineva nu o face. Pentru Venus-Pluto, sentimentele intense de gelozie și posesivitate sunt la ordinea zilei, mai ales dacă în configurație sunt implicate unul dintre semnele Taur, Rac, Leu sau Scorpion.

Citește mai departe

Rough waters ahead!
Use these insights from Maurice Fernandez to better understand how to navigate the planetary alignments of the second half of 2020 — from the June Eclipses to the peak of Mars retrograde in Aries.

Citește mai departe

Persoanele cu aspecte Venus-Neptun sunt inspirate de frumusețe și pace. De obicei, ele nu vor să aibă cunoștință de urâțenie sau discordie. Asta se aplică în artă, în muzică și în relații.

Fără excepție, în relații individul Venus-Neptun este foarte romantic și idealist. El se îndrăgostește atât de tare încât îi poate fi greu să-și mențină interesul și devotamentul pentru o persoană obișnuită, confruntată cu rigorile și, (să spunem lucrurilor pe nume:) lipsa de romantism a traiului de zi cu zi și al rutinei [care se formează] când locuiești cu cineva.

Shakespeare ne spune că iubirea este oarbă, și cu siguranță atunci când suntem “îndrăgostiți” nebunește nu putem vedea limpede lucrurile. Totuși, la un moment dat îl descoperim cu adevărat pe celălalt, cu toate urâțeniile sale. Când Venus-Neptun își dă seama că nu se mai trezește dimineața într-o stare de beție emoțională, poate resimți o dezamăgire profundă, însă arareori pentru mult timp, pentru că el este capabil în general să “țeasă” fantezii în jurul situației. Dezamăgirea poate fi abordată în mai multe feluri. Uneori, persoana Venus-Neptun se retrage din lumina reflectoarelor, ascunzându-se ca să-și consume suferința și să-și lingă rănile. Alteori, ea se asigură că partenerul o face. Și foarte adesea, nativul rămâne într-un fel de simulacru de relație, căutând legături romantice în alte părți. Cu siguranță putem asocia această combinație [planetară] cu relațiile clandestine.

Citește mai departe

CHRIS BRENNAN: Să revenim la problema destinului și liberului arbitru. În urma studiilor mele asupra istoriei astrologiei occidentale și asupra relației astrologiei cu religia, mi s-a părut semnificativ faptul că la începuturile creștinismului, pare că astrologia a fost menționată în scrierile din Noul Testament – mai precis, în Evanghelia după Matei – ca un soi de justificare a religiei.

De exemplu, avem povestea magilor de la Răsărit și a Stelei de la Bethleem, unde astrologia pare că a fost folosită ca o justificare a nașterii lui Mesia. Acolo avem o extraordinară aliniere de planete sau alte fenomene astronomice care literalmente indică faptul că s-a născut cineva foarte important. Asta e o poveste cu o temă astrologică evidentă. Vreau să spun că povestea are sens doar într-un univers în care astrologia e adevărată, relevantă sau cumva funcțională, de aceea spun că, într-un sens, a fost folosită ca o justificare.

Ulterior în istoria creștinismului, odată ce această religie devine mai puternică, în secolele II-V, lucrurile s-au schimbat. Apare o tensiune între creștinism și astrologie din cauza problemei destinului și liberului arbitru, pentru că libertatea are un rol foarte important pentru fundamentele teologice ale acestei religii, în sensul că individul poate sau nu să accepte mântuirea.

Așa cum discutam cu Mark Jones în episodul anterior pe tema destinului și liberului arbitru, astrologia implică într-un sens că anumite lucruri legate de viața unei persoane sunt prestabilite sau predeterminate, iar asta a provocat relația tensionată dintre astrologie și creștinism. Cred că acesta e motivul principal.

Cum ne putem confrunta cu această problemă astăzi? Cum se raportează o persoană credincioasă la asta?

Citește mai departe

La începuturile Islamului, Mahomed și tovarășii săi au plecat într-o expediție de pedepsire a necredincioșilor din Mecca. Intorcându-se victorioși la Medina, el a declarat: acum ne întoarcem de la jihadul cel mic (lupta exterioară, din această lume) la jihadul cel mare (lupta interioară, efortul spiritual).

Intr-o vreme în care sunt iarăși la modă tot felul de conspirații, cu care orice om de bine ar trebui să sară să lupte fără preget, vă propun să urmăm sfatul Profetului de a nu ne lăsa distrași de lucrurile mărunte ci să ne ocupăm direct de rădăcina tuturor relelor, mama tuturor conspirațiilor, cea care a luat în sclavie toată rasa umană de la începuturile timpului, și care continuă fără întrerupere de mii de ani.

Această mașinație gigantică, adusă în sfârșit la lumina zilei, ne influențează cu nerușinare fiecare clipă a vieții și strigă prin toată istoria omenirii, doar, doar vom deschide ochii să vedem și urechile să auzim. Vorbim despre o con—spirație între Cer și Pământ, între Cosmos și Suflet, care mărturisește că lumea în care trăim nu este moartă ci VIE, că Universul care ne înconjoară este înzestrat cu suflet și inteligență și ne așteaptă plin de răbdare să participăm conștient la marea dramă cosmică. Acest mesaj uluitor, transmis continuu la vedere și totuși atât de greu de descifrat, este tălmăcit cu măiestrie de profesorul universitar Richard Tarnas, care oferă o inițiere-vaccin împotriva ignoranței stricătoare de lege care a infectat rasa umană și ne-a adus în acest moment critic al evoluției noastre. Mă rog să auzim cu toții vocea Cosmosului care ne vobește mereu: câteodată cu blândețe, alteori cu asprime și gravitate extremă ca în aceste zile, dar întotdeauna cu iubire și cu speranța că în sfârșit vom auzi și vom intra în dialog.

O excelentă introducere în astrologia de anvergură, care transformă vieți și poate schimba chiar cursul evoluției umanității, răspunsurile de mai jos ale lui Tarnas din 2012 despre cele două manifestări diferite ale timpului — sincronia și diacronia — explică cum ne pot ajuta aceste concepte să înțelegem astrologia, istoria și lumea în care trăim.

Citește mai departe

Produsul a 30 de ani de practică și cercetare, cartea Mapping the landscape of the soul este utilă oricărei persoane care-și dorește să fie la curent cu ultimele dezvoltări din domeniul astrologiei terapeutice. Ea este împărțită pe trei secțiuni. Prima secțiune, “O întrebare privitoare la paradigmă” cuprinde două eseuri care abordează principalele diferențe dintre paradigma organică, de care astrologia este intim legată, și paradigma mecanicistă care a dominat știința occidentală în ultimele trei secole. Tot aici sunt discutate anumite dezvoltări recente din știința postmodernă, care sprijină viziunea astrologică despre lume.

