Ciclul Saturn-Pluto: Contraste și tensiuni istorice

Posted by
Timp de lectură: 11 minute

 

Richard Tarnas

 

Reprodus cu permisiunea autorului.

Acest articol este capitolul al doilea Historical Contrasts and Tensions din secțiunea a V-a a cărții Cosmos and Psyche. Secțiunea a V-a a cărții, Cycles of crisis and contraction, cuprinde următoarele capitole: World Wars, Cold War, and September 11; Historical Contrasts and Tensions; Conservative Empowerment; Splitting, Evil, and Terror; Moby Dick and Nature’s Depths; Historical Determinism, Realpolitik, and Apocalypse; Moral Courage, Facing the Shadow, and the Tension of Opposites; Paradigmatic Works of Art; Forging Deep Structures.
 
 
 
O temă frecventă în perioadele de aliniere Saturn-Pluto a fost ascensiunea larg-răspândită a forțelor conservatoare, reacționare sau represive, într-o perfectă potrivire cu principiile arhetipale asociate acestor două planete – împuternicirea și intensificarea plutonică a impulsului saturnian către reacții conservatoare sau represiune. De exemplu, ultima conjuncție Saturn-Pluto, din perioada 1981-1984 a coincis cu prima administrație Reagan și ultimii ani ai vechiului regim al Uniunii Sovietice, sub conducerea lui Brejnev, Andropov și Chernenko. Acești ani au adus o ascensiune aproape universală a conservatorismului, în forme notabil diferite însă demonstrând totodată elemente comune evidente. Asta s-a întâmplat nu doar în Statele Unite și în Uniunea Sovietică (lucru vizibil în această perioadă, de exemplu, prin întemnițarea de către Kremlin a unor disidenți precum Saharov și Șaranski), ci de asemenea în Marea Britanie condusă de Margaret Thatcher și, în forme dictatoriale mai extreme, în Polonia sub conducerea Generalului Jaruzelski (care a instaurat legea marțială și a reprimat mișcarea Solidaritatea), în Chile sub generalul Pinochet, în Panama sub conducerea lui Manuel Noriega, în Irakul lui Saddam Hussein, în Filipine sub conducerea lui Ferdinand Marcos și în multe alte țări.

Similar, în context religios, această perioadă a inaugurat o nouă eră conservatoare în Biserica Romano-Catolică sub conducerea Papei Ioan Paul al II-lea și prin venirea la putere în Vatican a organizației conservatoare Opus Dei, într-un contrast flagrant cu reformatorul radical Papa Ioan al XXIII-lea, care a prezidat cel de-al doilea Consiliu al Vaticanului în timpul conjuncției Uranus-Pluto a anilor 1960. Mai general, perioada conjuncției Saturn-Pluto de la începutul anilor 1980 a adus apariția și împuternicirea fundamentalismului religios în întreaga lume – la creștini (atât la catolici, cât și la protestanți), evrei, musulmani și hinduși. Din nou, fiecare dintre aceste ascendențe conservatoare sau reacționare posedă un caracter deosebit de specific în raport cu celelalte, fiecare definindu-se ca radical opusă curentelor menționate, însă paralele arhetipale fundamentale dintre ele sunt, fără îndoială, vizibile. La fel ca în cazul ciclului Uranus-Pluto discutat în capitolele anterioare, această combinație remarcabilă de multivalență arhetipală și coerență în timpul aceleiași alinieri planetare – aici, prin forme vădit distincte ale împuternicirii conservatoare sau impulsului reacționar – este întru totul caracteristică acestor tipare sincronice ale ciclurilor planetelor exterioare.

