Richard Tarnas
Ceea ce urmează este un extras din cursul Arhetipuri, Artă și Cultură, ținut la California Institute of Integral Studies din San Francisco, pe 16 martie 2011. Mai exact este vorba despre o analiză astrologică arhetipală a evenimentelor petrecute vineri 11 martie 2011, când un cutremur devastator a lovit Japonia.
Cutremurul a început la 14:46 ora locală, a durat 6 minute și a avut intensitatea 9.0-9.1. A fost cel mai puternic înregistrat vreodată în Japonia și al patrulea cel mai puternic din lume (de la 1900 când a început înregistrarea modernă a cutremurelor). Cutremurul a provocat un tsunami care după aproximativ 50 de minute a măturat coasta de est a Japoniei, cu valuri de 15 metri în medie (în unele locuri au avut până la 40 de metri înălțime). Valurile s-au propagat cu o viteză de 700 km/oră și au pătruns până la 10 km distanță de țărm. Locuitorii din zona Sendai au primit avertizare de tsunami cu numai 8-10 minute înainte. Aceste două evenimente au afectat alimentarea cu energie si răcirea centralei nucleare Fukushima Daiichi, ducând aproape imediat (în primele trei zile) la topirea miezului în trei reactoare dintre cele șase ale centralei.
Imagini cu urmările dezastrului aici.
Transcrierea în limba română a prezentării se află imediat după fișierele video.
Partea I
Partea a II-a
Partea a III-a
Partea a IV-a
Să discutăm puțin despre evenimentele de săptămâna trecută și legătura acestora cu tranzitele globale. E limpede că ceea ce s-a întâmplat în Japonia [este extrem de grav]. O triplă catastrofă de proporții titanice: mai întâi un cutremur enorm, un tsunami la fel de grav și o criză nucleară; e greu să ne imaginăm o criză mai profundă decât această combinație. Această criză reflectă foarte bine careul în T format de Saturn, Pluto și Uranus. Uranus intră acum în Berbec, deci toate planetele sunt în zodii cardinale. Și Jupiter face parte încă din peisaj, la distanță de 11° deci am putea spera la acea experiență de neașteptată eliberare pozitivă dintr-o situație primejdioasă, de care lumea, în special Japonia, are neapărat nevoie. Chiar dacă a fost o criză extrem de gravă, știm că putea fi și mai grav.
Bineînțeles, observăm o situație similară în cazul regiunii nord-africane și în Orientul Mijlociu. In Libia [parte din Primăvara Arabă, protestele din Benghazi începute pe 15 februarie 2011, în care forțele de securitate au tras în mulțime, au declanșat războiul civil din Libia. Pe 19 martie 2011, la 3 zile după prezentarea lui Tarnas, a început intervenția militară NATO], și în Bahrain [protestele împotriva familiei domnitoare din Bahrain 2011-2014 au fost parte din Primăvara Arabă și conflictul proxy dintre Iran și Arabia Saudită. Pe 14 martie 2011, cu două zile înainte de prezentarea lui Tarnas, trupe din Arabia Saudită și Emiratele Arabe intraseră in Bahrain zdrobind protestele, iar o zi mai târziu regele Hamad a declarat legea marțială și stare de urgență pentru trei luni de zile]. La nivel socio-politic, aceste zone prezintă o calitate comparabilă cu situația din Japonia, criza pe viață și pe moarte care afectează atât de multe persoane.
Cred că ați ajuns deja să înțelegeți cum stau lucrurile, dar haideți să analizăm fiecare element în detaliu. În primul rând, Pluto este cel care determină intensitatea vulcanică. Activarea (awakening) bruscă, neașteptată, a unor energii distructive vulcanice este asociată cu Uranus-Pluto. Dar când intră și Saturn în peisaj, evenimentele capătă calitatea colapsului structurilor, ne confruntăm cu un neprevăzut negativ, cu un trickster negativ, extrem de intens, titanic, masiv și vulcanic, acestea din urmă fiind calități asociate lui Pluto.
Aseară cotidianul The Times a avut pe prima pagină un articol foarte emoționant, dar în același timp extrem de factual, unde sunt rezumate evenimentele din Japonia. Când funcționează la capacitate maximă, New York Times sunt foarte buni la asta. Cei mai buni scriitori ai acestui cunoscut ziar național pot prezenta situațiile dintr-o perspectivă imparțială. Au un fin simț moral, sensibilitate și empatie, dar păstrează totodată “obiectivitatea” jurnalistică.
