Richard Tarnas

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului.

Acest articol este capitolul întâi Opening New Horizons din secțiunea a VI-a a cărții Cosmos and Psyche.

Secțiunea a VI-a a cărții, Cycles of Creativity and Expansion, cuprinde următoarele capitole: Opening New Horizons; Convergences of Scientific Breakthroughs; Social and Political Rebellions and Awakenings; Quantum Leaps and Peak Experiences; From Copernicus to Darwin; Music and Literature; Iconic Moments and Cultural Milestones; Great Heights and Shadows; Hidden Births.
 
 

Deschizând noi orizonturi

Istoricii și psihologii s-au confruntat de multă vreme cu fenomenul misterios al indivizilor și societăților ce se lasă absorbite de anumite moduri de a-și percepe realitatea și de a acționa pe baza acestor percepții foarte încărcate. Dovezile pe care le-am examinat sugerează că, în anumite momente, constelarea unui complex arhetipal puternic poate domina și fundamenta în așa măsură fiecare dimensiune a experienței, atât în interior, cât și în exterior, încât individul sau societatea astfel afectată vede lumea în întregime prin lentila sa convingătoare și acționează în consecință. Este ca și cum, în diferite momente ale vieții sau ale istoriei, cineva ar fi intrat într-un univers imaginativ și emoțional diferit, cu parametrii, ipotezele și ambianța sale distincte. Contrastul dintre cele două perioade poate fi la fel de viu ca și cel dintre, să zicem, Macbeth și Mult zgomot pentru nimic, sau dintre A șaptea pecete și Sunetul muzicii.

Din nou, așa cum bine a descris James Hillman: “Un lucru este absolut esențial pentru noțiunea de arhetipuri: efectul lor de posesie emoțională, orbirea conștiinței încât aceasta devine oarbă la propria ei postură. Prin instituirea unui univers care tinde să țină tot ceea ce facem, vedem și spunem în cumpăna cosmosului său, un arhetip este cel mai bine comparabil cu un Zeu.” Într-adevăr, însăși imaginea lui Dumnezeu și a divinului, așa cum este trăită și articulată de diferiți indivizi și în diferite epoci, pare să fie profund afectată de complexele arhetipale care sunt atunci cele mai constelate și active. Fie că este vorba de religie sau de artă, de biografia personală sau de marile evenimente și epoci ale istoriei, această dimensiune arhetipală a experienței este cea care conferă vieții profunzimea sensului său și formează contururile schimbătoare ale dramei sale în desfășurare. Cu toate acestea, tocmai această putere subtilă de a ne modela și de a ne întări percepțiile și convingerile conștiente este cea care prezintă un asemenea pericol.

Totuși, această putere nu este doar o simplă chestiune de distorsiuni interioare și filtre perceptive prin care diferite gestalturi arhetipale produc pur și simplu diferite stări interioare de ființare. Diferența drastică de spirit și de viziune dintre Ce înseamnă să fii onest a lui Oscar Wilde și De Profundis scrisă trei ani mai târziu nu a fost cauzată pur și simplu de o schimbare interioară, de o schimbare de dispoziție. Nici diferența dintre atitudinea americanilor față de problemele de securitate națională înainte și după 11 septembrie 2001. Au avut loc evenimente exterioare decisive care au pus în mișcare complexul arhetipal. Cu toate acestea, chiar și atunci când factorii cauzali nu sunt atât de evidenți, evenimentele externe și atitudinile interioare tind să se reflecte reciproc. Această oglindire a interiorului și a exteriorului, observată repetat de noi toți în cursul vieții, pare să reflecte coerența lor de bază ca două manifestări reciproc implicate ale unei realități mai cuprinzătoare. Într-un anumit sens, lumea conspiră cu stările noastre interioare și invers. “Soarta” joacă un rol, cu apariția unor fenomene sincronistice exact adecvate afectând și reflectând în același timp starea de conștiință. Rareori se întâmplă ca cineva să își imagineze pur și simplu lucrurile.

