Experiențe subiective din timpul sesiunii de antrenament cu LSD

Stanislav Grof, M.D.

Reprodus cu permisiunea autorului după Subjective Experiences During the LSD Training Session.
 
Data sesiunii: 17.11. 1970
Dozaj: 250 Gama (150+100)
 
 
Înainte să încep relatarea propriu-zisă a sesiunii, aș dori să subliniez două aspecte importante ale stării mele mentale și contextului în care mă aflam (set and setting), care au făcut această sesiune foarte diferită de altele.

1. Această sesiune a fost prima dintr-o serie în care ne-am propus să folosim noile echipamente sofisticate de măsurare a celor mai importanți parametri fiziologici. Ea s-a desfășurat într-un subsol, într-o cameră mică, izolată fonic, în mijlocul complicatelor aparate, feedback-ul verbal fiind ascultat de cel puțin alte șapte persoane. Pe corp mi-au fost atașați electrozi pentru înregistrarea continuă a EEG-ului și EKG-ului, și alte dispozitive de măsură a tensiunii arteriale și ritmului respirației. Urina a fost colectată într-un recipient pentru analize biochimice ulterioare.
2. Au fost multe probleme tehnice, și de aceea începutul experimentului a fost amânat cu aproximativ trei ore. În tot acest timp am avut oportunitatea bine-venită de a-mi examina sentimentele și reacția subiectivă la neobișnuitul mediu înconjurător. Mare parte a acestui timp am simțit un paralelism profund între pregătirile pentru sesiunea mea și pregătirile pentru lansarea astronauților în cosmos (mai ales pregătirile pentru lansarea lui Walter Schirra, cu care am avut în comun nesfârșitele întârzieri). Încercam să anticipez ce fel de sesiune voi avea. Mă așteptam la o sesiune foarte tehnologică, cu accent pe automatizare, telecomunicații, unde electromagnetice, energie, etc.

Richard Tarnas

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului după Notes on Archetypal Dynamics and Complex Causality in Astrology, Part III din Archai journal Issue 6 (2017): Cultural Awakenings
 
 
Cele ce urmează reprezintă cea de-a treia și ultima tranșă de notițe pe care le-am compus ca fundație pregătitoare redactării cărții Cosmos and Psyche, care s-a închegat între anii 2002-2005. Pentru a așterne aceste gănduri, am încercat să descriu, îndeosebi pentru propria-mi instruire, felurile extraordinar de încurcate și complexe prin care se exprimă arhetipurile în corelațiile pe care le întâlnim în cercetarea astrologică. Secțiunea finală a acestor note se concentrează în special pe ceea ce consider că poate fi cel mai bine înțeles ca o varietate de moduri ale cauzalității arhetipale, a căror natură ne impune să ne lărgim considerabil orizonturile, dincolo de înțelegerea modernă convențională a cauzalității ca lineară, mecanicistă și concret-literală.

La fel ca în cazul celor două părți anterioare, sper ca și acestea să trezească interesul acelor cititori cu temperament filozofic care năzuiesc a-și adânci privirea în orânduielile lăuntrice ale misterului astrologic. Aceste considerații încearcă să faciliteze o mai bună apreciere estetică a matricelor simfonice, neînchipuit de bogate, care constituie atât realitatea noastră umană, cât și cea cosmică, precum și o mai mare conștientizare psihospirituală a multitudinii de feluri prin care puterile arhetipale și forța creatoare a vieții înseși acționează și interacționează cu conștiința umană în procesul ei de evoluție.

În partea I și partea a II-a (publicate în revista Archai, nr. 4 și 5), am discutat următoarele doisprezece categorii sau calități ale arhetipurilor și modurile lor de manifestare:

• 1) multidimensionale
• 2) multivalente
• 3) indeterminate
• 4) contextuale
• 5) participative
• 6) creative
• 7) dinamice
• 8) răspândite
• 9) non-locale
• 10) holografice
• 11) recursive
• 12) multirelaționale

În partea a III-a, prezentată aici, îmi propun să explorez felurile în care arhetipurile și manifestările arhetipale din astrologie sunt de asemenea complex cauzale, după cum urmează :

• 13) bidirecțional cauzale
• 14) multimodal cauzale
• 15) complex teleologice
• 16) holistic cauzale

*******
 
 

13) BIDIRECȚIONAL CAUZALE:

1. Arhetipurile pot fi văzute în același timp drept archē și telos: atât ca sursă originară, cât și ca sfârșit teleologic al fenomenului.

