Posted by
Stanislav Grof
Reprodus cu permisiunea autorului după Holotropic Research and Archetypal Astrology, Archai Journal, nr. 1, 2009.
În ultimul articol din această secțiune, Stanislav Grof abordează interfața dintre psihologia transpersonală și perspectiva astrologică, trecând în revistă colaborarea lui cu Richard Tarnas și legăturile pe care le-au descoperit între arhetipurile planetare și psihodinamicile inconștientului. Acest articol, aflat la prima publicare, prezintă dovezile remarcabile în favoarea astrologiei arhetipale pornind de la cercetarea lui Grof din ultimii 50 de ani asupra stărilor neobișnuite de conștiință.
Cuprinsul articolului
Astrologia și știința occidentală modernă
Dovezile cercetării holotropice în favoarea astrologiei
1. existența experiențelor transpersonale care trimit la ideea unui cosmos însuflețit, străbătut/permeat de conștiință și inteligență cosmică creativă.
2. posibilitatea experienței directe a realităților spirituale, incluzând aici figuri, motive și dimensiuni arhetipale, și validarea empirică a autenticității acestor experiențe.
3. importanța esențială a psihodinamicii experienței nașterii pentru dezvoltarea psihologică și viața individului.
4. existența sincronicităților, reprezentând o alternativă importantă și viabilă la principiul cauzalității mecaniciste.
5. corelațiile izbitoare dintre psihodinamica procesului nașterii și arhetipurile planetare asociate cu cele patru planete exterioare.
6. extraordinarul potențial predictiv al tranzitelor astrologice pentru natura, momentul și conținutul strărilor holotropice de conștiință.
7. recunoașterea legăturilor profunde dintre modelul arhetipal al hărților natale și sistemele COEX ale psihicului individual.
8. relația dintre tranzitele globale și tiparele de incidență și diagnoză a psihopatologiei.
Implicațiile cercetării holotropice și astrologiei arhetipale
Note
Bibliografie
Substanțele psihedelice în general, și LSD-ul în special, pot influența profund funcționarea psihicului uman. În funcție de personalitatea individului care le utilizează și de contextul în care se află, efectele pot fi extrem de benefice sau dăunatoare.
Două persoane pot lua aceeași substanță, în același dozaj, în același context, și totuși să aibă experiențe radical diferite, dacă nu chiar diametral opuse. Din acest motiv, de la începutul experimentării psihedelice, cercetătorii au incercat să descopere căi de a prezice impactul pe care aceste substanțe ar putea să-l aibă asupra persoanei care le ia.
Efortul de a descoperi o metodă de predicție a reacției la psihedelice și a deznodământului terapeutic a fost unul dintre obiectivele unei ample cercetări clinice pe care echipa noastră de cercetători a întreprins-o la Centrul de Cercetare Psihiatrică din Maryland în anii 1960-1970. În acest scop, am utilizat o serie de teste psihologice standard, printre care Testul Multidimensional de Personalitate (Minnesota Multidimensional Personality Inventory – MMPI), Inventarul Orientării Personale al lui Shostrom (Shostrom’s Personal Orientation Inventory – POI), testul petei de cerneală (Rorschach Inkblot), propriul nostru chestionar de experiență psihedelică (PEQ), și altele. Acest studiu a confirmat descoperirile mele anterioare de la Institutul de Cercetare Psihiatrică din Praga, Cehoslovacia și concluzia trasă în urma analizei literaturii de specialitate, anume că rezultatele testelor dezvoltate și folosite frecvent în psihologia occidentală sunt în esență inutile în această privință.
Ironic, după ani de efort frustrant, când am găsit în sfârșit un instrument care să facă posibile astfel de predicții, acesta a fost cu mult mai controversat decât înseși psihedelicele. Acest instrument este astrologia, o disciplină pe care, chiar și după ani de studiu al fenomenului transpersonal, eu însumi am avut tendința de a o descalifica drept pseudoștiință ridicolă. În orice caz, concluzia la care am ajuns este că astrologia poate fi un instrument de neprețuit în cercetarea atât a psihedelicelor, cât și a altor forme neobișnuite (sau “holotropice”) de conștiință, ca de pildă cele induse prin tehnici experimentale intense ale psihoterapiei (terapia primară, renașterea sau respirația holotropică) sau cele care se petrec spontan în timpul crizelor psihospirituale.
Schimbarea radicală a atitudinii mele cu privire la astrologie a venit în urma colaborării mele cu psihologul și filosoful Richard Tarnas, prieten și coleg apropriat. De-a lungul a trei decenii, începând din 1976, am explorat împreună corelatele astrologice ale experiențelor mistice, crizelor psihospirituale, episoadelor psihotice, stărilor psihedelice și ședințelor de respirație holotropică. Această cercetare a demonstrat că astrologia, cu precădere studiul tranzitelor planetare, poate prezice și lămuri atât conținutul arhetipal al stărilor neobișnuite de conștiință, cât și intervalul de timp în care aceste stări specifice sunt cel mai probabil să apară. Studiul nostru sistematic al corelațiilor dintre natura și conținutul stărilor holotropice și tranzitele planetare m-a convins că îmbinarea terapiei experimentale profunde cu psihologia arhetipală și astrologia tranzitelor este cea mai promițătoare strategie în vederea progresului viitor al psihiatriei și psihologiei abisale.
Astrologia și știința occidentală modernă
Sunt conștient că aceasta este o afirmație puternică, în special ținând cont de faptul că mulți oameni de știință consideră astrologia, așa cum am făcut și eu, ca fiind în principiu incompatibilă cu viziunea științifică despre lume. Ca multe alte sisteme esoterice, astrologia a fost una dintre victimele raționalismului și materialismului Revoluției Științifice. Ea a fost respinsă nu pe baza unor dovezi științifice care să demonstreze falsitatea principiilor sale, ci din cauza incompatibilității sale cu ipotezele metafizice fundamentale ale științei occidentale, dominate de materialismul monist. Mai precis, există mai multe motive importante pentru care astrologia a fost descalificată de către oamenii de știință materialiști.