Iată marea ambiguitate care străbate atât de multe dintre fenomenele pe care le examinăm. Percepțiile inspirate arhetipal ale lumii pot fi simultan “realiste” și, totuși, extrem de parțiale, părtinitoare și autorealizatoare, încât să ne facă din ce în ce mai orbi față de alte realități și potențialități. Aceste percepții conduc la presupuneri și convingeri care ne determină subtil să acționăm într-un fel mai degrabă decât în altul și determină o confirmare suplimentară a percepției inițiale, o întărire suplimentară a evenimentului inițial. În curând, într-o interacțiune complexă și dinamică cu mediul înconjurător, cineva a instaurat o structură durabilă a realității, care este puternic determinantă pentru viitor, cum ar fi o stare de “război împotriva terorii” care este dus prin teroare, un ciclu perpetuu de violență și represiune, bombardamente și represalii, frică și ostilitate. Sau, la fel ca în timpul Războiului Rece, o stare de pericol nuclear global într-o schismă maniheistă din ce în ce mai gravă, determinată de demonizarea reciprocă și de o activitate ostilă la nivel mondial. Sau în religie: o stare de frică și judecată metafizică, păcat și vinovăție, eretici și inchiziții, așteptări de apocalipsă, damnare eternă, soarta predestinată a sufletului în mâinile unui Dumnezeu furios, lumea împărțită net între cei născuți din nou și cei nemântuiți, între bine și rău, cu toate consecințele sociale și psihologice ale unor astfel de credințe. Sau chiar și în știință: o stare de dezvrăjire cosmică validată empiric, cu ființa umană programată genetic, izolată existențial într-un univers lipsit de sens și de scop, locusul inexplicabil de solitar al inteligenței și al aspirației spirituale idiosincratice într-un cosmos vast de procese aleatorii care nu înseamnă nimic.

Astfel, apariția unui complex arhetipal în noi poate servi ca o fereastră către un univers, într-adevăr o ușă și o cale, dar poate servi și ca un zid de închidere, o graniță și o barieră impermeabilă care creează efectiv o limită pentru universul nostru de posibilități. Numai o conștientizare critică a acestei limite potențiale și un act de imaginație pentru a o transcende pot deschide orizontul universului nostru. Am constatat că o astfel de conștientizare este mediată cel mai eficient de recunoașterea complexelor și dinamicilor arhetipale dominante ale unui anumit timp, fie pentru un individ, fie pentru o întreagă civilizație, și că această recunoaștere este potențată extraordinar de cunoașterea planetelor care sunt aliniate în ce moment și pentru cât timp, a căror înțelegere întemeiată poate oferi o perspectivă crucială, de neînlocuit, asupra dinamicilor arhetipale în schimbare ale vieții.

În acest sens, chiar și atunci când corelațiile observate implică cele mai grave și mai întunecate chestiuni, perspectiva astrologică arhetipală indică posibilitatea unei eliberări neașteptate din anumite condiții altfel implacabil de constrângătoare. Acest potențial de emancipare are trei elemente diferite, intercorelate:

În primul rând, prin faptul că oferă o perspectivă nuanțată și clarificatoare asupra complexelor arhetipale care sunt susceptibile de a fi constelate într-un individ sau într-o societate, precum și în ce moment, o astfel de perspectivă poate deschide un nou potențial de reflecție critică și de conștientizare de sine—o nouă posibilitate de a transcende imersiunea inconștientă în momentul respectiv și, astfel, un grad crucial de autonomie în raport cu forțele puternice care acționează în psihicul individual și colectiv.

În al doilea rând, o astfel de perspectivă continuă oferă un sentiment edificator al relativității fiecărei stări în care ne aflăm, fie că este vorba de o stare de spirit, de o etapă a vieții sau de o epocă istorică: “Și asta va trece”—atât cele dureroase, cât și cele glorioase—și oricât de convingător pare a fi gestalul arhetipal actual, nu este întreaga poveste.

