Ciclul Jupiter-Uranus: Revolte și treziri sociale și politice

Posted by
Timp de lectură: 11 minute

 
 

Richard Tarnas

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului.

Acest articol este capitolul al treilea Social and Political Rebellions and Awakenings din secțiunea a VI-a a cărții Cosmos and Psyche.

Secțiunea a VI-a a cărții, Cycles of Creativity and Expansion, cuprinde următoarele capitole: Opening New Horizons; Convergences of Scientific Breakthroughs; Social and Political Rebellions and Awakenings; Quantum Leaps and Peak Experiences; From Copernicus to Darwin; Music and Literature; Iconic Moments and Cultural Milestones; Great Heights and Shadows; Hidden Births.
 
 
Cel mai consistent tipar pe care l-am observat a fost coincidența strânsă a acestor perioade de aliniere Jupiter-Uranus cu lunile de deschidere a unui proces pe termen mai lung, ca și cum impulsul arhetipal particular asociat cu acest ciclu a acționat ca un brusc catalizator inițiator pentru astfel de fenomene: principiul de expansiune și creștere al lui Jupiter susținând impulsul prometeic al noilor începuturi. Jupiter și Uranus s-au aflat în conjuncție în timpul celor exact paisprezece luni care au coincis cu începutul Revoluției Americane din 1775-76. La 19 aprilie 1775, exact la o lună după ce conjuncția a intrat pentru prima dată la 15° de aliniere, a început Războiul de Independență, când soldații britanici au fost întâmpinați de rebeli americani înarmați la Lexington, cu care au avut un schimb de focuri, “împușcătura care a răsunat în toată lumea”. Succesiunea de luni din timpul conjuncției Jupiter-Uranus a coincis îndeaproape cu desfășurarea revoluției:

  • în martie 1775, prima lună a conjuncției, discursul lui Patrick Henry “Dați-mi libertate sau dați-mi moartea”, rostit la convenția din Virginia, care pleda pentru o opoziție militantă față de britanici;
  • în aprilie, bătăliile de la Lexington și Concord;
  • în mai, prima victorie americană, cu capturarea Fortului Ticonderoga, și întrunirea celui de-al doilea Congres Continental din Philadelphia, condus de Thomas Jefferson, Benjamin Franklin și John Adams;
  • în iunie, numirea lui George Washington în funcția de comandant-șef al armatei revoluționare, urmată de bătălia de la Bunker Hill;
  • în iulie, Declarația oficială a Congresului privind Cauzele Ridicării Armelor;
  • din acea vară și până în primăvara următoare, Washington a organizat și antrenat armata americană;
  • în ianuarie 1776, publicarea cărții Common Sense, manifestul lui Thomas Paine împotriva puterii regale britanice în coloniile americane, care a mobilizat opinia publică în favoarea cauzei revoluționare și s-a vândut în colonii în jumătate de milion de exemplare în câteva săptămâni.

În martie 1776, armata lui Washington a forțat principalul contingent britanic să evacueze orașul Boston, câștigând astfel prima rundă decisivă din Războiul de Independență. Conjuncția a atins punctul final de 15° la sfârșitul lunii aprilie 1776 și 20° la sfârșitul lunii mai. Când Marte a intrat în conjuncție cu Uranus la începutul lunii iunie, Jefferson a început să compună Declarația de Independență.

Exact un ciclu complet și paisprezece ani mai târziu, în timpul conjuncției imediat următoare, a avut loc căderea Bastiliei și a început Revoluția Franceză, pe 14 iulie 1789, Jupiter și Uranus fiind la doar 2° de conjuncția exactă. Ca și în cazul începutului Revoluției Americane, întreaga perioadă a acestei conjuncții Jupiter-Uranus, din august 1788 până în octombrie 1789, a coincis îndeaproape cu evenimentele majore care au dat startul Revoluției Franceze:

  • în august 1788, acordul forțat al coroanei franceze de a convoca Estates-General, ceea ce a pus în mișcare seria de evenimente care au dus la revoluție;
  • în septembrie, reacția populară împotriva deciziei parlamentului de a reuni statele separat;
  • în decembrie, decizia coroanei de a lărgi Statul al Treilea;
  • în ianuarie 1789, publicarea influentului pamflet al abatelui Sieyès Ce este Statul al Treilea?;
  • în primăvara anului 1789, erodarea treptată a ordinii sociale în mediul rural;
  • în aprilie, revoltele rurale și urbane;
  • în mai, reuniunea Statelor Generale;
  • în iunie, declararea Adunării Naționale de către Statul al Treilea și Jurământul Curții de Tenis.