În primul rând, știința occidentală portretizează universul ca un sistem mecanic, impersonal și în mare parte neînsuflețit, o super-mașină care s-a creat pe sine, și care este guvernată de legile mecanice ale naturii. În acest context, viața, conștiința și inteligența sunt văzute mai mult sau mai puțin ca fenomene accidentale proprii materiei. La polul opus, ipotezele fundamentale ale astrologiei afirmă că universul este creația unei inteligențe superioare, că are la bază o ordine profundă inconceptibil de complexă, o ordine ce reflectă un scop măreț. Perspectiva astrologică exprimă îndeaproape sensul originar al cuvântului grecesc Kosmos, care descrie lumea ca un sistem ordonat inteligibil, structurat și interconectat în mod coerent cu umanitatea ca parte integrantă a întregului. În această viziune, viața umană nu este rezultatul unor forțe aleatorii determinate de capriciile “șansei”, ci urmeză o traiectorie inteligibilă care este într-un fel corelată cu mișcările corpurilor cerești, putând fi astfel măcar parțial intuită.
În al doilea rând, întrucât gândirea astrologică presupune existența arhetipurilor – principii atemporale primordiale ce stau la baza – și determină textura – lumii materiale – ea recunoaște o dimensiune a realității care nu poate fi detectată folosind tehnicile științei moderne. Sub influența pozitivismului materialist, știința recunoaște existența dimensiunilor ascunse și invizibile ale realității doar dacă ele pot fi accesate prin intermediul dispozitivelor care extind spectrul simțurilor noastre, cum ar fi microscoape, telescoape ori senzori care detectează diferite frecvențe ale radiației electromagnetice. În mod evident, dimensiunea arhetipală nu intră în această categorie.
Tendința de a interpreta lumea în termenii principiilor arhetipale a apărut inițial în Grecia antică și a fost una dintre cele mai frapante caracteristici ale filosofiei și culturii grecești. Arhetipurile pot fi privite din mai multe perspective. În epopeile homerice ele iau forma unor figuri mitologice personificate, zeități, cum ar fi de pildă Zeus, Poseidon, Hera, Afrodita sau Ares. În filosofia lui Platon, ele au fost descrise ca principii pur metafizice, Idei sau Forme transcendente care aveau o existență independentă într-un tărâm inaccesibil simțurilor umane obișnuite. În modernitate, C. G. Jung a adus conceptul arhetipurilor în psihologia modernă, descriindu-le, în primul rând, ca principii psihologice. 1 Cu toate acestea, cu toate eforturile lui Jung, și în ciuda încercărilor sale de a-și formula teoria bazându-se numai pe observații empirice ale psihicului, existența arhetipurilor este de regulă fie ignorată, fie pur și simplu respinsă de concepția științifică.
În al treilea rând, un alt obstacol major în calea luării în serios a astrologiei îl reprezintă gândirea exclusiv deterministă a științei occidentale. Universul este privit ca un lanț mecanicist de cauze și efecte, iar principiul liniar al cauzalității deterministe este considerat a fi obligatoriu pentru toate procesele din univers. O neliniștitoare și importantă excepție de la acestă regulă, originea universului și problema “cauzei tuturor cauzelor”, este rar menționată în discuțiile științifice. Determinismul cauzal este singurul tip de influență pe care mulți critici ai astrologiei și-o pot în genere imagina sau lua în considerare. Iar ideea unui efect material direct al planetelor asupra psihicului este, desigur, neplauzibilă și absurdă.
În fine, accentul pe care astrologia îl pune pe momentul nașterii nu are nici un sens în psihologia și psihiatria academică, care, în general, nu privesc nașterea biologică drept un eveniment psihologic relevant. De obicei, psihiatrii academicieni și clinicieni utilizează un cadru conceptual foarte restrâns, limitat la biografia post-natală și la inconștientul personal al lui Freud. De regulă, ei nu recunosc nivelul perinatal al inconștientului, dezvăluit de amintirea adânc îngropată a traumei nașterii, și puternica influență a acestuia asupra personalității și experienței biografice ale adultului. Respingerea semnificației psihologice a nașterii se bazează pe presupoziția extrem de discutabilă conform căreia creierul nou născutului nu poate înregistra impactul traumatic al experienței nașterii, deoarece procesul de mielinizare (formarea învelișului de mielină care acoperă neuronii) din creierul său nu este complet la momentul nașterii.
Dovezile cercetării holotropice în favoarea astrologiei
Însă începând cu anii 1950, decenii de cercetare sistematică a stărilor holotropice au generat o cantitate imensă de date care subminează aceste presupoziții de bază ale științei materialiste, și aduc dovezi în favoarea astrologiei. Aceste observații dezvăluie:
1. existența experiențelor transpersonale care trimit la ideea unui cosmos însuflețit, străbătut/permeat de conștiință și inteligență cosmică creativă.
2. posibilitatea experienței directe a realităților spirituale, incluzând aici figuri, motive și dimensiuni arhetipale, și validarea empirică a autenticității acestor experiențe.
3. importanța esențială a psihodinamicii experienței nașterii pentru dezvoltarea psihologică și viața individului.
4. existența sincronicităților, reprezentând o alternativă importantă și viabilă la principiul cauzalității mecaniciste.
5. corelațiile izbitoare dintre psihodinamica procesului nașterii și arhetipurile planetare asociate cu cele patru planete exterioare.
6. extraordinarul potențial predictiv al tranzitelor astrologice pentru natura, momentul și conținutul strărilor holotropice de conștiință.
7. recunoașterea legăturilor profunde dintre modelul arhetipal al hărților natale și sistemele COEX ale psihicului individual.
8. relația dintre dintre tranzitele globale și tiparele de incidență și diagnoză a psihopatologiei.
