Idealul și Realul (I)

Saturn-Neptun

Richard Tarnas

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului după The Ideal and the Real
Archai: The Journal of Archetypal Cosmology – Issue 1 (2009): The Birth of a New Discipline
 
 

Explorând biografia, caracterul și munca de creație a unor personalități provenind atât din marea cultură cât și din cea populară, eseul lui Richard Tarnas despre complexul arhetipal Saturn-Neptun oferă o puternică demonstrație în favoarea naturii multidimensionale a arhetipurilor și a nenumăratelor întruchipări ale acestora în particularitățile experienței umane. În continuarea metodei de analiză elaborate în Cosmos and Psyche, Tarnas citează o mulțime de exemple din filosofie, știință, politică, muzică, literatură și film, explorând manifestarea variată a complexului arhetipal Saturn-Neptun în viețile unor personalități foarte diverse precum William Blake, Oscar Wilde, David Hume, Sigmund Freud, Charles Darwin, Karl Marx, Samuel Barber și Joni Mitchell.

 
 
În acest eseu îmi propun să explorez diversitatea remarcabilă de modalități prin care se poate manifesta un anumit complex arhetipal asociat unei alinieri natale ce implică două planete – în acest caz, Saturn-Neptun – în viețile mai multor persoane născute cu aceste două planete în aspect major. Pe de-o parte, în fiecare dintre exemplele citate mai jos, cele două principii arhetipale implicate [în configurația natală] au fost în chip vădit dominante și s-au aflat într-o relație de interacțiune dinamică în viața și opera individului. Și totuși, pe de altă parte, cu toată această similitudine a prezenței și dinamismului arhetipal, la fel de evidentă a fost extraordinara diversitate de feluri prin care acestea [prezența arhetipului și dinamismul acestuia] s-au manifestat concret.…

Richard Tarnas

Reprodus cu permisiunea autorului după un fragment din
Cosmos and Psyche: Intimations of a New World View
 
 
Mintea postmodernă a ajuns să recunoască, cu o acuitate critică în același timp tulburătoare și eliberatoare, multitudinea de feluri în care presupozițiile și structurile subiectivității noastre configurează și determină, adesea în chip ascuns, realitatea pe care căutăm s-o înțelegem. Dacă am dobândit ceva de pe urma disciplinelor care au contribuit la gândirea postmodernă, acest lucru este următorul: ceea ce credeam că reprezintă cunoaștere obiectivă a lumii este ceva în mod radical afectat și chiar determinat de o multitudine complexă de factori subiectivi, dintre care mulți cu totul inconștienți. Însă nici acest lucru nu este foarte precis, căci acum trebuie să recunoaștem subiectul și obiectul, interiorul și exteriorul, ca fiind atât de profund complementare, încât devine problematică însăși forma generică a “subiectului” care cunoaște “obiectul”. O asemenea recunoaștere – câștigată cu greu, și pentru majoritatea dintre noi, încă într-un proces lent de integrare – poate produce la început o senzație de dezorientare intelectuală, de nehotărâre, chiar disperare. Fiecare dintre aceste reacții își are timpul și locul său propriu. Însă în cele din urmă această recunoaștere poate provoca în noi un simțământ reconfortant de voioasă co-responsabilitate pentru lumea pe care o abordăm și creem prin puterile creatoare ale strategiilor de interpretare și viziunilor despre lume pe care alegem să le aplicăm, explorăm și împreună cu care alegem să evoluăm.

Imaginează-ți pentru o clipă că tu ești universul. Dar în virtutea acestui experiment de gândire, să ne imaginăm că nu ești universul mecanicist, dezvrăjit, al cosmologiei moderne convenționale, ci mai degrabă un cosmos profund însuflețit, subtil, misterios, de o extraordinară frumusețe și inteligență creatoare.…

Opoziția Saturn-Pluto din 2001-2002:
Transformând teroarea în triumf

Glenn Perry

Acest articol este capitolul 5 din cartea Finding the Shadow in the Horoscope.
Reprodus cu permisiunea autorului.
 
