Introducere în analiza astrologică arhetipală

Timp de lectură: 30 minute

 

Richard Tarnas

Reprodus cu permisiunea autorului după “Introduction to Archetypal Astrological Analysis,” 1987
 
 

Cuprinsul articolului

Trei aspecte preliminare

Ce este un arhetip?
Chestiunea raportului dintre liberul arbitru și determinism
Problematica mecanismului cauzal, sau de ce funcţionează astrologia


Planetele

Soarele
Luna
Mercur
Venus
Marte
Jupiter
Saturn
Uranus
Neptun
Pluto


Aspecte
Tranzite
Comentarii finale
 
 
O astrogramă sau o hartă natală este un portret al cerului la momentul nașterii. Soarele, Luna și planetele sunt poziţionate pe hartă într-un mod care reflectă pozițiile lor în jurul Pământului la naştere. De exemplu, poziția în care este plasat simbolul Soarelui pe hartă reflectă perioada din zi în care s-a născut persoana respectivă: astfel, dacă cineva a fost născut la amiază, Soarele va fi în partea de sus a hărţii (numită Mijlocul Cerului), în timp ce, dacă persoana s-a născut în zori, Soarele va fi simbolizat ca și cum s-ar afla la răsărit în partea stângă a hărţii, în apropierea orizontului estic (denumit Ascendent).
 
Principala diferență între harta natală și realitatea astronomică pe care o întruchipează este faptul că harta natală are două dimensiuni in loc de trei și că nu reflectă diferitele distanțe la care se află planetele față de Pământ. Ceea ce transmite harta natală este tiparul exact al relațiilor unghiulare existente între planete și Pământ la momentul și locul nașterii unei persoane.
 
Principiul de bază al astrologiei este că planetele au o legatură fundamentală, cosmică, cu forțe sau principii arhetipale specifice care influențează existența umană, și că tiparele formate de planetele de pe cer corespund semnificativ cu tiparele problematicii umane de pe Pământ. La nivel individual, se consideră că pozițiile planetelor la momentul și locul nașterii unei persoane corespund tiparelor arhetipale de bază ale vieții și caracterului persoanei respective.
 
Astrologia face posibilă o înțelegere aprofundată a vieţii individului – a ciclurilor sale, a suişurilor și coborâșurilor din viaţa sa, a crizelor și descoperirilor, a perioadelor de schimbare majoră și de transformare – prin studiul tranzitelor. Tranzitele apar atunci când planetele care se află la momentul respectiv pe cer formează anumite tipare geometrice în raport cu pozițiile planetelor în momentul naşterii unei persoane. Natura acestor modele – și anume care sunt planetele implicate și modul în care acestea sunt poziționate – pare a fi corelată într-un mod surprinzător de consistent cu caracterul arhetipal al experiențelor pe care persoana tinde să le aibă în acel moment.
 
 

Trei aspecte preliminare

Pentru început, aș dori să abordez trei aspecte importante pe care oamenii trebuie să și le clarifice atunci când abordează astrologia. Primul se referă la natura arhetipurilor, al doilea implică problema determinismului în raport cu liberul arbitru, iar al treilea se referă la natura mecanismului cauzal al astrologiei, sau de ce funcționează aceasta. Aceste trei aspecte sunt strâns corelate între ele.
 

Ce este un arhetip?

Arhetipurile pot fi înțelese și descrise în multe feluri, și, de fapt, o mare parte din istoria gândirii occidentale de la Platon și Aristotel încoace, a fost preocupată chiar de această întrebare. Dar pentru scopurile noastre actuale, putem defini un arhetip ca un principiu universal sau o forță care afectează – constrânge, structurează, pătrunde – psihicul și comportamentul uman pe mai multe niveluri. Ne putem gândi la arhetipuri ca la instincte primordiale, așa cum a făcut Freud, sau ca la principii transcendente originare, așa cum a făcut Platon, sau ca la zei ai psihicului, aşa cum o face James Hillman. Arhetipurile (de exemplu, Venus sau Marte) par să aibă o calitate transcendentă, mitică, dar, cu toate acestea ele au şi expresii psihologice foarte specifice – ca de exemplu dorința de a iubi și experimentarea frumuseții (Venus) sau impulsul spre activitate puternică și agresivitate (Marte). Mai mult decât atât, arhetipurile par să funcționeze atât în exterior cât și în interior, căci ele se pot exprima atât ca impulsuri și imagini provenite din interiorul psihicului, cât și ca evenimente și situații în lumea exterioară.
 
Jung concepea arhetipurile ca şi constituenți de bază ai psihicului uman, împărtăşiți de către toate ființele umane din diverse culturi, și le considera ca fiind expresii universale ale unui inconştient colectiv. Mult mai devreme, tradiția platonică considera arhetipurile ca fiind nu numai psihologice, ci și cosmice și obiective, ca forme primordiale ale unei Minţi Universale care transcende psihicul uman. Astrologia pare să susțină punctul de vedere al lui Platon, precum și pe cel al lui Jung, pentru că oferă dovezi că arhetipurile jungiene nu sunt vizibile numai în psihologia, experiența și comportamentul uman, ci sunt, de asemenea, legate de macrocosmosul în sine – de planete și de mișcările lor din ceruri. Astrologia susține astfel ideea străveche a unui anima mundi, sau suflet al lumii, din care face parte și psihicul uman. Din această perspectivă, ceea ce Jung numește inconștientul colectiv poate fi privit ca fiind încorporat în cele din urmă în cosmosul însuşi.
 
 

Chestiunea raportului dintre liberul arbitru și determinism

Se considera în trecut că astrologia dezvăluie soarta predestinată a unei persoane și că harta natală este deterministă, în mod rigid. Cu toate acestea, corect înţeleasă, astrologia poate servi pentru a crește foarte mult gradul de libertate personală, in loc a o limita. În parte, aceasta se datorează faptului că conștientizarea structurilor arhetipale de bază și a semnificațiilor care reies din studiul unei hărţi natale permite să se amplifice gradul de conştienţă privind sarcina individului de a-și împlini potențialul cel mai profund, natura sa autentică. Dar caracterul emancipator al astrologiei derivă și din faptul că, cu cât înțelegem mai profund forțele arhetipale care afectează viața noastră, cu atât putem fi mai liberi în raport cu ele. În cazul în care suntem cu totul inconștienţi față de aceste forțe puternice, suntem ca niște marionete ale arhetipurilor: vom acționa în conformitate cu motivațiile inconștiente, fără nici o posibilitate de a fi agenți inteligenți care interacționează cu aceste forțe. Mai precis, cu cât suntem mai conștienți de arhetipuri, cu atât putem răspunde cu o mai mare autonomie și conștiință de sine. Aceasta este, desigur, întreaga rațiune a psihologiei abisale, de la Freud și Jung încoace – de a deveni conștienți de inconștient, pentru a ne elibera din robia acțiunii oarbe, pentru a explora și a experimenta forțele ascunse din psihicul uman. Marele merit al astrologiei este faptul că pare să dezvăluie foarte precis care arhetipuri sunt deosebit de importante pentru fiecare persoană, modul în care ele interacționează unele cu altele, precum şi când și în ce mod este cel mai probabil să fie exprimate în cursul fiecărei vieți.
 