1. Dovezi pentru un cosmos însuflețit:
Studiul stărilor holotropice de conștiință a adus puternice dovezi conform cărora experiențele transpersonale nu pot fi respinse drept produse psihotice irelevante. Faptul că aceste experiențe oferă acces la noi informații precise despre diferite aspecte ale realității, sugerează că acestea sunt fenomene sui generis. Am observat nenumărate cazuri în care subiecții au descris informații despre ere trecute sau evenimente istorice specifice, sau au descris în detaliu comportamentul unor animale sau viața unor plante, pe care nu le cunoscuseră sau la care nu avuseseră acces înaintea experienței, dar care în urma cercetărilor ulterioare s-au dovedit a fi precise. Atacând cele mai fundamentale asumpții ale științei materialiste, experiențele transpersonale sugerează că conștiința umană este de aceeași natură cu esența lăuntrică a universului, care, din această perspectivă, pare a fi o rețea unificată de evenimente, străbătută de interioritate și inteligență. Asemenea experiențe oferă dovezi empirice care sugerează că psihicul individului uman face parte dintr-un psihic mai cuprinzător, care n-are granițe și care corespunde, în esență, întregii existențe. Astfel, ele confirmă un principiu de bază al multor sisteme esoterice, inclusiv astrologia, anume că microcosmosul “oglindește” macrocosmosul. Această noțiune care pare a fi complet absurdă din perspectiva științei mecaniciste, a primit în ultimele decenii un sprijin neașteptat din partea mai multor noi teorii și dezvoltări din domeniul științei. Apariția laserelor, a holografiei optice, dezvoltarea în fizica cuantică de către David Bohm a modelului holografic al realității și modelul holografic al creierului al lui Karl Pribram au sugerat noi răspunsuri posibile [la problema] relației dintre parte și întreg. 2
2. Sprijin empiric pentru existența arhetipurilor:
Stările holotropice oferă acces experimental direct la dimensiuni spirituale sau numinoase ale existenței, inclusiv la arhetipuri. Acest lucru este important deoarece conceptul de arhetip este esențial pentru astrologie, așa cum este ea înțeleasă aici. Așa cum am văzut, în sec. XX, C. G. Jung a reînviat ideea antică a arhetipurilor, introducându-le în psihologia abisală modernă sub forma unor principii psihologice, modele primordiale de organizare a psihicului. El și adepții săi au explorat și au descris în detaliu rolul important pe care arhetipurile îl joacă în viața indivizilor, a națiunilor și în natură. Multe articole și cărți profesioniste, precum și o literatură populară scrisă de autori cu orientare jungiană, sugerează faptul că comportamentul și caracteristicile noastre personale reflectă puternicile dinamici ale principiilor arhetipale și că în viața noastră de zi cu zi noi manifestăm teme tipic arhetipale. 3
Până acum, majoritatea psihologilor și psihiatrilor au considerat ideea arhetipurilor lui Jung ca fiind nefondată și speculativă, refuzând s-o ia în serios. În orice caz, cercetarea modernă a conștiinței a confirmat existența arhetipurilor dincolo de orice îndoială (rezonabilă), arătând că în stările holotropice de conștiință acestea pot fi experimentate direct. Am publicat în alte contexte cazuri istorice ilustrând [felul în care] experiențele transpersonale ce implică arhetipuri pot oferi celui care le trăiește informații noi despre realitățile mitologice ale unor culturi necunoscute, de asemenea deschizând noi posibilități terapeutice. (Grof 1985, 1988, 1992, 2000, 2006).
O caracteristică importantă a arhetipurilor este aceea că nu sunt limitate și nu provin din creierul uman, ci operează din tărâmurile transcendentale exercitând o influență sincronică atât asupra psihicului individual cât și asupra evenimentelor din lumea fizică. Întemeiată pe opera lui Jung, uniunea dintre astrologie și psihologia arhetipală reprezintă un progres extraordinar în ambele domenii. Aceasta aduce precizia matematică a astronomiei în lumea lăuntrică și imaginativă abordată de psihologia abisală, îmbogățind enorm atât posibilitățile speculațiilor teoretice cât și ale predicțiilor clinice.
3. Semnificația psihologică a nașterii:
Lucrul cu strările holotropice a corectat concepția eronată a multor psihiatri academici că singura modalitate în care nașterea biologică poate avea consecințe pentru starea mentală a individului, a vieții sale emoționale și a comportamentului său, este dacă au avut loc leziuni ireversibile ale celulelor din creier. Am observat în nenumărate rânduri că această experiență dificilă lasă o puternică amprentă de emoții și senzații fizice, care, în interacțiunea lor cu evenimentele post-natale, contribuie la dezvoltarea diferitelor tulburări emoționale și psihosomatice. Mai mult, tiparul general al nașterii noastre tinde să reflecte de asemenea felul în care tratăm vicisitudinile vieții și modul în care abordăm sarcinile și proiectele solicitante. Există, de asemenea, dovezi impresionante că ceea ce am numit matrici perinatale din psihicul persoanei pot juca un rol important în angajarea acesteia în evenimente socio-politice și mișcări culturale colective (deMause 1982, Grof 1998, 2000). Aceste observații aduc un sprijin important astrologiei, care din cele mai vechi timpuri atribuie o importanță majoră momentului nașterii ca precursor simbolic al tiparului general de viață. De asemenea, ele sunt legate de un alt principiu de bază al astrologiei care definește exact relația dintre evenimentele la scară largă și întâmplările din viețile individuale. De multă vreme dovezile astrologice sugerează că mișcările și evenimentele majore din istoria omenirii sunt corelate cu pozițiile planetare și cu relațiile lor reciproce. De asemenea, ele au sugerat că gradul și natura participării indivizilor la aceste evenimente colective și incidentele specifice din viața lor reflectă tranzitele planetare personale, care reprezintă relația dintre tranzitele globale și harta natală individuală.
4. Fenomenul sincronicității:
Tendința de a gândi în termenii unor influențe cauzale directe este unul dintre motivele majore pentru care astrologia a fost respinsă atât de vehement. Țin minte una dintre conversațiile mele cu Carl Sagan despre psihologia transpersonală în care, incisiv, mi-a spus mie și altora: “Astrologia este o tâmpenie totală; stând aici, am mai multă influență asupra voastră decât Pluto”. În mod clar, el a gândit acest subiect plecând de la masă, distanță, forța gravitațională și alți termeni fizici. Aceasta este o abordare ce ratează în totalitate miza. Criticii astrologiei precum Carl Sagan nu înțeleg că astrologii folosesc o paradigmă sofisticată ce presupune o relație sincronistică între planete, psihicul uman și evenimentele exterioare. Pentru a înțelege astrologia, trebuie să gândim sincronic.
Împreună cu Richard Tarnas, am prezentat observațiile noastre privind relația dintre psihic și cosmos în numeroase cursuri universitare la Institutul pentru Studii Integrale din California (CIIS) din San Francisco, precum și în atelierele de instruire transpersonală și în seminarii publice. Primul lucru pe care am încercat întotdeauna să-l clarificăm înainte de orice discuție pe marginea acestui subiect este că, atunci când vorbim despre corelarea experiențelor și evenimentelor cu mișcări și aspecte planetare, nu presupunem în nici un fel o influență cauzală liniară a corpurilor cerești asupra psihicului uman sau a evenimentelor ce survin în lumea materială.
Voi ilustra printr-un exemplu o cale mai plauzibilă de a înțelege astrologia. Când mă uit la ceasul meu care are ora corectă și arată că este șapte fix, pot deduce că toate ceasurile din același fus orar care arată ora corectă, vor arăta, de asemenea, ora șapte fix. Mai pot presupune cu o certitudine rezonabilă că, dacă pornesc televizorul voi putea să văd știrile de la șapte fix sau că sosirea mea va fi așteptată la restaurantul unde am făcut rezervare pentru ora șapte. Firește, asta nu înseamnă că ceasul meu are o influență directă asupra celorlalte ceasuri, că determină știrile televizate sau că interacționează cu conștiința personalului restaurantului. Toate aceste evenimente sunt pur și simplu sincronizate în raport cu timpul astronomic, o dimensiune ascunsă care operează “în culise” și care nu poate fi direct percepută.