Putem distinge cu ușurință diferența vie între spiritul care stă la baza diferitelor perioade istorice care au coincis cu aceste două cicluri planetare dacă analizăm contrastul acut dintre ultima perioadă de conjuncție Saturn-Pluto, a anilor 1981-1984, și ultima perioadă de conjuncție Uranus-Pluto, din 1960-1972. Dacă anii ’60 au adus o ascensiune decisivă și larg răspândită a impulsului emancipator, inovativ, destabilizator și revoluționar care a determinat reforme liberale sau schimbări radicale în practic toate domeniile de activitate umană – religie, politică, sexualitate, drepturi civile, drepturile omului, feminism, ecologism, artă – prima jumătate a anilor ’80 a adus în aceleași domenii o ascensiune la fel de decisivă a impulsului conservator, reacționar sau represiv. În Statele Unite, în această perioadă a fost vizibilă o represiune sistematică împotriva mișcărilor care au dominat anii ’60. Legea drepturilor egale pentru femei a fost respinsă. Administrația Reagan a instituit noi politici federale care s-au opus discriminării pozitive. S-au inițiat și aplicat politici antiecologiste care au deschis calea defrișărilor pădurilor naționale și exploatării petroliere a terenurilor federale, iar limitele stabilite anterior pentru poluarea industrială au fost eliminate. În aceiași ani, au fost vizibile tendințe identice în Marea Britanie condusă de administrația Thatcher și în multe alte țări din întreaga lume. Din nou, în prima jumătate a anilor ’80, principiul plutonic al intensificării și împuternicirii pare să fi fost ferm îmbinat cu principiul arhetipal al contracției și conservatorismului asociat lui Saturn, la fel cum făcuse în anii ’60 cu principiul arhetipal al emancipării și inovației asociat lui Uranus.

În timp ce complexul arhetipal asociat alinierilor Uranus-Pluto s-a exprimat consistent sub forma impulsurilor radical eliberatoare și revoluționare, alinierile Saturn-Pluto tind să coincidă cu apariția “conservatorismului radical”. Factorul comun al acestor tendințe, componenta radicală a fiecărui complex, pare să reflecte calitatea specifică și vectorul imprimat oricărui complex de prezența arhetipului Pluto. Natura principiului plutonic-dionisiac este de a presa către o mai mare intensitate, către extrem, de a fi imperios (compelling), profund – radical ca radix, ca rădăcinile, întemeiate în adâncimi, trăgându-și seva din puterea subpământeană, impulsionând orice atinge către o potență copleșitoare cu un potențial compulsiv, distructiv sau chiar auto-distructiv.

Dar ce se întâmplă atunci când două cicluri arhetipale asociate unor complexe arhetipale atât de diferite coincid sau se suprapun în aceeași perioadă? Am descoperit că atunci când alinierile mai scurte ale ciclului Saturn-Pluto (cu o durată între trei și patru ani) coincid cu alinierile mai îndelungate ale ciclului Uranus-Pluto (de obicei doisprezece sau treisprezece ani), așa cum s-a întâmplat atât în anii ’60 cât și în perioada Revoluției Franceze, au ieșit puternic în evidență tensiuni arhetipale complexe. O astfel de configurație susținută de trei planete, cu Saturn în opoziție la conjuncția Uranus-Pluto, a survenit în perioada critică a anilor 1964-1967 (prelungindu-se parțial și în 1968). Acești ani au coincis nu doar cu declanșarea și escaladarea conflictului din Vietnam sub conducerea lui Lyndon Johnson, ci de asemenea cu nenumărate revolte urbane și incidente civile violente în Statele Unite (Los Angeles, Detroit, Newark și alte peste 120 de orașe), precum și cu Revoluția Culturală din China condusă de Gărzile Roșii, și multe alte fenomene similare în acei ani critici în întreaga lume, din America Centrală și de Sud, până în Africa și Indonezia.

În astfel de perioade pare să fie constelată o tensiune, dialectică și sinteză dinamică a celor trei complexe arhetipale distincte: impulsul revoluționar, rebel și inovativ asociat lui Uranus în diferite forme de compromis (compromise formations) cu impulsul limitator, de constrângere și control asociat lui Saturn, ambele fiind împuternicite și intensificate, adesea violent, de principiul asociat lui Pluto. Alinierile tensionate ale acestor trei planete s-au corelat în mod consistent cu perioade de intensă activitate emancipatorie și revoluționară, precum și cu eforturi intense de ordine, control, reacție conservatoare și represiune, toate combinându-se și determinând o stare de tensiune și criză extremă. Schismele, atât la nivel social – generaționale, politice, culturale –, cât și în lume, au avut o tendință de exacerbare, ca în “prăpastia dintre generații” ivită în această perioadă în anii ’60 (de exemplu, cântecul din 1965 al formației the Who, My Generation: “Hope I die before I get old” [“Sper să mor înainte să îmbătrânesc”]). Mai general, în acești ani au izbucnit “războaiele culturale” care guvernează și astăzi diviziunile tensionate din corpul social și politic al Statelor Unite.

