Christopher M. Bache, PhD
Publicat in The Journal of Transpersonal Psychology, 2000, Vol. 32, Nr. 1
 
 
 
 
Abstract
O confruntare profund deranjantă cu limitele capacității de susținere a planetei pare inevitabilă în acest secol. Totuși, această criză se poate manifesta ca un fel de inițiere globală într-un nou nivel al dezvoltării psiho-sociale umane. Făcând o comparație cu încercarea mistică a nopții întunecate a sufletului, această lucrare sugerează că criza ecologică ar putea constitui o noapte întunecată a sufletului speciei, atrăgându-ne în mod colectiv într-o experiență mai profundă a temeiului spiritual comun.
 
 
 
 
 

CRIZA SUSTENABILITĂȚII
Cele mai bune estimări legate de mediu pe care le avem in prezent ne spun că tendințele industriale și sociale actuale conduc umanitatea către un colaps economic și ecologic devastator, care va avea loc în următoarele zeci de ani, cel mai probabil. Întrucât nu dăm nici un semn de retragere din politica de expansiune economică continuă, singura incertitudine pare a fi cât de severă va fi suprasolicitarea ecologică și cât de catastrofică perioada de după colaps.
 
Puțini s-au încumetat să prezică această criză care se apropie mai precis decât Donella Meadows, Dennis Meadows și Jorgen Randers în cartea lor din 1992 Beyond the Limits (Dincolo de limite). Graficul revelator de mai jos este modelul computerizat al autorilor cu privire la destinul planetei în cazul în care ne menținem același ritm de creștere a populației, de producție industrială și de consum material. Scenariul reflectat în acest grafic pleacă de la premisa că societatea mondială continuă să meargă pe drumul său actual pe cât de mult posibil, altfel spus, că politicile care influențează creșterile de populație și economice rămân în mod esențial neschimbate, că tehnologia în agricultură, industrie și servicii sociale continuă să evolueze în aproximativ aceeași manieră ca până acum, și că nu există vreun efort extraordinar în direcția reducerii poluării sau a conservării resurselor.…

 
Christopher Bache
din Ce este Realitatea? de Ervin Laszlo (2016)
 
 
Expunerea despre noua paradigmă a lui Ervin Laszlo declanșează în mine aceeași reacție pe care am avut-o la fiecare dintre cărțile sale – un entuziast, instinctual și adânc “DA!”. Colecţia de dovezi științifice pentru această paradigmă îmi face mintea să cânte, însă “DA”-ul meu provine dintr-un loc mai adânc. Provine din convergența viziunii științifice a lui Laszlo cu experiența mea personală. Provine din decenii de explorare a granițelor îndepărtare ale conștiinței cu ajutorul metodelor psihedelice elaborate de Stanislav Grof.
 
Consider că psihedelicele reprezintă un important punct de cotitură în filosofie, un progres cu adevărat notabil, care desparte trecutul de viitor. Impactul lor asupra gândirii Vestice a fost întârziat de spasmele de negare care le-au etichetat drept “halucinogene” și le-au blocat utilizarea ca produse fără “nici o utilitate medicală acceptată în prezent și un înalt potențial pentru abuz”. Dar acest reflex de a criminaliza psihedelicele este exact lucrul la care ne-am putea aştepta când mizele sunt atât de mari, întrucât aceste substanţe au puterea de a dezvălui şi a transforma convingerile cele mai adânci ale culturii noastre despre ceea este real şi adevărat.
 
Viziunea despre cosmos a lui Laszlo ridică știința către alte orizonturi. Autorul vede universul nostru ca plutind într-un meta-univers invizibil de un potențial infinit, materie dansând în câmpul cuantic, galaxii configurate de o inteligență cosmică, o plinătate fără cusur care sprijină și ordonează diversitatea vieții, cu fiecare parte mânată de un impuls necontenit către creștere și evoluție, creativitate auto-emergentă operând în intervale temporale care uimește imaginația, mințile noastre – manifestări fractalice ale minții a Tot-ceea-ce-este.…

 
Christopher Bache
extras din Mind before Matter: Visions of a New Science of Consciousness
reprodus cu permisiunea autorului
 

Dacă am fi trăit într-o lume care afirmă primatul conștiinței, adică într-o lume care afirmă viziunea că în spatele acestui univers de o frumuseţe neobişnuită, şi totodată împlinindu-l, există o altă lume la fel de splendidă, un Univers-mamă, sursa acestei lumi, Matricea Primordială a acestei lumi, un Pântec Cosmic; dacă am fi trăit cu această înțelegere în locul sistemului de credințe cu care trăim în prezent, cum s-ar putea schimba viețile noastre? Răspunsul meu la această întrebare este: Dar ce anume nu s-ar fi schimbat, dacă am fi trăit într-o astfel de lume?
 