În același fel, gândirea ce stă la baza astrologiei sugerează că în schema universală a lucrurilor mișcările planetelor și aspectele geometrice pe care acestea le realizează sunt corelate cu dinamica arhetipală ascunsă ce modelează evenimentele din lumea fenomenală. Vizibilitatea planetelor permite utilizarea lor pentru a deduce ce se întâmplă în lumea arhetipurilor, sau folosind exemplul de mai sus, pentru a vedea “cât este ceasul” în lumea arhetipală. De asemenea, relația lor unghiulară față de pozițiile planetelor din harta natală (tranzitele) pare să indice modul în care această situație se poate manifesta în viața noastră personală.
Principiul sincronicității ca o alternativă semnificativă la cauzalitatea liniară a fost pentru prima oară descris pe deplin de către Jung. Conform acestuia, sincronicitatea este un principiu acauzal de legătură, care se referă la coincidențe semnificative de evenimente separate în timp și/sau spațiu.4 Chiar dacă Jung avea un oarecare interes pentru coincidențele peculiare ale vieții, el era interesat în primul rând de acele anumite seturi de coincidențe în care diverse evenimente externe se leagă în mod semnificativ cu experiențe interioare precum vise, fantezii și viziuni. El a definit sincronicitatea de acest fel ca o “survenire simultană a unei anumite stări psihice cu unul sau mai multe evenimente exterioare, care apar ca paralele semnificative ale stării subiective de moment”. 5
Datorită credinței moderne profund înrădăcinate în cauzalitatea deterministă ca principală lege a naturii, Jung a ezitat mulți ani să-și publice observațiile despre evenimentele care refuzau să se încadreze în această matriță. El a amânat publicarea cercetărilor sale pe acest subiect până când el și alți autori au strâns literalmente sute de exemple convingătoare de sincronicități, ceea ce l-a asigurat absolut că are de raportat ceva valid. De asemenea, pentru el a fost important că doi pionieri ai fizicii moderne, Albert Einstein și Wolfgang Pauli, l-au încurajat să-și dezvolte conceptul de sincronicitate.
În lucrul cu stările holotropice, apariția unor cazuri izbitoare de sincronicitate este atât de comună încât nu lasă loc de nici o îndoială în legătură cu faptul că ele reprezintă o alternativă importantă la cauzalitatea mecanicistă ca principiu de legătură. În practica meditativă, terapia psihedelică, respirația holotropică și crizele psihospirituale spontane (“urgențe spirituale”), materialul fantasmatic izvorât din inconștient intră adesea într-o interacțiune creativă complexă cu diverse aspecte ale realității unanim acceptate, și coincide cu evenimente exterioare în feluri ce sugerează puternic o legătură fundamentală de semnificație care nu este doar proiectată de individ. Acest fenomen contestă cele mai de bază ipoteze pe care le avem despre realitate, întrucât pune în discuție distincția netă pe care o facem de regulă între lumile interioare și exterioare.
Un exemplu tipic este incidența unor sincronicități extraordinare în viața persoanelor aflate sub terapie holotropică, implicând retrăirea și integrarea conștientă a amintirii nașterii biologice – un proces pe care l-am dovedit a fi fundamental pentru transformarea psihologică și rezolvarea diferitelor forme de patologie fizică și psihologică. În timpul sesiunilor holotropice, când procesul explorării interioare aduce participanții aproape de experiența “morții ego-ului”, dar fără să o atingă pe deplin, acești indivizi se confruntă adesea în viața lor de zi cu zi cu o acumulare izbitoare de situații periculoase, răni și accidente. Este important de subliniat faptul că aici mă refer la evenimente cauzate de alte persoane sau circumstanțe exterioare, care nu sunt rezultatul tendințelor auto-distructive ale subiectului însuși.
Atunci când acești oameni experimentează moartea completă a ego-ului și renașterea psiho-spirituală, lucrând în mod conștient cu trauma nesoluționată a nașterii biologice, aceste situații tind să se limpezească la fel de magic precum s-au creat. Se pare că în această etapă a transformării personale, individul este nevoit să se preocupe de tema distrugerii și a doliului; însă, el are opțiunea de a o experimenta fie ca un proces lăuntric, fie ca eveniment din viața reală. Este exact ce observă astrologii cu privire la efectul complex al tranzitelor planetare, când rădacinile profunde ale tiparelor comportamentale inconștiente cu potențial distructiv asociate acestor tranzite pot fi mai degrabă conștientizate și integrate în sesiuni terapeutice, decât confruntate în existența mundană.
De asemenea, unele sincronicități la fel de de remarcabile sunt asociate cu diverse forme de experiențe transpersonale. Evenimentele sincronice însoțesc adesea retrăirea a aceea ce este resimțit ca fiind o experiență dintr-o viață anterioară și sunt, de asemenea, foarte frecvente în timpul confruntărilor lăuntrice cu figurile și motivele arhetipale. De exemplu, atunci când persoanele implicate într-un proces lăuntric intens tratează teme precum Animus, Anima, Bătrânul Înțelept, Marea Mamă sau Mama Devoratoare, în viața lor de zi cu zi se manifestă întruchipări umanizate corespunzătoare ale acestor figuri.
În mod similar, atunci când o persoană are o experiență șamanică puternică implicând un “animal totem” (spirit animal) ca ghid, acest animal poate apărea brusc în diferite feluri în viața persoanei, cu o frecvență care depășește orice probabilitate rezonabilă. Experiența multor oameni este de așa natură încât, atunci când se implică dezinteresat într-un proiect inspirat de tărâmurile transpersonale ale psihicului, sincronicități extraordinare tind să apară, făcându-le munca surprinzător de ușoară.
5. Corelații între psihodinamica procesului nașterii și arhetipurile planetare:
Prima indicație conform căreia ar fi existat o legătură extraordinară între astrologie și cercetarea mea asupra stărilor holotropice, a fost momentul în care Richard Tarnas a înțeles că persoanele care experimentează revelații și treziri psihologice majore tind să aibă active, în perioadele respective, tranzite personale majore implicând planeta Uranus, adesea în combinație cu Jupiter, în timp ce persoanele care au suferit perioade mai dificile și mai restrictive din punct de vedere psihologic tind să aibă active tranzite care îl implică pe Saturn. În fine, Richard Tarnas a ajuns la concluzia că această dihotomie simplă ține de mult mai complexele tipare de creație implicând toate planetele și o gamă largă de condiții psihologice și etape ale transformării.
