Făt-Frumos și calul lui înaripat: Chris Bache, Ph.D.

Mercur în Gemeni (IV)

 

Făt-Frumos ne fascina copilăria cu isprăvile din călătoriile lui pe “celălalt tărâm” sau “lumea cealaltă”. Într-o înfățișare modernă, încarnat într-un respectabil profesor universitar american care folosește doze uriașe de LSD pe post de cal înaripat, ne spune acum ultima și cea mai adevarată poveste, una numai pentru oameni mari, o incredibilă călătorie în profunzimile sufletului uman, în trecutul colectiv al rasei umane și în viitorul nostru ca specie. Și făcând asta, mătură dintr-o singură mișcare prostiile la modă astăzi într-o grămadă de domenii…

Christopher M. Bache, Ph.D., profesor emeritus în Departmentul de Filosofie și Studii Religioase al Universității de Stat din Youngstown, Ohio, la care a predat timp de 38 de ani, s-a dedicat explorării psihedelice pentru o parte din această perioadă, de la 31 la 51 de ani. Cred că anvergura și profunzimea trăirilor și înțelegerilor lui Chris sunt unice în istoria cunoscută a omenirii și rivalizează doar cu acelea ale marilor înțelepți și mistici ai Indiei, lucru perfect explicabil dacă ne uităm pe harta lui și vedem că s-a născut cu Soare-Neptun (careu, 0°20′). Din fericire pentru noi ceilalți, care nu ne-am născut cu Soare-Neptun, Chris s-a născut și cu Mercur în Gemeni, așa că ne povestește în amănunt pe unde a fost și ce a trăit. Însăși motivația acestei uluitoare intreprinderi a lui Chris este tipică pentru Mercur în Gemeni (sublinierile îngroșate):

Când am citit prima dată Tarâmuri ale inconștientului uman în 1978, mi-am dat seama imediat că lucrarea lui Stan [Grof] era o revoluție nu numai în psihologie, ci și în filosofie, că foarte repede filosofii cu cele mai profunde lucrări vor scrie pe baza experimentală, nu intelectuală, așa că am luat decizia de a începe o călătorie psihedelică.

Continue reading

Prea mare pentru un premiu Nobel: Alexander Shulgin

Mercur în Gemeni (III)

 

Alintat “Sasha” de către zecile de milioane de oameni care au venit în contact cu rezultatele muncii lui, Alexander Shulgin (17 iunie 1925 – 2 iunie 2014), a fost un chimist foarte talentat născut cu Mercur în Gemeni. În timp ce lucra ca cercetător șef pentru Dow Chemical, a inventat Zectran (1961), primul insecticid biodegradabil din lume. Dar, după cum vom vedea în continuare, asta a fost cea mai mică dintre realizările sale…

Cariera lui neobișnuită este legată de o întâmplare din timpul serviciului în marina Statelor Unite, unde a suferit o intervenție chirurgicală minoră înainte de care i s-a dat să bea suc de portocale îndulcit cu zahăr. Zahărul nu s-a dizolvat complet și a rămas pe fundul paharului, iar atunci când Shulgin a dat de el a crezut că i s-a dat un somnifer puternic așa că a căzut într-un somn adânc, din care s-a trezit abia după operație. Când a realizat ce se întâmplase, Sasha a spus că a devenit conștient de capacitățile excepționale ale minții umane. Iată ce a declarat după o experiență psihedelică avută pe la începutul anilor ’60:

Cea mai fascinantă înțelegere a acelei zile a fost că această uimitoare reamintire a fost adusă de o fracțiune dintr-un gram de substanță solidă albă, dar și că în nici un fel nu se putea susține că aceste amintiri erau conținute în substanța albă. Tot ceea ce recunoscusem provenea din profunzimile memoriei și psihicului meu. Am înțeles că întregul nostru univers este conținut în minte și spirit.

Continue reading

Bob Dylan: Are my songs literature?