Ca mulți alții în zilele noastre, sunt de părere că umanitatea se îndreaptă cu repeziciune către o astfel de concepţie asupra lumii. Implicațiile faptului de a trăi într-un univers multi-dimensional care este într-adevăr viu, în cel mai profund sens al cuvântului, în care calitățile “minții” sunt la fel de importante ca cele ale “materiei”, semnificaţia acestui fapt este pe cale de a emerge în conştiinţa noastră colectivă. Incepem să vedem semne ale acestei schimbări esențiale de perspectivă în multe domenii. În cercurile psihologice și filosofice, începem să recunoaștem ce înseamnă cu adevărat să ne vedem trăind într-un univers însuflețit, un univers îmbibat de suflet, cu pasiune, sentiment, inteligență și alegere.
 
Miza acestei antologii (Mind before Matter: Visions of a New Science of Consciousness) este de a descrie ceea ce credem că se va naște la cotitura istorică a acestei schimbări.…

Christopher M. Bache, Ph. D., 1985

Profesor de Filosofie şi Studii Religioase la Youngston State University, Ohio.

Reprodus cu permisiunea autorului după A Reappraisal of Teresa of Avila’s Supposed Hysteria, apărut în revista Journal of Religion and Health, vol. 24, nr. 4, iarna 1985

“Intuiesc că mare parte din crizele de sănătate despre care relatează misticii ar putea avea origini perinatale. Dacă și alte studii vor confirma această ipoteză, mare parte din așa-numita “patologie” asociată în general cu misticismul s-ar dovedi a fi de fapt deloc degenerativă, ba chiar progresivă. Acest fapt nu poate să aibă decât un efect înviorător asupra concepției noastre mai largi asupra misticismului.” – Christopher M. Bache, Ph.D.

ABSTRACT: Acest eseu prezintă o reevaluare a crizelor severe ale Terezei de Avila, crize care au reprezentat o trăsătură distinctă a misticismului ei. Diagnosticul de isterie își pierde validitatea, și trebuie să fie cel puțin abandonat de clinicieni. Putem analiza altfel aceste simptome comparând fenomenologia crizelor Terezei cu fenomenologia experiențelor subiecților terapiei cu LSD. Teza eseului este următoarea: aplicând categoriile lui Stanislav Grof, crizele Terezei sunt simptome perinatale. Ca atare, ele reprezintă apariția și reintegrarea unor sisteme psihologice extrem de primitive și originare, și pot fi descrise ca durerile creșterii conștiinței transpersonale. Ele nu reflectă o stare psihopatologică degernativă, ci o mișcare progresivă către nivele mai înalte de conștiință.

Una dintre cele mai enigmatice dintre nenumăratele experiențe neobișnuite relatate de mistici se încadrează într-o categorie ciudată, a crizelor fizice traumatice adesea însoțite de emoții puternice și tulburătoare.…

Cosmologia arhetipală în perspectivă istorică

Keiron LeGrice

Reprodus cu permisiunea autorului după articolul The Birth of a New Discipline, apărut în revista Archai: The Journal of Archetypal Cosmology, Vol. 1, Nr. 1 (vara 2009)

Acest prim eseu [din revista Archai] pune cosmologia arhetipală în perspectivă istorică, cercetând principalii precursori și posibilele direcții viitoare ale acestei discipline. Făcând o paralelă cu începuturile mișcării psihanalitice din urmă cu mai bine de un secol, LeGrice discută apariția cosmologiei arhetipale din confluența curentelor gândirii antice grecești, psihologiei abisale și astrologiei, insistând asupra contribuțiilor lui C.G. Jung, James Hillman, Stanislav Grof și Richard Tarnas.

La începutul secolului XX, când Sigmund Freud a conceput în Viena cadrul teoretic și metoda terapeutică a psihanalizei, cu greu se putea concepe că o astfel de mișcare avea să exercite o influență atât de puternică și durabilă asupra minții moderne. Ridiculizată și respinsă de mulți, controversată și tabuizată, psihanaliza contrazicea și provoca în chip radical valorile, moravurile și atitudinile adânc înrădăcinate ale moralității epocii Victoriene, prin teoriile sale referitoare la impulsurile reprimate ale libido-ului și sexualitatea infantilă. Se prea poate ca multora de la acea vreme să le fi părut aproape sigur că psihanaliza avea să fie repede clasată în istoria ideilor ca o simplă ciudățenie curioasă, un experiment eșuat, o concepție perversă și denaturată asupra naturii umane. Primele reacții la scrierile publicate de Freud au fost severe și disprețuitoare. Potrivit lui Ernest Jones, biograful și cel mai înfocat aliat al lui Freud, “Interpretarea viselor a fost inițial declarată fantezistă și ridicolă […] cele Trei eseuri [despre sexualitate] au fost considerate incredibil de perverse.…