O observație foarte importantă i-a aparținut lui Richard Tarnas, care a înțeles că felul în care eu descrisesem tiparele experiențiale asociate stadiilor nașterii biologice revelează o similaritate uimitoare cu cele patru arhetipuri pe care astrologii le-au corelat empiric cu cele patru planete exterioare din sistemul solar. 6 Descrierea pe care am făcut-o fenomenologiei celor patru matrici perinatale de bază (sau MPB), raportate la stadiile procesului nașterii, s-a bazat pe observații clinice realizate independent cu mulți ani înainte să aflu despre astrologie.
Rezumând pe scurt: Prima matrice perinatală (MPB I) atât în forma sa pozitivă, cât și negativă, reflectă fără îndoială arhetipul pe care astrologii îl asociază planetei Neptun. Latura pozitivă a MPB I include retrăirea episoadelor de existență intrauterină neperturbată, precum și experiențele conexe de disoluție a granițelor, experiențele de fuziune interpresonală, extazul oceanic, sentimentele cosmice de unitate, transcendența timpului și spațiului și conștientizarea dimensiunii mistice și numinoase a realității. Aspectele negative ale MPB I sunt asociate cu experiențele regresive de perturbare prenatală. Aici disoluția granițelor nu are un caracter mistic, ci psihotic; ea conduce la confuzie, iluzii, senzația de otrăvire chimică, distorsiuni metafizice bizare și percepții paranoide ale realității. Această matrice poartă de asemenea o legătură psihodinamică cu intoxicarea cu – și dependența de – alcool sau narcotice. Aceste calități, atât cele pozitive, cât și cele negative, sunt cele pe care astrologii le asociază arhetipului Neptun.
Cea de-a doua matrice perinatală (MPB II) reprezintă stadiul în care contracțiile uterine apasă periodic fătul, însă uterul este încă închis și nu există nici o cale de scăpare (“fără ieșire”). Printre calitățile cele mai proeminente ale acestei matrici se numără preocuparea cu bătrânețea și moartea, încercările dificile și munca grea, depresia, oprimarea, constrângerea, deficitul, penuria și foametea. Această matrice constelează de asemenea sentimente de inadecvare, inferioritate, singurătate și vină. Este asociată cu scepticismul și o perspectivă profund pesimistă asupra existenței, o tulburătoare criză de sens, incapacitatea de a te bucura de nimic și pierderea oricărei legături cu dimensiunea divină a realității. În astrologie, aceste calități au fost de mult interpretate ca atribute ale laturii mai dificile a arhetipului Saturn.
Corespondența astrologică precisă cu aspectele experiențiale ale celei de-a treia matrice perinatală (MPB III) este cu precădere extraordinară și surprinzătoare de vreme ce această matrice reprezintă o combinație neobișnuită de teme specifice stadiului final al nașterii biologice, incluzând aici impulsul inexorabil al unei forțe elementale conducătoare, eliberarea energiilor titanice, agonia și extazul dionisiace, nașterea, sexul, moartea, renașterea, eliminarea și scatologia. Tot aici trebuie să menționăm motivele erupției vulcanice, pyrocatharsisul, focul purificator și lumea subterană – urbană, criminală, psihologică, sexuală și mitologică. Din punct de vedere astrologic, acestea sunt considerate atribute ale lui Pluto, arhetipul energiei primordiale – principiul dinamic ce stă la baza creației cosmice, forța vitală universală care stimulează evoluția naturii și a societății umane (Kundalini Shakti în mitologia hindusă), precum și energia distrugerii (devoratoarea Zeiță Mamă Kali). Pluto este asociat cu procesele biologice fundamentale precum nașterea, sexul și moartea, procesele transformative ale morții și renașterii psihospirituale și forțele instinctuale din corp și din psihic (Id-ul freudian). El reprezintă elementele chtonice ale existenței, infernul sau lumea subterană (underworld), fie în sensul fizic concret (“sub pământ”, de ex. infrastructura unei metropole), fie în sens metaforic (“red light district”, crima organizată), în sens psihologic (inconștientul) sau în sensul mitologic, arhetipal, în care zeul roman Pluto (sau, la greci, Hades) era stăpânul infernului – toate acestea fiind teme ce figurează adesea în fenomenologia celei de-a treia matrice perinatală.
În fine, fenomenologia celei de-a patra matrice perinatală (MPB IV) – experiența de a emerge din canalul nașterii – este strâns legată de arhetipul pe care astrologii l-au asociat în mod consistent cu planeta Uranus. MPB IV reprezintă stadiul final al nașterii, unde disconfortul și presiunile ating punctul culminant și sunt rezolvate într-o eliberare explozivă. Ea este caracterizată de trăsături precum rezolvarea neașteptată a unei situații dificile, depășirea și transcenderea granițelor, idei revelatorii geniale, eliberarea și epifania prometeică, ascensiunea bruscă la un nou nivel de înțelegere și conștiință, și libertatea radicală față de constrângerile anterioare. Astrologii asociază aceste teme cu planeta Uranus, reprezentând principiul astrologic al schimbării bruște, surpriza, rebeliunea împotriva status-quo-ului, activitatea revoluționară, eliberarea, trezirea spirituală și revelațiile emoționale și intelectuale. De asemenea, el guvernează colapsul brusc al structurilor stabile, impulsurile și evenimentele perturbatoare și destabilizatoare, individualismul și originalitatea, ideile revoluționare, geniul creator și invențiile. Latura de umbră a arhetipului Uranus își găsește expresia în anarhie, excentrități inutile și acționarea arbitrară împotriva limitărilor și legilor de orice fel, ceea ce corespunde în mod remarcabil cu observațiile clinice ale experiențelor perinatale procesate în mod necorespunzător ale MPB IV – activitate și inflație maniacală, comportament iresponsabil fără inhibiții, energie creatoare neîntemeiată și acțiuni anarhice de diferite feluri.
6. Corelații între stările holotropice și tranzitele planetare
Mai frapantă decât aceste paralele uimitoare între fenomenologia matricilor perinatale și temele asociate arhetipurilor planetare a fost descoperirea lui Tarnas că în stările holotopice confruntarea experiențială cu aceste matrici survine cu regularitate în perioadele în care individul în cauză are active tranzite importante ale planetelor corespunzătoare. Odată cu anii, am ajuns să putem confirma acest fapt având în spate mii de observații detaliate.
