Richard Tarnas
Reprodus cu permisiunea autorului.
Acest articol este primul capitol World Wars, Cold War, and September 11 din secțiunea a V-a a cărții Cosmos and Psyche. Secțiunea a V-a a cărții, Cycles of crisis and contraction, cuprinde următoarele capitole: World Wars, Cold War, and September 11; Historical Contrasts and Tensions; Conservative Empowerment; Splitting, Evil, and Terror; Moby Dick and Nature’s Depths; Historical Determinism, Realpolitik, and Apocalypse; Moral Courage, Facing the Shadow, and the Tension of Opposites; Paradigmatic Works of Art; Forging Deep Structures.
În continuare vom examina ciclul planetar al lui Pluto cu Saturn, care în anumite puncte esențiale seamănă cu ciclul Uranus-Pluto. Natura acestei asemănări pare să reflecte în ambele cicluri prezența activată a principiului arhetipal asociat planetei Pluto. Dar felul cum se activează arhetipul Pluto în timpul perioadelor de aliniere Saturn-Pluto (Saturn -> Pluto) și, în al doilea rând, acel principiu arhetipal care e îmbogățit cu putere și intensitate de către Pluto (Pluto -> Saturn), prezintă o imagine cu totul diferită.
Dacă perioadele Uranus-Pluto coincid adesea cu răspândirea mișcărilor revoluționare, intensificarea impulsurilor de emancipare și inovația culturală radicală, cuadraturile din ciclul Saturn-Pluto se corelează cu perioade istorice extrem de dificile, marcate îndeosebi de calitatea atotprezentă (pervasive) a contracției intense: epoci de criză și conflicte internaționale, ascensiunea forțelor reacționare și impulsurilor totalitare, violența organizată și persecuția, toate marcate în unele cazuri de consecințe traumatice de durată. O atmosferă de sobrietate și tensiune tinde să însoțească aceste perioade de trei-patru ani, și deopotrivă un sentiment larg-răspândit de sfârșit de epocă: “finalul unei ere”, “sfârșitul inocenței”, distrugerea unui mod anterior de viață care în retrospectivă pare marcat de o indulgență, decadență, naivitate, negare, și inflație generală.… Read the rest
Citește mai departe
Tradus cu permisiunea autorului după episodul 67, 
Această carte explorează semnificația arhetipală a polarității Leu-Vărsător, și delimitează sensul mai profund al aspectelor dintre guvernatorii acestora – Soarele și, respectiv, Uranus. Așa cum Soarele se găsește [fizic] în inima sistemului nostru solar, tot astfel el simbolizează inima și voința noastră. Menirea Soarelui este de a dezvolta stima de sine și o idee de sine bine-legată și bine definită. Antiteza Soarelui este planeta Uranus, care simbolizează nevoia de detașare și eliberare din definițiile limitatoare ale sinelui. Integrarea acestor procese opuse dar complementare este cheia evoluției personale și colective.
Pentru aceia dintre noi care se ocupă cu astrologia predictivă de orice fel, una dintre cele mai mari provocări este să determinăm cum anume se va manifesta un aspect viitor. Este destul de ușor să cuprindem conturul arhetipal mai larg al tranzitului lui Saturn peste Lună, de pildă, dar dacă vrem să știm mai precis cum se va manifesta acest tranzit? Și ce măsuri de precauție ar trebui să-i prezentăm clientului nostru dacă vedem că se apropie un tranzit dificil iar el/ea întreabă cum ar putea contrabalansa energiile acestuia?
În 1499, astrologul german Johann Stoffler a prezis că lumea va fi distrusă de un potop catastrofic pe 4 februarie 1524, din cauza unei înfiorătoare conjuncții planetare în Pești, semn de apă. După scurt timp l-au urmat și ceilalți astrologi, susținând ipoteza lui Stoffler că dezastrul este iminent și determinându-i pe mulți să-și construiască bărci sau să se mute în locuri mai înalte. Chiar și filosoful Niccolò Machiavelli li s-a alăturat la un moment dat, scriind strofe în care îndemna lumea să scape fugind la deal și evitând astfel cataclismul iminent.
Numeroase manuscrise medievale arabe și latine conțin instrucțiuni pentru practici magice: folosirea pietrelor prețioase, talismanelor astrologice sau ritualurilor de invocație. Anumite texte atribuie o descendență și un autor legendar pentru materialul cuprins, de pildă Hermes, în timp ce altele propun filiații mai realiste. În acest articol voi oferi exemple pentru trei tipuri de texte magice, traduse de mine din surse latine. Acestea ar trebui să ofere cititorilor ceva din magia practicată între Antichitatea târzie și finele Evului Mediu, dincolo de ceea ce găsim în marile cărți de vrăji (însă la un moment dat va fi nevoie să menționăm volumul Picatrix).
Astrologii lucrează cu un model geocentric al universului, adică unul în care Soarele încă se rotește în jurul Pământului. Acesta este cunoscut în mod convențional drept modelul ptolemeic al universului, care pe tărâmurile științei a fost depășit de ceea ce se cheamă modelul copernican, unde (în termeni generali) Pământul se rotește în jurul Soarelui. Există câțiva excentrici care i-au urmat pe oamenii de știință și practică o astrologie heliocentrică, dar influența lor este la fel de trivială precum gândirea lor. S-ar putea presupune – și este adesea presupus de oameni de știință locvace care trebuie să știe ei cum stau lucrurile – că această perseverență în folosirea modelului geocentric dovedește că astrologia este depășită fără speranță, și nimic altceva decât o superstiție goală. Nici pe departe.
Astrologul american Greg Bogart este autorul mai multor cărți printre care: 