Secțiunea a doua, “Implicațiile teoriei“, numără șase eseuri, fiecare explorând o altă problemă teoretică – psihopatologia în horoscop, abordarea evolutivă a semnificațiilor zodiilor și caselor, cum se corelează Pluto cu probleme sexuale și de intimitate, cum localizăm părinții în harta natală, de ce Luna este cel mai bine înțeleasă ca răspuns receptiv și complementaritatea semnelor opuse și a semnificatorilor lor planetari.

Secțiunea a treia, “Aplicații terapeutice“, conține opt articole care descriu cum poate fi utilizată astrologia ca o unealtă de diagnostic. Chiar dacă astrologia nu este neapărat o tehnică terapeutică, ea influențează această tehnică, pentru că gândirea practicianului este modificată în noi moduri. Mai exact, ea arată că problemele clientului nu sunt doar simple efecte ale unei proaste îngrijiri parentale sau ale traumelor din copilărie, ci manifestări ale unui destin care se face văzut în experiențele formatoare timpurii ale copilăriei. Astfel, fiecare simbol al hărții este corelat atât cu o stare subiectivă, cât și cu una obiectivă, iar interacțiunea dintre acestea stimulează procesul de integrare a personalității. Așadar, astrologia propune viziunea caracterului ca destin, arătând totodată cum poate fi schimbat acest destin prin dezvoltarea caracterului.

…Până acum am discutat ce se întâmplă într-o relație ideală. Așa cum am spus și în Partea I [a acestui studiu], frecvența cu care apare transformarea în relațiile de cuplu este probabil cam aceeași cu sarcinile raportate la totalitatea actelor sexuale. E limpede, transformarea e o excepție, nu regula. În acest capitol îmi propun să abordez latura întunecată a sexualității umane, și să explorez măsura în care problemele sexuale pot fi corelate cu dificultăți de integrare a polarității Taur-Scorpion.

Citește mai departe

În primul rând, de multe ori cei cu opoziția sau careul Venus-Uranus au o teamă de a fi respinși, de a fi făcuți să sufere, și au un comportament asemănător cu al nativilor cu Venus în Vărsător – oarecum detașat, distant. Venus-Uranus experimentează foarte mult când vine vorba de iubire, emoții sau sexualitate, dar tinde să fie foarte egocentric.

(Stephen Arroyo, Relationships and Life Cycles)

 
 
De obicei, principala sarcină pe care o are de înfruntat individul cu un aspect Venus-Uranus în hartă se rezumă la integrarea [a două nevoi:] pe de-o parte, nevoia de iubire și relaționare, pe de altă parte, nevoia de spațiu, libertate și independență. Indiferent de aspect, persoanele cu aceste contacte radiază adesea o vervă și un magnetism aparte. Oamenii gravitează în jurul lui Venus-Uranus ca moliile în jurul becului, căci de multe ori ei au o calitate deosebit de electrizantă.

Citește mai departe

CHRIS BRENNAN: În regulă. Un alt element pe care nu l-am abordat în discuția noastră este teza că astrologia este eminamente psihologică și se centrează numai pe interpretarea caracterului, ceea ce mi se pare o afirmație destul de confuză, pentru că în realitate majoritatea astrologilor se ocupă și cu datarea și predicția evenimentelor și aplică diferite tehnici de acest fel.

Astrologii aplică tehnici de datare pentru a ajunge la afirmații privind evenimente care se întâmplă în anumite perioade ale vieții clienților. De pildă, pentru a afla o perioadă de vârf pentru carieră. Pentru a afla care sunt aceste perioade în cariera cuiva, eu aplic Eliberarea Zodiacală. Să zicem că din martie anul acesta până în septembrie ai trecut printr-o perioadă hotărâtoare, de vârf, pentru cariera ta. O astfel de afirmație poate fi foarte ușor validată sau respinsă în mod obiectiv. Desigur, există și alte tehnici de datare, mai obiective și nu atât de deschise la interpretări sau atât de predispuse la confirmare.

Cineva încă ar putea susține că aici e posibil să avem de-a face cu o tendință de confirmare (confirmation bias). Însă un lucru care este adesea trecut cu vederea sunt diferitele aplicații ale astrologiei și faptul că astrologii fac afirmații cu un grad variat de specificitate, în funcție de ce încearcă să descopere (to accomplish), iar unele afirmații pot fi falsificate mai ușor decât altele.

SAMUEL F. REYNOLDS: Bine punctat. E valabil mai ales pentru noi, care ne ocupăm de astrologia predictivă. Clienții mei îmi spun mereu când greșesc, iar eu le cer mereu feedback, pentru că vreau să știu când am dreptate și când nu. Așa cum ai spus și tu, dacă prezici ceva și nu se întâmplă, ai parte destul de un feedback destul de rapid.
 
 
CHRIS BRENNAN: Da. Sau cum e cazul astrologiei orare, unde totul trebuie condensat într-un răspuns cu “da” sau “nu” la o întrebare punctuală, de pildă: “voi obține acea slujbă?”. Dacă practici astrologia orară, afli foarte repede dacă clientul tău a obținut sau nu slujba.

SAMUEL F. REYNOLDS: Bineînțeles.

Citește mai departe

Acum a venit timpul să analizăm singura perioadă din istoria cunoscută când toate cele trei planete exterioare, Uranus, Neptun și Pluto, au format o conjuncție triplă aproape exactă. Acest tranzit global a făcut parte din ciclul mai larg Uranus-Neptun, pe care l-am studiat în această secțiune [VII: Awakenings of Spirit and Soul], dar de asemenea a fost singura perioadă din ultimele câteva mii de ani când o conjuncție a lui Uranus și Neptun a fost perfect conjunctă și cu Pluto. Pe baza numeroaselor corelații de până acum, ne-am aștepta ca această perioadă să fie de maxim interes, putând servi drept studiu de caz pentru o perspectivă globală.