Glenn Perry

Din câte îmi dau seama, conceptul de “cosmologie arhetipală” își are originea în revista Archai: the Journal of Archetypal Cosmology, creată de Richard Tarnas și Keiron LeGrice, împreună cu un grup de alți intelectuali asociați Institulului California pentru Studii Integrative Integrale (California Institute of Integral Studies-CIIS) din San Francisco. Primul număr din această revistă a fost lansat online pe la sfârșitul anului 2009. Potrivit editorilor revistei Archai,

“Cosmologia arhetipală încorporează studiul corelațiilor dintre alinierile planetare ciclice și tiparele arhetipale ale experienței umane, dar merge mai departe de atât, adresând fundamentele teoretice ale acestor corelații și implicațiile acestora pentru o viziune asupra lumii de o mai largă respirație.” (1)

În noiembrie 2009, precum și înainte de descoperirea revistei Archai, începusem să elaborez un program de Licență și unul de Master la The Graduate Institute (TGI) din Bethany, Connecticut. Punctul focal al programului de studii era astrologia arhetipală, însă acesta se preocupa de asemenea de diverse tradiții științifice, filosofice și religioase, pentru a examina esența și progresul conștiinței umane dintr-o perspectivă cosmologică.

În inima acestui program se găsea o anumită întrebare: Dacă astrologia funcționează, ce implicații are acest fapt asupra esenței Universului? Cum pot fi explicate corelațiile dintre psihic și cosmos cel mai bine? Fundamentul acestui program de studii era constituit din mai multe modele [teoretice], pornind de la filosofia neoplatonică a Greciei antice, până la teoria complexității sau cea a haosului din știința postmodernă. Procesele transformative umane aveau să fie cercetate din mai multe perspective, inclusiv teoria dezvoltării, psihologia transpersonală și astrologia arhetipală.…

Christopher M. Bache, Ph. D., 1991

 
Reprodus cu permisiunea autorului după articolul Mysticism and psychedelics: The case of the dark night, apărut în revista Journal of Religion and Health, vol. 30, nr. 3, septembrie 1991.
 
 
ABSTRACT: Acest studiu propune un model al conștiinței derivat din psihoterapia cu LSD, pentru a ilumina o serie de experiențe dificile ce apar pe calea spirituală a misticului, denumite în Occident “noaptea întunecată”. Teza studiului este că experiențele din noaptea întunecată descrise în lucrarea seminală a lui Sf. Ioan al Crucii, Dark Night of the Soul, pot fi conceptualizate în termenii categoriei de “experiență perinatală”, elaborată de Stanislav Grof. Discuția gravitează în jurul consecințelor acestei reconceptualizări, concentrându-se asupra a trei aspecte principale: (1) felul în care înțelegem și apreciem misticismul, (2) analiza potențialului LSD pentru stimularea unei spiritualități autentice, și (3) reexaminarea afirmației antice potrivit căreia abilitatea de a experimenta stări transcendentale de ființă este înnăscută.
 
 
 

Introducere și Context

Eseul lui Aldous Huxley din 1954, Porțile Percepției, a stârnit o dezbatere aprinsă între filosofi și teologi ce a durat în jur de 15 ani, pe tema “misticism chimic” versus “misticism natural”. Ambele tabere ale acestei dezbateri au avut un lucru în comun. Pentru a evalua calitatea spirituală a substanţelor psihedelice, fiecare s-a concentrat asupra componentei euforice a experienţei psihedelice. Ceea ce i-a intrigat la aceste chimicale a fost capacitatea lor de a produce în subiect o stare de conştiinţă extrem de apropiată de extazul mistic, dacă nu chiar identică cu aceasta.…

 
 
Richard Tarnas, 2011
reprodus dupa Archetypal Cosmology: A Brief Account
 
 
 
 
Dat fiind faptul că un număr recent din The Mountain Astrologer s-a ocupat de probleme arhetipale, am fost solicitat de către editorii revistei și de unii cititori ai acesteia să contribui cu un scurt sinoptic al istoriei cosmologiei arhetipale. Așadar, în acest eseu îmi propun să prezint mai întâi indivizii şi influenţele care au făcut posibilă naşterea disciplinei academice şi perspectivei filosofice numită Cosmologie Arhetipală, mai apoi voi descrie originile sale mai îndepărtate – tradiţiile vechi de secole din solul cărora această disciplină s-a ivit – pentru ca în final să rezum pe scurt principiile fundamentale care o disting de celelalte abordări ale astrologiei.
 