Ray Grasse

Acest eseu a fost preluat din cartea lui Ray Grasse Under a Sacred Sky, care poate fi comandată pe Wessex Astrologer sau www.amazon.com. Reprodus cu permisiunea autorului.
 
 

 
 
V-ați simțit vreodată, uitându-vă la harta natală a cuiva, derutat de discrepanța dintre energia planetară exprimată în personalitatea acelei persoane și ceea ce era sugerat de horoscop? De pildă, o persoană cu o hartă puternic saturniană dar care manifestă o personalitate neobișnuit de jupiteriană? Sau cineva cu un horoscop aparent îndrăzneț, dar care în realitate se comportă relativ timid?

Există nenumărate cauze posibile pentru astfel de discrepanțe – nesocotirea declinărilor, sistemele alternative de măsură (cum ar fi cel vedic sau elenistic) sau pur și simplu interpretarea greșită. Însă un factor pe care uneori l-am descoperit a fi determinant implică ceea ce astrologii numesc punctul de stație. Caută acest termen în orice sursă elementară de astrologie și vei găsi probabil că înseamnă momentul când o planetă încetinește și stă relativ nemișcată, înainte de a schimba direcția, pornind apoi fie înapoi (mișcare “retrogradă”), fie înainte (mișcare “directă”). Cu alte cuvinte, înțelegeți “stație” ca “staționare”.

Însă în vreme ce mulți astrologi cercetează punctele staționare în primul rând pentru ce spun ele despre momentul și locul în care o planetă își schimbă direcția, ele posedă de fapt încă un nivel de semnificație adesea trecut cu vederea și care poate fi chiar mai important în interpretarea simbolică decât rolul lor de indicatori de direcție. De ce? Pentru că în procesul său de încetinire și instalare într-un aparent popas, influența acelei planete este amplificată dramatic, generând ceea ce unul dintre profesorii mei timpurii numea efectul “fierului înroșit”.…

Însemnări asupra atacului de la World Trade Center
11 Septembrie 2001

Richard Tarnas

Reprodus cu permisiunea autorului după Notes on World Trade Center attack September 11, 2001.
 
 

“Noi încă nu am înțeles faptul că descoperirea inconștientului implică o sarcină spirituală imensă, care trebuie dusă la împlinire dacă vrem să ne păstrăm civilizația.”

— C.G. Jung

 
 
Mulți dintre prietenii mei “non-astrologici” m-au întrebat ce s-a mai întâmplat în cer, care ar fi putut să dea mai mult sens evenimentelor începând cu 11 septembrie și până acum. Aceste însemnări sunt un rezumat al unei conferințe pe care am susținut-o marțea trecută (18 septembrie) în cadrul seminarului meu Psyche and Cosmos. În conferință erau mai multe exemple istorice, punctele cheie erau elaborate mai pe larg, și așa mai departe. Ce urmează să citiți aici sunt doar “titluri” [headlines], însă am speranța că veți putea spicui câte ceva din fundalul arhetipal de bază al acestei drame în care ne aflăm, una de importanță istorică.

Evenimentele sunt extrem de complexe, chiar dincolo de orice putință de exprimare, având atâtea cauze, consecințe și dimensiuni, însă situația arhetipală planetară este dramatic de limpede. În ultimele câteva săptămâni, alinierea planetară care reprezintă cea mai dificilă – cea mai întunecată, cea mai grea, mortal de serioasă, și solemnă istoric – dintre toate combinațiile arhetipale, alinierea Saturn-Pluto, s-a constituit într-un aspect exact de opoziție. În special primele două săptămâni ale acestei luni au fost critice, odată cu mișcarea Soarelui și, respectiv, a Lunii într-o extraordinar de rară și precisă cruce cosmică (două opoziții: Saturn cu Pluto, Soarele cu Luna – ambele în careu (90°) – una față de cealaltă).…