Titlul acestui articol, scris de Ken Belson, “Certainties of modern life upended in Japan”, descrie foarte bine situația din Japonia. Senzația de certitudine, faptul de a fi susținut de o structură trainică, status-quo-ul în care funcționezi, spațiul existențial stabil, care te păstrează înăuntru, te susține și îți dă sentimentul de siguranță – toate acestea sunt partea pozitivă a lui Saturn. Ne bazăm pe ea tot timpul, cel mai adesea inconștient. Pășim pe această podea acum, nu ne așteptăm să se surpe deodată sub noi, nu ne așteptăm ca cerul să se deschidă brusc și să fim smulși din încăpere de un laser imens, și așa mai departe. Există anumite lucruri pe care le luăm de-a gata, iar asta e partea pozitivă a lui Saturn. Ne gândim adesea la aspectele negative ale lui Saturn, dar există și părți pozitive. În procesul perinatal, am putea identifica partea negativă a lui Saturn în contracțiile nașterii și în faptul de a fi “expulzat” din paradis, ceea ce ne dă un sentiment de pierdere, de cădere. Toate acestea sunt Saturn. Dar Saturn este totodată și pântecul ocrotitor, care ne dă sentimentul de siguranță, o limită exterioară, certitudine, sentimentul de consistență, de previzibilitate (expectancy) care permite aventurii noastre creative să se desfășoare într-o formă care nu este total haotică. Cu alte cuvinte, matricea pozitivă a vieții noastre. Toate acestea sunt sugerate de titlul articolului pe care l-am menționat: “Certitudinile vieții moderne, bulversate în Japonia”.
Cred că am menționat deja asta pe parcursul acestui curs, însă mai cu seamă în prelegerile unde am prezentat o imagine de ansamblu a situației globale, a tranzitelor globale, de exemplu prelegerile pe această temă din programul cu publicul de astă-toamnă, am folosit o anumită expresie care sintetizează natura acestui careu în T. Aspectul discutat s-a întins pe perioada 2008-2011, cu o interfață de încă un an la fiecare capăt. Așadar, perioada careului în T a început de fapt prin 2007, iar în 2012, Saturn și Uranus se depărtează și ies din orb. Cu siguranță vorbim de o perioadă de cinci ani, și deja am intrat adânc în ea, am trecut deja de a doua jumătate. Expresia despre care aminteam, pe care aș folosi-o dacă ar fi să sintetizez această perioadă în termeni non-tehnici, fără apel la concepte arhetipale, într-un limbaj de zi cu zi, ar fi “o stare marcată de presiuni evolutive de o intensitate vulcanică, cerând imperativ (impelling) o reconfigurare radicală a tuturor structurilor vieții”. Remarcăm această calitate pe toate nivelurile: viața personală, colectivă, nivelul ecologic, economic, social, politic, etcetera.
Voi citi doar paragrafele de început din acest articol, ca să vă faceți o idee despre adevăratul impact al careului în T, ținând cont de faptul că Pluto are asociată calitatea acestei energii de o intensitate vulcanică, venită din străfundurile Pământului. Iar când intensitatea atinge asemenea cote, poate apărea un element de agonie, de vătămare, de final (going all the way in). Articolul a fost scris ieri, în Tokio.
“Japonia, o țară guvernată de ritmul reconfortant al ordinii și previzibilității, a fost zdruncinată de un cutremur, un tsunami și o criză nucleară într-o nouă și tulburătoare realitate: lipsa controlului.”
Această frază cuprinde atât de multe implicații. Țineți minte că Stan Grof și-a construit psihologia pe baza acestei experiențe și a fost născut cu acest careu în T, iar întreaga sa concepție perinatală s-a constituit pe la jumătatea anilor 1960, când Saturn forma o opoziție cu Uranus și Pluto, și când atât de mulți oameni au avut această experiență asemănătoare cu un cutremur al conștiinței. El și colegii săi aveau experiențe de moarte a egoului, de destabilizare a realității. “Se întâmplă ceva, domnule Jones, și nici n-ai habar ce” (“There’s something happening here, and you don’t know what it is, mr. Jones”), cum spunea Dylan în cântecul său din acea perioadă. Toate trimit la sentimentul că lucrurile au scăpat de sub control.