Mercur in Gemeni (II)
 
 
 
Gabriel Chiriac
 
 
 

 
 
La fel ca Mercur, Dylan este mereu pe drumuri (Like a rolling stone), vânează răspunsuri în vânt (Blowin’ in the wind), mai bea o ceașcă de cafea (One more cup of cofee) și apoi pleacă din nou la drum (On the road again).
 
Uneori bate la poarta raiului, Knocking on heavens door (Marte în Pești), nu gândește de două ori (Don’t think twice it’s all right), și nu-l găsești repetându-se, părând mereu Forever Young, asemeni reprezentării mitologice a zeului Mercur, dispozitorul final al harții astrologice a lui Dylan. Dispozitor final al hărții este planeta care dispune sau controlează lanțul cel mai lung de planete din hartă, aflată în propriul semn, cauza finală a hărții, asemenea unei mări care adună apele mai multor râuri.
 
Plasat solitar la început de al treilea decan din Gemeni, Mercurul lui Dylan are un singur aspect major, o cuadratură sub 3 grade, în formare cu un Neptun retrograd în Fecioară. Poate din această cuadratură aplicantă să vină textele sale care sunt prea des marcate de forme de tristețe, apăsare, dezamăgire dar și căutare profundă. Din această cuadratură vor fi venit, poate, căutările lui spirituale, evreu devenit adept al creștinismului (de fapt al lui Iisus) și revenit după ani și ani, la Tora.
 
Primul album, intitulat simplu Bob Dylan, a avut, oarecum timid, doar două compoziții proprii, restul fiind melodii folk cunoscute.…

Continue reading

Un Socrate modern: Gabriel Liiceanu

Mercur în Gemeni (I)
 
 

 
 
Din moment ce apare în seria asta, e clar că autorul Jurnalului de la Păltiniș (1983), al Ușii interzise (2002) și al Scrisorilor către fiul meu (2008) s-a născut cu Mercur în Gemeni. Înzestrat cu vorbirea inspirată și puterile vizionare tipice pentru Mercur-Neptun (careu, 4°11), Liiceanu este însă în primul rând un Mercur-Jupiter (conjuncție, 2°59′): bucuria de a învăța, abilitatea pentru limbi străine, mintea preocupată de marile cărți, marile idei, studii înalte, filosofie, mintea aptă de a dobândi înțelepciunea.
 
Demnă de remarcat în harta lui astrologică este formidabila conjuncție Saturn-Uranus (1°23′): două energii total opuse, una orientată către viitor, care predispune la revoluție, descoperire permanentă și comportament rebel iar cealaltă orientată spre trecut, foarte conservatoare, tradiționalistă și încăpăținată, care se descarcă exact pe Soare, obligându-l să integreze aceste tendințe nemiscibile chiar în inima personalității. Simplist spus, Liiceanu este o combinație între un filosof ca Schopenhauer (Soare-Saturn) și un rebel ca Percy B. Shelley (Soare-Uranus).
 
Iar lucurile nu se opresc aici: ca și cum combinația Saturn-Uranus pe Soare nu ar fi de ajuns, Soarele domnului Liiceanu primește și atingerea celorlalte două planete transpersonale: Soare-Pluto (sextil, 2°09′), Soare-Neptun (trigon, 4°26′). Este ca și cum și-ar fi asumat colectarea în propria personalitate a energiilor tuturor ambasadorilor galaxiei – cum a numit Dane Rudyar pe Uranus, Neptun și Pluto – pentru a străluci cu ele mai departe în lume.
 
Însă adevăratul lui atu este Saturn cazimi (conjuncție, 0°16′), un termen astrologic moștenit de la arabi care desemnează cea mai puternică demnitate accidentală a unei planete, aceea de a fi în inima Soarelui, condiție asemănătoare unui copil care ar sta așezat exact în poala regelui, bucurându-se de toate favorurile acestuia.…

Continue reading

O Revoluție Solară relocată

 
 
27 mai 2017, Brisbane
 
Zilele astea ma intrebam ce o sa mai scriu si mai ales daca am sa o mai fac… ecoul shazamarilor mele pare sa fie invers proportional cu munca depusa si asta nu e de natura sa ma incurajeze… Dar cred ca intimplarea de mai jos merita consemnata.
 