În legătură cu această problemă este chestiunea nașterii noastre, și cât de arbitrară este soarta prin care ne este atribuit ceva atât de important ca harta natală cu configurațile ei planetare specifice. Personal, cred că circumstanțele nașterii noastre nu sunt întâmplătoare, ci sunt într-un anumit sens o consecință a caracterului nostru spiritual și karmic. La fel ca mulți alții, am ajuns să cred că noi alegem circumstanțele vieții noastre, alegem familia, cultura și epoca în care ne naștem, și că această alegere este făcută oarecum de la un nivel mai înalt al ființei noastre spirituale decât cel de care suntem conștienți în mod obișnuit.
 
Din acest punct de vedere, astrograma nu reprezintă structura de tip închisoare a sorţii noastre inexorabile atribuită la întâmplare, ci poate fi văzută mai degrabă ca definirea structurii de bază a potențialului nostru aflat în dezvoltare – ceea ce sugerează talentele și încercările personale cu care am ales să lucrăm în această viaţă și prin care am ales să evoluăm. Astrologia pune în lumină dinamica arhetipală fundamentală care condiționează profund viața noastră, ceea ce nu înseamnă că ea determină viața noastră la modul absolut. Deoarece răspunsul nostru personal la viață conține întotdeauna un element de imprevizibilitate și libertate potențială și pentru că astrologia oferă o mai bună înțelegere a complexelor noastre arhetipale de bază și a manifestării lor în timp, atunci cunoașterea astrogramei noastre natale și a tranzitelor poate îmbogăți in mod semnificativ gama de opțiuni, flexibilitatea si inteligenţa cu care abordăm viața. Studiul astrologiei poate fi extraordinar de eliberator.
 
 

Problematica mecanismului cauzal, sau de ce funcţionează astrologia

Mi se pare puțin probabilă teoria conform căreia planetele trimit un fel de emanații fizice care influențează cauzal evenimentele din viața umană într-un mod mecanicist. Gama de coincidențe între pozițiile planetare și existența umană este pur și simplu prea vastă, prea complexă experiențial, prea subtilă estetic și infinit creativă pentru a fi explicată exclusiv prin factori fizici. Eu cred că o explicație mai plauzibilă și mai cuprinzătoare este faptul că universul este inspirat și pătruns de un tipar holistic fundamental, care se extinde la fiecare nivel, astfel încât să existe o sincronicitate constantă sau corelație semnificativă între evenimentele astronomice și evenimentele umane. Acest lucru este reprezentat în axioma ezoterică de bază “precum în cer, aşa şi pe pământ”, care reflectă un univers ale cărui părți sunt integrate într-un ansamblu inteligibil.
 
Din această perspectivă, planetele în sine nu “provoacă” nimic în viața noastră, la fel cum limbile unui ceas indică acum ora 19:30 dar nu determină ce oră să fie în acest moment. Mai degrabă, pozițiile planetare indică starea cosmică a forțelor arhetipale la momentul respectiv. Faptul că planetele par să indice în mod constant aceste lucruri cu atât de multă precizie, sugerează că ordinea cosmică este mult mai profundă și pătrunzătoare decât arată credințele noastre convenționale. Dar relația dintre un model planetar specific și o experiență umană este văzută cel mai bine ca fiind o corelație semnificativă sau corespondență, și nu una de cauzalitate liniară simplă.
 
Există, totuși, un sens în care legătura de cauzalitate face parte din perspectiva astrologică şi anume, conceptul de cauzalitate arhetipală (comparabilă cu conceptele lui Aristotel despre cauzele formale și finale). În timp ce planetele fizice în sine pot avea doar o conexiune sincronă cu o experiență umană dată, acea experiență este cu toate acestea afectată sau cauzată – influenţată, modelată, impulsionată, manifestată – de arhetipurile planetare relevante, iar în acest sens este destul de firesc să vorbim, de exemplu, despre Saturn (ca arhetip) care “influențează” individul într-un anumit mod, sau care “guvernează” anumite tipuri de experiență.
 
De ce ar stabili comosul o corespondență sistematică între tiparele planetare și tiparele arhetipale ale vieților omenești? Există mai multe răspunsuri la această întrebare, dar unul mai proeminent sugerează o splendoare intrinsecă a universului, o revărsare de inteligență și încântare cosmică revelându-se în această perpetuă împerechere între matematica astronomiei și poezia mitului. Dar, în termeni mai pragmatici, umani, sentimentul meu în ce priveşte astrologia, este că această coincidență constantă între pozițiile planetare și viețile umane există ca un fel de cod universal care să poată fi descifrat de mintea umană, pentru ca noi să ne putem înțelege mai bine pe noi înșine și lumea noastră, să putem redescoperi conexiunea noastră profundă cu cosmosul și să fim ființe umane mai complete.
 
 
 
Există două categorii care sunt cele mai importante pentru înțelegerea dinamicii arhetipale a unei hărţi natale și a tranzitelor: planetele și aspectele. Planetele reprezintă forțele arhetipale esențiale în sine, în timp ce aspectele – relațiile unghiulare dintre planete, adesea indicate pe hartă de liniile trasate între simbolurile planetare – reflectă natura generală a interacțiunii dintre aceste forțe arhetipale. În primul rând, voi sublinia semnificațiile planetelor individuale, apoi pe cele ale aspectelor.
 
 

Planetele

Soare      Jupiter
Lună        Saturn
Mercur     Uranus
Venus      Neptun
Marte       Pluto
 
Există zece arhetipuri planetare care formează baza oricărei analize astrologice. (Urmând tradiţia sistemului antic grecesc original, termenul de “planetă” în astrologie include Soarele și Luna precum și Mercur, Venus, Marte, și altele.) Cu toate că fiecare arhetip planetar joacă un rol important în harta unei persoane, în anumite moduri, cele mai semnificative din punct de vedere personal sunt Soarele si Luna.
 
 
Soarele
reprezintă principiul central al energiei vitale și personalitatea conștientă în harta natală. Așa cum Soarele este entitatea centrală în sistemul solar, la fel, Soarele este și entitatea centrală în psihicul individual reflectat în harta natală. Soarele reprezintă centrul identității personale, ego-ul conștient, sfera voinței individuale autonome, și este asociat cu manifestarea personalității individuale și cu exprimarea de sine. El guvernează impulsurile energetice de bază, voința de a exista, de a se exprima în mod dinamic ca individ autonom. Soarele reprezintă acea expresie dinamică a voinței personale, care influențează și se bazează pe toate celelalte energii planetare. Este partea din noi care, simplu spus, se străduiește să existe: să “strălucească”, să creeze, să realizeze, să se manifeste. Este strâns corelat cu identitatea personală de bază în viață: “Eu sunt John Smith, asta este cine sunt, ce am făcut, încotro mă îndrept”, etc. In termeni mitici, Soarele este asociat cu arhetipul eroului, și are o natură yang.
 
Când Soarele formează un aspect major cu o altă planetă în harta natală a unei persoane (de exemplu, o conjuncție cu Venus sau o opoziție cu Marte), atunci acest al doilea arhetip planetar va tinde să fie deosebit de important în viața și caracterul persoanei în cauză, infuzând calitățile sale în energia de bază a eu-lui reprezentat de Soare. De aceea, orice aspecte majore ale Soarelui sunt de o mare importanță în harta natală a unei persoane. De asemenea, atât în hărţile natale ale femeilor, cât şi în cele ale bărbaţilor, Soarele tinde să reflecte figurile masculine semnificative din viața persoanei respective.
 