 
În albumul foto What Took You So Long, Sheldon Kopp ne prezintă un măcelar ținând o găină pe care urmează să o taie. În josul fotografiei, câteva cuvinte: “Uneori lucrurile sunt exact atât de rele pe cât par.” Îmi închipui că după atacurile teroriste de la World Trade Center din New York cel puțin o parte dintre noi am empatizat cumva cu acea găină – lucrurile au luat-o deodată razna. Se simțea ca o amenințare cu moartea, ca și cum un pericol întunecat ar fi fost scăpat în lume, și, în ciuda tuturor încercărilor de a trece peste [evenimente] de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, puteai simți adânc în vintre prezența a ceva nou, nedorit, ceva stăruitor ce nu urma să dispară prea curând. (1)

Până acum, deja suntem cu toții conștienți de felul în care evenimentele din 9/11 au evidențiat cea mai oribilă dimensiune a unei opoziții Saturn-Pluto. Nu e cazul aici să reiau pur și simplu acest eveniment și alte manifestări de suprafață ale acestei configurații. Îmi propun mai degrabă să înaintez un pic mai adânc, cu intenția de a dezvălui dinamicile ascunse și scopul real al acesteia. Pentru a putea face acest lucru vom medita cu precădere asupra manifestărilor pozitive ale complexului Saturn-Pluto din perioada 2001-2002, manifestări orientate către a face lumea mai bună.…

James Fadiman, Ph.D

Fragmentul de mai jos este Capitolul 15 din cartea The Psychedelic Explorer’s Guide: Safe, Therapeutic, and Sacred Journeys. Reprodus cu permisiunea autorului.
 
 

Nimic din ceea ce urmează a fi expus în următorul text nu intenționează să incurajeze sau să sprijine în vreun fel comportamentele ilegale. Totuși, chiar dacă utilizarea psihedelicelor rămâne ilegală în Statele Unite, cercetările efectuate de guvern estimează că mai bine de 23 de milioane de americani au folosit LSD, și cel puțin tot atâția l-au folosit în întreaga lume. Dat fiind faptul că psihedelicele continuă să fie disponibile la scară largă, următorul material a fost pregătit pentru a încuraja metode sigure și utilizarea sacramentală a psihedelicelor, dacă utlizatorii vor decide să folosească aceste substanțe până la urmă.
-The Psychedelic Explorer’s Guide: Safe, Therapeutic, and Sacred Journeys
 
 
Deși nu există nici un studiu formal asupra dozelor sub-perceptive, numărul celor care folosesc psihedelicele astfel este în creștere. Atunci când cineva ia o cantitate sub-perceptivă – pentru LSD, această cantitate este de aproximativ 10 micrograme (mai este numită și micro-doză, sub-doză, sau “zecar”) – efectele senzoriale comune asociate dozelor mari de LSD sau psilocibină – aura sau strălucirea din jurul lucrurilor vii, intercalarea simțurilor (sinestezia) ca de exemplu auzitul în culori sau gustarea muzicii, și o slăbire a granițelor ego-ului – nu apar. În continuare se află o serie de rapoarte de la persoane care au folosit astfel de doze mici de LSD și psilocibină. Unele provin de la utilizatori experimentați, altele de la persoane care le-au încercat pentru prima oară.…

Llewellyn Vaughan-Lee

Reprodus cu permisiunea autorului după “Anima Mundi: Awakening the Soul of the World”, apărut în Sufi Journal, nr. 67, toamna 2005

Dumnezeu răscumpără umanitatea, dar natura trebuie răscumpărată de către alchimişti, cei ce pot imprima procesul transformării, singurul proces ce are puterea de a elibera lumina captivă în dimensiunea fizică a creaţiei.
– Stephan Hoeller (1)
 
 
Lumea este o fiinţă spirituală însufleţită, vie. Acest fapt era înţeles de filosofii antichităţii şi de alchimişti, care se refereau la esenţa spirituală a lumii ca fiind anima mundi, adică “sufletul lumii”. Ei considerau că Spiritul Lumii este un spirit eteric pur împrăştiat în întreaga natură, esenţa divină care susţine şi energizează toate formele de viaţă din univers.

De-a lungul istoriei, înţelegerea noastră a lumii ca fiinţă vie de esenţă spirituală a suferit transformări dramatice. Platon era conştient că “universul este o Creatură Vie ce conţine toate creaturile vii în ea”. (2) Această tradiţie a fost transmisă mai departe de gnostici şi, mai apoi, de alchimişti, însă Părinţii Bisericii îşi imaginau lumea ca nefiind nici divină, nici sacră. Pentru ei, divinitatea transcendentă era sursa întregii creaţii, iar umanitatea trăia aici în exil, separată de rai, într-o stare de păcat. Această doctrină a creat o ruptură între materie şi spirit, iar de aici lumea a început să fie văzută ca separată de creatorul său.