De exemplu, în timpul tranzitelor Saturn-Pluto, într-o sesiune holotropică, persoana este mai predispusă la a avea experiențe de oprimare și constrângere extremă, teroare și groază, apocalipsă iminentă și conflictul dintre imoralitatea (licentiousness) instinctuală și controlul punitiv, vina și rușinea. Aceste tranzite sunt de asemenea asociate cu confruntarea cu puterile demonice și forțele copleșitoare ale întunericului. Saturn și Pluto sunt asociate, respectiv, cu a doua și a treia matrice perinatală, iar tranziția de la senzația de a fi “fără scăpare”, judecata și damnarea eternă asociate MPB III. În stările holotropice de conștiință ce survin în timpul acestor tranzite, fenomenologia acestor MPB este adesea evidentă – înecare și sufocare sau presiunile psihosomatice imense asociate constricției din uter și trecerea prin canalul nașterii.
În schimb, în timpul tranzitelor Jupiter-Uranus stările holotropice sunt mai degrabă caracterizate de experiența eliberării bruște dintr-o situație dificilă sau opresivă, revelație creatoare, emergența neașteptat de bucuroasă într-o lume nouă, mai luminoasă, sau senzația expansivă a noilor orizonturi și noilor posibilități ce urmează a fi explorate. În dimensiunea ei mai problematică, această combinație arhetipală este de asemenea asociată cu experiența bucuriei amețitoare și euforiei maniacale, care poate însoți tranziția către MPB IV înainte de rezolvarea completă a procesului psihospiritual de moarte-renaștere.
Atunci când utilizăm astrologia în lucrul cu stările holotropice, complexitatea interpretărilor crește odată cu numărul tranzitelor planetare survenind în același timp și numărul planetelor implicate. De multe ori, două sau mai multe tranzite pot opera simultan, iar energiile lor să fie în conflict, generând combinații și fuziuni dialectice complexe ale forțelor arhetipale implicate. Pentru a obține o interpretare exhaustivă, astrologul experimentat va evalua o anumită situație și va privi harta natală și tranzitele ca un câmp unitar și ca un gestalt integral. Studii de caz amănunțite ale acestor corelații extraordinare vor fi explorate într-un număr viitor din revista Archai.
7. Baza arhetipală a sistemelor COEX:
Astrologia natală și tranzitele au oferit de asemenea o înțelegere mai profundă a unui alt concept important pe care l-am degajat în urma cercetării mele psihedelice și holotropice. De foarte timpuriu am observat că amintirile relevante emoțional ale clienților mei nu erau stocate în inconștient ca un soi de mozaic format din imagini izolate, ci sub forma unor constelații dinamice complexe. Pentru a denumi aceste ansambluri de amintiri am propus termenul de sisteme COEX, adică “sisteme de experiență condensată”. Un sistem COEX este constituit din amintiri cu încărcătură emoțională din diferite perioade ale vieții noastre care se aseamănă unele cu altele prin calitatea emoției sau senzației fizice pe care o au în comun.
Fiecare sistem COEX are o temă de bază care îi străbate toate straturile și care reprezintă numitorul comun. Așadar, straturile individuale conțin variații pe aceeași temă de bază, survenite în perioade diferite de timp din viața persoanei respective. Constelațiile COEX par să fie suprapuse peste – și ancorate în – trauma nașterii, fiind înrudite dinamic cu una dintre matricile perinatale sau cu un anumit aspect al acestora. Însă în general un sistem COEX merge mai departe de atât, iar cele mai adânci rădăcini ale lui sunt diferite forme de fenomene transpersonale, ca de exemplu experiențe istorice colective, experiențe dintr-o viață anterioară, arhetipuri jungiene, identificarea conștientă cu diferite animale, și altele.
Cea mai recentă rafinare a înțelegerii dinamicilor COEX a fost descoperirea surprinzătoare că natura și conținutul unor sisteme COEX importante din psihicul unui individ tind să indice corelații izbitoare cu aspectele planetare majore din harta astrologică natală a acestuia. De asemenea, momentul evenimentelor biografice care constituie straturile sistemelor COEX pare să coincidă foarte consistent cu perioade în care tranzite planetare importante trec peste aceste aspecte natale. Astfel, aceste descoperiri aruncă o nouă lumină asupra legăturilor dinamice dintre nivelele biografic, perinatal și transpersonal ale sistemelor COEX pe care le-am observat în repetate rânduri în cercetarea mea clinică.
Datorită acestor corelații surprinzător de consistente am ajuns să consider astrologia, și mai cu seamă astrologia tranzitelor, drept mult-căutata “piatră din Rosetta” a cercetării conștiinței, oferind o cheie esențială pentru înțelegerea naturii și conținutului stărilor holotropice sau neobișnuite de conștiință, fie ele spontane sau induse. În timp ce corelațiile privind experiențe trecute sunt în primul rând de interes teoretic, examinarea tranzitelor curente poate fi extrem de folositoare în lucrul cu persoanele ce suferă “urgențe spirituale”, iar posibilitatea de a face predicții arhetipale remarcabil de precise ale stărilor neobișnuite de conștiință pornind de la tranzitele viitoare este o unealtă neprețuită în planificarea sesiunilor psihedelice și holotropice.
8. Tranzitele globale și diagnosticul psihologic:
Încercând să pună bazele unui sistem fix de clasificare a diagnosticurilor psihiatrice, teoreticienii și clinicienii din domeniul psihologiei și-au exprimat frustrarea față de lipsa de corespondență dintre descrierile categoriilor de diagnostice și tabloul clinic efectiv obținut în urma lucrului cu pacienții. În prezent, suntem la a patra versiune revizuită a Manualului American de Diagnoză și Statistică (DSM-IV). Deși în spatele acestor revizuiri se află nenumărați factori, din punct de vedere astrologic, caracterul mereu schimbător al tabloului clinic poate fi înțeles, cel puțin parțial, pornind de la mereu schimbătoarele dinamici arhetipale din psihicul colectiv, care la rândul lor corespund cu schimbătoarele relații unghiulare dintre planetele studiate în tranzit global.