“Într-o țară în care îți poți fixa ceasul după sosirea unui tren…”
– imagine clasică pentru Saturn –
“…iar conductorul își cere scuze pentru o întârziere de un minut, nenumăratele pene de curent i-au forțat pe navetiști să plece mai devreme, ca să nu rămână blocați în cazul în care trenul s-ar opri pe neașteptate. Unele magazine au fost golite de produse esențiale precum orezul și laptele, determinându-l pe prim-ministru să facă un apel la calm. În tot acest timp, mai multe replici ale cutremurului, mari și mici, geamuri zguduite și nervi întinși la maximum. În timp ce muncitorii se străduiesc să prevină un dezastru nuclear la centralele afectate, la 170 de mile spre Nord, locuitorii orașului Tokyo au dubii dacă să se încreadă în garanțiile guvernului, care insistă că sunt în afara oricărui pericol. Seria de dezastre a reînviat ideea că acest oraș nu mai rezistă mult, care fusese apusă de când orașul s-a trezit din devastatarea bombardamentelor incendiare din Al Doilea Război Mondial. Mulți rămân în case, pentru a evita radiațiile pe care vântul le-ar putea sufla înspre ei. Alții se întreabă dacă n-ar fi mai bine să plece. Însă majoritatea japonezilor încearcă să-și păstreze etica pe care au învățat-o în copilărie: să dea tot ce au mai bun, să persevereze și să-și suprime propriile emoții pentru bunăstarea colectivă.”
Japonezii au o cultură foarte saturniană, diametral opusă cultului american pentru individualism. Robert Bellah a scris o carte împreună cu alți sociologi, în care este criticat individualismul Americii, numită “Habits of the heart” [Obiceiurile inimii]. Bellah este un expert în cultura japoneză, și spunea că dacă această carte ar fi fost scrisă pentru Japonia, ar fi fost despre refuzul individualismului. Însă cartea este despre America, unde individualismul este foarte răspândit. Ideea centrală este că japonezii au o capacitate de autocontrol, de reținere, pentru binele comunității, pentru binele țării.
…”Acești clienți, la peste 200 de mile sud față de epicentrul cutremurului, încă se luptă cu efectele acestuia. Sistemele computerizate ale băncilor au căzut sub povara multitudinii de oameni care încearcă să trimită bani rudelor și prietenilor din regiunile afectate.”
Aici vedem că elementele uraniene – sistemele electrice, computerele – au intrat în colaps (Saturn-Uranus).
“Japonezii se pregătesc de și mai multe pierderi. Marți, rata confirmată a decesurilor a fost de 3676 de persoane, cu încă alți 7558 dispăruți, dar aceste numere s-ar putea să fie subestimate; cadavre continuă încă să fie purtate de valuri la mal.”
Aceasta este o calitate specifică lui Saturn-Pluto: moartea în masă. În ceea ce privește cifra persoanelor decedate confirmate, aceasta este similară cu numărul de decese raportate în dezastrul 9/11, survenit în timpul ultimei opoziții Saturn-Pluto [din 2001]. Acum avem Saturn în careu cu Pluto. Saturn are o legătură cu moartea, însă Pluto este asociat nu doar cu moartea în general, ci cu moartea la scară largă, cu decesele în masă.
“În zona nordică a dezastrului japonez, aproximativ 440.000 de oameni locuiesc în adăposturi improvizate și centre de evacuare.”
Adesea, complexul Saturn-Pluto aduce calitatea de a trăi în cele mai sărăcăcioase circumstanțe, în condiții foarte grave de dificultate, devastare și deprivare elementală.
“Frigul năprasnic și vântul puternic au agravat suferința supraviețuitorilor, care înfruntă lipsa de hrană, combustibil și apă.”
Saturn reprezintă lipsa lucrurilor, deficitul, faptul de a nu avea. Iar Saturn-Pluto accentuează această lipsă cu o intensitate enormă. Pe de altă parte, Pluto este asociat cu combustibilul vieții (fuel of life), care acum este blocat.