După luarea cu asalt a închisorii Bastiliei în iulie și Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului în august, Adunarea a început în septembrie să planifice noul guvern. În cele din urmă, pe măsură ce conjuncția se apropia de punctul final de 15° la începutul lunii octombrie 1789, regele și familia regală au fost forțați, în timpul revoltelor de masă și a marșurilor din Zilele din Octombrie, să se mute de la Versailles la Paris, unde puteau fi supravegheați; Adunarea s-a mutat apoi și ea la Paris, inițiind cea mai radicală fază a revoluției, pe măsură ce Uranus și Pluton intrau într-o opoziție mai strânsă. Lunga epocă revoluționară s-a desfășurat apoi în corelație exactă cu alinierea pe termen mai lung Uranus-Pluton în cea mai mare parte a anilor 1790, așa cum am discutat anterior [în secțiunea IV, Epochs of Revolution, a cărții Cosmos and Psyche n.tr.].

În comparație cu revoluția mai locală din coloniile americane din timpul conjuncției Jupiter-Uranus din 1775-76, epoca tumultoasă a Revoluției Franceze a fost practic mondială, evenimentele tocmai menționate ale conjuncției Jupiter-Uranus din 1788-89 servind drept catalizator pentru o epocă susținută de violență revoluționară și de intensificare a impulsurilor emancipatoare care, așa cum am observat, au coincis regulat cu alinierile Uranus-Pluto.

Așa cum ambele alinieri axiale ale ciclului Uranus-Pluton—conjuncții și opoziții—au coincis constant cu fenomene istorice și culturale arhetipale relevante, la fel a fost și cu ciclul Jupiter-Uranus. Alinierile axiale consecutive au dezvăluit iarăși semne clare ale unui tipar secvențial coerent, în care evenimentele unei conjuncții au fost strâns asociate atât cu evenimentele opoziției care a urmat, cât și cu cele ale următoarei conjuncții, care încheia ciclul. O astfel de structurare diacronică a fost ușor vizibilă, de exemplu, în ciclul complet de alinieri Jupiter-Uranus desfășurate în anii 1770 și 1780. Revoluția Americană, începută în coincidență cu conjuncția Jupiter-Uranus din 1775-76, a fost încheiată cu succes, iar independența noii națiuni a fost ratificată formal odată cu semnarea Tratatului de la Paris, șapte ani mai târziu, în timpul opoziției Jupiter-Uranus imediat următoare din 1782-83.1 Împlinirea demersului pentru independență, bucuria succesului emancipator, victoria expansivă obținută de rebeliune, toate se potrivesc îndeaproape complexului arhetipal caracteristic asociat cu Jupiter și Uranus.

În schimb, tocmai în timpul celor paisprezece luni ale conjuncției Jupiter-Uranus din 1788-89, imediat următoare, noul guvern american și-a început activitatea, Constituția ratificată a fost pusă în aplicare, au avut loc primele alegeri naționale, George Washington a fost investit ca întâiul președinte, iar Declarația Drepturilor a fost introdusă în Congres—toate acestea în exactă coincidență cu începutul Revoluției Franceze și cu căderea Bastiliei. Legăturile istorice strânse și factorii cauzali reciproci care leagă Revoluția Americană și Revoluția Franceză sunt o dovadă suplimentară sugestivă a tiparului diacronic care leagă alinierile succesive.

Natura sincronică a corelațiilor cu ciclul Jupiter-Uranus a fost la fel de izbitoare ca și cea diacronică. De exemplu, în aceeași primăvară a anului 1789 în care Revoluția izbucnea pentru prima dată în toate zonele rurale din Franța, la 28 aprilie, în Pacificul de Sud, a avut loc faimoasa revoltă de pe HMS Bounty, condusă de Fletcher Christian împotriva căpitanului William Bligh în timpul călătoriei de întoarcere din Tahiti. Astfel, aceeași conjuncție Jupiter-Uranus din 1789 care a coincis cu căderea Bastiliei a coincis și cu revolta de pe Bounty, cele două revolte având loc la câteva săptămâni una de cealaltă, deși în părți opuse ale globului.