Marea triplă conjuncție Uranus-Neptun-Pluto a avut loc într-o epocă extraordinară, fără precedent și încă neegalată, care s-a întins din anii 590 până în 550 Î.Hr. Aceste decenii au format nucleul Epocii Axiale, în care au apărut multe dintre principalele religii și tradiții spirituale ale lumii. Chiar dacă datele exacte ale evenimentelor înfăptuite de figurile acestei epoci îndepărtate sunt adesea greu de stabilit – în general, se cunoaște doar deceniul, nu și anul – dovezile istorice sprijină copleșitor importanța unică a acestei perioade. Aceasta a fost epoca lui Buddha, producând nașterea budismului în India, a lui Mahavira și a nașterii jainismului în India, a lui Lao Tze și a nașterii taoismului în China, care la distanță de un deceniu a fost urmată de nașterea lui Confucius, mai tânărul contemporan al lui Lao Tze. Tot în epoca aceasta s-a ridicat un val de mari profeți în vechiul popor evreu – Ieremia, Ezechiel și Isaia al Doilea – prin care s-a introdus o transformare profundă în imaginea iudaică asupra divinului și prin care s-a format o înțelegere a istoriei umane care încă evoluează. Scripturile iudaice au fost compilate și redactate în aceeași eră. Chiar dacă încă reprezintă o problemă pentru istorici, tradițional, datarea momentului extrem de influent al lui Zoroastru și al nașterii zoroastrismului în Persia s-a centrat pe secolul al șaselea.

În Grecia, perioada triplei conjuncții a coincis precis cu însăși nașterea filosofiei grecești, cu apariția primilor filosofi greci, Thales și Anaximandru, în deceniile dintre 580-560 î. Hr., și nașterea lui Pitagora, figură de vârf deopotrivă în filosofia și știința occidentală. În ceea ce privește religia greacă, în această perioadă apărea orfismul, iar oracolul din Delphi era pe culmile influenței. În aceeași perioadă a activat și prima mare poetă lirică a culturii occidentale, Sappho, care era atât de respectată pentru creativitatea și meșteșugul ei, încât autorii clasici o numeau “a zecea muză”. Tot în această perioadă s-a născut și Thespis, părintele tragediei grecești, despre care se spune că a marcat însăși invenția teatrului prin inovațiile sale artistice cruciale, cum ar fi să le atribuie actorilor replici din dialogul dramatic care înainte erau rostite numai de corul tradițional.

Citește mai departe

La fel ca în cazul celorlalte cicluri ale planetelor exterioare deja studiate, din fiecare perioadă care a coincis cu succesiunea alinierilor ciclice majore ale lui Uranus și Neptun s-au delimitat cu o claritate izbitoare tipare sincronice și diacronice. De exemplu, în coincidență cu trezirile spirituale și apariția noilor religii de la nașterea creștinismului, Uranus și Neptun s-au aliniat între 617-630, exact perioada în care Mohamed punea bazele religiei islamice. Uranus și Neptun erau la 1° de conjuncția exactă în anul 622, în perioada Hegira, a emigrării în Medina, “orașul Profetului”, marcând anul întâi al erei musulmane. În 629, Mecca deja îl recunoscuse pe Mohamed ca profet, iar în 630 islamul devenea religia dominantă în Arabia.

În contextul Occidentului, succesiunea de reînnoiri spirituale majore care au pulsat periodic în Europa medievală și premodernă, precum și în America colonială, s-a corelat cu o consistență uimitoare de-a lungul secolelor cu seria de conjuncții și opoziții Uranus-Neptun. Adesea noile mișcări religioase au fost catalizate de o puternică iluminare sau trezire mistică, experimentată de indivizi care au ajuns astfel să conducă sau să influențeze reforma spirituală.

Citește mai departe

În prima parte a acestei serii am propus o introducere la unele dintre conceptele de bază ale astrologiei elenistice și am arătat cum erau folosite aceste concepte pentru a afla informații despre soarta unei persoane. În partea a doua, voi prezenta două tehnici de stabilire a perioadei (cunoscute și sub numele de tehnici de datare sau tehnici de predicție), care erau folosite de astrologii din perioada elenistică pentru a determina când anume se vor întâmpla evenimentele [semnificate] în viața nativului. Însă mai întâi aș dori să explic o serie de afirmații pe care le-am făcut în articolul precedent despre diferitele poziții filosofice adoptate de astrologii din lumea antică. După cum veți vedea, multe dintre pozițiile filosofice definite pentru prima oară în perioada antică sunt și astăzi deosebit de relevante pentru practica astrologică.

În articolul anterior am discutat pe scurt felurile în care astrologul elenistic vedea planetele fie drept “semne” ale evenimentelor viitoare, fie drept “cauze” ale acestor evenimente, precum și ideea că, în ambele cazuri, planetele acționează ca instrumente ale destinului. Cadrul filosofic adoptat de astrologi oferă contextul în care ei folosesc și interpretează informațiile derivate din aplicarea tehnicilor, așa că voi elabora aceste idei înainte de a trece la abordarea tehnicilor de stabilire a datei unui eveniment (timing techniques).

În mare, perspectivele filosofice adoptate de astrologi în perioada elenistică pot fi împărțite în patru categorii, ilustrate în Figura 1. Axa verticală e compusă din cele două poziții contrare care susțin, una că planetele sunt “semne” ale evenimentelor viitoare, cealaltă că sunt “cauze” ale evenimentelor viitoare. Axa orizontală reprezintă un spectru: la un capăt este poziția pe care o numesc “determinism absolut”, viziunea în care tot ce se întâmplă pe lume este predeterminat în mod absolut, iar la celălalt se află poziția pe care aș numi-o “determinism parțial”, perspectiva că doar unele lucruri și situații sunt predeterminate.

Citește mai departe

Inainte de studiul ciclului Uranus-Neptun, Treziri ale Spiritului și Sufletului, Richard Tarnas a prezentat în Cosmos and Psyche influența în istorie a următoarelor: Uranus-Pluto, Epoci de Revoluție; Saturn-Pluto, Cicluri de Criză Și Contracție; Jupiter-Uranus, Cicluri de Creativitate și Expansiune.

În continuare, vă propun să analizăm cel de-al patrulea și ultimul ciclu planetar din acest prim studiu asupra tranzitelor globale și asupra corelațiilor istorice cu fenomene culturale colective. Ciclul Uranus-Neptun are o durată de aproximativ o sută șaptezeci și doi de ani, fiind cel mai lung din cele examinate până acum. Conjuncțiile și opozițiile formate de Uranus și Neptun sunt active perioade relativ lungi de timp, rămânând în orb de până la 15° între paisprezece și nouăsprezece ani. În general, am descoperit că natura arhetipală a acestor perioade istorice are un caracter mai puțin concret și tangibil decât celelalte cicluri examinate, însă influența lor asupra dezvoltărilor ulterioare din istoria umanității este fără îndoială una profundă și de durată.