“Echipe de salvare din treisprezece țări, unele asistate de câini, au continuat căutarea supraviețuitorilor, iar alte țări se pregătesc să trimită și ele oameni în ajutor. Elicopterele zboară dintr-o parte în alta, parte din mobilizarea a peste 100,000 de soldați, cele mai numeroase trupe mobilizate în Japonia de la Al Doilea Război Mondial, ajutând la munca de salvare și eliberare. În jurul centralei nucleare lovite [de dezastru] a fost impusă o zonă unde zborurile sunt interzise.”
Ultima parte a acestei fraze, unde se discută despre cât de mulți oameni au fost mobilizați pentru a ajuta în această criză de proporții, care aduc mâncare etcetera, este foarte grăitoare pentru dimensiunea pozitivă a complexului Saturn-Pluto. Am putea spune că această dimensiune Saturn-Pluto este determinare curajoasă a voinței în fața pericolului, a morții și a răului. Sigur, aici nu este cazul de determinare în fața răului, dar aceasta e o altă formă pe care acest principiu o poate îmbrăca. De asemenea, curajul în fața unei frici absolute, curajul de a rămâne pe poziții, puterea de organizare, tăria morală, determinarea, rezistența și perseverența necesare pentru a-ți îndeplini scopul căruia te-ai dedicat. Aceasta e dimensiunea pozitivă a lui Saturn-Pluto. Am remarcat această calitate în 1948, în podul aerian din Berlin, când aeronavele aliate, în special ale Statelor Unite, însă împreună cu cele din Regatul Unit au salvat Berlinul de Vest de la foametea datorată blocadei și încercărilor comuniștilor ruși de a-i depriva de orice fel de hrană. Zi după zi, zborurile au adus mii de tone de hrană și alte bunuri necesare, până la sfârșitul blocadei. Acesta este Saturn-Pluto. Sau i-am putea menționa pe toți muncitorii, pompierii și polițiștii care au intrat în clădirile distruse la 9/11, care au urcat în acele turnuri ca să salveze oameni, practic aventurându-se în ghearele morții, cu un o incredibilă hotarâre împotriva unor circumstanțe existențiale extrem de grave, de o maximă urgență și gravitate.
Putem observa că anul acesta civilizația modernă s-a confruntat cu crize pe palierele celor trei surse majore de energie: petrolul, cărbunele și energia nucleară. Am avut catastrofe uriașe în aceste ultime 12 luni: explozia de la Deepwater Horizon [20 aprilie 2010] din Golful Mexic și uriașele deversări de petrol, apoi explozia din mina de cărbune Upper Big Branch din Virginia de Vest [5 aprilie 2010], de asemenea alte explozii la mine din China și, bineînțeles, acum dezastrul nuclear din Japonia. Iar acestea reprezintă în sine evenimente catastrofice, tulburătoare, dar în același timp sunt simptome ale unei reconfigurări absolute a felului cum se va susține civilizația modernă: ce tip de energie vom folosi de acum, cum va arăta traiul nostru (modus vivendi)? Aceste mega-accidente înfățișează de asemenea o calitate extrem de caracteristică pentru ultimii trei ani, și anume starea continuă de gestionare a unei crize intense. Adesea persoanele și epocile Saturn-Uranus au o legătură cu ideea de gestionare a crizelor pentru că Uranus aduce neașteptatul, în timp ce Saturn vine cu neașteptatul anevoios, tricksterul în formă negativă, însă deopotrivă scoate la iveală capacitatea sau voința de a fi pregătit, de a te organiza, de a gestiona criza respectivă. Acestea sunt cuvinte cheie pentru Saturn: a gestiona, a (te) pregăti, a răspunde adecvat, într-o manieră disciplinată, bine gândită și organizată.
De exemplu, de când a preluat președinția, soarta lui Obama a fost o neîncetată gestionare a crizelor (criza financiară, printre multe altele) și, mai general, toate guvernele din lume se confruntă cu acest element. Acum, criza sau gestionarea crizei (Saturn-Uranus) capătă o amploare titanică (Pluto) și remarcăm că aceste crize și probleme sunt extrem de dificile, imprevizibile (Uranus) și, adesea, par insolubile. Așadar, probleme insolubile de o amploare catastrofică. Calitatea insolubilă provine de la Saturn, care blochează lucrurile și aduce probleme, și este impulsionată de Pluto către o situație fără ieșire, fără scăpare: nu poți rezolva problema.