 
Luna
prin contrast, reprezintă partea feminină a psihicului, Anima în terminologie jungiană. Aceasta este strâns asociată cu personalitatea emoțională și instinctiv receptivă, cu baza psihosomatică a persoanei și cu relația timpurie mamă-copil. Luna simbolizează, într-un fel, pântecele sau matricea persoanei. În timp ce Soarele reflectă simţul individualităţii autonome conștiente, identitatea și voința personală și are o natură mai activă și mai auto-direcţionantă, Luna reprezintă mai mult caracterul psihologic fundamental latent al unei persoane – acele părți ale sale care sunt mai ascunse ego-ului conștient – şi are o natură mai receptivă și spontan reactivă. În particular, Luna corespunde sentimentelor și acelor tipare psihologice omniprezente, dar în mare măsură inconștiente, care se regăsesc ascunse în trecutul persoanei. Nu este vorba despre faptul că Luna este pur și simplu inconștientul; mai degrabă, Luna este arhetipal asociată cu lucrurile faţă de care eu-l modern tinde să fie inconștient: baza sau matricea emoțională, fizică, imaginară, familială și ancestrală a psihicului.
 
Luna corespunde modului în care persoana se simte faţă de ea însăşi, chiar înainte de a se gândi la ea însăşi – precum și modul în care tinde să se raporteze în mod spontan la alții și la diferite situații ale vieții. La fel ca și ciclurile și fazele Lunii în continuă schimbare, partea lunară a psihicului, asociată cu stările de spirit şi sentimentele persoanei, tinde să fie schimbătoare și are un caracter fluctuant, deși la un alt nivel, caracteristicile sale profund întipărite sunt foarte persistente. Luna se preocupă de modul de răspuns psihosomatic imediat faţă de viață, încă din primii ani de viață, care este, pe de o parte, o chestiune de moștenire și pe de altă parte, un aspect dezvoltat în decursul interacțiunilor timpurii ale individului cu lumea – mai ales cu mama și cu alte figuri materne, cu familia sa (frați, tată) și mediul iniţial de acasă, în general. Ea guvernează sentimentul de apartenență (sau lipsa lui), modul în care persoana tinde să educe și să fie educată, și este asociată atât cu instinctul matern, cât și cu nevoile și instinctele din perioada de formare și din copilărie. Mai târziu în viață, Luna reflectă natura tuturor relațiilor intime, familiale și de altă natură, precum și propria viață de familie. În termeni mitici, Luna este asociată cu anumite aspecte ale Marii Zeiţe Mame, și are o natură yin.
 
Din nou, ca și în cazul Soarelui, dacă se formează un aspect major între Lună si o altă planetă într-o hartă natală, acest al doilea arhetip planetar va tinde să aibă o semnificaţie deosebită în viața persoanei respective. Dar, în acest caz, acel al doilea arhetip va tinde să se manifeste prin acele părți ale vieții unei persoane care sunt guvernate de Lună: emoţii şi stări de spirit, copilărie timpurie şi copilărie, mamă şi mediu familial timpuriu, relații intime și viață de familie, și așa mai departe. De asemenea, atât în hărţile natale ale femeilor, cât și în cele ale bărbaților, Luna tinde să reflecte figuri feminine semnificative în viața persoanei.
 
Este important să ne amintim că atât femeile cât și bărbații au atât Soarele, cât și Luna, arhetipurile de bază, masculin și feminin, prezente în psihicul lor. Aceste principii reprezintă marea polaritate yang-yin, care pătrunde în tot ce există. Nu este clar cât de mult din “naturile” noastre masculină și feminină este condiționat cultural și cât de mult este înnăscut, deși cu siguranță pare a exista o rezonanță intrinsecă mai mare între arhetipul Lunii și corpul și psihicului unei femei, din cauza fertilităţii și capacităților sale de hrănire și creștere a celorlalți. Cu toate acestea, la un alt nivel, atingerea unui echilibru interior între aceste două polarități fundamentale – între lupta pentru individualitate și sentimentul conexiunii cu un întreg mai mare, între activ și receptiv, voință și sentiment, conștient și inconștient, sine si psihic, pare a fi una dintre principalele provocări pentru toate ființele umane.
 
 
Mercur
reprezintă principiul minţii, gândirii și mișcarea sau schimbul de idei prin vorbire, scriere, precum și alte forme de comunicare. El reglementează capacitatea de a conceptualiza și de a comunica, de a articula, de a folosi cuvinte și limbaj, pentru a analiza și înțelege, de a învăţa, a percepe, medita, transporta şi conecta. Arhetipul Mercur este asociat cu figura mitică grecească Hermes, Mercurul Roman, mesagerul zeilor. Un aspect important între Mercur și o altă planetă tinde să se coreleze cu modul în care procesele mentale şi neuronale au tendinţa să funcţioneze, modul în care persoana oferă și primește informații, precum și natura educației și viziunea intelectuală a acesteia.
 
Venus
reprezintă principiul iubirii și frumuseții. Venus este Eros, așa cum Mercur este Logos. Venus guvernează dorinţa de a fi implicat în relațiile romantice și sociale, de a atrage și de a fi atras de alții, de a se angaja în activități artistice, de a căuta armonia și plăcerea estetică sau senzuală. Arhetipul Venus este asociat cu figura mitica greacă a Afroditei, cu Venus, zeița romană a dragostei și a frumuseții. Aspectele majore caracteristice lui Venus tind să se coreleaze cu modul în care o persoană dăruieşte și primește iubire și afecțiune, natura ei în relațiile sociale și romantice, precum și caracterul impulsului artistic și sensibilitatea estetică a acesteia.
 
 
Marte
reprezintă principiul forței energice. El simbolizează acea parte a psihicului care ne îndeamnă să acționăm, pentru a ne afirma, să luptăm, să avansăm și să ne împotrivim, să fim curajoşi și puternici, să fim competitivi sau combativi. Marte este războinicul arhetipal: el guvernează capacitatea de agresivitate, furie și energia fizică, precum și tendința de a se accidenta, violența și impulsivitatea. Este legat de activitatea sportivă, și, de asemenea, ca o completare polară a lui Venus, guvernează aspectul yang al sexualității. Arhetipul Marte este asociat cu figura mitică grecească Ares, Marte la romani, zeul războiului. Aspectele majore care îl implică pe Marte constituie un indicator al tendinţei de a acţiona şi de a se afirma în viață și modul în care este experimentat conflictul și agresiunea.
 
 
Jupiter
reprezintă principiul expansiunii și succesului. El guvernează tendința de a se extinde și a creşte, de a eleva și înnobila, de a căuta ceea ce este mai bun sau mai înalt, de a îmbunătăți și a amplifica, pentru a încorpora ceea ce este extern, pentru a alcătui un întreg mai mare. El guvernează, de asemenea, tendința de a experimenta succesul, onoarea, abundenţa, fericirea și norocul și este asociat cu generozitatea, dărnicia, liberalismul, mândria și optimismul. În plus, Jupiter corespunde unei preocupări legate de idealurile și principiile morale și filozofice, cu perspective largi şi cuprinzătoare, cu imboldul de diversificare intelectuală și culturală și, în general, cu lupta pentru diversificarea experienței (de exemplu, prin călătorii, lecturi cuprinzătoare, explorare interioară, etc.). Pe latura negativă, Jupiter este corelat cu tendinţa spre exces, inflație, extravaganță, preocupare exagerată în ce priveşte bogăția și statutul, auto-indulgență, îngâmfare, încredere exagerată în sine și sentimentul superiorităţii personale.
 
Arhetipul Jupiter este asociat cu figura mitică grecească a lui Zeus, regele zeilor olimpieni, Jupiter la romani; numit Marele Benefic, este legat, de asemenea, de zeiţa Fortuna și Providență. Aspectele majore din harta natală care îl implică pe Jupiter tind să indice natura propriei experiențe a expansiunii personale, a experienţei de creștere și a succesului în toate domeniile vieții, precum și modul în care impulsurile în aceste direcții ar putea fi excesive.
 