Pe parcursul perioadei de un secol și jumătate de la descoperirea lui Neptun, astrologii au ajuns să vadă principiul arhetipal asociat acestei planete ca având o natură atotcuprinzătoare și subtil evanescentă. Despre Neptun se crede că guvernează dimensiunile transcendente ale vieții, viziunile imaginative și spirituale și tărâmul idealului. Tot el guvernează temeiul invizibil și intangibil al experienței, modelând conștiința dincolo de mecanismele cauzale obișnuite. Influența sa caracteristică este de a dizolva granițele și structurile, de a lega din nou ceea ce a fost separat. Neptun favorizează unitatea în detrimentul diviziunii, eternul în detrimentul temporarului, imaterialul în dauna materialului și infinitul mai degrabă decât finitul.

De asemenea, arhetipul Neptun este asociat cu iluziile și amăgirile, decepțiile și auto-sabotarea, confuzia, ambiguitatea, proiecțiile, maya. Tot el guvernează deopotrivă semnificațiile pozitive și negative ale magicului (enchantment) – viziunile poetice și fanteziile iluzorii, misticismul și nebunia, realitățile mai înalte și irealitatea înșelătoare. El configurează tot ce este unificat în chip paradoxal. El transcende și încurcă încercările de a menține granițe, definiții și dihotomii stricte. Neptun e principiul arhetipal al multidimensionalului și metaempiricului, al metaforicului și multivalentului.

Citește mai departe

Astrologia elenistică este prima întruchipare a astrologiei occidentale. Majoritatea tehnicilor și conceptelor de bază ale astrologiei occidentale au fost formulate în această perioadă. Mai mult, aceste concepte și tehnici au fost formulate în așa fel încât au constituit un sistem. Menirea acestui sistem era de a studia destinul oamenilor prin analiza hărții lor natale.

În această serie, îmi propun să ofer o introducere în aparatul tehnic de bază al astrologiei elenistice. Mai întâi voi face o scurtă schiță istorică, apoi voi pune în lumină o serie de concepte și tehnici care se pierduseră, dar care au fost recuperate recent, și voi evidenția felurile în care astrologia elenistică ne poate oferi o perspectivă nouă asupra tehnicilor și conceptelor utilizate chiar și astăzi. În prima parte din această serie de două articole, mă voi concentra pe cele patru arii fundamentale ale hărții astrologice, adică planete, zodii, case și aspecte. În partea a doua voi discuta unele concepte și tehnici de stabilire a perioadei evenimentelor (în orig. timing techniques) [numite uzual “tehnici de predicție”] mai avansate, precum și filosofia [din spatele] astrologiei elenistice. Astfel, sper că voi reuși să îi arăt cititorului că, la origini, astrologia occidentală era utilizată pentru studiul destinului.

Citește mai departe

În ultima vreme am scris și vorbit mult despre conjuncția Saturn-Pluto din 2020, și de asemenea am scris despre progresele științifice în relație cu ciclul Jupiter-Pluto. Îmi propun să scriu un articol de interpretare a convergenței lui Jupiter, Saturn și Pluto, dar mai întâi trebuie să discut o latură a ciclului Jupiter-Pluto care s-ar putea să aibă un impact mai direct asupra ta: banii.

Jupiter este planeta benefică asociată cu bogăția, abudența, creșterea, excesul, înțelepciunea, bunătatea și generozitatea. Pluto este o planetă a extremelor, obsedată de control și dominare, care transformă (warps) tot ce atinge în ceva fie incredibil de mare, fie incredibil de mic. Jupiter este aristocratul sistemului solar, în timp ce Pluto este mai degrabă fascistul. Jupiter știe că e mai bun decât tine, dar cu Pluto, s-ar putea să fie foarte emfatic și direct în legătură cu asta. Poate că Pluto este intimidant, dar când e împreună cu Jupiter, e preferabil să-l ai de partea ta. Combinația Jupiter-Pluto evocă dinamica bogăției și bunăvoinței pline de putere, mergând până la corupție în termeni de mari acte de filantropie, mari companii, clasa donatorilor, oligarhii și plutocrații etc.

Oamenii născuți și companiile înființate în preajma momentelor de joncțiune ale ciclului de 12-13 ani al lui Jupiter și Pluto (conjuncția, opoziția, careul și, într-o măsură mai mică, trigonul și sextilul) au un potențial pentru succes extraordinar, dar și pentru eșecuri pe măsură. O avere enormă poate fi folosită în scopuri filantropice, dar și pentru a obține o influență necuvenită și de nedorit [pentru restul].

Astfel, am adunat o serie de exemple care cred că ilustrează esența acestei combinații arhetipale. Nu vreau să spun că ciclul Jupiter-Pluto este singura cale de a investiga teme precum marile afaceri sau filantropia, ci doar că pare a fi una viabilă. Dacă înțelegem cum operează acest ciclu, vom putea să proiectăm ce ne-ar putea rezerva interacțiunea sa cu Saturn din 2020.

Citește mai departe

Ființa umană primitivă percepe mediul natural înconjurător ca fiind pătruns de sensuri, sensuri ale căror semnificație este deopotrivă umană și cosmică. În pădure sunt văzute spirite, în vânt și ocean, în râu, în munte sunt simțite prezențe vii. Sunt decodificate înțelesuri în zborul a doi vulturi la orizont, în conjuncția a două planete pe cer, în desfășurarea ciclurilor Lunii și Soarelui. Lumea primitivă este însuflețită. Ea comunică și are propriile scopuri. Este încărcată de semne și simboluri, implicații și intenții. Lumea este animată de aceleași realități ce rezonează în sfera psihologică, pe care ființele umane le experimentează lăuntric. Există o continuitate care se extinde din universul interior al omului către lumea exterioară. În experiența omului primitiv, ceea ce noi am numi lumea “exterioară” posedă un aspect interior care are continuitate în experiența umană subiectivă. Inteligența creatoare și receptivă, spiritul și sufletul, sensul și scopul sunt prezente pretutindeni. Ființa umană este un microcosmos în cadrul macrocosmosului, la a cărei realitate interioară participă, și cu care este unită cu întregul în moduri care sunt atât tangibile cât și invizibile.
 