În cele din urmă, dincolo de particularitățile tiparelor planetare și arhetipale, însăși recunoașterea faptului în sine al existenței unor astfel de corelații și a faptului că ele continuă să acționeze cu o asemenea consecvență extraordinară și elegantă complexitate, poate alimenta o conștientizare profundă a condiției umane ca fiind una de integrare și participare creativă într-un cosmos viu, cu sens și scop în plină desfășurare.

Astfel de reflecții au început să-mi inspire gândirea pe măsură ce mă confruntam cu ansamblul tot mai mare de corelații, atât individuale, cât și colective, pe care le-am întâlnit pe măsură ce cercetarea mea avansa. Înțelegerea mea a evenimentelor istorice și a fenomenelor culturale s-a transformat în special și s-a deschis în mod neașteptat atunci când am început să explorez ciclul planetar pe care îl vom examina în continuare.

Am studiat până acum două cicluri ale planetelor exterioare. Pentru mine rămâne o continuă sursă de uimire faptul că tiparele arhetipale de o claritate și definiție uimitoare, fiecare cu caracterul său distinct și adecvat, au fost evidente în fenomenele istorice și culturale pentru fiecare dintre cele zece cicluri planetare care implică cele cinci planete exterioare și combinațiile lor. Poate că cele mai orbitoare dintre ele au fost alinierile majore ale ciclului relativ scurt Jupiter-Uranus, cu fiecare conjuncție având o durată de aproximativ paisprezece luni.

Ca și în cazul celorlalte planete cunoscute de antici, semnificația arhetipală a planetei Jupiter pare să fi fost stabilită încă de la cele mai timpurii origini ale tradiției astrologice clasice. Asociat cu calități specifice ale figurii mitice corespunzătoare—zeitatea greacă Zeus, regele zeilor olimpieni, babilonianul Marduk, romanul Jupiter—a primit, de asemenea, anumite amplificări simbolice care au apărut în diferitele tradiții ce au contribuit: platonică, hermetică, arabă, medievală și renascentistă. De-a lungul acestei evoluții istorice, Jupiter a fost asociat cu principiul expansiunii și al magnitudinii, al providenței și plenitudinii, dărniciei, înălțării și ascensiunii, precum și cu tendința de a cunoaște creșterea și progresul, succesul, onoarea, norocul, abundența, mărirea, abundența, risipa, excesul și inflația. De asemenea, este frecvent asociat cu domeniul și aspirațiile culturii, în special cu cultura înaltă: principii înalte, învățătură superioară, amploarea cunoașterii, educație liberală, erudiție cultivată, o viziune largă și cuprinzătoare. În general, pare să impulsioneze o mișcare spre cuprinderea unor mari ansambluri și spre lărgirea propriei lumi, îmbrățișând principii superioare de ordine, ordine de mărime mai mari, orizonturi mai largi ale experienței.

Atunci când Jupiter și o a doua planetă intră în aliniere ciclică, evenimentele care coincid sugerează că influența arhetipală a lui Jupiter este una de amplificare și de susținere a celui de-al doilea arhetip planetar cu o calitate expansivă, înălțătoare—”încoronându-l”, ca să spunem așa—acordându-i succes, onorându-l, aducându-l la îndeplinire, mediind desfășurarea sa pozitivă, creșterea, împlinirea, îmbogățirea, ascensiunea sa culturală, cu un potențial cert de exces și inflație.