 
Saturn
este următorul arhetip planetar care trebuie discutat și, pentru că acesta este un arhetip deosebit de complex, îl voi descrie mai în detaliu. Saturn reprezintă principiul limitei, al structurării și necesităţii. El guvernează lumea materială, timpul, tradiția, trecutul, îmbătrânirea, moartea și sfârşiturile. Arhetipul Saturn este asociat cu figura mitică grecească Kronos, tatăl sever al zeilor, cu Saturn la romani. Numit Marele Malefic în astrologia tradițională, acesta este asociat cu figuri arhetipale ca Destinul, Părintele Timp, Moartea și Doamna cu Coasa. În psihologia jungiană și arhetipală, Saturn este adesea numit Senex.
 
Saturn reprezintă structura dură a lucrurilor, principiul realității, linia de jos. Ca natură este in multe feluri opusul lui Jupiter: acolo unde Jupiter expansionează și garantează succesul, Saturn comprimă și inhibă; acolo unde Jupiter este liberal și mărinimos, Saturn este conservator și strict; acolo unde Jupiter înalţă, Saturn oprimă. Intr-adevăr, Saturn poate apărea ca fiind o planetă exclusiv negativă în panteonul astrologic, deși, de fapt, situația este mult mai complicată. Saturn se opune și limitează, dar făcând aceasta, întărește, şlefuieşte, făureşte, dă substanță și solemnitate sufletului nostru, ne face reali.
 
Dintr-un punct de vedere important, Saturn este guvernatorul hărţii natale în sine, pentru că Saturn este Timpul, Chronos, precum și cel care stabilește un moment în timp, cel care creează prin naștere o întrupare separată a realității, și apoi susține și rezolvă prin timp toate semnificațiile și provocările acelui moment arhetipal.
 
Saturn este arhetipul care guvernează structura vieților noastre. El este matricea lucrurilor, ceea ce oferă în acelaşi timp limită și structură, permițând manifestarea în sine. Aducând limitare și finalizare, Saturn definește. Saturn este, de asemenea, principiul judecății, care guvernează consecințele acțiunilor noastre, care ne confruntă cu trecutul nostru. Ezoteric vorbind, acesta este considerat a fi planeta karmei, purtătorul de karmă din viețile trecute, consecințele de care ne ciocnim acum, în viața prezentă. Poate fi văzut ca şi crucea pe care o purtăm, pentru că se referă la încercările și suferințele noastre, care pot părea adesea inexplicabile și nemeritate. În termeni teologici, Saturn are asemănări cu unele (deși nu toate) aspecte ale ebraicului Yahwe: conducătorul patriarhal strict și dătătorul legilor creației, Dumnezeul dreptății și pedeapsa care condamnă omenirea la o viață de separare, muncă, suferință, boală, dureri la naștere și moarte. Saturn este stăpânul domeniului finitudinii, imperfecțiunii și mortalităţii. La un nivel mai profund, Saturn poate fi văzut ca travaliul nașterii arhetipale al existenței: cel care contractă și limitează, rigidizează, înstrăinează, întrerupe uniunea primară, ne face să murim în uter – dar, de asemenea, cel ce ne încarnează, ne întrupează, ne dă formă, fermitate, substanță, realitate materială.
 
Prin urmare, Saturn este de multe ori simbolizat ca un schelet, atât ca un simbol al morții, puterea ultimă, consumatoare a timpului, dar şi ca structura, scheletul și fundamentul lucrurilor, fără de care nu ar exista nici formă, nici stabilitate, nici cadru de susținere al puterii și solidităţii, care a evoluat încet în timp și prin experiență.
 
Saturn ne face să rămânem singuri și să cunoaștem singurătatea; ne separă de ceilalți – de pântecele mamei, atunci când ne naştem, ne separă de familia noastră din copilărie pe măsură ce creștem și de toată lumea când ne confruntăm cu moartea. Tot Saturn este acela, care ne face cine suntem, care ne disciplinează și ne ordonează existența până când sculptează esența noastră. Este supraeul din noi – judecătorul nostru interior și conștiința, acea reflexie complexă a convenției sociale internalizate, a tradiției religioase și a legii morale. Saturn guvernează consecințele erorii, vinovăției, pesimismului, inferiorităţii, depresiei, privării; dar, ne oferă de asemenea, rigoare, ordine, concentrare, rezistenţă, seriozitate, fidelitate, responsabilitate, maturitate. Pentru a continua comparația cu Jupiter, acolo unde Jupiter poate fi emfatic, exagerat sau excesiv de optimist, Saturn este chibzuit, cu picioarele pe pamânt și pragmatic. Saturn lucrează încet și treptat, minuţios, de multe ori dureros, dar eficient şi cu rezultate durabile.
 
Saturn guvernează munca noastră în lume, aceea pe care o facem pentru a găsi un sens, munca vieții. El guvernează “realitatea”, așa cum o concepem, de obicei – ceea ce ni se cere în mod concret, care ne confruntă cu limitări materiale, care ne aduce cu picioarele pe pământ. El ne face să cunoaştem înfrângerea, limitând aspirațiile noastre și anulând visele noastre. Saturn opune rezistenţă și ne oprimă, și totuși, de asemenea, ne defineşte, ne aduce experiența și înțelepciunea, ne face să ne asumăm responsabilitatea pentru noi înșine, astfel încât să devenim propriul nostru stăpân. Așa cum spunea Nietzsche, “Cel care nu poate supune el însuşi, va fi condus.” Doar Saturn este cel care ne poate da acel simţ special al autorității lăuntrice, care poate fi dobândit doar prin timp și experiență.
 
Poziția lui Saturn într-o hartă natală este astfel o chestiune de mare importanță, iar aspectele majore pe care le are cu alte planete ne pot spune multe despre preocupările de viață principale ale unei persoane. Tranzitele care îl implică pe Saturn marchează în mod regulat, perioade de importanță majoră în dezvoltare, aducând adeseori încercări personale, dar şi maturizare profundă și stabilirea unor structuri de viață semnificative care implică cariera, relațiile importante sau responsabilități majore karmice ale persoanei. Poate că cel mai important lucru de reținut – sau de adoptat ca ipoteză de lucru – este că Saturn indică cu ce am ales să lucrăm și ce am ales să rezolvăm în această viață, în scopul de a atinge un nivel mai ridicat de conștientizare spirituală. Suferințele și frustrările pe care le poate aduce, pot fi, probabil, cel mai bine înțelese ca servind unui scop care va fi recunoscut pe termen lung ca având o valoare semnificativă în toată munca grea a vieții. În concluzie, Saturn este acea parte a procesului arhetipal al nașterii, care oprimă și alienează, dar care formează și structurează și care, în cele din urmă, ne conduce într-un nou nivel de existență. El este gardianul pragului.
 
 
Uranus
reprezintă principiul schimbării, libertății, rebeliunii și revoluției. El este asociat cu fenomene neașteptate de toate felurile, cu surprize și treziri bruște, cu descoperiri intelectuale, psihologice şi spirituale. El guvernează destrămarea bruscă a structurilor stabilite, și tinde să aibă o calitate deosebită si electrizantă. El guvernează de asemenea individualismul și originalitatea, invenția și tehnologia, geniul creativ și înțelegerea mentală genială. Planeta Uranus, prima planetă descoperită în timpurile moderne – în 1781, în timpul unei epoci de schimbare culturală radicală și revoluție – poate fi cel mai bine înțeleasă arhetipal în figura mitică grecească a lui Prometeu, care a furat focul din cer, ca un gest de rebeliune împotriva zeilor, pentru a oferi o mai mare libertate omenirii.
 