Experiența omului primitiv are loc, propriu zis, în cadrul unui suflet al lumii, un anima mundi, o matrice vie de sens întrupat. Psihicul uman este integrat într-un psihic al lumii, la care participă integral și de către care este definit continuu. Activitățile acestui anima mundi, cu întregul lor flux și cu toată diversitatea lor, sunt exprimate printr-un limbaj mitologic și numinos. Deoarece universul este perceput ca fiind vorbitor de limbaj simbolic, poate apărea comunicarea directă de sensuri și scopuri între univers și ființa umană. Multiplele particularități ale universului empiric sunt toate înzestrate cu semnificații simbolice arhetipale, și acele semnificații curg între interior și exterior, între sine și lume. În această stare de spirit relativ nediferențiată, ființele umane se percep pe sine ca participând și comunicând în mod direct – emoțional, mistic, cauzal–cu viața lăuntrică a mediului natural și a cosmosului. Mai precis, această participation mystique (participare mistică) implică un sentiment complex de participare lăuntrică directă a ființelor umane nu numai la viața universului, ci și la puterile divine, prin intermediul ritualurilor, și la manifestarea în lume a puterilor divine, datorită prezenței lor imanente și transformatoare. Participarea este multidirecțională și multidimensională, atotpătrunzătoare și atotcuprinzătoare.

Citește mai departe

În 2020 Jupiter și Pluto vor forma o conjuncție spre final de Capricorn, așa că mi-am propus să analizez alinierile axiale precedente formate între aceste planete pentru a le putea cuprinde semnătura arhetipală. Făcând asta am descoperit un tipar remarcabil care se potrivește aproape literal combinației arhetipale Jupiter-Pluto: dezvoltarea telescoapelor și microscoapelor, facilitarea explorării macrocosmosului și microcosmosului.

În teoria astrologică, știm că Jupiter este planeta expansivă a înțelepciunii și cunoașterii, a gândirii în perspectivă și a lărgirii orizonturilor. Pluto este planeta extremelor. Marele astrolog Alan White spunea că “Pluto mărește lucrurile mici și le micșorează pe cele mari”, ceea ce reprezintă perfect esența ideii de “extremă”. Microscoapele măresc lucrurile extrem de mici iar telescoapele măresc lucrurile extrem de îndepărtate. Tot astfel, alinierile Jupiter-Pluto au coincis cu perioade în care orizonturile cunoașterii s-au extins la cele mai mici și mai mari nivele, acestea fiind puse în scenă de personalități născute sub alinierile axiale relevante ale ciclului Jupiter-Pluto.

Am pus cap la cap o cronologie ce se întinde pe o perioadă de 400 ani, care arată de ce telescopul și microscopul au apărut, succesiv, unul în timpul conjuncției, celălalt în timpul opoziției Jupiter-Pluto, dar [această expunere] ar fi prea mult pentru un articol. Așa că mă voi concentra aici asupra a cinci exemple de manifestări ale complexului Jupiter-Pluto pe care le consider cât se poate de impresionante și clare (literal), incluzând și gândurile mele referitoare la ce ne putem aștepta de la iminenta conjuncție Jupiter-Pluto din Capricorn.

Citește mai departe

Astrolog practicant cu peste 40 de ani de experiență, autor a opt cărți de astrologie și doctor în psihologie, Glenn Perry se numără printre cei mai în măsură să discute despre componenta psihologică a astrologiei.

Articolul este capitolul 1 al cărții From Royalty to Revolution, care explorează semnificația arhetipală a polarității Leu-Vărsător, și delimitează sensul mai profund al aspectelor dintre guvernatorii acestora – Soarele și, respectiv, Uranus. Așa cum Soarele se găsește [fizic] în inima sistemului nostru solar, tot astfel el simbolizează inima și voința noastră. Menirea Soarelui este de a dezvolta stima de sine și o idee de sine bine-legată și bine definită. Antiteza Soarelui este planeta Uranus, care simbolizează nevoia de detașare și eliberare din definițiile limitatoare ale sinelui. Integrarea acestor procese opuse dar complementare este cheia evoluției personale și colective.

Ideea de sine și componenta sa afectivă, stima de sine, au fost poate printre cele mai discutate subiecte din literatura psihologică contemporană, mai discutate decât orice altă idee. Ele pătrund din ce în ce mai frecvent în discursul popular, apărând în presă, seriale de televiziune și chiar în dezbaterile guvernamentale. Felul în care este articulată și dezvoltată ideea despre sine reprezintă o sursă de nesfârșite discuții. Numeroase studii în științele sociale au demonstrat o legătură între o stimă de sine scăzută și vicii sociale precum abuzul de alcool sau droguri, delincvența juvenilă, infracțiunile violente, sărăcie, abuz între soți și ratarea la locul de muncă. Evident, dezvoltarea unei imagini de sine pozitive este fundamentală pentru sănătate și fericire.

Psihologii definesc conceptul de sine ca totalitate a gândurilor și sentimentelor unei persoane despre ea însăși. Dar un aspect central al filosofiei budiste, și al unei pleiade de alte tradiții sacre, este că noi nu avem o identitate permanentă. Ceea ce budiștii numesc sinele, sattva, este doar o iluzie a separării. Identitatea este un construct al minții umane și este supusă constant transformării în stări mai complexe, până ce, în fine, i se revelează înțelegerea faptului că este o extensie a Minții Cosmice. În Capitolul Unu, [al acestei cărți] vom explora procesul transformării evolutive printr-o analiză a Leului și Vărsătorului. Voi susține că Leul este forța motrice pentru construirea identității, în timp ce Vărsătorul simbolizează nevoia de iluminare a sinelui și a legăturii sale cu Mintea Universală.

Citește mai departe

Pentru aceia dintre noi care se ocupă cu astrologia predictivă de orice fel, una dintre cele mai mari provocări este să determinăm cum anume se va manifesta un aspect viitor. Este destul de ușor să cuprindem conturul arhetipal mai larg al tranzitului lui Saturn peste Lună, de pildă, dar dacă vrem să știm mai precis cum se va manifesta acest tranzit? Și ce măsuri de precauție ar trebui să-i prezentăm clientului nostru dacă vedem că se apropie un tranzit dificil iar el/ea întreabă cum ar putea contrabalansa energiile acestuia?

În continuare aș vrea să aruncăm o privire asupra unei tehnici simple, cu care mulți dintre noi suntem obișnuiți, dar care de multe ori nu este folosită la adevărata valoare. Mă refer la practica de a privi în urmă și a vedea ce s-a întâmplat în desfășurările precedente ale unui tranzit, pentru a înțelege ce s-ar putea întâmpla în timpul următoarelor aspecte dintre planetele respective. Pentru a ilustra asta, vă propun să analizăm câteva studii de caz.