Richard Tarnas

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului dupa Archai Journal, Issue 4 (2012): Death, Rebirth, and Revolution

 
 
Notele ce urmează au fost scrise cu zece ani în urmă, în primăvara anului 2002, cu puțin timp înainte să încep să scriu textul principal al lucrării Cosmos and Psyche, fiind circulate în cerc restrâns printre cei câțiva colegi care aveau să citească în avans această carte. Ele reflectă încercarea mea de a gândi până la capăt și de a formula pe cât de precis posibil dinamicile arhetipale complexe ce se remarcă atunci când două sau mai multe planete intră în aspect și arhetipurile corespunzătoare par să se activeze reciproc în feluri diferite. Mi-am dorit să-mi clarific ceea ce părea a fi infrastructura de bază a unei logici extinse care putea începe să facă dreptate naturii neobișnuit de complexe a corelațiilor astrologice. Și, de asemenea, am vrut să elaborez ceea ce s-ar putea numi o epistemologie a judecății arhetipale. Astfel, scrierea acestor reflecții mi-a oferit ca fundație conceptuală pentru lucrul la Cosmos and Psyche.

Aceste note vor fi de interes în primul rând acelor cititori care au deja o oarecare experiență în astrologie, și care, ca mine, năzuiesc să înțeleagă mai bine dinamicile ce stau la baza fenomenelor observate. Ele sunt scrise sub formă telegrafică, de schiță, și au un caracter intenționat filosofic. Însă ele urmăresc să arunce lumină asupra funcționării interne și subliminale a unor factori ce transcend conceptualul. Căci în final, desigur, arhetipurile nu sunt numai concepte, simple abstracțiuni intelectuale uscate; ele sunt forțe multidimensionale puternice ce se pot înstăpâni asupra stării de conștiință a cuiva, inundându-l cu emoții, imagini și senzații somatice, și care pot poseda o întreagă cultură sau epocă.…

 
 
Sue Tompkins
Extras din cartea Aspects in astrology.
Reprodus cu permisiunea autoarei.

Negarea afecţiunii. Iubire controlată. Iubire şi disciplină. O relație serioasă. Definiții ale iubirii. Dovadă a iubirii. Timpul şi banii. Dragostea şi timpul.

Dacă îi vei spune unei persoane Venus-Saturn că poartă ceva drăguţ, cel mai probabil ea va roşi zicând ceva de genul: “Oh, cârpa asta veche… da, e drăguţă, am dat jumătate de liră pe ea la un târg.” Sau: “Da, dar păcat că e găurită.” E firesc să ne așteptăm să găsim aici probleme serioase legate de autoapreciere, mai ales în ceea ce privește frumusețea proprie, şi, în cazul femeilor, în ceea ce privește “feminitatea” lor. Se întâmplă adesea ca femeile (în special) să fie învățate încă de mici că vanitatea e ceva greșit, că aspectul fizic nu contează, și că un copil oricum e prea “plat” ca să se îngrijească de asta. Uneori persoana Venus-Saturn chiar nu se preocupă de înfățișarea sa şi caută să-şi cultive alte daruri, însă adesea ea acordă la fel de multă atenţie aspectului său fizic ca restul oamenilor, dar fără să o arate pentru că nu ar suporta să fie considerată vanitoasă sau să se creadă despre ea că are o părere bună despre felul în care arată, ori că vede într-un aspect fizic plăcut un avantaj extrem de important. Acest lucru se remarcă cel mai adesea în cazul femeilor, existând mai multe şanse ca ele să fie educate să se preocupe de propria înfățișare.

Mulţi oameni născuți cu aspecte tensionate între Venus şi Saturn se vor baza mai degrabă pe Luna lor.…

de Ciro Discepolo

Autorul acestei metode de corecție a orei de naștere (proces cunoscut în astrologie sub denumirea de rectificare) este Ciro Discepolo (17 iulie 1948, 5:40 am, Napoli, Italia). Astrolog, jurnalist și scriitor, Ciro Discepolo a publicat peste 120 de cărți. Acest articol este o traducere din The Protocol for Correction of Birth Time. Reprodus cu permisiunea autorului.
 