Impulsul prometeic asociat cu planeta Uranus reprezintă acea parte din noi care caută să meargă pe propriul drum, să aleagă propria cale individuală în viață. Influența sa conferă tendința ca ființa umană să fie schimbătoare, agitată și imprevizibilă – uneori destul de iresponsabilă – într-o permanentă căutare a libertăţii personale și a unei noi experiențe. Uranus mediază, de asemenea, creativitatea și inovaţia: în formele sale mai puțin elevate poate însemna doar excentricitate sau lipsă de înfrânare, dar în expresia sa cea mai înaltă, poate indica geniul real și capacitatea de a face progrese personale sau culturale semnificative în cursul vieții. Arhetipul Prometeu asociat cu planeta Uranus se corelează cu acea etapă din procesul arhetipal al nașterii în care persoana este brusc eliberată de constrângerile naşterii și experimentează libertatea subită, trezirea, viața nouă, noua identitate, o expansiunea radicală a orizonturilor: Prometeu Eliberat.
 
Cu toate acestea, există o alta faţetă a energiei acestui arhetip, ceea ce poate face din experimentarea lui Uranus, o chestiune foarte diferită. Atunci când o persoană nu a integrat impulsul prometeic spre libertate creatoare, individualism autonom și capacitate de schimbare, există o tendință puternică de a experimenta acest arhetip ca ceva ce se întâmplă din afară, într-un mod supărător, perturbator. Astfel că, în loc să fim noi înșine o sursă de schimbare și de independență și entuziasm, s-ar putea să avem parte schimbări și evenimente imprevizibile care se abat asupra noastră, astfel încât să fim obligați să ne deschidem spre noi orizonturi și noi posibilități. Astfel, Uranus înfruntă partea saturniană din noi care dorește să se agaţe, pentru a menține status quo-ul, pentru a rezista schimbării în favoarea siguranţei, a tradiției, și a ordinii stabilite.
 
Faţeta rebelă, de şmecher, a arhetipului Prometeu poate veni, astfel, din interior sau din afară, iar în acest din urmă caz, o persoană se poate simți în mod constant obiectul unor modificări problematice care necesită o reorientare a vieţii. Fie că aceste schimbări sunt provocate de către alte persoane, prin noi stări psihologice sau fizice, sau de circumstanțe externe, rolul lor este de a deschide viața cuiva spre ceva nou. Dacă persoana este identificată excesiv cu trecutul, dacă cineva încearcă să-și păstreze structurile demodate, atunci va experimenta Uranus ca o forță perturbatoare, care uneori poate fi destul de neconfortabilă. Dar întotdeauna este prezent potențialul pentru a integra arhetipul și pentru a se conecta la propria capacitate de libertate și entuziasm, pentru deschiderea față de neașteptat și de nou.
 
Atunci când orice planetă are un aspect major cu Uranus, acel al doilea arhetip planetar tinde să fie eliberat pentru a se exprima, de multe ori în moduri bruște, neobișnuite sau neașteptate. Al doilea arhetip primeşte o stimulare emoţionantă, creativă sau inovativă și poate fi o sursă de libertate și schimbare neanticipată.
 
 
Neptun
este arhetipul transcendentului, al realității ideale, al imaginației și spiritualului. El reprezintă oceanul de conștiință care dizolvă toate granițele dintre sine și celălalt, dintre sine și univers, dintre sine și Dumnezeu, și dintre această realitate concretă și alte realități. Din punct de vedere prenatal, Neptun are mult de a face cu starea intrauterină în care ființa și conștiința copilului nu sunt încă diferențiate de ale mamei, în care există o uniune simbiotică, un sentiment oceanic de topire. Indivizii care accesează această amintire primordială în explorarea profundă de sine, asociază adesea acea stare cu condiția mistică de unitate cu Natura, de uniune cu Dumnezeu sau de unire cu Totul și, de asemenea, cu o conștiință liberă în care plutesc multe realități – spirituale, imaginative sau iluzorii, ce par să se întrepătrundă fără o diferențiere clară.
 
Neptun guvernează astfel lumea ideală, fie că aceasta este definită ca fiind pântecele matern perfect, atotcuprinzător, lumea spirituală a realității ideale sau visele și aspirațiile cele mai înalte. Cu toate acestea, la fel ca oricare alt arhetip planetar, Neptun are faţete opuse, de lumină și umbră. Pentru că poate ilumina ființa umană cu cele mai înalte adevăruri spirituale care transcend partea lumească și totuși, poate să o conducă, de asemenea, spre lumea fanteziei evazioniste, a iluziei și a decepţiei. Neptun reprezintă Nirvana, starea supremă de extaz mistic în care sunt transcense toate diviziunile și structurile acestei lumi; dar acest arhetip reprezintă, de asemenea, Maya, jocul divin care produce multe iluzii ale realității, care atrag și încântă conștiința. Neptun se referă atât la nebunie, cât și la misticism, iar linia dintre acestea este deseori greu de trasat.
 
Neptun poate fi, de asemenea văzut, ca fiind conectat la arhetipul Narcis – cel ce este absorbit în propria reflexie. Din nou, acest lucru poate fi înțeles ca Divinitatea ultimă, experimentând veșnic propria sa conștiinţă infinită, așa cum se reflectă în tipologia misticului, care este absorbit în extazul meditației; dar şi în narcisistul egocentric, dependentul de droguri sau alcoolicul, dependentul de televizor, evazionistul, sau psihoticul, care nu mai poate discerne exact ce este realitatea unanim acceptată. Altruismul și candoarea care ţin de Neptun, sunt vizibile în sfânt și martir, asistent social altruist, yoghin sau călugăr. Totuși, aceleaşi calități pot conduce la o negare nesănătoasă de sine, un sentiment de slăbiciune neputincioasă, un impuls regresiv către fuga de viață și de provocările de a fi un sine individual sau la o spiritualitate exagerată, care ar nega cu totul pretențiile lumii și corpului fizic. Ceea ce ni se cere, întotdeauna, este să găsim un echilibru adecvat între cerințele lui Neptun și cele ale celorlalte planete.
 
Neptun guvernează aspiraţia umană de bază sau setea de transcendență: dorul de un ideal invizibil, năzuinţa de a dizolva graniţele individului în unitatea cosmică, de topire într-un vis, de transcendere a acestei lumi de separare și limită, pentru a experimenta fluxul de iubire și compasiune și a transcende limitele egoului personal. Doar că exact această aspiraţie sau sete alimentează atât impulsul de dependență, cât și căutarea spirituală. Din cauza asocierii lui Neptun cu idealul, cu un fel de paradis mistic sau de pântece oceanic, despre care psihicul poate avea așa-zisele amintiri arhetipale, există adesea un sentiment suplimentar de pierdere sau de dor conex cu tot ce este atins de influența sa în harta natală.
 
Pentru că dizolvă granițele individului, Neptun tinde să îl sensibilizeze faţă de tot ceea ce există – faţă de alţi oameni și stările lor interioare, faţă de stimulii externi, de alte realități și așa mai departe. Aceasta amplifică foarte mult intuiția, dar poate predispune, de asemenea, la proiectarea stărilor interioare proprii cuiva asupra altora, într-un mod iluzoriu. Neptun este legat de capacitatea de vindecare, atât fizică, cât și psihică. El are o influență rafinată, purificatoare, sublimatoare. Cu toate acestea, din punct de vedere fizic, Neptun, tinde să scadă puterile propriului corp (în favoarea întregului mai mare, al spiritualului), aşa cum psihologic, tinde să scadă puterile egoului (în favoarea întregului mai mare, al conștiinței). Dinamica sa constantă este de a dizolva structurile, de a aduce toate lucrurile la o unitate nediferențiată. Neptun pare să fie asociat cu toate lucrurile apoase, fie că este vorba de oceanul fizic sau de lichidul amniotic, în care plutește embrionul.
 