Jung și Stan Grof sunt cei doi mari psihologi cu Saturn-Pluto, care de asemenea îl au pe Uranus într-un careu în T la Saturn-Pluto. De fapt, în ultimele două secole, singurele perioade când aceste trei planete au format un careu în T au coincis o dată cu nașterea lui Jung și încă o dată cu nașterea lui Grof. Practic, teoriile psihologice propuse de ei poartă această înțelegere a disponibilitații de a te confrunta cu situația unei probleme absolut insolubile. Uneori, nici nu trebuie să fii dispus să te confrunți, trebuie doar să confrunți problema sau criza, care adesea implică o tensiune polarizată a contrariilor. Iar menținând îndeajuns de mult această tensiune, aparent fără vreo lumină la capătul tunelului, și renunțând la mentalitatea de “a repara” ceva, putem avea experiența a ceea ce Jung numește “funcția transcendentă” [“tertium non datur“], care se activează și produce o sinteză neașteptată a opușilor, iar această coincidentia oppositorum determină o mișcare către un nou nivel de conștiință sau de ființă care transcende semnificațiile contradictorii ale celor doi opuși [și le înglobează]. Iar perspectiva lui Grof este similară, pentru că el susține că atunci când suntem în stări absolut critice, din care nu avem cale de scăpare din punct de vedere psihic, trebuie să le aprofundăm, să le intensificăm, să ne predăm pe cât posibil, oricât de agonizant ar părea, pentru că aici este de găsit soluția: iadul trebuie traversat. Putem înțelege această idee în cel mai viu și mai organic mod dacă ne gândim la paradoxul nașterii: atunci când suportăm contracțiile și pare că nu există cale de ieșire, în același timp are loc și propulsia, pare o suferință lipsită de sens. Însă tocmai această combinație dintre contracții și propulsie va duce la o nouă viață, chiar dacă suferim o imensă pierdere, pierderea pântecului mamei. Așadar, conceptul de “perinatal” este un fel de metaforă celulară, organică, fundamentală pentru tot acest proces de confruntare cu aceste crize insolubile și de descoperire a faptului că ele sunt condiția crucială pentru un nou mod de a fi.
O să mai spun câteva lucruri despre energia nucleară, și apoi vom trece la partea comică a zilei, despre care discutasem, și care probabil ne-ar prinde bine multora dintre noi în acest moment al săptămânii. Întreaga istorie a energiei nucleare este foarte strâns asociată cu ciclul Uranus-Pluto. De fapt, toate marile surse de energie care au impulsonat civilizația industrială modernă au apărut în timpul ciclului Uranus-Pluto, de pildă în timpul conjuncției de la începutul anilor 1700 s-a început exploatarea cărbunelui și a motorului cu aburi, apoi sub următoarea conjuncție a apărut exploatarea petrolieră, iar în urmă cu o sută de ani, în timpul opoziției Uranus-Pluto, a fost descoperită radioactivitatea, au fost izolate elemente precum uraniul, radiul și poloniul, Einstein a publicat articolul unde se regăsește faimoasa ecuație E=mc2, și tot în această perioadă, fizicianul Ernest Rutheford a afirmat, ludic, că dacă am diviza atomul, întreaga lume ar exploda într-o mare de fum. Iar în timpul următoarei alinieri tensionate Saturn-Pluto, careul anilor 1930, s-a întâmplat tocmai asta: atomul a fost divizat. Prima diviziune a avut loc în 1932, iar prima fisiune în 1934. Apoi, energia nucleară a devenit, în [timpul conjuncției Uranus-Pluto din] anii 1960, o sursă de energie în adevăratul sens al cuvântului. Anii ’60 și începutul anilor ’70 au fost o perioadă de glorie în ceea ce privește construirea centralelor nucleare, și încă ne aflăm în umbra acelor evenimente. In perioada actuală, pe la începutul perioadei de la aliniere a careului [Uranus-Pluto], au început discuții serioase legate de eficiența energiei nucleare ca posibilă soluție la criza climatică, din partea unor ecologi de marcă precum James Lovelock și chiar din partea Greenpeace, întrucât acest tip de energie nu conduce la încălzirea atmosferei. Iar acum, odată ce Saturn a intrat în configurație [formând un careu în T cu Uranus-Pluto], s-a declanșat această criză nucleară care reconfigurează complet planurile tuturor.