 
I. Tranzitele lui Marte
II. Intrarea lui Marte în Casele natale

1. Tranzitul lui Marte în Casa 1
2. Tranzitul lui Marte în Casa a 2-a
3. Tranzitul lui Marte în Casa a 3-a
4. Tranzitul lui Marte în Casa a 4-a
5. Tranzitul lui Marte în Casa a 5-a
6. Tranzitul lui Marte în Casa a 6-a
7. Tranzitul lui Marte în Casa a 7-a
8. Tranzitul lui Marte în Casa a 8-a
9. Tranzitul lui Marte în Casa a 9-a
10. Tranzitul lui Marte în Casa a 10-a
11. Tranzitul lui Marte în Casa a 11-a
12. Tranzitul lui Marte în Casa a 12-a
 
 

Tranzitele lui Marte

Tranzitele lui Marte, văzute din perspectiva timpului, ar putea fi clasificate undeva între așa-numitele tranzite rapide și tranzite lente. De fapt, văzut de pe Pământ, lui Marte îi ia doi ani să facă un tur complet al Zodiacului. Prin urmare Marte rămâne în fiecare semn zodiacal mai puțin de două luni, deși uneori se întâmplă să își prelungească șederea într-un semn. Cu alte cuvinte, anumite semne sunt ”obligate” să-l găzduiască mai mult de două luni. Anticii îl numeau [pe Marte] ”micul malefic” pentru a-l deosebi de Saturn, care era numit ”marele malefic”.…

Idealul și Realul (I)

Saturn-Neptun

Richard Tarnas

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului după The Ideal and the Real
Archai: The Journal of Archetypal Cosmology – Issue 1 (2009): The Birth of a New Discipline
 
 

Explorând biografia, caracterul și munca de creație a unor personalități provenind atât din marea cultură cât și din cea populară, eseul lui Richard Tarnas despre complexul arhetipal Saturn-Neptun oferă o puternică demonstrație în favoarea naturii multidimensionale a arhetipurilor și a nenumăratelor întruchipări ale acestora în particularitățile experienței umane. În continuarea metodei de analiză elaborate în Cosmos and Psyche, Tarnas citează o mulțime de exemple din filosofie, știință, politică, muzică, literatură și film, explorând manifestarea variată a complexului arhetipal Saturn-Neptun în viețile unor personalități foarte diverse precum William Blake, Oscar Wilde, David Hume, Sigmund Freud, Charles Darwin, Karl Marx, Samuel Barber și Joni Mitchell.

 
 
În acest eseu îmi propun să explorez diversitatea remarcabilă de modalități prin care se poate manifesta un anumit complex arhetipal asociat unei alinieri natale ce implică două planete – în acest caz, Saturn-Neptun – în viețile mai multor persoane născute cu aceste două planete în aspect major. Pe de-o parte, în fiecare dintre exemplele citate mai jos, cele două principii arhetipale implicate [în configurația natală] au fost în chip vădit dominante și s-au aflat într-o relație de interacțiune dinamică în viața și opera individului. Și totuși, pe de altă parte, cu toată această similitudine a prezenței și dinamismului arhetipal, la fel de evidentă a fost extraordinara diversitate de feluri prin care acestea [prezența arhetipului și dinamismul acestuia] s-au manifestat concret.…

Richard Tarnas

Reprodus cu permisiunea autorului după un fragment din
Cosmos and Psyche: Intimations of a New World View
 