Citește mai departe

Asemenea exemple indică ceva important despre natura și simbolismul steliumurilor, și despre felul cum operează acestea în lumea noastră. Priviți incidența lor de-a lungul istoriei, și veți descoperi că ele nu își exercită influența imediat, ci tind mai degrabă să-și reveleze adevărata putere de-a lungul mai multor ani sau zeci de ani. În această ordine de idei, am ajuns să înțeleg un stelium ca “Lună Nouă de o forță industrială”. Ați auzit vreodată expresia: “ceea ce Luna Nouă promite, Luna Plină oferă”? Acest lucru este adevărat pentru toate conjuncțiile, de vreme ce ele reprezintă punctul de început al unor cicluri mai largi. Când Pluto și Neptun s-au întâlnit la începutul anilor 1890, de pildă, [acest eveniment] a plantat o sămânță care avea să rodească în decadele următoare, în domeniile religiei, tehnologiei și artelor.

Când mai multe planete se reunesc formând o conjuncție multiplă – situație numită de astrologi “stelium” – asta semnalează o schimbare extrem de importantă, mai ales dacă sunt implicate planetele exterioare [Uranus, Neptun sau Pluto]. Aceste configurații sunt ca niște motoare ale schimbării pentru istorie, indicând transformări seismice în imaginația culturală pe mai multe nivele simultan. Atunci când de-a lungul secolelor are loc un astfel de eveniment celest, vedem cum un capitol al conștiinței colective se încheie și începe altul, observăm o “schimbare de tură” în mai multe domenii de activitate. Semnificația alinierilor planetare a fost sensibil intuită de-a lungul anilor de artiști, poeți și regizori, cum stau lucrurile de pildă în filmul lui Jim Henson, Dark Crystal, sau pelicula lui Stanly Kubrick, 2001: A Space Odyssey, în care sunt înfățișate schimbări majore în evoluție, însoțite de alinieri planetare.

Acestea fiind spuse, să trecem acum la examinarea unor evenimente istorice cheie, pentru a vedea cum le putem înțelege sensul și sincronizarea pornind de la analiza steliumurilor.

Citește mai departe

La un anumit nivel, orice planetă aflată deasupra orizontului în horoscop reprezintă energia noastră cea mai vizibilă celor din jur și, deci, cea mai expusă public. Dacă vorbim de Case, aceste energii sunt în general asociate Casei a X-a, despre care se spune că guvernează tot ce ține de faimă, carieră și reputație.

Totuși, spre deosebire de Casa a X-a, Mijlocul Cerului este mai mult decât faimă și reputație, chiar dacă înglobează și aceste lucruri. Întrucât este zenitul simbolic al hărții, putem spune despre Mijlocul Cerului că reprezintă apogeul sensului vieții noastre, acel ceva către care aspirăm. Putem înțelege asta în felul următor: în timp ce Casa I arată cine suntem, ca personalitate cotidiană, Mijlocul Cerului arată cine vrem să fim – adică acele calități pe care ne ambiționăm să le dobândim. Este Mercur aproape de Mijlocul Cerului în harta dumneavoastră? Atunci veți aspira la comunicare și calități mentale. Sau poate Venus? Atunci cea mai înaltă năzuință a vieții dumneavoastră se va centra cumva pe frumusețe sau iubire. Totuși, oricare ar fi planeta, [această chemare] se va simți mereu mai intens decât o simplă treabă pe care avem înclinația să o facem, sau ca o carieră în care nimerim pentru că ne ajută să plătim facturile. Pe scurt, apare senzația de reușită sau chiar destin, indiferent de planeta localizată pe acest punct.

Citește mai departe

Dacă Venus careu Neptun ar fi o băutură, ar fi una foarte îmbătătoare, poțiune adictivă de iubire umană amestecată cu iubire divină. A bea acest tonic înseamnă a intra în transă, a fi fermecat și purtat de sentimentele de atracție irezistibile și adesea fără speranță. Aici numărăm relațiile imposibile dintre căsătorit/singur, profesor/student, terapeut/client, doctor/pacient și bătrân/tânăr – printre altele. Tocmai această tânjire după ceva ce nu putem avea este cea care implică divinul în aceste relații, căci Dumnezeu este de asemenea un ideal de neatins care nu poate fi posedat în sens fizic. Proiectând fața lui Dumnezeu asupra persoanei iubite, o impregnăm cu ceva transcendent, ca o muză care inspiră dar care nu poate fi posedată. În acele cazuri în care obiectul iubirii este obținut pentru moment, există o mare probabilitate să fie pierdut curând. Asta ar putea însemna pierderea persoanei iubite datorită bolii sau morții, sau pur și simplu datorită inevitabilei deziluzii pe care cineva o simte când obiectul idealizat al iubirii sale își dezvăluie prea umanele defecte și minusuri.

Titlul acestui articol este inspirat după Fluturii îndrăgostiți (The Butterfly Lovers), o legendă chineză despre o tragică poveste de dragoste ce ilustrează dinamicile Venus-Neptun. Zhu, o tânără frumoasă și inteligentă își dorește foarte tare să meargă la școală. Însă tradițiile vremii interziceau acest lucru femeilor, așa că Zhu îl convinge pe tatăl ei să o lase să meargă la cursuri deghizată ca băiat. La școală, ea înfiripă o relație neobișnuit de apropiată cu un coleg pe nume Liang, care nu își dă seama că Zhu este femeie. Cei doi învață împreună timp de trei ani iar Zhu se îndrăgostește pas cu pas de Liang.

Citește mai departe

Scopul acestei cărți este de a explora cum putem depăși paradigma tradițională alb-negru malefic-benefic în ceea ce privește influențele astrologice. Un astrolog faimos mi-a spus că perioada în care Saturn în tranzit va fi conjunct cu Venus natală va fi una “nepotrivită pentru relații”. Această afirmație simplistă n-a reușit să cuprindă sau să exprime complexitatea acelei perioade și creșterea capacității mele de a relaționa într-o manieră matură și devotată, pe care am experimentat-o [în urma acelui tranzit]. Eram hotărât să îmi privesc fricile în față și să mă înstăpânesc asupra lor (Saturn). Predicția fusese, de fapt, eronată. La acea vreme am intrat într-o relație stabilă și plină de iubire.

Ca studenți ai astrologiei, încercăm să înțelegem menirea fiecărui eveniment pentru evoluția noastră. Cheia este o atitudine meditativă. O altă cheie este capacitatea de a privi fiecare simbol dintr-o hartă în mai multe feluri, “mestecându-l” și digerându-l pe îndelete, privindu-l din mai multe unghiuri și reflectând asupra nenumăratelor semnificații posibile… Astrologia este arta contemplării mereu-schimbătoarelor momente ale timpului..