Trebuie să menționez și criza nucleară din 1962, criza rachetelor cubaneze, atunci când întreaga lume a simțit că războiul nuclear este iminent, eveniment care s-a desfășurat în timpul conjuncției Uranus-Pluto. Și cu siguranță, era posibil ca această putere titanică a energiei atomului să explodeze pur și simplu, acest sentiment plutea în aer. Însă Jupiter forma atunci o opoziție cu Uranus-Pluto și asta a produs o senzație globală palpabilă de eliberare atunci când administrația Kennedy și Kremlinul condus de Hrușciov au ajuns la un compromis și n-a mai fost război nuclear. Îi datorăm atât de mult judecății lui John Kennedy și calmului de care a dat dovadă în acea situație extrem de presantă din acele zece zile din octombrie 1962. Acest sentiment Jupiter-Uranus este tranzitul de “Slavă Domnului!”, pentru că mulțumită lui Dumnezeu am scăpat ca prin urechile acului de o situație cu potențial apocaliptic, ajungând la un deznodământ fericit și simțindu-ne extrem de eliberați.
Foarte mulți oameni care făceau terapie cu LSD în anii 1960, pe la jumătatea acestei decade, când Saturn forma opoziție cu Uranus și Pluto au avut, experiențe, mai ales în zona perinatală, în care aveau o impresie extrem de vie că în psihicul lor explodează o bombă nucleară. Stan mi-a vorbit despre asta. Experiența lor era atât de vie, încât își smulgeau apărătoarele de ochi (eye shades), fiind absolut siguri că în orașul respectiv fusese detonată o bombă atomică. Acestea aveau loc fie în Praga, fie în Baltimore, unde Stan conducea zilnic sesiunile de terapie cu LSD. Pare că momentul exploziei nașterii, când deodată este atât de multă lumină și se eliberează atât de multă putere distructivă titanică, îmbracă fenomenologia unei explozii nucleare. Asta este Uranus-Pluto, și în special Uranus-Pluto în opoziție cu Saturn, configurație care a fost activă între 1964-1967 și chiar începutul lui 1968, acest tip de sentiment plutea în aer atunci.
O să vă pun o piesă din acea perioadă, care înfățișează această intensitate titanică. Este vorba despre piesa trupei Beatles, “A Day In the Life”, de pe albumul “Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band”, una dintre cele mai bune pe care le-au compus vreodată. Piesa a fost scrisă de John Lennon și Paul McCartney. John a scris partea cu “I read the news today…”, iar Paul McCartney a scris partea care începe cu “Woke up, got out of the bed, Dragged a comb across my head…”. Au pus bucățile cap la cap și voila! Însă ideea acelui crescendo i-a aparținut lui John Lennon. Iar George Martin, care ar trebui considerat cel de-al cincilea beatle, marele producător care a fost cu formația de la bun început, a acceptat ideea lui John Lennon și practic a construit acest crescendo folosind echipamente electronice și o orchestră. Mulți oameni au avut această experiență în mod direct, fie în urma unei sesiuni cu LSD, printr-o tehnică puternică de respirație, printr-un ritual șamanic (shamanic descent) sau criză spirituală (spiritual emergency) în care simți că se activează energii vulcanice extrem de puternice și pur și simplu crezi că întreg trupul îți va exploda. Mamele au această experiență în momentul nașterii, când iese bebelușul simt că le explodează efectiv corpul. Sigur că nu toate mamele au această experiență, însă adesea nașterea poate lua o astfel de formă. Trupa Beatles a reușit să exprime această calitate prin crescendo-ul de care ziceam, într-o piesă în care apar din nou acele dubii cu privire la realitatea cotidiană, pe care John Lennon știa să le înfățișeze atât de bine.