N-am mai calatorit niciodata atit de departe de casa, iar drumul nu a fost lipsit de peripetii… dar pastilutele Support de la Alfons Ven isi fac si de data asta treaba asa ca, la peste 28 de ore de la plecarea de acasa (dintre care 20 de zbor!) ajung cu bine in Australia. Trecerea prin vama e mai ceva ca la americani, mi se ia la puricat pasaportul si mi se pun o groaza de intrebari dar surpriza de pe fata mea trebuie ca le arata cetatenilor vigilenti ca au de-a face cu un tip benign asa ca totul se termina cu bine.
 
Cred ca partea cea mai frumoasa a calatoriei a fost vizita la Sydney, iar virfurile se numesc Rockpool Bar&Grill si Bondi Beach. Rockpool e probabil restaurantul in care m-am simtit cel mai bine din viata mea: noblete si rafinament la superlativ! Mi-e imposibil sa redau in citeva cuvinte atmosfera: pe dinafara nici nu arata a restaurant, parea mai degraba intrarea intr-o institutie, iar inauntru nimic opulent dar ai senzatia de spatiu si ‘densitate’… Locul inalt, zidurile solide si lumina ca de amurg din interior mi-au amintit de bibliotecile acelea unde, din cauza spatiului, vocile suna altfel, atenuate, parca in surdina.…

Continue reading

Only love can hurt like this

 
 
 

 

1. Only love can hurt like this
2. Puțină teorie (Richard Tarnas)
3. Little girl blue (Janis Joplin)
4. The power of Love (Jennifer Rush)
5. Un-break my heart (Toni Braxton)
6. Monologurile vaginului (Eve Ensler)
7. Himene și basmale (Mona Eltahawy)
8. Luni de fiere (Pascal Bruckner: carte și film)
9. The Girlfriend Experience (Sasha Grey)
10. Poezie erotică (Emil Brumaru)
11. Infidelitate (Diane Lane)
12. Fifty shades of Grey
13. Caligula
14. The end of the affair
15. Tango (Sublimare I)
16. Dirty dancing
17. Amantul
18. Celebrități cu Venus-Pluto
19. Moartea prin dragoste (Sublimare II)

 

Duminică 16 octombrie 2016
Dau peste melodia de mai sus și am iarăși un crash. O ascult de câteva ori apoi urmăresc și versurile; totul se îmbină perfect… mă inundă o senzație de bucurie și chef de viață. Mi se pare atât de frumoasă că nu mai pot face altceva decât să o ascult continuu. De ce oare nu pot să mă desprind?

Unul dintre privilegiile traiului în perioada actuală este că acum sunt posibile lucruri la care cu doar 30 de ani în urmă oamenii nici nu puteau visa… Și încă în câteva secunde: după câteva clickuri pot să găsesc suficiente detalii încât să îmi pot răspunde la întrebare. Descopăr că melodia este de fapt compusă de Diane Waren, Paloma Faith doar o interpretează. Hmm, când sunt implicate mai multe persoane deja devine interesant. După titlu, Only love can hurt like this, aș zice că melodia este Venus-Pluto, asta pentru că Venus răspunde de plăcere și dragoste iar Pluto reprezintă “puterea elementală, profunzimea și intensitatea, obligă, conferă putere și intensifică tot ce atinge, uneori până la extreme copleșitoare sau exagerate” (Richard Tarnas).…

Continue reading

Motto

 

…Sa exploram principiile arhetipale, marile si profundele principii fundamentale ale sensului, acesti zei si zeite ai Sufletului si ai Cosmosului, care sint cu adevarat baza intregii arte astrologice. In comunitatea astrologilor […] exista o gama naucitoare de factori si tehnici care pot fi folosite pentru a intelege o harta natala si ce se intampla în viata unei persoane la un moment dat. Dar in esenta, la nivel fundamental, avem marile arhetipuri planetare si relatiile dintre ele, arhetipuri care, atunci cand se aliniaza, par sa interactioneze reciproc, se catalizeaza, sintetizeaza, contrasteaza, se intretes si se unesc unele cu altele in cele mai diverse si complexe moduri.