 
Mintea postmodernă a ajuns să recunoască, cu o acuitate critică în același timp tulburătoare și eliberatoare, multitudinea de feluri în care presupozițiile și structurile subiectivității noastre configurează și determină, adesea în chip ascuns, realitatea pe care căutăm s-o înțelegem. Dacă am dobândit ceva de pe urma disciplinelor care au contribuit la gândirea postmodernă, acest lucru este următorul: ceea ce credeam că reprezintă cunoaștere obiectivă a lumii este ceva în mod radical afectat și chiar determinat de o multitudine complexă de factori subiectivi, dintre care mulți cu totul inconștienți. Însă nici acest lucru nu este foarte precis, căci acum trebuie să recunoaștem subiectul și obiectul, interiorul și exteriorul, ca fiind atât de profund complementare, încât devine problematică însăși forma generică a “subiectului” care cunoaște “obiectul”. O asemenea recunoaștere – câștigată cu greu, și pentru majoritatea dintre noi, încă într-un proces lent de integrare – poate produce la început o senzație de dezorientare intelectuală, de nehotărâre, chiar disperare. Fiecare dintre aceste reacții își are timpul și locul său propriu. Însă în cele din urmă această recunoaștere poate provoca în noi un simțământ reconfortant de voioasă co-responsabilitate pentru lumea pe care o abordăm și creem prin puterile creatoare ale strategiilor de interpretare și viziunilor despre lume pe care alegem să le aplicăm, explorăm și împreună cu care alegem să evoluăm.

Imaginează-ți pentru o clipă că tu ești universul. Dar în virtutea acestui experiment de gândire, să ne imaginăm că nu ești universul mecanicist, dezvrăjit, al cosmologiei moderne convenționale, ci mai degrabă un cosmos profund însuflețit, subtil, misterios, de o extraordinară frumusețe și inteligență creatoare.…

Opoziția Saturn-Pluto din 2001-2002:
Transformând teroarea în triumf

Glenn Perry

Acest articol este capitolul 5 din cartea Finding the Shadow in the Horoscope.
Reprodus cu permisiunea autorului.
 
 
În albumul foto What Took You So Long, Sheldon Kopp ne prezintă un măcelar ținând o găină pe care urmează să o taie. În josul fotografiei, câteva cuvinte: “Uneori lucrurile sunt exact atât de rele pe cât par.” Îmi închipui că după atacurile teroriste de la World Trade Center din New York cel puțin o parte dintre noi am empatizat cumva cu acea găină – lucrurile au luat-o deodată razna. Se simțea ca o amenințare cu moartea, ca și cum un pericol întunecat ar fi fost scăpat în lume, și, în ciuda tuturor încercărilor de a trece peste [evenimente] de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, puteai simți adânc în vintre prezența a ceva nou, nedorit, ceva stăruitor ce nu urma să dispară prea curând. (1)

Până acum, deja suntem cu toții conștienți de felul în care evenimentele din 9/11 au evidențiat cea mai oribilă dimensiune a unei opoziții Saturn-Pluto. Nu e cazul aici să reiau pur și simplu acest eveniment și alte manifestări de suprafață ale acestei configurații. Îmi propun mai degrabă să înaintez un pic mai adânc, cu intenția de a dezvălui dinamicile ascunse și scopul real al acesteia. Pentru a putea face acest lucru vom medita cu precădere asupra manifestărilor pozitive ale complexului Saturn-Pluto din perioada 2001-2002, manifestări orientate către a face lumea mai bună.…

James Fadiman, Ph.D

Fragmentul de mai jos este Capitolul 15 din cartea The Psychedelic Explorer’s Guide: Safe, Therapeutic, and Sacred Journeys. Reprodus cu permisiunea autorului.
 
 

Nimic din ceea ce urmează a fi expus în următorul text nu intenționează să incurajeze sau să sprijine în vreun fel comportamentele ilegale. Totuși, chiar dacă utilizarea psihedelicelor rămâne ilegală în Statele Unite, cercetările efectuate de guvern estimează că mai bine de 23 de milioane de americani au folosit LSD, și cel puțin tot atâția l-au folosit în întreaga lume. Dat fiind faptul că psihedelicele continuă să fie disponibile la scară largă, următorul material a fost pregătit pentru a încuraja metode sigure și utilizarea sacramentală a psihedelicelor, dacă utlizatorii vor decide să folosească aceste substanțe până la urmă.
-The Psychedelic Explorer’s Guide: Safe, Therapeutic, and Sacred Journeys
 