Citește mai departe

Toată lumea de aici resimte paradoxul unic și pătrunzător al astrologiei în această eră: astrologii știu că perspectiva lor oferă o extraordinară sursă de iluminare pentru aproape orice domeniu al experienței umane: biografie, psihologie, istorie politică și culturală, științe sociale, arheologie, evenimente contemporane, economie, filosofie, religie și arte. Toți cei care am fost inițiați în paradigma astrologică posedăm o unealtă formidabilă pentru înțelegerea de sine și pentru o relație participativă mai inteligentă cu universul.

Știm că astrologia ar trebui ținută la mare cinste în cultura noastră, însă avem experiența stranie de a trăi într-o eră în care autoritățile intelectuale o consideră drept cea mai josnică și regretabilă formă de superstiție. De fapt, în cultura noastră ea este etalonul superstiției, lucrul pe care îl dai ca exemplu dacă vrei să evidențiezi caracterul absurd al unei anumite credințe sau practici. Ea este dincolo de limita discursului plauzibil în paradigma civilizației noastre: nesocotită și ridiculizată, nedemnă de analize raționale, dincolo de orice discuție serioasă, demnă de dispreț.

Citește mai departe

Numeroase manuscrise medievale arabe și latine conțin instrucțiuni pentru practici magice: folosirea pietrelor prețioase, talismanelor astrologice sau ritualurilor de invocație. Anumite texte atribuie o descendență și un autor legendar pentru materialul cuprins, de pildă Hermes, în timp ce altele propun filiații mai realiste. În acest articol voi oferi exemple pentru trei tipuri de texte magice, traduse de mine din surse latine. Acestea ar trebui să ofere cititorilor ceva din magia practicată între Antichitatea târzie și finele Evului Mediu, dincolo de ceea ce găsim în marile cărți de vrăji (însă la un moment dat va fi nevoie să menționăm volumul Picatrix).

Putem localiza alte practici importante explicit rituale în orașul Harran și la așa-numiții Sabieni, iar în continuare, în acest articol voi discuta două surse importante: lucrarea despre talismane scrisă de astronomul din Harran, Thabit b. Qurra, și traducerea latină a unui raport de ritualuri planetare sabiene scrisă de astrologul `Umar al-Tabari. Mai întâi, permiteți-mi să vă prezint acest oraș și locuitorii săi.

Sabienii din Harran au o veche și ilustră reputație pe tărâmurile astrologiei și magiei astrologice. Situat la câteva mile de granița turco-siriană și la 25 de mile Sud-Est de Edessa (orașul modern Şanlıurfa), orașul Harran se află la intersecția dintre provinciile antice ale Anatoliei, Levantului și Orientului Mijlociu – și, deci, în preajma unor importante rute de călătorie și negoț. În Biblia ebraică, acesta apare ca unul dintre locurile de popas ale lui Avraam înainte de a pleca spre Canaan (Gen. 11:31—12:4), iar în Antichitate era cunoscut ca oraș închinat zeului akkadian al Lunii, Sin, la fel cum și alte orașe mesopotamiene erau închinate altor zei, fiecare manifestându-se printr-o anumită planetă.

Citește mai departe

Stanislav Grof abordează interfața dintre psihologia transpersonală și perspectiva astrologică, trecând în revistă colaborarea lui cu Richard Tarnas și legăturile pe care le-au descoperit între arhetipurile planetare și psihodinamicile inconștientului. Acest articol prezintă dovezile remarcabile în favoarea astrologiei arhetipale pornind de la cercetarea lui Grof din ultimii 50 de ani asupra stărilor neobișnuite de conștiință.

…Imaginea unui univers interconectat, având un sens profund, fiind străbătut de o inteligență superioară și incluzând fiecare persoană în scenariul său intrigant ridică o întrebare foarte interesantă: există o viziune despre lume cuprinzătoare care să poată integra descoperirile științelor naturale și cercetării moderne a conștiinței, și totodată, să poată incorpora și astrologia? De-a lungul anilor, și după multă trudă și frământare, am ajuns la concluzia că într-adevăr există o viziune despre lume care poate absorbi și explica experiențele și observațiile mele din cercetarea conștiinței, și să includă de asemenea astrologia. Însă, nici nu mai trebuie să spunem, aceasta e diametral opusă sistemului de credințe care domină civilizația occidentală modernă.

Am descris această viziune despre lume în cartea mea Jocul Cosmic: Explorări ale frontierelor conștiinței umane (1998), și am prezentat-o de asemenea într-o formă condensată într-un capitol din cartea mea, Psihologia viitorului (2000). Această viziune a realității este bazată pe experiențe și idei provenite din stări holotropice și creionează portretul universului, nu ca sistem material, ci ca un joc infinit de complex al Conștiinței Absolute. Scripturile hinduse antice descriu o perspectivă similară asupra cosmosului, referindu-se la evenimentele din lumea fenomenală prin cuvântul lila, jocul divin. În lucrările mele anterioare am încercat să arăt că această manieră de a vedea universul se dovedește a fi din ce în ce mai compatibilă cu anumite progrese revoluționare din științele noii paradigme (Grof 1985, 1998).

Dacă universul este creația unei inteligențe superioare și nu o supermașinărie care s-a creat pe sine, atunci devine din ce în ce mai clar că astrologia ar putea fi una dintre nenumăratele ordini încrustate în fibra universală. Astfel ea ar putea fi văzută ca un adaos folositor și chiar necesar al domeniului științei așa cum se prezintă el astăzi, mai degrabă decât ca un dușman ireconciliabil al viziunii științifice despre lume. Deschiderea conceptuală față de această posibilitate ar permite utilizarea potențialului imens al astrologiei ca unealtă clinică și de cercetare în psihiatrie, psihologie și psihoterapie, precum și în alte discipline.

Citește mai departe

La cererea lui Stanislav Grof am schițat pe larg în paginile ce urmează cercetările asupra cărora am colaborat de-a lungul ultimilor patruzeci de ani. Chiar dacă în tot acest timp am predat împreună o serie de cursuri universitare și seminarii publice în care am prezentat multe dintre descoperirile noastre, încă nu am publicat o sinteză globală a cercetării, în ciuda relevanței enorme pe care a avut-o pentru noi în problema înțelegerii psihicului și proceselor sale de transformare. Totuși, odată cu re-legalizarea cercetării și psihoterapiei psihedelice, poate că acum ar fi momentul potrivit să prezentăm publicului larg măcar un scurt rezumat al dovezilor și relevanței lor posibile pentru psihoterapie și explorarea de sine, prin lucrul cu psihedelicele și alte metode transformaționale ce implică stări extinse de conștiință.