Intelegerea acestor principii si a interactiunilor dintre ele este în centrul a ceea ce facem [ca astrologi]. Si daca putem comunica oamenilor care sint aceste intelesuri, depasim jargonul baroc si terminologia de multe ori de neînteles care intr-un fel tine misterul astrologic ascuns de majoritatea oamenilor si de cultura.

Pentru ca la un nivel foarte profund, fie că esti astrolog sau nu, avem cu totii o atit de adinca si intima experienta si intelegere a principiilor Solar si Lunar, a lui Venus, Mercur si Marte, ele sint atat de fundamentale incit tot ce trebuie să faci este spui clar cuiva ce semnifică una dintre aceste planete si a inteles, pentru ca [astrologia] este o limba, dar este o limba primordiala, aflata chiar în centrul a cine suntem noi ca fiinte umane si [în calitate de] copii ai Cosmosului.

Rick Tarnas

 

 

Continue reading

Am I good or what?

Duminică 5 aprilie 2015

 

Am vazut și eu Marele Gatsby. Wow!

(n-am mai văzut un film de o veșnicie, greu cu distracția de când cu Saturn în opoziție la Venus). Nu citisem cartea, nu știam nimic despre ea. Totul a pornit de la o melodie pe care plutesc și acum…
 

 
Will you still love me
When I’m no longer young and beautiful?
Will you still love me
When I got nothing but my aching soul?
I know you will, I know you will
I know that you will…

Când am văzut clipul de mai sus și pe Leonardo DiCaprio că joacă în film mi-am zis că mi-ar plăcea să-l văd. Aseară a venit momentul. L-am teminat târziu în noapte. Am adormit greu, pe la 3 dimineața, după ce am ascultat melodia aia de zeci de ori… Imediat după film am început să mă uit pe hărțile lui DiCaprio și Lanei Del Rey (melodia). Îmi venea să-i scriu unei domnișoare care mi-a spus că îi place LDR. Să-i zic: hei, acu’ îmi place și mie, nu vrei să ieșim undeva? Dar mi-am amintit că n-are nici un rost… mi-a zis că sint aiurea atunci când mie imi venea s-o plătesc doar ca să mă lase să mă uit la ea o oră pe săptămână. Așa că de data asta m-am uitat la hărți. Mai distractiv și mult mai productiv, cum se vede mai jos…

Au ieșit câteva chestii la iveală, însă nimic excepțional: frumoasă hartă, interesant om (Leonardo). Cum o fi să-l ai prieten?…

Continue reading

Undeva, cândva…

12 februarie 2016
 
 
 

Sub vraja credințelor înrădăcinate

Vineri, pe seară, primesc un telefon. “Ce-ai mai făcut?” mă întreabă Virgil. Cum e unul dintre cei mai apropiați prieteni pe care îi am, îl iau în serios și mă apuc să-i spun despre One Day, noua mea shazamare arhetipală. Cum altfel? Sunt de-a dreptul fericit! Și, la drept vorbind, ce era să-i spun? Cum m-a oprit din nou poliția și m-au amendat cu o sumă uriașă pentru țara în care trăim? Cum pe lângă amenzi, a trebuit să umblu o săptămână întreagă să rezolv problema? Așa că îi prezint cealaltă față a săptămânii, îi povestesc sumar descoperirile, îi povestesc doar despre lumea asta fermecată unde, odată intrat, binecunoscutele șicane la care statul român își supune cetățenii ori de câte ori i se oferă ocazia dispar “așa cum piere fumul și cum se topește ceara de la fața focului”…