În aceste epoci, este deosebit de problematică intensificarea extremă a tensiunilor revoluționare generalizate și a represiunii autoritare violente, care se activează reciproc într-o dialectică strâns legată. Uneori, aceste impulsuri opuse sunt prezente simultan în una și aceeași mișcare politică sau în același fenomen istoric, adesea cu consecințe catastrofale, cum s-a întâmplat cu Gărzile Roșii ale lui Mao în timpul Revoluției Culturale Chineze, care a măturat mediul rural într-o frenezie distructivă de activitate represivă “revoluționară”.

Când aceleași cicluri s-au suprapus în timpul Revoluției Franceze, formând o altă aliniere multiplanetară între Saturn, Uranus și Pluto, această configurație a survenit în perioada 1793-1796, în coincidență perfectă cu Domnia Terorii. Din nou, aceasta a fost o epocă în același timp extrem de revoluționară și extrem de represivă, de exemplu prin puterile dictatoriale asumate de Comitetul pentru Siguranță Publică, condus de Danton și apoi de Robespierre, și “puritanismul revoluționar” al acestuia. S-a încercat un control de o rigiditate fără precedent asupra națiunii printr-un regim de conformitate și frică. Se făceau presiuni asupra vecinilor și familiilor să se “toarne” unii pe alții, cei acuzați aveau parte de procese desfășurate în grabă, iar cei găsiți vinovați erau condamnați la moarte. Societățile femeilor erau suprimate, iar femeile care au condus revoluția, precum Olympe de Gouges, au fost întemnițate și apoi ghilotinate. În mai puțin de un an, între septembrie 1793 și iulie 1794, peste 25000 de bănuiți dușmani ai revoluției au fost decapitați prin ghilotinare în piețe publice, printre care, în final, chiar Danton și Robespierre. Întreaga perioadă a triplei alinieri a fost marcată de agitație socială imensă, greu de imaginat, orgii de violență necontrolată și uciderea a sute de mii de francezi de către propria armată revoluționară. Ultima parte a acestei perioade de aliniere a adus conservatoarea Reacție Termidoreană care, în dezgust împotriva Terorii, a anulat multe dintre reformele democratice din prima parte a Revoluției și a inițiat o perioadă de represalii împotriva radicalilor. Aici putem observa de asemenea o expresie a celor două tendințe opuse – revoluționară și conservatoare – producând un compromis tensionat.

În afară de configurația de la jumătatea anilor 1960, în istoria secolului XX a mai fost o perioadă în care aceleași trei planete – Saturn, Uranus și Pluto – au format o configurație constituită în întregime din aspecte tensionate. Această configurație a avut loc de la finele anului 1929 până în 1933, când careul mai îndelungat dintre Uranus și Pluto care s-a întins pe mare parte din anii ’30 a primit, la începutul perioadei sale, influența lui Saturn, în ceea ce se cheamă un careu în T (format din două planete în opoziție – la 180° – și o a treia planetă în careu – 90° – cu cele două). Cele trei planete au format pentru prima oară o aliniere exactă, cu Uranus aproape exact între Saturn și Pluto, la 1°, la finalul lunii octombrie 1929, în coincidență precisă cu colapsul bursei de pe Wall Street din data de 29 octombrie, “cea mai neagră zi din istoria bursei”, eveniment care a precipitat primul stadiu al Marii Depresii și care a pus în mișcare revoltele politice tumultoase desfășurate de-a lungul acelui deceniu. (4) După aceea, careul mai îndelungat dintre Uranus și Pluto a continuat să fie activ de-a lungul anilor ’30, corelându-se cu frământările sociale și politice generalizate ale acestui deceniu, catalizarea mișcărilor de masă, ascensiunea unor filosofii și partide politice radicale, intensificarea agitației muncitorești, greve și manifestații studențești, violență dezlănțuită a mulțimilor și imigrații în masă.