O să vă pun această piesă. Cu toții știm foarte bine “A Day In the Life”, așa că m-am gândit să vă pun o altă versiune, foarte emoționantă (powerful). Cu câțiva ani în urmă, George Martin și-a adunat prietenii și i-a pus pe fiecare să facă o versiune proprie a unei piese Beatles. Astfel, Robin Williams și Bobby McFerrin au cântat “Come Together”, Jim Carrey a cântat “I Am the Walrus” și Sean Connery a făcut o versiune foarte drăguță a piesei “In My Life”, în care doar a rostit versurile pe muzică. Iar persoana care a interpretat “A Day In the Life”, cu acel extraordinar crescendo, a fost Jeff Beck. Este o versiune instrumentală. Un lucru legat de harta lui Jeff Beck: el are o conjuncție Soare-Venus-Saturn în careu cu Neptun, este o melancolie pătrunzătoare în felul său de a cânta la chitară, așa cum poate fi observat în piese precum “Cause We’ve Ended As Lovers“, scrisă câtiva ani mai târziu, în 1974. În această versiune a piesei “A Day In the Life” el aduce această calitate melancolică din prima strofă, folosindu-se numai de chitară, apoi trece la acel crescendo, și vreau să simțiți ascultând-o acea energie asemănătoare puterii nucleare, titanică, vulcanică, atât de caracteristică acestei perioade. Cred că toată lumea poate simți acest lucru acum [în 2011]. Totul era mult mai calm în pleroma psihicului colectiv în urmă cu cinci-zece-cincisprezece ani. Dar acum suntem la un cu totul alt nivel al transformării, de ordin perinatal și simțim asta în aer pentru că afectează toate nivelele experienței umane.
Este limpede cât de bun este George Martin ca producător. Am pus CD-ul pe un sistem audio care nu este tocmai cel mai bun, dar s-a descurcat onorabil. În orice caz, Jeff Beck este un chitarist atât de talentat. Pe măsură ce te conectezi (tuned in) dacă lași melodia să intre în corpul tău și în emoții, poți simți cum energiile se ridică și devin din ce în ce mai puternice, cu o senzație particulară că totul va scăpa de sub control. “O, nu, o să explodez, o să fie prea mult, o să fie rău.” Acela e Saturn care încearcă să țină lucrurile sub control. Saturn este structura ego-ului din câmpul psihosomatic, structura care încearcă să țină sub control energiile vulcanice ale id-ului, să le mențină în limitele civilizației cotidiene. Și această structură simte că nu le mai poate ține sub control, că totul va exploda. Iar artiștii au reușit să surprindă acest aspect, atât în piesa originală Beatles din 1967, când a apărut albumul Sgt. Pepper, cât și în coverul pe care l-am ascultat. Asta încerc să circumscriu aici, calitatea specifică a combinației acestor trei planete.
În general, accidentele și crizele structurale țin mai degrabă de implicarea lui Saturn-Uranus. De exemplu, accidentul de la Cernobîl a avut loc în timpul conjuncției Saturn-Uranus din aprilie 1986. Această conjuncție forma la rândul ei o conjuncție triplă largă cu Neptun, dar în formație destul de strânsă de midpoint [n. tr. Uranus se afla foarte aproape de mijlocul distanței dintre Saturn și Neptun, iar la explozia de la Cernobîl din 26 aprile 1986 era în conjuncție aplicantă cu Ascendentul momentului!]. Asta mă aduce la ultima asociere arhetipală pe care mi-am propus să o tratez în această discuție despre energia nucleară, pericolele și istoricul acesteia, pentru că în acest caz, conjuncția Saturn-Neptun este de interes.
Observați că Saturn formează acum [16 martie 2011] un sesquicareu strâns cu Neptun, vedeți acea linie roșie punctată. Pentru a recunoaște rapid și mai ușor aceste două aspecte minore importante, semi-careul și sesqui-careul, puteți folosi această metodă. Semicareul este jumătate dintr-un careu, adică 45°, iar pentru a-l observa foarte rapid, parcurgeți un semn întreg, în cazul nostru de la 15° Balanță la 15° Scorpion, apoi încă jumătate din această distanță, și ajungem la 29° Scorpion – 0° Săgetător. Iar dacă avem un sesquicareu, știm că el este cât un careu și un semicareu, adică 135°. Și ca să îl observăm rapid, plecăm dintr-un punct dat la distanță de patru semne, în trigon. În cazul nostru, Saturn formează un trigon strâns cu Venus. Trecem peste acest aspect, și mai înaintăm 15°, și astfel ajungem la sesquicareu. În exemplul nostru, observăm că în preajma acestui punct, la 14° și 8′ distanță, se află Neptun. Dacă am fi plecat exact de pe gradul 0°, am fi remarcat distanța exactă de 135°, dar în acest caz avem un orb de 1°.