După cum demonstrează cercetarea lui Richard Tarnas, atunci când două sau mai multe planete intră într-o aliniere majoră pe cer în diferite perioade ale istoriei, câmpul arhetipal combinat asociat acestor planete tinde în mod consecvent să dea acestor perioade o anumită savoare experiențială și să determine, la nivel arhetipal, caracterul de bază al zeitgeist-ului lor. Acest fenomen este mai cu seamă semnificativ și are o durată mai mare atunci când implică aspecte între planetele exterioare de la Jupiter la Pluto, ca în cazul conjuncției Uranus-Pluto a anilor 1960 sau al conjuncției Uranus-Neptun de la sfârșitul anilor 1980 și anii 1990. 7 La momentul unor astfel de alinieri planetare globale majore, complexele arhetipale aferente se pot manifesta personalizat pentru fiecare individ, mai ales dacă ele formează tranzite importante la anumite planete din harta natală. Psihologic, aceste alinieri se pot reflecta în tendințe către anumite tulburări emoționale sau psihosomatice. Drept urmare, psihiatrii din decade diferite nu se confruntă exact cu același fenomen pe care l-au analizat colegii lor din trecut sau pe care-l vor analiza cei din viitor. Așadar, psihopatologia pare să varieze în funcție de natura tranzitelor globale curente și a tranzitelor personale ale indivizilor. Această variație sugerează un argument posibil pentru teza conform căreia constituirea unui DSM-IV fix, universal valabil, pare să fie în sine ceva problematic.
Însă povestea nu se încheie aici. În cursurile anuale pe care le susțin împreună cu Richard Tarnas la CIIS, discutăm cele mai importante școli de psihologie abisală și analizăm hărțile astrologice ale fondatorilor lor. De timpuriu ne-am dat seama că aspectele planetare majore din hărțile natale ale acestor pionieri – Freud, Jung, Rank, Reich, Klein și alții – oglindesc îndeaproape caracterul specific al teoriilor lor psihologice. Diferențele dintre aceste teorii psihologice s-au dovedit a fi reflexii ale orientării lor arhetipale de bază, pe care am putut să o determinăm pornind de la alinierile lor planetare natale. În contrast cu imaginea convențională despre sine a psihanalizei, ni s-a limpezit faptul că acești pionieri în domeniu nu au putut să analizeze psihicul clienților lor în mod obiectiv și să emită concluzii generale care să rămână valide pe termen nelimitat. De fapt, ei au văzut inevitabil problemele clienților lor prin intermediul propriilor șabloane (stencils) perceptive, sau lentile distorsionante, în funcție de aspectele planetare din hărțile lor natale și tranzitele personale active la momentul observațiilor lor clinice. 8
Excepție făcând tulburările determinate organic, psihiatria nu are un set fix de fenomene pe care să-l studieze. Rezultatul oricărei cercetări asupra tulburărilor emoționale sau psihosomatice care nu sunt de natură organică este, deci, determinat de interacțiunea complexă a mai multor factori, printre care trebuiesc incluse: harta natală a cercetătorului și tranzitele sale la momentul efectuării observațiilor, aspectele planetare globale care definesc zeitgeistul unei anumite perioade și tranzitele personale ce colorează experiența clienților.
Imaginea psihiatriei ca disciplină ce posedă descrieri concise ale unor afecțiuni fixe și trans-temporale și un arsenal de remedii și intervenții corespunzătoare este o iluzie. Singura abordare viabilă, dat fiind contextul arhetipal schimbător, este de a descrie afecțiunile psihiatrice în funcție de relațiile și uneltele ce pot fi folosite pentru a analiza situația la un anumit moment dat și de a o caracteriza în funcție de fenomenologia experienței clientului și în relație cu tranzitele planetare ale acestuia. De asemenea, pentru rectificare, se impune consultarea aspectelor planetare globale și harta natală și tranzitele cercetătorului.
Implicațiile cercetării holotropice și astrologiei arhetipale
În timp ce observațiile din cercetarea transpersonală expuse mai sus indică o viziune despre lume și o teorie a personalității care se află într-o consonanță generală cu astrologia, cercetarea stărilor holotropice ne-a furnizat un corpus semnificativ de dovezi ce susțin presupozițiile fundamentale ale astrologiei. Însă civilizația modernă euro-americană se află atât de puternic sub influența științei materialiste încât din proprie experiență pot să spun că, în general, e nevoie de ani de cercetare a stărilor holotropice și de o expunere personală considerabilă la ele pentru a putea rupe vraja științei materialiste și a accepta reviziile radicale care s-au făcut pentru a integra noile date în înțelegerea psihicului și a naturii realității. Gama largă de observații provocatoare din stările holotropice și astrologie nu poate fi manevrată printr-un mic petec conceptual sau printr-o ajustare cosmetică de ocazie folosind ipoteze nesemnificative făcute ad hoc. De fapt este nevoie de o revizie radicală a viziunii moderne asupra lumii, care să spulbere și să înlocuiască cele mai fundamentale presupoziții metafizice și credințe ale științei materialiste.
Legăturile revelate de astrologie sunt atât de complexe, intricate, creative și deosebit de imaginative încât, în opinia mea, ele indică puternic o origine divină. Ele oferă dovezi convingătoare în favoarea existenței unei ordini și unui sens profund fundamentând creația, și în favoarea faptului că o inteligență cosmică superioară a generat-o. De asemenea, descoperirile astrologiei natale și astrologiei tranzitelor atacă principala ipoteză a științei materialiste conform căreia universul este în esență lipsit de semnificație și nu are nici o legătură specială cu ființele umane.
Această convingere cum că legile naturii nu oferă vreun scop inteligibil pentru ființele umane a fost cel mai explicit exprimată de fizicianul și cosmologul Steven Weinberg, “Consider că prin metodele științei nu poate fi descoperit nici un sens”, declara el într-un interviu. “Consider că ceea ce am descoperit până acum – un univers impersonal care nu este orientat în mod specific către ființele umane – vom continua să descoperim și de acum înainte, iar atunci când vom descoperi legile ultime ale naturii ele vor avea o calitate înfiorătoare, rece și impersonală.” 9
Imaginea unui univers interconectat, având un sens profund, fiind străbătut de o inteligență superioară și incluzând fiecare persoană în scenariul său intrigant ridică o întrebare foarte interesantă: există o viziune despre lume cuprinzătoare care să poată integra descoperirile științelor naturale și cercetării moderne a conștiinței, și totodată, să poată incorpora și astrologia? De-a lungul anilor, și după multă trudă și frământare, am ajuns la concluzia că într-adevăr există o viziune despre lume care poate absorbi și explica experiențele și observațiile mele din cercetarea conștiinței, și să includă de asemenea astrologia. Însă, nici nu mai trebuie să spunem, aceasta e diametral opusă sistemului de credințe care domină civilizația occidentală modernă.