Îi povestesc cum am căutat și ce am găsit și cum am muncit apoi câteva zile să-mi așez descoperirile pe hârtie într-o formă cât mai simplă și inteligibilă. Dar, în loc să ne bucurăm împreună, ajungem să discutăm în contradictoriu. Mă confrunt a nu știu câta oară cu vocea aia nihilistă a lui și, pe nesimțite, ajungem la ultimele consecințe pe direcția asta: totul e în van, nu există nimic după existența asta materială, nu există viață după moarte, nimic. Îi amintesc că în toate religiile și sistemele spirituale de pe tot pe pamântul ăsta, indiferent de timpul la care au apărut și spațiul în care s-au manifestat, se vorbește aproape în unanimitate despre ce e ‘dincolo‘ ca despre ceva la fel de real ca lumea materiei, dacă nu mai real decât ea.…

Continue reading

For me God is cold

 
 
Ideile mele din Am I good or what privitoare la educația selectivă după criterii astrologice nu-și găsesc prea mare ecou printre cei câțiva apropiați cu care am avut curajul să le împărtășesc. Cineva îmi zice că e un text poetic, altcineva că e prea complicat… Zohal e singurul care îmi spune că sunt viu în însemnarea asta și că o să o citească cu creionul în mână și cu hărțile în față ca să priceapă. Dar nici până în ziua de azi nu am mai primit vreun răspuns de la el pe tema asta. Așa că la un moment dat îmi dau seama că oamenii pur și simplu nu înțeleg. Și că, cel mai probabil, pun eu problema greșit. Cred că mai întâi avem nevoie de câteva exemple practice foarte puternice, care să impresioneze pe oricine și abia după aceea va fi cineva dispus să asculte explicații, să citească ‘teoria’ și să asculte geneza ideii.

Așa că încep iar să caut. Cum aș putea să mă opresc când știu ce e în joc? Eleanor Roosevelt spunea: viitorul aparține celor care cred în frumusețea viselor lor, iar eu cred în visele mele. Sigur, ca să fii capabil să depui munca necesară pentru a face din vis realitate trebuie să fii îndrăgostit de visul tău. Nici o noutate… ca de obicei, dragostea este marea problemă. Din fericire, se pare că de partea asta s-a ocupat zeița astrologiei: după ce mi-a dăruit grația să pricep despre ce e vorba, nu cred că au trecut prea multe zile în care astrologia să nu fi fost prezentă în viața mea.…

Continue reading

Descoperirea Iubirii

 


 
Iulie-Septembrie 2016
Aveam de gând de multă vreme să scriu câteva cuvinte despre psihedelice, pentru a onora acest capitol important din istoria recentă, dar prea puțin cunoscut la noi. Pe undeva e și normal să nu fie cunoscut dacă stai să te gândești că în vremea când America avea hippies, Flower Power si Summer of Love, la noi umbla Miliția cu duba pe stradă și îi săltau pe tinerii cu plete și barbă ca să îi tundă cu forța sau să îi radă în cap sub pretext că nu arată ca în poza din buletin.

Adevărat, nu era totul chiar atât de tragic, exista și posibilitatea de a scăpa netuns dacă aveai adeverința potrivită. Iată două exemple:

Și uite așa se face că ei au avut Woodstock (pe 15 august s-au împlinit deja 47 de ani!), iar noi am avut Cenaclul Flacăra… aș zice că urmările sunt vizibile oriunde ai merge în România.

Inițial mă gândeam să scriu despre o altă carte care m-a vrăjit pur și simplu: cu ea am retrăit starea aia de fascinație totală pe care o aveam în copilarie când îmi citea cineva o poveste. Pentru că vreau să fac ceva mai amplu, amân mereu pe altădată… dar o fac eu până la urmă.