 
Deși nu există nici un studiu formal asupra dozelor sub-perceptive, numărul celor care folosesc psihedelicele astfel este în creștere. Atunci când cineva ia o cantitate sub-perceptivă – pentru LSD, această cantitate este de aproximativ 10 micrograme (mai este numită și micro-doză, sub-doză, sau “zecar”) – efectele senzoriale comune asociate dozelor mari de LSD sau psilocibină – aura sau strălucirea din jurul lucrurilor vii, intercalarea simțurilor (sinestezia) ca de exemplu auzitul în culori sau gustarea muzicii, și o slăbire a granițelor ego-ului – nu apar. În continuare se află o serie de rapoarte de la persoane care au folosit astfel de doze mici de LSD și psilocibină. Unele provin de la utilizatori experimentați, altele de la persoane care le-au încercat pentru prima oară.…

Llewellyn Vaughan-Lee

Reprodus cu permisiunea autorului după “Anima Mundi: Awakening the Soul of the World”, apărut în Sufi Journal, nr. 67, toamna 2005

Dumnezeu răscumpără umanitatea, dar natura trebuie răscumpărată de către alchimişti, cei ce pot imprima procesul transformării, singurul proces ce are puterea de a elibera lumina captivă în dimensiunea fizică a creaţiei.
– Stephan Hoeller (1)
 
 
Lumea este o fiinţă spirituală însufleţită, vie. Acest fapt era înţeles de filosofii antichităţii şi de alchimişti, care se refereau la esenţa spirituală a lumii ca fiind anima mundi, adică “sufletul lumii”. Ei considerau că Spiritul Lumii este un spirit eteric pur împrăştiat în întreaga natură, esenţa divină care susţine şi energizează toate formele de viaţă din univers.

De-a lungul istoriei, înţelegerea noastră a lumii ca fiinţă vie de esenţă spirituală a suferit transformări dramatice. Platon era conştient că “universul este o Creatură Vie ce conţine toate creaturile vii în ea”. (2) Această tradiţie a fost transmisă mai departe de gnostici şi, mai apoi, de alchimişti, însă Părinţii Bisericii îşi imaginau lumea ca nefiind nici divină, nici sacră. Pentru ei, divinitatea transcendentă era sursa întregii creaţii, iar umanitatea trăia aici în exil, separată de rai, într-o stare de păcat. Această doctrină a creat o ruptură între materie şi spirit, iar de aici lumea a început să fie văzută ca separată de creatorul său.

Înţelegerea lumii ca fiind sacră a reapărut din timp în timp în secolele următoare. În perioada gotică a secolului al XII-lea, şi mai apoi în Renaştere, lumea creată era văzută uneori prin lentila Sufletului Lumii (Anima Mundi).…

REGELE ŞI CADAVRUL – O pildă veche pentru o situație din prezent

 
Stephen A. Martin, PsyD
http://www.drstephenmartin.com/
 
Reprodus cu permisiunea autorului dupa The King and the Corpse
 
 
Această lucrare reprezintă atât o bucurie cât și o sarcină dificilă. O bucurie pentru că, din punctul meu de vedere nu există o contribuție mai semnificativă în ceea ce priveşte înțelegerea dezvoltării psihicului individual decât cea adusă de C.G. Jung prin conceptul său de individuare. Însă este deopotrivă o sarcină dificilă, deoarece a încerca să descrii procesul de individuare este ca și cum ai încerca să descrii viața însăși. Cum putem să clarificăm cu adevărat ce înseamnă “să devii cel ce eşti” sau “să devii o individualitate complet diferențiată de viața colectivă” sau “să integrezi toate aspectele psihicului”? Totuşi, întrucât cu toții ne aflăm “pe drumul către individuare”, voi încerca să ofer o privire de ansamblu asupra acestui proces, din punct de vedere atât concret, cât și simbolic. În definitiv, pe acest drum avem nevoie de orice ajutor posibil, indiferent de unde ar veni. Structura pe care o voi urma este simplă: pentru început îmi propun să evidențiez patru trăsături ale procesului de individuare pe care le consider a fi deosebit de importante, iar apoi voi interpreta o pildă, un basm indian intitulat “Regele și cadavrul”, care surprinde câte ceva din fiecare caracteristică.