Așadar, în fundal[ul evenimentelor din Japonia] se află Saturn-Neptun. Complexul Saturn-Neptun, în manifestarea sa negativă, este asociat cu probleme ce țin de contaminare, boala radiațiilor, pericolul invizibil, patologii nevăzute, afecțiuni debilitante, otrăvire. De exemplu, accidentul de la centrala nucleară Three Mile Island 1 s-a produs în 1979, în timpul unui careu Saturn-Neptun. Mare parte din cunoașterea noastră privind boala radiațiilor cauzată de exploziile nucleare provine de la evenimentele din Nagasaki și Hiroshima din 1945, din timpul careului Saturn-Neptun al acelei decade. De asemenea, Saturn-Neptun este vizibil în folosirea armelor chimice, care au apărut pentru prima oară în Primul Război Mondial, când în Europa începuse să fie utilizat gazul ca armă de război. Asta se întâmpla în timpul primei conjuncții Saturn-Neptun a acestui secol, activă între 1916-1918/1919. De asemenea, Saddam Hussein a folosit arme chimice și biologice sub următoarea conjuncție Saturn-Neptun din 1988. Același complex poate fi remarcat în poluarea industrială. Vă mai amintiți, poate, filmul Erin Brockovich. Pelicula a apărut în timpul ultimului careu Saturn-Neptun de la sfârșitul anilor 1990 și descrie procesul dintre PG&E (Pacific Gas and Electric Company) și Erin Brockovich (jucată de Julia Roberts). În timpul opoziției dintre Saturn și Uranus-Pluto din 1964, paradigmatic a fost filmul Dr. Strangelove, care a surprins pericolul nuclear global și posibilitatea ca psihicul colectiv să se confrunte cu apocalipsa din cauza unui război nuclear.
Acum nu ne îngrijorează propriu-zis explozia nucleară, ci radiațiile provocate de aceasta, care se corelează cu Saturn-Neptun. Saturn-Uranus-Pluto reprezintă evenimentul mai general, cadrul, iar aici mă refer la cutremur, tsunami, colapsul structurilor centralelor nucleare etc. Însă acum, în prim-plan este sesquicareul Saturn-Neptun, care este foarte strâns, care se corelează deopotrivă cu radiațiile în sine, dar și cu teama de radiații, cu toată panica din jurul lor. De exemplu, Saturn-Neptun a avut o legătură cu poliomielita și virusul gripal. Epidemia de gripă din 1919 a avut loc în timpul unei conjuncții Saturn-Neptun, iar în timpul conjuncției din 1953-1954 epidemia de poliomelită s-a instalat cel mai pregnant în psihicul colectiv, frica de poliomelită stăpânea lumea. În acei ani, părinții nu-și lăsau copiii să meargă la ștrand, pentru că frica de inamicul invizibil era deosebit de puternică. Această frică de radiații, teama ca nu cumva radiațiile să traverseze oceanul, nivelul ridicat de anxietate sunt fenomene Saturn-Neptun.
Este nevoie de o judecată foarte lucidă pentru a lucra cu Saturn-Neptun, pentru a putea distinge între ceea ce vine într-adevăr ca un pericol din realitatea exterioară și ceea ce rezidă în interiorul psihicului ca o fantomă ce ne bântuie.
Alte articole de Richard Tarnas în limba română:
Introducere în analiza astrologică arhetipală
Doi pețitori: o parabolă
Făurirea Sinelui, Dezvrăjirea Universului
Ciclul Saturn-Pluto: Războaiele Mondiale, Războiul Rece și 11 Septembrie
Ciclul Saturn-Pluto: Ascensiunea conservatorismului
Ciclul Saturn-Pluto: Contraste și tensiuni istorice
Ciclul Saturn-Pluto: Divizare, rău și teroare
Ciclul Saturn-Pluto: Determinism istoric, Realpolitik și apocalipsă
Ciclul Saturn-Pluto: Curaj moral, înfruntarea Umbrei și tensiunea contrariilor
Ciclul Saturn-Pluto: Moby Dick și adâncimile naturii
Ciclul Saturn-Pluto: Opere de artă paradigmatice
Ciclul Saturn-Pluto: Făurind structuri profunde
Însemnări asupra atacului de la World Trade Center
Rolul astrologiei într-o civilizație aflată în criză
Suflet și Cosmos
Cosmologia Arhetipală: scurtă descriere
Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (I)
Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (II)
Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (III)
Idealul și Realul (I)
Idealul și Realul (II)
Sfaturi pentru astrologi
Sincron și Diacron: Rick Tarnas despre Cosmos și Suflet