În ciclul Jupiter-Uranus, toate aceste tendințe păreau să interacționeze într-o manieră deosebit de vie cu principiul pe care l-am văzut asociat planetei Uranus—complexul arhetipal care cuprinde schimbarea radicală bruscă, descoperirea creativă, revolta împotriva constrângerilor și a status quo-ului, impulsul pentru libertate și nou, deschideri și treziri bruște, o tendință de a constela neașteptatul și disruptivul, și așa mai departe. Natura specifică a acestor două principii planetare a fost de așa natură încât interacțiunea lor arhetipală părea să aibă un efect de stimulare reciprocă extrem de sinergic. O calitate expansivă și energizantă care te face să plutești a caracterizat astfel de epoci, o calitate ce a generat adesea o anumită strălucire creativă și entuziasmul de a experimenta orizonturi brusc expansionate.

În tranzitele globale, alinierile ciclice ale lui Jupiter și Uranus s-au corelat consistent cu valuri condensate de repere celebrate de activitate creativă sau emancipatoare în numeroase domenii. Conjuncția celor două planete are loc aproximativ o dată la 14 ani. În timpul fiecăreia dintre acestea, precum și în timpul opozițiilor intermediare, au părut să aibă loc, într-o perioadă scurtă de timp, crestele decisive ale unor descoperiri și inovații remarcabil de sincrone în multe domenii ale activității umane. Dovezile sugerează că evoluțiile culturale continue pe termen lung pe care le-am văzut asociate cu ciclul mai lung Uranus-Pluton (și cu alte cicluri mai lungi ale planetelor exterioare pe care încă nu le-am examinat, cum ar fi Uranus-Neptun) izbucnesc constant într-o eflorescență ciclică mai frecventă, în coincidență cu alinierile Jupiter-Uranus. Aceste valuri ciclice de activitate culturală creativă și emancipatoare au apărut fie ca niște creste intermediare între alinierile mai lungi și mai puțin frecvente Uranus-Pluton, fie ca momente culminante în timpul sau imediat după perioada alinierii mai lungi.

Ca și în cazul tranzitelor personale ale lui Uranus citate mai devreme, am constatat că și aici, la nivel colectiv, atunci când am investigat îndeaproape datele exacte ale unor fenomene culturale specifice cu acest caracter, am putut urmări frecvența și calitatea descoperirilor, realizărilor și noilor începuturi semnificative, creative și eliberatoare, în cultura în ansamblu, în paralel cu schimbarea pozițiilor planetare în lunile și anii de o parte și de alta a alinierii exacte, rezultatul fiind foarte asemănător cu forma unei curbe în formă de clopot, pe măsură ce cele două planete, Jupiter și Uranus, se apropiau de exactitate și apoi se îndepărtau. Deși evenimentele de acest gen au avut loc frecvent atunci când Jupiter și Uranus se aflau în aliniere strânsă în toate aspectele majore, pe măsură ce cercetările au progresat, am constatat că cele mai vii tipare sincronistice și secvențiale erau evidente în succesiunea alinierilor axiale—conjuncții și opoziții—evenimentele relevante având tendința de a se produce într-un continuum de undă în timpul unei perioade în care cele două planete se aflau la aproximativ 15° de aspectul exact. Nu numai tiparele sincronice de manifestări simultane de creativitate culturală, rebeliune și trezire, ci și tiparele diacronice extraordinar de precise ale unor evenimente strâns legate între ele de-a lungul unei serii de alinieri consecutive au fost sistematic evidente în strânsă corelație cu acest ciclu planetar.

Alte articole de Richard Tarnas despre ciclul Jupiter-Uranus
Ciclul Jupiter-Uranus: Convergențe ale descoperirilor științifice
Ciclul Jupiter-Uranus: Revolte și treziri sociale și politice
Ciclul Jupiter-Uranus: Salturi cuantice și experiențe de vârf
Ciclul Jupiter-Uranus: De la Copernic la Darwin
Ciclul Jupiter-Uranus: Muzică și literatură
Ciclul Jupiter-Uranus: Momente emblematice și jaloane culturale
Ciclul Jupiter-Uranus: Mari înălțimi și umbre
Ciclul Jupiter-Uranus: Nașteri ascunse