Din moment ce guvernează tărâmul imaginației, Neptun poate fi văzut ca sursa creativității imaginative și a imaginației artistice. El guvernează mitul, visele, simbolurile şi fluxul de imagini în conștiință. Este matricea spirituală a sufletului sau psihicului cosmic, Anima Mundi. De asemenea, ca simbol al unității spirituale ultime a tuturor lucrurilor, Neptun poate fi văzut ca izvor nesecat de iubire și compasiune. El guvernează credința și speranța, un sentiment al nevăzutului, căutarea frumuseții spirituale. Este arhetipul mistic religios prin excelență.
 
Atunci când o planetă este în aspect major cu Neptun, acel al doilea arhetip planetar tinde să fie deosebit de sensibilizat, uneori slăbit, alteori spiritualizat, câteodată ambele. Al doilea arhetip tinde să fie idealizat într-un fel, ceea ce îl face obiectul iluziei pe de o parte, sau al unui sens mistic pe de altă parte. El devine aliat cu principiul imaginației și spiritualului, și are potențialul de a fi un canal important pentru expansiunea conștiinței.
 
 
Pluto
Şi, în sfârșit, Pluto: arhetipul energiei primordiale, forța vitală universală care impulsionează întreaga evoluție și transformare. Pluto reprezintă principiul puterii în sine, al forței elementale, al libidoului și agresivităţii primare, și este în esență identic cu noțiunea de subconştient a lui Freud. Este energia dionisiacă a vieții, puterea șarpelui, energia Kundalini. Ea constrânge, îmbărbătează, copleşeşte, transformă; ea distruge și reînvie. Pluto guvernează instinctele și forțele naturii, procesele biologice ale nașterii, sexului și morții, iar la nivelul său cel mai profund, implică misterul morții și renașterii.
 
Pluto guvernează răsturnarea, colapsul și decăderea, dar, de asemenea, şi regenerarea și focul purificator al catharsis-ului. El reflectă Infernul arhetipal – realitatea întunecată, misterioasă, și de multe ori terifiantă, care se ascunde dedesubtul lucrurilor, în spatele ego-ului nostru, al convențiilor sociale și al spoielii civilizației și care este declanșat periodic, cu o mare forță distructivă și de transformare. Multe dintre instinctele problematice care se află adânc ascunse în psihicul uman, cum ar fi ura copleşitoare, gelozia violentă, lăcomia compulsivă, desfrâul și așa mai departe, reflectă activitatea lui Pluto: acesta este cazanul fierbând al instinctelor lui Freud. Pluto este vizibil în puterea elementară a unei erupții vulcanice, a unui leu devorator, a unui război, a unui orgasm, a unei mame în momentele de culme ale procesului naşterii unui copil. Pluto este prezent în orice erupţie violentă, purgatorială a energiilor înăbuşite ale Pământului ca, de exemplu, într-un cutremur, sau ale corpului uman și psihicului ca în cazul unei perioade de terapie sau într-o cădere psihică. Pluto este în multe privințe complementul polar al lui Neptun – împreună reprezintă marile polarități Dionysos și Apollo, subteran și transcendent, vulcanic și oceanic, natura și spiritul, instinctul și imaginația. Si, la fel ca Neptun, Pluto este insondabil.
 
În ceea ce privește procesul arhetipal al nașterii, Pluto corespunde stadiului în care copilul este expulzat puternic din interiorul corpului mamei într-o luptă pe viață și pe moarte a naturii biologice brute, atunci când instinctele erotice și agresive sunt trezite la maximum. Pluto are așadar două faţete, ambele exprimate în procesele naturii: o parte distructivă, personificată în Kali, Mama Devoratoare, și o latură creativă, personificată în Shakti, energia divină universală care pune în mişcare întreaga viață și evoluție. Pluto este ceea ce Schopenhauer și Nietzsche au numit Voinţa Universală – la un nivel reflectând în aparență doar instinctul orb al pulsiunilor, iar la un alt nivel, posedând toata inteligenţa evolutivă a Naturii, divina Shakti. Pluto este Natura însăși, viața veșnic transformatoare și care se autodepășește într-o dinamică evolutivă extraordinară.
 
S-a spus că în cursul existenței suntem consumaţi cu toții de focul vieții: singura întrebare – și în aceasta rezidă provocarea noastră – este dacă vom fi deformaţi sau perfecționaţi de acest proces.
 
Atunci când o planetă formează un aspect major cu Pluto, acel al doilea arhetip planetar tinde să fie intensificat foarte mult și devine foarte activ în viața și caracterul persoanei respective, uneori împins la extreme compulsive. Acesta poate fi o sursă de luptă pentru putere în viața cuiva, exterioară sau interioară, dar, de asemenea, de transformare personală profundă.
 
 
Așadar, acestea sunt cele zece arhetipuri planetare. Arhetipurile sunt profunde și au multiple fațete, și semnificațiile lor sunt deschise constant individului, în noi moduri, de fiecare dată când le studiază. De asemenea, este important să ne amintim că, deși le-am descris aici în mod individual, în viața reală, ele interacționează întotdeauna unul cu altul, Pluto cu Venus, de exemplu, sau Uranus cu Marte, și de multe ori trei sau mai multe interacționează simultan. Și tocmai aceste interacțiuni arhetipale complexe – în harta natală și în tranzite – sunt cele care stau la baza analizei astrologice.
 
 

Aspecte

Acum voi defini aspectele care reprezintă relațiile geometrice dintre planetele și care indică modul în care arhetipurile corespunzătoare tind să interacționeze unele cu altele și să se exprime în viața unei persoane.
 
Un aspect reprezintă o relație specifică unghiulară (cum ar fi de 90° sau 180°) între două planete. Existența unui aspect între planete indică o activare reciprocă a arhetipurilor corespunzătoare. Aceasta înseamnă că, atunci când cele două planete sunt poziționate într-o relație unghiulară specifică (măsurată în grade de longitudine cerească, de-a lungul eclipticii), cele două arhetipuri planetare corespunzătoare sunt aduse în interacțiune și în expresie concretă în sfera umană. (De exemplu, în cazul în care Mercur și Pluto sunt într-o relație strânsă într-o hartă natală, atunci o interacțiune decisivă între arhetipurile Mercur și Pluto tinde să fie vizibilă în viața și caracterul persoanei în cauză.) Există cinci aspecte majore:

  • conjuncţie (aproximativ 0° între planete)
  • opoziţie (aproximativ 180° între planete)
  • trigon (aproximativ 120° între planete)
  • careu (aproximativ 90° între planete)
  • sextil (aproximativ 60° între planete)

Dintre cele mai importante aspecte, conjuncția și opoziția sunt cele mai semnificative si puternice, reprezentând cele două apogeuri ale oricărui ciclu planetar (de exemplu, Luna Nouă si Luna Plină, care sunt formate prin conjuncția și opoziția Lunii cu Soarele). Trigonul și aspectele de careu sunt intermediare ca forţă, iar sextilul este cel mai puţin puternic. De asemenea, în general, cu cât mai exact este aspectul (de exemplu, două planete care sunt la 2° depărtare de conjuncția exactă, mai degrabă decât la 7°), cu atât mai pronunțată va fi interacțiunea arhetipală.
 