S-ar putea susține că apariția cosmologiei arhetipale era, într-un sens, inevitabilă, de vreme ce intelectualii şi cercetătorii care au activat în mediul academic de sfârşit de secol XX au recunoscut implicaţiile mai profunde ale dovezilor despre corelaţiile dintre tranzitele planetare şi tiparele experienţei umane. Dată fiind natura neobişnuită a acestor corelaţii, sarcina evidentă era de a cerceta lucrurile sistematic, de a medita profund asupra dovezilor obţinute, apoi de a le confrunta cu idei şi cadre conceptuale din trecut – ca de pildă tradiţia platonic-pitagoreică – sau din cel mai acut prezent, de la psihologia abisală la noile paradigme ştiinţifice.
 
Cu toate că în principiu era, poate, inevitabilă apariția acestei discipline, caracterul ei specific şi chiar denumirea de “cosmologie arhetipală” reflectă nașterea ei dintr-o confluenţă unică a savanţilor şi curentelor intelectuale, realizată în cadrul a două comunităţi de învăţare: Institutul Esalen din perioada anilor ’70 şi ’80, şi California Institute of Integral Studies CIIS (Institutul de Studii Integrale din California), începând cu anii ’90 şi până în prezent.…

 
 
 
 
de Ciro Discepolo

extras din Transits And Solar Returns; A New System of Analysis for Two Ancient Methods

reprodus cu permisiunea autorului

 
 
Regulile pe care urmează să le citiți nu sunt menite a fi înțelese ca niște porunci divine regăsite într-un posibil supliment la Sfânta Scriptură, ele reprezintă mai degrabă un regulament simplu ce provine dintr-o experiență personală. Ele trebuiesc supuse în comun unor verificări, și numai în funcție de rezultatele obținute în urma acestui exercițiu le puteți accepta sau respinge. În opinia mea, aceste reguli funcționează foarte bine, dar nu vreau ca viziunea cititorului să fie părtinitoare unei opinii subiective, ci îmi doresc ca dumneavoastră să le puneți la încercare, în practică. Dacă, folosindu-le, apreciați că vă ajută să faceți predicții sigure, mai sigure decât folosind alte metode ale altor astrologi, nu ezitați să-mi împărtășiți opiniile și rezultatele dvs. la adresa de e-mail [email protected], și pe site-ul www.cirodiscepolo.it. Mă aștept la un singur lucru de la dumneavoastră: să le luați ca pe un întreg. Dacă într-adevăr intenționați să încercați să le aplicați, ar trebui să le folosiți ca pe un regulament unitar, fără a face selecții arbitrare din ele.
 
 
Cele treizeci de reguli sunt următoarele:
 
 
1.
Cele douăzeci de zile dinaintea aniversării cuiva, precum și cele douăzeci de zile de după sunt foarte importante atât pozitiv, cât și negativ. Cele mai semnificative evenimente dintr-un an se întâmplă adesea exact în acest interval de patruzeci de zile.
 
 
2.…

Era Varsatorului (I)

Ray Grasse

Acest fragment este capitolul 11 din Signs of the Times (2002). Reprodus cu permisiunea autorului.

Fiecare Mare Eră [astrologică] vine cu un set de teme urgente care îi sunt caracteristice, iar în timpul Erei Vărsătorului cu siguranță o problemă dominantă va fi următoarea: care este echilibrul optim dintre individual și colectiv?
 
Întrucât populația mondială crește exponențial cu fiecare veac, ne aflăm confruntați cu provocări nemaiîntâlnite de generațiile anterioare. Cum influențează ceea ce cumpăr eu din magazinele universale situația muncitorilor din lumea a treia? Cum vor fi influențate economiile din zone îndepărtate de faptul că aleg să votez cu un candidat sau altul? Cum sunt influențate valorile și gândurile mele de societatea globală prin mass-media? Ne mai putem păstra o viziune personală despre lume într-o societate de masă care numără miliarde de membri? În prezent, viața maselor se întrepătrunde cu viața indivizilor într-o asemenea măsură încât fiecare dintre noi este forțat să cerceteze din nou cine este cu adevărat.
 
Acest capitol (din Signs of the Times) abordează anumite evenimente din anii ’90 care sunt relevante pentru dinamica individual-colectiv și legătura acestora cu factori precum mass-media și celebritatea.
 
 

Saddam Hussein vs. Națiunile Unite

Spre sfârșitul anului 1990, liderul irakian Saddam Hussein își trimitea forțele armate peste graniță în Kuweit, luând în stăpânire o regiune care fusese de mai mulți ani sursa unor conflicte teritoriale. În semn de răspuns, președintele american George Bush organiza o alianță internațională cu rolul de a tempera înaintarea irakiană, iar la jumătatea lui Ianuarie 1991 începea Războiul din Golf.…