Contemplând factorii cauzali care ar putea face inteligibil acest tip de coincidență, am recunoscut că o mare parte, deși cu siguranță nu toate celelalte activități revoluționare concomitente din Europa și din alte părți desfășurate în timpul conjuncției Jupiter-Uranus din 1789 și după aceea—revoluția belgiană, revoltele sclavilor din Indiile de Vest, revoluția poloneză, rebeliunea irlandeză, valul de gândire radicală din Anglia și Germania—ar putea fi plauzibil atribuite influenței și inspirației directe a evenimentelor din Franța. Însă Bounty a plecat din Anglia spre Pacificul de Sud la sfârșitul anului 1787, cu multe luni înainte de apariția Revoluției Franceze, iar până la momentul revoltei nu mai avusese niciun contact cu Europa de peste un an și jumătate. Faptul că cel mai faimos caz de rebeliune din istoria maritimă, revolta de pe Bounty, a avut loc în același timp cu cel mai faimos caz de rebeliune din istoria politică—asaltul Bastiliei, care a dat startul Revoluției Franceze—dar la mii de kilometri distanță, fără nicio posibilitate de comunicare între participanți, a reprezentat genul de coincidență care confirmă conceptul lui Jung conform căruia un gestalt arhetipal puternic poate să apară în psihicul colectiv și să influențeze afacerile umane în absența vreunei legături cauzale convenționale. Coincidența suplimentară a acestor evenimente conectate arhetipal cu conjuncția Jupiter-Uranus de pe cer în acel moment, aceeași aliniere ce a coincis consecvent cu alte repere culturale cu caracter prometeic de succes, a sugerat că o astfel de emergență arhetipală colectivă ar putea foarte bine să aibă loc în corelație continuă cu ciclurile planetare.

După cum sugerează și corelația Bastiliei, în acele ocazii în care aceste alinieri mai scurte ale ciclului Jupiter-Uranus s-au suprapus cu alinierile mai lungi și mai puțin frecvente ale ciclului Uranus-Pluton menționate anterior—adică atunci când toate cele trei planete, Jupiter, Uranus și Pluto, s-au aliniat, ca în momentul revoltei de la Bastilia—evenimentele concomitente au avut tendința de a fi deosebit de dramatice, larg răspândite și pline de consecințe. În puțin mai mult de cincizeci de zile, în iulie și august 1789, în coincidență cu această aliniere multiplă, vechiul regim din Franța, stabilit de multă vreme și aparent de neclintit, s-a prăbușit în mare parte. A fost ca și cum explozia caracteristică de avânt rebel, de inovație culturală expansivă, de emancipare și de trezire care tindea să coincidă cu alinierile de scurtă durată Jupiter-Uranus a servit aici drept catalizator activator de succes pentru impulsul revoluționar mai susținut, determinat și adesea violent, asociat cu alinierea de mai lungă durată Uranus-Pluton, care a început în această perioadă și a continuat în cea mai mare parte a anilor 1790.

O desfășurare paralelă remarcabilă a evenimentelor a avut loc și în cazul revoltei de pe Bounty. Până în ziua de azi, emoțiile și motivele copleșitoare care i-au determinat pe Fletcher Christian și pe ceilalți marinari să se răzvrătească brusc rămân un fel de mister. Odată cu succesul acelei revolte a început drama lungă, intensă, încărcată de erotism și de o violență criminală de pe insula Pitcairn, în cursul anilor 1790, care i-a cuprins pe răzvrătiți și pe femeile și bărbații tahitieni care îi însoțeau—toate acestea petrecându-se pe o insulă total izolată de restul lumii, departe de Europa și de tulburările violente care aveau loc acolo exact în același timp, în timpul lungii alinieri Uranus-Pluto. Rezultatul a fost un fel de caz de laborator al unei apariții sincrone continue a unor evenimente paralele, total izolate unele de altele, dar care reflectă aceleași complexe arhetipale.2