Înţelegerea lumii ca fiind sacră a reapărut din timp în timp în secolele următoare. În perioada gotică a secolului al XII-lea, şi mai apoi în Renaştere, lumea creată era văzută uneori prin lentila Sufletului Lumii (Anima Mundi).…

REGELE ŞI CADAVRUL – O pildă veche pentru o situație din prezent

 
Stephen A. Martin, PsyD
http://www.drstephenmartin.com/
 
Reprodus cu permisiunea autorului dupa The King and the Corpse
 
 
Această lucrare reprezintă atât o bucurie cât și o sarcină dificilă. O bucurie pentru că, din punctul meu de vedere nu există o contribuție mai semnificativă în ceea ce priveşte înțelegerea dezvoltării psihicului individual decât cea adusă de C.G. Jung prin conceptul său de individuare. Însă este deopotrivă o sarcină dificilă, deoarece a încerca să descrii procesul de individuare este ca și cum ai încerca să descrii viața însăși. Cum putem să clarificăm cu adevărat ce înseamnă “să devii cel ce eşti” sau “să devii o individualitate complet diferențiată de viața colectivă” sau “să integrezi toate aspectele psihicului”? Totuşi, întrucât cu toții ne aflăm “pe drumul către individuare”, voi încerca să ofer o privire de ansamblu asupra acestui proces, din punct de vedere atât concret, cât și simbolic. În definitiv, pe acest drum avem nevoie de orice ajutor posibil, indiferent de unde ar veni. Structura pe care o voi urma este simplă: pentru început îmi propun să evidențiez patru trăsături ale procesului de individuare pe care le consider a fi deosebit de importante, iar apoi voi interpreta o pildă, un basm indian intitulat “Regele și cadavrul”, care surprinde câte ceva din fiecare caracteristică.

Jung prezintă pentru prima dată termenul de individuare în anul 1916, într-o prelegere numită “Adaptare, Individuare, Colectivitate” (Opere Complete vol. 18, par. 1084-1106), care rămâne nepublicată în arhivele ascunse din Zurich timp de cincizeci de ani de la rostirea ei.…

O cale de mijloc către un viitor sustenabil și extraordinar

Duane Elgin
 
Reprodus cu permisiunea autorului după:
SEVEN STAGES OF GREAT TRANSITION, rev. 1.5 din 26 iulie 2018
 
 

O Invitație

Familia umană a intrat într-o perioadă de transformare nemaiîntâlnită, un timp al alegerilor profunde. Forțe puternice pe care noi înşine le-am dezlănțuit se intensifică și converg în acest moment. Impactul colectiv al agravării schimbărilor climatice, creșterii populației, hiper-consumului global, dispariției speciilor, ingineriei genetice și inteligenței artificiale avansate, ca să numim doar câteva dintre pericole, aproape că este dincolo de capacitatea noastră de înțelegere. A venit vremea să medităm realist asupra viitorului pus în scenă de schimbările enorme ce ne așteaptă în acest secol de mare tranziție.

Tuturor ne-ar plăcea ca această perioadă să fie una simplă și clară – aşa am putea cu uşurinţă să facem un pas înapoi şi să ne reevaluăm situația, apoi să pășim pe un drum cu adevărat sustenabil și însufleţit. Totuși, viața reală nu funcționează atât de ușor și de lin. O schimbare autentică implică un proces de învățare profundă prin experiență directă. Marea suferință este focul evolutiv care ne trezește compasiunea față de noi înșine, față de aproapele nostru și față de lume. Iată cum am rezumat punctele cheie ale acestei perioade de mare tranziție în cartea mea, “The Living Universe”:

“Suferința, stresul și angoasa acestor vremuri va deveni un foc purificator mistuind vechile prejudecăți și ostilități, curățând sufletul speciei umane. Nu mă aștept să se pogoare asupra planetei vreun moment aurit de împăcare; dimpotrivă, ştiu că valuri de calamități ecologice vor conduce la crize economice, iar acestea vor fi amplificate de valurile masive de tulburări sociale.…