Citește mai departe

Astrologii lucrează cu un model geocentric al universului, adică unul în care Soarele încă se rotește în jurul Pământului. Acesta este cunoscut în mod convențional drept modelul ptolemeic al universului, care pe tărâmurile științei a fost depășit de ceea ce se cheamă modelul copernican, unde (în termeni generali) Pământul se rotește în jurul Soarelui. Există câțiva excentrici care i-au urmat pe oamenii de știință și practică o astrologie heliocentrică, dar influența lor este la fel de trivială precum gândirea lor. S-ar putea presupune – și este adesea presupus de oameni de știință locvace care trebuie să știe ei cum stau lucrurile – că această perseverență în folosirea modelului geocentric dovedește că astrologia este depășită fără speranță, și nimic altceva decât o superstiție goală. Nici pe departe.

Citește mai departe

Astrologia este Yoga Timpului. Este o formă de cunoaștere sacră ce ne învață să trăim conștient ca ființe întrupate într-o lume temporală. Studiul hărții natale ne permite să ne descoperim următorul pas în evoluția noastră, fie că asta înseamnă să mergem la școală și să ne alegem o ocupație, să formăm o relație, să ne vindecăm emoțional sau fizic, să punem bazele unei afaceri, să ne angrenăm în activism social sau să ne dezvoltăm practica meditației. Astrologia este un ghid de încredere pentru orientarea prin transformările vieții, un mijloc de a sfinți existența pământească și de a-i împlini provocările cu curaj, claritate și bucurie.

Citește mai departe

Conform lui Jung, individuarea este un proces de transformare psihologică profundă care-l conduce pe individ către realizarea Sinelui – centrul organizator și totalitatea psihicului. Potrivit acestuia, individuarea reprezintă un stadiu avansat de dezvoltare psihologică prin care “eul” individual, ego-ul conștient, devine conștient de – și se angrenează într-un raport dialectic cu – inconștientul, integrând conținuturile reprimate din experiența biografică și complexele (inconștientul personal), precum și stratul universal al psihicului (inconștientul colectiv). Procesul de individuare este impulsionat și configurat de arhetipuri – principii formatoare numinoase și factori condiționatori care există a priori în profunzimile inconștientului colectiv, și care oferă experienței umane o predispoziție și continuitate tematică. Jung vedea arhetipurile – incluzând aici umbra, eroul, anima și animus, bătrânul înțelept, mama, tatăl, renașterea, copilul și tricksterul – ca fiind motivele fundamentale din spatele miturilor și religiilor, factori determinanți fundamentali ai experienței umane, care se manifestă în vise numinoase și fantasme, și care se fac simțite în orice situație tipică de viață.

Citește mai departe

Întotdeauna m-a fascinat felul cum se reflectă hărțile natale ale artiștilor creatori în natura operelor lor. În cele ce urmează, vom explora maniera în care conflictele lui Luke Skywalker și ale prietenilor săi se aseamănă cu propriile conflicte ale lui George Lucas, autorul și creatorul seriei celor șase filme Star Wars. De fapt, putem spune că fiecare personaj din Star Wars întrupează câte un aspect al personalității lui Lucas, așa cum sunt acestea revelate de harta sa astrologică. Mai precis, conflictele dintre personajele din Star Wars simbolizează conflictele intrapsihice ale lui George Lucas.

Astrologia își are rădăcinile în mitologie. Simbolurile mitologice numite zodii și planete sunt zeii dinlăuntru, care constituie relațiile vieții noastre psihice. În termeni moderni, relațiile planetare sunt psihodinamici – mișcare și distribuția energiilor la nivelul psihicului. Dinamicile structurale ale psihicului nu numai că explică comportamentul nostru exterior, ele ne modelează de asemenea creațiile artistice. Ceea ce este creat e o metaforă a conștiinței din care a izvorât.

Trilogia lui Lucas, Star Wars, are o calitate epică și mitologică de parcă ar fi răsărit direct din adâncurile psihicului colectiv. Întrucât ating nevoile și aspirațiile comune ale umanității, Jung ar considera aceste filme arhetipale. A devenit aproape o legendă faptul că Lucas s-a hotărât cu bună știință să reambaleze mituri antice pentru publicul modern. La vremea când scria scenariul pentru Star Wars, el citea mult din Joseph Campbell.

Citește mai departe

Înainte de a ne aventura mai sus în ierarhia cunoașterii astrologice, trebuie să ne dedicăm atenția principiilor prin care este realizată judecata astrologică. Primul concept pe care trebuie să-l adresăm este natura timpului însuși, pentru că timpul reprezintă principala preocupare a astrologiei, materialul cu care ea lucrează.

Pentru omul de știință, ora trei și zece este o oră ca oricare alta. Se pot întâmpla anumite lucruri în acea oră – ibricul ar putea să dea în fiert, ar putea să ajungă trenul, el s-ar putea gândi la mama lui – însă [pentru el] nu există nici un motiv pentru care aceste lucruri n-ar fi putut la fel de bine să se întâmple la ora trei și nouă minute, sau la patru fără douăzeci, sau la orice altă oră. Dacă am compara timpul cu o formă de relief, omul de știință are în vedere un imens peisaj plat, lipsit de trăsături (a vast featureless vista). [Aici] Nu există munți, lacuri sau mlaștini; nu există zone de pământ arid, cum nu există nici suprafețe de pământ fertil. [Pentru omul de știință] Timpul este omogen: nici un moment nu are vreo calitate diferită de restul momentelor.

Astrologul vede timpul într-o manieră destul de diferită. Pentru el, fiecare moment este diferit de confrații lui, la fel cum tu și eu suntem diferiți de ai noștri. Relieful temporal pe care-l scrutează astrologul de la fereastra turnului său este la fel de variat ca orice relief fizic: e presărat cu munți și șesuri, deșerturi aride și pășuni înverzite. Pentru el, orice s-ar întâmpla la trei fără zece ține de calitatea specifică a orei trei fără zece. Iar dacă un eveniment aparent similar s-ar fi întâmplat la patru fără douăzeci – de pildă, ibricul dând în foc – [pentru el] acest eveniment ar fi măcar puțin diferit (subtly different).

Citește mai departe