În secolul trecut, a existat un moment în care Jupiter, Uranus și Pluton s-au aflat într-o triplă conjuncție: 1968-69. Pe parcursul întregii perioade de doi ani, cele trei planete au fost mai aproape una de cealaltă decât în orice alt moment din secolul XX.3 A fost, desigur, momentul extraordinar de la apogeul anilor ’60, care a adus vârful și întreaga amplitudine a tendințelor și evenimentelor caracteristice acelui deceniu, într-o explozie colectivă fără precedent de rebeliuni, demonstrații și greve în întreaga lume. Mișcarea de protest era atunci la apogeu, iar revoltele studențești au perturbat zeci de colegii și universități, Columbia, Harvard, San Francisco State, printre multe altele. Perioada cuprinsă de această triplă conjuncție a adus seminalele Evenimente din Mai la Paris, puternica insurecție Tet din Vietnam, protestele tumultoase din Chicago cu ocazia Convenției Naționale Democratice, procesul Celor Opt din Chicago care a urmat, Zilele Furiei ale Weathermen-ilor, revoltele din Parcul Poporului din Berkeley, campionii americani de culoare la atletism de la Jocurile Olimpice din Mexico City, care au urcat pe podiumul de premiere cu pumnii ridicați cu mănuși negre în semn de susținere a drepturilor civile și a puterii negrilor, fondarea Mișcării militante a Indienilor Americani și revolta Stonewall din New York, printre multe alte evenimente comparabile. “Contracultura” americano-europeană—termen inventat în acele luni—a intrat în faza sa cea mai exuberantă. A avut loc festivalul de muzică Woodstock, unul dintr-un val de astfel de festivaluri de masă în aceste luni, impulsionate de o erupție extraordinar de bogată de creativitate în muzică și în alte arte. Idei radicale din multe domenii au fost discutate pe scară largă și au fost puse în practică, ca și cum s-ar fi atins brusc un punct de fierbere în agitația creativă a deceniului.

Într-adevăr, această perioadă a triplei conjuncții din 1968-1969 a coincis cu un val de descoperiri culturale, tehnologice și științifice care sugerează o puternică emergență arhetipală ce avea loc de asemenea în multe alte aspecte semnificative din punct de vedere istoric. Deosebit de dramatică, în iulie 1969, a fost culminarea de succes a programului de zboruri spațiale al anilor ’60, cu ajungerea pe Lună a lui Apollo 11. După un deceniu în care s-au cheltuit peste cincisprezece miliarde de ore de muncă pentru acest proiect și după trei zile de călătorie de 400.000 de kilometri prin spațiu, cu o ultimă trecere periculoasă care aproape că a forțat abandonarea misiunii, Neil Armstrong fiind nevoit să preia controlul manual al modulului de aterizare, astronauții au aselenizat pe Lună cu douăzeci de secunde de combustibil rămas—prima dată în istorie când ființele umane s-au eliberat de câmpul gravitațional al Pământului și au aterizat pe un alt corp ceresc: “Houston. Aici baza Tranquillity. Vulturul a aterizat”. Remarcabil, în momentul aterizării, Luna se afla într-o cvadruplă conjuncție de o zi cu alinierea Jupiter-Uranus-Pluto.

Tripla conjuncție Jupiter-Uranus-Pluto din 1968-1969, cu Luna în cvadruplă conjuncție la data aselenizării. Separarea conjuncției Jupiter-Uranus este de 0°04’. Separarea conjuncției Uranus-Pluto este de 7°41’. Intreaga conjuncție este în 15° de exactitate.

În perioada acestei triple conjuncții au avut loc multe alte evenimente și au apărut noi mișcări și idei care încă influențează societatea și gândirea contemporană. Faimoasa prezentare publică făcută de Douglas Engelhart de la Stanford Research Institute în decembrie 1968 (“încă cea mai remarcabilă demonstrație de tehnologie informatică din toate timpurile”), în fața unei audiențe electrizate din San Francisco, formată din o mie de oameni de știință și ingineri în domeniul informaticii, a demonstrat primul model funcțional pentru viitorul calculatoarelor personale: schimbul instantaneu de informații digitale complexe la distanță, editarea pe ecran și procesarea textelor, mouse-ul, cursorul, ferestrele, legăturile de hipertext, poșta electronică, teleconferințele pe ecran partajat și filozofia care stă la baza utilizării calculatoarelor pentru îmbunătățirea radicală a inteligenței umane individuale și colective. Nouă luni mai târziu, la UCLA a avut loc prima transmisie reușită a prototipului pentru Internet. În aceeași perioadă a triplei conjuncții a avut loc și prima prezentare publică a ceea ce numim astăzi Ipoteza Gaia de către James Lovelock la o reuniune a Societății Americane de Astronautică, celebra fotografie “Răsăritul Pământului” realizată de astronauții de pe Apollo 8 de pe Lună în ajunul Crăciunului din 1968 (“cea mai influentă fotografie de mediu realizată vreodată”), înființarea proiectului Ziua Pământului de către Gaylord Nelson pentru a cataliza conștientizarea ecologică globală și începutul ecologiei radicale odată cu publicarea cărții lui Edward Abbey Solitarul deșertului.