Am descris această viziune despre lume în cartea mea Jocul Cosmic: Explorări ale frontierelor conștiinței umane (1998), și am prezentat-o de asemenea într-o formă condensată într-un capitol din cartea mea, Psihologia viitorului (2000). Această viziune a realității este bazată pe experiențe și idei provenite din stări holotropice și creionează portretul universului, nu ca sistem material, ci ca un joc infinit de complex al Conștiinței Absolute. Scripturile hinduse antice descriu o perspectivă similară asupra cosmosului, referindu-se la evenimentele din lumea fenomenală prin cuvântul lila, jocul divin. În lucrările mele anterioare am încercat să arăt că această manieră de a vedea universul se dovedește a fi din ce în ce mai compatibilă cu anumite progrese revoluționare din științele noii paradigme (Grof 1985, 1998).
Dacă universul este creația unei inteligențe superioare și nu o supermașinărie care s-a creat pe sine, atunci devine din ce în ce mai clar că astrologia ar putea fi una dintre nenumăratele ordini încrustate în fibra universală. Astfel ea ar putea fi văzută ca un adaos folositor și chiar necesar al domeniului științei așa cum se prezintă el astăzi, mai degrabă decât ca un dușman ireconciliabil al viziunii științifice despre lume. Deschiderea conceptuală față de această posibilitate ar permite utilizarea potențialului imens al astrologiei ca unealtă clinică și de cercetare în psihiatrie, psihologie și psihoterapie, precum și în alte discipline.
Alte articole de Stanislav Grof
Stanislav Grof: Experiențe subiective din timpul sesiunii de antrenament cu LSD
Un interviu cu Stanislav Grof
Note
(1) Pentru mai multe informații despre evoluția perspectivei arhetipale, de la miturile antice până la psihologia modernă, vezi articolul lui Richard Tarnas, Archetypal Principles, în acest număr din Archai, pp. 23-35; și C.G. Jung, The Archetypes and the Collective Unconscious, în Collected Works, vol. 9,1, trad. R.F.C. Hull (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1959).
(2) Vezi, de pildă, Michael Talbot, The Holographic Universe (New York: Harper Collins Publishers, 1991) și David Bohm, Wholeness and the Implicate Order (London: Routledge, 1980).
(3) Vezi, de pildă, Jean Shinoda Bolen, Goddesses in Everywoman: A New Psychology of Women (San Francisco: Harper and Row, 1984), și Gods in Everyman: A New Psychology of Men’s Lives and Loves (San Francisco: Harper and Row, 1989). Vezi și Joseph Campbell, Myths to Live By (New York: Bantam, 1972), și James Hillman, Re-Visioning Psychology (1975; reeditat New York: HarperPerennial, 1992).
(4) Vezi C.G. Jung, Syncronicity: An Acausal Connecting Principle, în Collected Works, vol. 8, trad. R.F.C. Hull (Princeton: Princeton University Press, 1960).
(5) Jung, Syncronicity: An Acausal Connecting Principle, par. 850.
(6) Am descoperit recent că această corespondență a fost observată independent de Dominique Levadoux, care a discutat-o în numeroasele sale conferințe de-a lungul anilor în Franța.
(7) Vezi Richard Tarnas, Cosmos and Psyche: Intimations of a New World View (New York: Viking, 2006).
(8) Pentru exemplificări ale acestui fenomen, vezi articolul lui Richard Tarnas, Idealul și Realul, în secțiunea a 2-a a acestui număr al revistei Archai, în care el explorează expresiile complexului arhetipal Saturn-Neptun în operele lui Sigmund Freud și James Hillman.
(9) Steven Weinberg, într-un interviu pentru emisiunea difuzată pe canalul PBS, Faith and Reason [Credință și Rațiune] (http://www.pbs.org/faith-andreason/transcript/wein-frame.html; accesat în data de 27 mai 2009. De asemenea, vezi Steven Weinberg, The First Three Minutes: Modern View of the Origin of the Universe (New York: Basic Books, 1998).
Bibliografie
Bohm, David – Wholeness and the Implicate Order. London: Routledge, 1980.
Bolen, Jean S – Goddesses in Everywoman: A New Psychology of Women. San Francisco: Harper and Row, 1984.
——— Gods in Everyman: A New Psychology of Men’s Lives and Loves. San Francisco: Harper and Row, 1989.
Campbell, Joseph – Myths to Live By. New York: Bantam, 1972.
deMause, Lloyd – Foundations of Psychohistory. New York: Creative Roots, 1982.
Grof, Stanislav – The Adventure of Self-Discovery. Albany, NY: State University New York Press, 1988.
——— Beyond the Brain: Birth, Death, and Transcendence in Psychotherapy. Albany, NY: State University New York Press, 1985.
——— The Cosmic Game: Explorations of the Frontiers of Human Consciousness. Albany, NY: State University New York Press, 1998.
——— Psychology of the Future: Lessons from Modern Consciousness Research. Albany, NY: State University of New York Press, 2000.
——— When the Impossible Happens: Adventures in Non-Ordinary Realities. Louisville, CO: Sounds True, 2006.
Grof, Stanislav with Hal Z. Bennett – The Holotropic Mind. San Francisco: Harper Publications, 1992.
Hand, Robert – Planets in Transit: Life Cycles for Living. Gloucester, MA: ParaResearch, 1976.
Hillman, James – Re-Visioning Psychology. 1975. Reeditat, New York: HarperPerennial, 1992.
Jung, Carl. G. – The Archetypes and the Collective Unconscious, în Collected Works, vol. 9, partea I, trad. R.F.C. Hull. Bollingen Series XX. Princeton: Princeton University Press, 1959.
——— Synchronicity: An Acausal Connecting Principle, în Collected Works, vol. 8, trad. R.F.C. Hull. Bollingen Series XX. Princeton: Princeton University Press, 1960.
Talbot, Michael – The Holographic Universe. New York: Harper Collins Publishers, 1991.
Tarnas, Richard – Cosmos and Psyche: Intimations of a New World View. New York: Viking, 2006.
——— The Passion of the Western Mind. 1991. Reeditat, New York: Ballantine, 1993.
——— Prometheus the Awakener: An Essay on the Archetypal Meaning of the Planet Uranus. Woodstock, CT: Spring Publications, 1995.
Weinberg, Steven – The First Three Minutes: Modern View of the Origin of the Universe. New York: Basic Books, 1998.
——— Interviu pentru emisiunea difuzată pe canalul PBS, Faith and Reason
http://www.pbs.org/faithandreason/transcript/wein-frame.html; Accesat 27 mai 2009.