In contextul ăsta dau peste o carte online în românește Descoperirea Iubirii – O experiență psihedelică cu LSD-25 scrisă de un domn pe nume Malden Grange Bishop. Dacă titlul ar fi fost doar Descoperirea iubirii probabil că n-aș fi fost interesat, mi s-ar fi părut una dintre nenumăratele scrieri indigeste pe tema asta… însa cuvântul psihedelic în titlu m-a împins să mă uit să văd despre ce e vorba și până la urmă am ajuns să o citesc pe toată.…

Continue reading

Le Grand Bleu

 

Lui Virgil, prietenul meu îndrăgostit de Marele Albastru
și care crede că “astrologia nu este decât o șarlatanie

 


 
 
 
16 mai 2016

Hoinărind prin Napoli (7-8 mai 2016) îmi vine în cap, cine știe de ce, că ar fi interesant să văd ce e cu Marele Albastru… poate pentru că trăiesc finalul unei Revoluții Lunare cu Venus pe Descendent și totul este atât de frumos în jurul meu incât regret că nu m-am născut cu aspectul ăsta. Sau poate pentru că în orașul ăsta mă simt ca Jacques Mayol în scufundările lui? În orice caz, orașul e superb, mi-a adus aminte de copilărie, de peisajele urbane din filmele italiene pe care le-am văzut atunci, de nume și expresii demult uitate: Giuliano Gemma, Ursula Andress, valizele cu “centomila dollari” … e pitoresc, arată exact ca în filme, blocurile alea ciudate, colorate, cu ferestre mari și obloane de lemn (pentru noi tot ce nu era făcut după standard sovietic era ciudat), cu rufele atârnate la balcoane, singura diferență față de filme e că în realitate nu țipă nimeni de la ferestre.

Îmi aduc și acum aminte senzația pe care am avut-o când am văzut prima dată filmul, la inceputul anilor ’90. Eram la Cinema Republica, foarte puțini oameni în sală, nuanțele alea de albastru, muzica cu sunete înfundate ca sub apă, filmările, ritmul acțiunii și însăși tema filmului, m-au aruncat în altă lume. Da, cred că sunt șanse mari să găsim ceva aici, pentru că vorbim de un film puternic, profund și în plus inspirat din realitate, situația ideală pentru investigații astrologice.…

Continue reading

One day…

9 februarie 2016
 
 
Au fost vreo câteva întâmplări neplăcute zilele astea… poate ar merge un film? Aleg unul la întâmplare și nimeresc peste One day (2011). Se deschide cu o muzică suavă:
 

și văd că e cu Anne Hathaway. Îmi place și de ea așa că îi caut datele și mă uit la hartă încă de la începutul filmului. De obicei mă las purtat și dacă e ceva mai special mă uit după; dar mi-am zis să mai învăț și ceva astrologie. Venus în Scorpion, conjunct cu Soarele și Jupiter. Și cu Mercur. Vorba cântecelului: sună periculos, să vedem ce-o să iasă…
 
 
Doi studenți au o aventură la absolvirea școlii pe 15 iulie (ziua Sf. Swithin) și apoi se despart dar decid să se întâlnească în fiecare an pe aceeași dată. Twenty years, two people după cum scrie pe afiș. Pe undeva filmul mi-a amintit de una dintre aporiile lui Zenon, doar că e spusă sub forma unei povești de dragoste cu Em în rolul broaștei țestoase și Dex în rolul lui Ahile… și nu e chiar despre o întrecere sportivă ci despre călătoria prin viață.

Înțeleg că sunt cetățeni oripilați de multitudinea accentelor Annei dar pe mine nu m-a deranjat nimic la ea. Am văzut și eu că vorbește diferit dar m-am gândit au vrut să sugereze astfel mersul ei prin viață. Poate că din cauză că mi-a plăcut mult filmul, mie mi s-a părut perfectă în rol.