Această perioadă a adus, de asemenea, începutul eliberării homosexualilor, odată cu revolta de la Stonewall, și apariția feminismului radical odată cu fondarea New York Radical Women (care a introdus procesul de împărtășire a poveștilor devenit cunoscut sub numele de ridicare a conștiinței). În aceeași perioadă a avut loc prima conferință națională de eliberare a femeilor, la Chicago, înființarea grupului feminist radical Redstockings (care a introdus sloganurile “Frăția surorilor este puternică” și “Personalul este politic”) și înființarea Boston Women’s Health Book Collective, care a produs lucrarea feministă de referință Our Bodies, Ourselves. Cartea lui Elisabeth Kübler-Ross On Death and Dying (Despre moarte și a muri) a început revoluția în îngrijirea muribunzilor și a contribuit la crearea mișcării ospiciilor. Richard Alpert, abia întors din India sub numele de Ram Dass, și-a început cariera de învățător spiritual și a ținut conferințele publice care au stat la baza clasicului contracultural Be Here Now. Psihologia transpersonală a fost fondată de Stanislav Grof și Abraham Maslow în Statele Unite, iar în Elveția James Hillman și cercul său au fondat psihologia arhetipală.

În cele din urmă, în aceeași perioadă a fost publicat un val de cărți care au reflectat și au contribuit la catalizarea impulsurilor culturale și contraculturale ale vremii: The Making of a Counter Culture de Theodore Roszak (care a dat naștere termenului), Sexual Politics de Kate Millett, The Armies of the Night de Norman Mailer, Soul on Ice de Eldridge Cleaver, The Teachings of Don Juan de Carlos Castañeda, The Electric Kool-Aid Acid Test de Tom Wolfe, Operating Manual for Spaceship Earth de Buckminster Fuller, An Essay on Liberation de Herbert Marcuse, Abatorul Cinci sau Cruciada copiilor de Kurt Vonnegut, Gestalt Therapy Verbatim de Fritz Perls, Knowledge and Human Interests de Jürgen Habermas și The Whole Earth Catalog de Stewart Brand, printre multe altele. Puține au fost domeniile experienței și activității umane rămase neafectate de atmosfera și energia arhetipală distinctă a vremii și puține sunt persoanele care, retrospectiv, să nu considere acea perioadă ca fiind un puternic punct de cotitură în viața lor.

A existat o altă ocazie extraordinară în trecutul recent care a implicat o rară convergență multiplanetară care a coincis cu ciclul Jupiter-Uranus—în acest caz cu Neptun și nu cu Pluto. Este vorba de ultima opoziție Jupiter-Uranus din secolul XX, ce a avut loc exact în timpul uimitoarei perioade de paisprezece luni, din iunie 1989 până în iulie 1990, care a adus valul neașteptat de demonstrații pentru libertate a sute de mii de oameni din întreaga Europă de Est, precipitând prăbușirea comunismului pe întreg continentul și căderea Cortinei de Fier. Bazându-se pe zeci de ani de acțiuni curajoase ale disidenților și ale mișcărilor de emancipare clandestine, valul brusc de eliberare a avut loc în câteva săptămâni, începând în Polonia și în statele baltice și răspândindu-se rapid în Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria și România, aducând căderea Zidului Berlinului, Revoluția de Catifea din Praga și alegerea lui Václav Havel. Aceleași luni au adus, de asemenea, eliberarea lui Nelson Mandela și schimbarea de direcție din Africa de Sud, împotriva apartheidului.

Emoția distinctivă și aproape universală a vremii—o eliberare euforică bruscă și neașteptată—a fost foarte caracteristică complexului arhetipal Jupiter-Uranus. A fost o emoție și o eliberare resimțită nu doar de milioanele de oameni din națiunile ce au trecut prin schimbarea revoluționară surprinzător de pașnică și rapidă, ci și de miliardele de oameni din întreaga lume care au simțit sfârșitul Războiului Rece, cu starea sa opresivă de tensiune nucleară globală constantă și pericolul care plana asupra comunității umane. Această aliniere Jupiter-Uranus a avut loc în prima parte a lungii conjuncții Uranus-Neptun din perioada 1985-2001. După cum vom vedea mai târziu, prezența unei planete exterioare diferite în această configurație multiplă—Neptun, în loc de Pluto, precum în 1968-69 sau 1788-89—a corespuns îndeaproape cu inflexiunea arhetipală remarcabil de diferită în acest caz mai recent, comparativ cu celelalte două perioade istorice de schimbare radicală bruscă și emancipare.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.