Trigonul și sextilul indică, în general, o interacțiune armonioasă (“blândă”) între cele două arhetipuri planetare, în care cele două principii sau forme de energie tind să curgă împreună într-un mod ușor și fluent. Opoziția și careul corespund unei interacțiuni mai dinamice sau conflictuale (“dure” sau tensionate). Aici, cele două principii tind să aibă o relație mai dialectică, conlucrând atât cu, cât și împotriva celorlalte; individul trebuie să muncească din greu pentru a le aduce pe cele două împreună într-un mod pozitiv, pentru a le împăca unul cu altul. Iar conjuncția indică o sinteză în care interacțiunea poate fi din prima sau din a doua categorie. Astfel, un aspect între cele două planete aduce două arhetipuri corespunzătoare în interacțiune, și, de asemenea, determină natura acestei interacțiuni.
 
[Pentru cei care sunt interesați de aceste problematici, caracterul fiecărui aspect este definit de principii pitagoreice. Aspectele majore sunt formate prin divizarea cercului de 360° cu ajutorul numerelor întregi 1, 2, 3, 4 și respectiv 6, iar semnificaţia pitagoreică a fiecărui număr dă aspectului corespondent, calitatea sa specifică. Astfel, unitatea sau sinteza inerentă în numărul 1 și conjuncţie; polaritatea sau dualitatea inerentă în numărul 2 și opoziție; balanța armonioasă sau echilibrul stabil al numărului 3 și trigonul. Caracterele careului (4) și sextilului (6) provin din componentele lor (2×2 și 3×2), careul semănând cu opoziția, iar sextilul semănând cu trigonul.]
 
La fel de importante în analiza noastră sunt alinierile cunoscute sub numele de midpoints (puncte mediane), care pot fi considerate ca un aspect mai subtil. Atunci când o planetă este poziționată în aspect cu un midpoint exact al altor două planete, atunci arhetipurile corespondente sunt considerate a fi aduse în interacțiune. O astfel de configurație indică o activare reciprocă complexă a tuturor celor trei arhetipuri.
 
Chiar dacă prin necesitate, într-o hartă discutăm separat aspectele individuale variate și configurațiile de midpoint, analizând două sau trei planete pe rând, în realitate ele sunt toate părțile unui ansamblu integrat, care este mai mult decât suma părților sale discrete. Acest întreg complex de interacțiuni, harta natală a persoanei, sfidează în cele din urmă deplina înțelegere la nivel intelectual, dar prin selectare și concentrare pe aspectele individuale și dinamica lor specifică arhetipală, putem pune considerabil în lumină întreaga hartă natală și viața pe care o reflectă în mod simbolic.
 
Permiteți-mi să subliniez aici că, deși aspectele blânde sunt într-adevăr mari daruri, de cele mai multe ori aspectele tensionate, atât în hărţi, cât și în tranzite, se dovedesc a fi cele mai fructuoase în viața unei persoane, uneori, în mod dramatic. Deşi ele sunt în mod corect asociate cu dificultăți, crize și provocări, aspectele tensionate au tendința de a face ca lucrurile să se întâmple în viaţă. Presiunea conflictului lor tinde să creeze un mai mare dinamism energetic, și provoacă individul să se îndrepte spre sinteze creative mai înalte. Ele sunt mai susceptibile să producă manifestări concrete, consolidarea caracterului, profunzimea sufletului. De asemenea, pe măsură ce individul lucrează cu latura negativă a unui astfel de aspect, energia psihică cuprinsă în acest complex arhetipal poate fi eliberată pentru a se manifesta în moduri mai creative, care îmbunătățesc viaţa (de exemplu, rigiditatea compulsivă, care poate însoți aspecte tensionate Saturn-Pluto se poate transforma într-o forță susținută a unui țel, și așa mai departe). Persoanele care realizează lucruri de o importanță majoră în viață au de regulă hărţi natale cu aspecte tensionate între planetele cele mai relevante pentru realizarea lor, iar acele realizări majore se manifestă frecvent în timpul perioadelor de viață marcate de tranzite solicitante.
 
 

Tranzite

Studiul tranzitelor este deosebit de valoros, deoarece ne permite să obținem o înţelegere a momentelor de manifestare a arhetipurilor planetare în viața noastră. Poate că din toate domeniile astrologiei, studiul tranzitelor este cel care produce dovada cea mai convingătoare pentru puterea perspectivei astrologice şi valoarea sa pragmatică imensă. Principiul tranzitelor se bazează pe faptul că pe măsură ce planetele continuă deplasarea după nașterea unei persoane, ele se mişcă în sensul formării și desfacerii unui anumit aspect, în raport cu pozițiile planetare natale. Astfel, atunci când poziția existentă a oricărei planete pe cer formează un aspect cu un punct care a fost ocupat de orice planetă, la momentul nașterii unei persoane (de exemplu, Uranus aflat acum pe cer formează o conjuncţie cu Venus din harta natală), atunci în timpul perioadei în care acest aspect particular este în raza de acțiune, persoana tinde să aibă experiențe care sunt corelate cu planetele și aspectele implicate (în acest exemplu, o perioadă de doi sau trei ani, în care persoana ar tinde să experimenteze trezirea unei noi iubiri, stimularea creativității artistice sau a percepției estetice asupra vieţii, o anumită neliniște și imprevizibilitate în relații și așa mai departe).
 
În timp ce harta natală în sine este un portret al vieții și caracterului unei persoane ca întreg, tranzitele în raport cu harta reflectă desfășurarea dinamică a vieții și caracterul unei persoane în ceea ce privește evenimentele și experiențele specifice. Tranzitele activează potențialul care este inerent în astrogramă.
 
Din moment ce planete diferite se mişcă cu viteze diferite, durata tranzitelor lor variază – un tranzit lunar durează doar câteva ore, un tranzit solar sau al lui Marte, mai multe zile, iar cu planetele transpersonale, mai multe luni sau chiar ani. Tranzitele planetelor personale sunt utile pentru a înțelege modificările și ciclurile mai scurte ale vieții de zi cu zi, dar tranzitele din cele patru planete exterioare – Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto – au importanţa cea mai mare în înțelegerea dinamicii mai ample a vieții.
 
Există o serie de alți factori semnificativi în harta natală, care merită să fie examinaţi, cum ar fi pozițiile planetelor în semnele zodiacale (Berbec, Taur, Gemeni, etc.), casele, elementele și calitățile, accentuarea emisferică, armonicele, precum și alte tehnici predictive, cum ar fi progresii, direcţii de arc solar, revoluții solare și lunare, etc. Consider că toţi aceştia sunt factori valoroși de explorat, și aş putea să aduc câteodată unele din ele în discuție, dar specializarea mea, precum și cea mai mare parte a cercetării mele empirice, se află în zona de interpretare a combinațiilor arhetipurilor planetare, a aspectelor majore (inclusiv midpoints) și a tranzitelor. După mulți ani de cercetare, consider că aceştia sunt factorii esențiali în astrologie, care posedă o mare precizie și bogăție a sensului. Acești factori reflectă o anumită geometrie lucidă a formelor și a forțelor arhetipale și cred că oferă cea mai concludentă și limpede intelectual cale de pătrundere în misterele perspectivei astrologice.
 