 

Acum câteva zile m-am întrebat și eu cum mă tot întreabă alții: la ce bun astrologia asta?…

Continue reading

Un spion de miliarde

 

Mai-Iunie 2016

Pe 26 mai, după ce m-am întors din locul fixat pentru Revoluția Solară din 2016, am hoinărit puțin prin Anchorage. Am parcat pe 200E Northen Lights Boulevard, am mai stat puțin de vorbă la telefon cu soră-mea și în cele din urmă am intrat în librărie. Nu era nici pe departe atmosfera aia fabuloasă descoperită în iarna lui 2008 la libraria Borders din Manhattan, cu aglomerația de sute de oameni aflați parcă în transă care citeau peste tot, rezemați de rafturi, pe scăunele, la un ceai sau așezați pur și simplu pe jos, dar tot mi-a plăcut. Era uriașă după standardele românești, cred că aveau mii, de fapt zeci de mii de titluri și aducea mai curând cu o bibliotecă municipală de la noi decât cu o librărie. Mă simt tare bine când merg printre cărți, deschid ce îmi place și citesc cât vreau. Probabil e reacția celui forțat să cumpere cărți “la pachet” în copilărie. (‘Conceptul’ era următorul: o carte bună, pe care ți-ai fi dorit să o citești, era băgată într-o pungă împreună cu alte două cărți pe care nu le-ai fi cumpărat niciodată. Punga era legata la gură așa că puteai doar să te uiți pe dinafară sau să cumperi, altă variantă nu aveai.)

Dar Alaska e scumpă rău așa că funcționam pe modul economic și deci nu am cumpărat nimic. Chiar în momentul în care mă decid să plec îmi pică ochii pe o carte – The Billion Dollar Spy: A True Story of Cold War Espionage and Betrayal de David Hoffman.…

Continue reading

O sută și una de nopți

101_de_nopti
20 iunie 2015

Din una-n alta ajung după-amiază în Carrefour, cu gând să-mi mai iau o pereche de căști – pe cele vechi le-am prins ieri în tubul de la aspirator. Mă trezesc însă în librărie și, dacă tot am ajuns aici, îmi zic să mai deschid o carte. Sfârșesc prin a deschide vreo 5, printre care Lolita și povestiri despre Hitler (scrisă de fotograful lui oficial). Câteva amănunte interesante… de exemplu se pare că, la fel ca și Stalin, Hitler avea o memorie excepțională. Dar n-am găsit nimic care să infirme ‘concluziile de bază’ ale lui Suvorov. Dau să plec nevătămat dar nu-mi iese: la ieșire văd o carte care-mi captează atenția: 101 de nopți, pe spate scrie că e o traducere făcută după un manuscris din 1234, recent descoperit în Andaluzia… FS! Sună atât de cunoscut, contemporan cu Alfonso cel Înțelept… prietenii știu de ce! E ceva aici, hai s-o cumpăr îmi zic… văd că e aproape fără de cusur, n-am mai văzut așa o carte demult, carton gros, mătăsos la atingere, cu umbre argintii, însă costă 65 RON!!! o întorc pe toate părțile, e făcută cu grijă, exact ce ți-ai dori de la o carte… impecabilă. O mai învârt puțin în mână… nu mai rezist, o cumpăr.

În seara asta Luna, Jupiter și Venus se întâlnesc în Leu. La Iași cerul e însă acoperit… ce-i de făcut? O rugăciune, le invoc prezența și inspirația și le rog să mă ajute să le descopăr secretele în lectura pe care o am în față…

Mă spăl pe mâini, deschid cartea și, ca să intru în atmosferă, mă uit pe cuprins apoi pe povestea traducerii și a manuscrisului celor 101 de nopți care datează, cum am spus, tocmai din 1234… Prima traducere (în germană) și prima ediție pe plan mondial, înainte de a fi publicat în arabă!…

Continue reading