Jung prezintă pentru prima dată termenul de individuare în anul 1916, într-o prelegere numită “Adaptare, Individuare, Colectivitate” (Opere Complete vol. 18, par. 1084-1106), care rămâne nepublicată în arhivele ascunse din Zurich timp de cincizeci de ani de la rostirea ei.…

O cale de mijloc către un viitor sustenabil și extraordinar

Duane Elgin
 
Reprodus cu permisiunea autorului după:
SEVEN STAGES OF GREAT TRANSITION, rev. 1.5 din 26 iulie 2018
 
 

O Invitație

Familia umană a intrat într-o perioadă de transformare nemaiîntâlnită, un timp al alegerilor profunde. Forțe puternice pe care noi înşine le-am dezlănțuit se intensifică și converg în acest moment. Impactul colectiv al agravării schimbărilor climatice, creșterii populației, hiper-consumului global, dispariției speciilor, ingineriei genetice și inteligenței artificiale avansate, ca să numim doar câteva dintre pericole, aproape că este dincolo de capacitatea noastră de înțelegere. A venit vremea să medităm realist asupra viitorului pus în scenă de schimbările enorme ce ne așteaptă în acest secol de mare tranziție.

Tuturor ne-ar plăcea ca această perioadă să fie una simplă și clară – aşa am putea cu uşurinţă să facem un pas înapoi şi să ne reevaluăm situația, apoi să pășim pe un drum cu adevărat sustenabil și însufleţit. Totuși, viața reală nu funcționează atât de ușor și de lin. O schimbare autentică implică un proces de învățare profundă prin experiență directă. Marea suferință este focul evolutiv care ne trezește compasiunea față de noi înșine, față de aproapele nostru și față de lume. Iată cum am rezumat punctele cheie ale acestei perioade de mare tranziție în cartea mea, “The Living Universe”:

“Suferința, stresul și angoasa acestor vremuri va deveni un foc purificator mistuind vechile prejudecăți și ostilități, curățând sufletul speciei umane. Nu mă aștept să se pogoare asupra planetei vreun moment aurit de împăcare; dimpotrivă, ştiu că valuri de calamități ecologice vor conduce la crize economice, iar acestea vor fi amplificate de valurile masive de tulburări sociale.…

De la astrologie psihologică la cosmologie arhetipală

Keiron LeGrice

plublicat inițial în NCGR Research Journal Vol. 1 ‘Moving Forward, Looking Back’ (ed. Brennan, C. și Mann, A.T.) 2010
reprodus cu permisiunea editorului și autorului
 
 
 
În ciuda nepotrivirii sale cu materialismul mecanicist care domină viziunea modernă asupra lumii, în ultimul secol astrologia s-a bucurat de o reînnoire a popularității, cu precădere odată cu ascensiunea contra-culturii anilor ’60. Inițiată de munca de pionierat a unor figuri precum Charles Carter și Dane Rudhyar, reformularea progresivă a astrologiei a asigurat menținerea unui interes continuu asupra acestui subiect. Înainte, limbajul astrologiei era cumva învechit: fatalist și moralist în tonalitate, el dădea impresia unui destin sculptat în piatră, cu descrieri de personalitate potrivindu-se mai degrabă epocii Victoriene. Odată cu modernizarea astrologiei, a apărut un nouă categorie de astrologi de orientare psihologică, inspirați de disciplinele abia-apărute ale psihanalizei și psihologiei umaniste să aducă interpretărilor astrologice un plus de profunzime, sofisticare și intuiție. În decursul ultimilor aproximativ 30 de ani, odată cu publicarea mai multor lucrări noi, astrologia a devenit cu mult mai accesibilă publicului larg, devenind o importantă componentă a “revoluției spirituale” mai cuprinzătoare a vremurilor noastre.
 
 

Evoluția Astrologiei Psihologice

Curentul dominant din astrologie în timpul secolului XX, în special începând cu anii ’70, a fost “astrologia psihologică”, un termen care se referă la un grup eclectic de abordări, influențate în sens larg de anumite aspecte ale psihologiei de secol XX. Precursorii acestei noi înruchipări a astrologiei pot fi urmăriți până în zorii secolului, către teosoful Alan Leo care, într-o schimbare marcantă a accentelor, a folosit astrologia nu pentru a prezice evenimente, ci pentru a înțelege trăsături și caracteristici ale personalității individuale.…