Vă recomand să căutaţi interpretări sau “citiri” de la fiecare astrolog bun care vă iese in cale, pentru că astrologia este atât de complexă, iar harta are atât de multe fațete și niveluri de înţelegere, încât fiecare astrolog o poate pune în lumină în moduri noi și vă va oferi perspective noi si importante. De asemenea, propria mea focalizare este pe dimensiunile psihologice și spirituale ale vieții (precum și pe termen lung, pe ciclurile culturale și istorice). Mai există și alţi astrologi care se concentrează pe domenii specializate medicale, financiare, orare, și alte forme de astrologie, pe care le-aţi putea percepe ca fiind deosebit de relevante pentru propriile interese. Dar, dincolo de obţinerea unor interpretări ale unor astrologi buni, cred ca in cele din urma cea mai plină de satisfacții abordare este aceea de a învăța ceva din domeniu pentru tine însuţi, de a învăța cum să calculezi propriile tranzite (nu este greu), iar apoi de a examina probele și de a experimenta tu însuți această sursă profundă de autocunoaștere și de înțelegere.
 
 

Câteva comentarii finale

Fiecare combinație planetară are atât o latură problematică, cât și o latură mai binefăcătoare și mai productivă și am încercat mereu să le descriu pe ambele, cât mai clar posibil. Dar, în special aspectele tensionate dintre planete (atât în harta natală, cât și în tranzite), sunt susceptibile de a provoca individul să se armonizeze cu energiile implicate, și descrierea lor nu trebuie îndulcită, astfel încât să pară ca și cum persoana ar avea doar calități minunate și viața ei a fost și va fi întotdeauna o serie neîntreruptă de experiențe minunate. Nici viața și nici caracterul nimănui nu este așa. Astrograma oferă un portret viu al persoanei, iar utilitatea sa depinde de cât de clar și pe deplin eşti dispus să te confrunţi cu caracterul tău adevărat, inclusiv cu părți din tine și viața ta care ar putea fi dificile sau ascunse. O astrogramă oferă un fel de radiografie a sufletului și a mișcărilor sale, care străpunge nivelurile mai superficiale ale psihicului pentru a ajunge la bazele arhetipale ale vieții și fiinţei.
 
Principalul lucru de înţeles aici este că astrologia nu este în mod concret predictivă, ci este arhetipal predictivă. Şi anume, harta natală și tranzitele indică ce principii universale sunt accentuate, în ce combinație și când. Ele nu dau informații: cum ar fi “Vei primi o ofertă de loc de muncă în calitate de redactor-șef pentru o firmă mare de publicitate, la data de 26 aprilie 2004,” sau “Vei întâlni sufletul pereche pe plaja de la Waikiki, la apus de soare, de Anul Nou, în 2005”. Poate că nu ar fi imposibil pentru un clarvăzător să spună ceva de genul acesta, dar astrologia are un caracter diferit.
 
Pe aceeaşi linie, unele dinamici arhetipale simbolizate în harta noastră natală le recunoaștem ca fiind adevărate, dar nu atât de mult din caracterul nostru, cât din tipurile de experiențe pe care le-am atras spre noi, din caracterul evenimentelor și relațiilor din viața noastră. Acest lucru se datorează faptului că modelele arhetipale din harta natală descriu calitatea experienței noastre de viață. Nu se poate ști sigur dacă energiile arhetipale particulare vor fi ceva de care individul va fi conştient, sau dacă ele se exprimă pe sine în sfera mai mare a vieții, în evenimentele, relațiile și circumstanțele care sunt într-o oarecare măsură externe individului și care reflectă totuși, în cele din urmă, propria sa conștiință. În mod particular, dacă noi nu am “deținut” psihologic acele calități în harta noastră, vom tinde să le proiectăm asupra celorlalţi – și vom atrage, astfel, înspre noi pe alţii care doresc să împlinească aceste energii în viața noastră. Așa cum spunea adesea Jung, ceea ce este forțat să rămână în stare de inconștiență, vine la noi sub formă “soartă”.
 
Valoarea unei analize astrologice bune constă în faptul că poate aduce lumină, în mod mai coerent, asupra diverselor particularităţi adesea haotice ale vieții noastre, astfel încât noi să putem vedea modelele arhetipale care reies din ea. În ceea ce privește chestiunile mai problematice sugerate în astrogramă, unele din acestea nu mai par relevante pentru noi, pur și simplu pentru că noi le-am trăit deja, am experimentat pe deplin provocările lor și le-am depășit. Mai mult decât atât, noi am integrat aceste aspecte și le-am făcut să lucreze pentru noi într-un mod mai pozitiv. Si desigur, așa ar trebui să fie. O analiză ca aceasta este menită să încurajeze în continuare doar acest proces. Aşa cum un dicton ezoteric antic spunea: “O persoană inteligentă sporește lucrarea cerurilor, în același mod în care un agricultor sporește lucrările naturii.”
 
În cele din urmă, este important să se înțeleagă că, cel puțin într-un sens esențial, astrologia operează dincolo de bine și de rău. Toate arhetipurile au două faţete, cu laturi pozitive și negative, și, aşa cum sugerează discuția anterioară, nici un astrolog nu se poate uita la o astrogramă și, pur și simplu pe baza respectivă să concluzioneze dacă persoana este “bună” sau “rea”. Astrograma nu determină vectorul moral al caracterului personal. Nu determină nici “succesul” sau “eșecul” ultim. Ea portretizează mai degrabă natura de bază a dinamicii arhetipale, care oferă informaţii despre viaţa și caracterul individului. Cum se descurcă individul cu acestea și cum crește prin acele dinamici particulare, modul cum ea sau el întruchipează creativ și integrează diferitele potenţiale ale astrogramei, depinde în ultimă instanță de individ. Același arhetip se poate exprima benign sau distructiv, într-un mod înălțător sau infam, și într-o mare măsură, care dintre aceste moduri de manifestare intervine va fi depinde de felul conștiinței care este adusă în situaţia respectivă. Zeul trebuie onorat, arhetipul se va manifesta, dar există o libertate considerabilă cu privire la modul în care se va întâmpla aceasta.
 
Şi tocmai în aceasta constă importanța înţelegerii astrologice, deoarece actul însuşi de a cunoaște natura arhetipurilor particulare care încearcă să se manifeste, combinat cu conștientizarea perioadelor potențiale de manifestare, poate juca un rol important în influențarea pozitivă a rezultatului. Astfel, viața devine mai mult un fel de dans – o interacțiune subtilă între forțele arhetipale și conștientizarea umană, un joc al conştiinţei între zei și mintea umană, voința și inima pe care ei o animă.
 
 
Alte articole de Richard Tarnas în limba română:
Introducere în analiza astrologică arhetipală
Doi pețitori: o parabolă
Făurirea Sinelui, Dezvrăjirea Universului

Războaiele Mondiale, Războiul Rece și 11 Septembrie
Ciclul Saturn-Pluto: Contraste și tensiuni istorice
Ciclul Saturn-Pluto: Ascensiunea conservatorismului
Ciclul Saturn-Pluto: Determinism istoric, Realpolitik și apocalipsă
Ciclul Saturn-Pluto: Curaj moral, înfruntarea Umbrei și tensiunea contrariilor
Moby Dick și adâncimile naturii
Ciclul Saturn-Pluto: Opere de artă paradigmatice
Însemnări asupra atacului de la World Trade Center

Rolul astrologiei într-o civilizație aflată în criză
Suflet și Cosmos

Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (I)
Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (II)
Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (III)

Idealul și Realul (I)
Idealul și Realul (II)
 
 
Sfaturi pentru astrologi
Sincron și Diacron: Rick Tarnas despre Cosmos și Suflet