Convergența acestor trei planete într-o configurație tensionată în perioada 1929-1933 pare să se fi corelat cu evenimente istorice ce reflectă temele caracteristice tuturor celor trei cicluri planetare relevante: ciclul Saturn-Pluto, cu intensificarea impulsurilor autoritare și totalitare, sărăcie în masă, colaps economic și alte fenomene discutate în această secțiune [Cicluri de Criză și Contracție din Cosmos and Psyche]; ciclul Uranus-Pluto, cu tensiunile lui sociale și politice susținute, mișcări de mase, ascensiunea unor programe politice radicale și schimbări demografice majore, pe care le-am observat în capitolele anterioare [secțiunea Epoci de Revoluție din Cosmos and Psyche]; și ciclul Saturn-Uranus, pe care nu l-am discutat încă.

Perioadele din istorie când Saturn și Uranus au format aspecte dinamice au fost marcate de anumite teme distinctive ce sunt ușor de înțeles în termenii principiilor arhetipale asociate acestor două planete: exacerbarea tensiunilor dintre autoritate și rebeliune, ordine și libertate, structură și schimbare. Adesea cele două principii arhetipale se combină și se întrepătrund în feluri contradictorii: revoluție represivă, autoritate haotică și imprevizibilă, și așa mai departe, așa cum este limpede în perioada Terorii din Franța revoluționară și în Revoluția Culturală din China comunistă, menționate anterior. În cazul acestor cicluri apar deosebit de frecvent crize și colapsul neașteptat al structurilor, prăbușiri și accidente, conștientizări sumbre și căderi bruște (breakdowns), fie politice, economice sau psihologice.

Astfel de fenomene au coincis regulat cu alinierile tensionate din ciclul Saturn-Uranus. Însă cu prezența lui Pluto în configurația mai rară de trei planete, ele au constelat adesea o dimensiune deosebit de masivă, copleșitoare, uneori catastrofică. În perioada 1929-1933, destabilizarea politică și economică generalizată (Saturn-Uranus) a catalizat brusc o gamă completă de fenomene caracteristice Saturn-Pluto: colaps financiar general, sărăcie și dificultăți personale traumatice la scară largă în întreaga lume, precum și ascensiunea rapidă a forțelor autoritare și totalitare – în Germania, ascensiunea lui Hitler și a politicilor sale anti-semite în urma colapsului liberalismului german și a guvernului de la Weimar; în Uniunea Sovietică, intensificarea represiunilor lui Stalin și dezastrul imens provocat Ucrainei prin politicile sale de colectivizare obligatorie, foametea, întemnițarea în gulaguri, exilarea în masă și deportarea forțată a milioane de oameni; afirmarea agresivă a militarismului fascist în Italia și Japonia; și ascensiunea mișcărilor politice fasciste și comuniste care s-au bătut pentru putere în nenumărate alte țări. Economiștii nu au reușit să explice adecvat nici până azi colapsul brusc din 1929-1933, care a scuturat structurile lumii până în temelie și a avut atât de multe consecințe pe termen lung. Tot în această perioadă, în 1932, s-a reușit pentru prima oară divizarea atomului în laboratorul Cavendish, ceea ce reprezintă încă o formă de prăbușire structurală cu eliberarea bruscă de energie titanică, ale cărei consecințe s-au extins de asemenea departe în viitor. Acesta a fost singurul careu în T format între Saturn, Uranus și Pluto în secolul XX.

Am descoperit că persoanele născute pe timpul acestei configurații, în perioada critică a anilor 1929-1933, precum și în timpul alinierii similare de trei planete din perioada 1964-1967, par să experimenteze cu deosebită claritate provocările și tensiunile interacțiunii dinamice ale acestor forțe pe parcursul vieții. Într-o gamă extrem de variată de feluri, circumstanțele vieții lor par să le ceară să mențină tensiunea și să negocieze o foarte complexă confruntare a opușilor, uneori la scară largă și cu consecințe durabile (de exemplu Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn, amândoi născuți când careul în T era aproape exact în 1931).

O altă categorie importantă de fenomene istorice care ar trebui menționată aici sunt nenumăratele instanțe în care evenimentele survenite în timpul unei alinieri Uranus-Pluto au pus în mișcare forțe puternice, care mai apoi, după ce această aliniere a trecut, au atins brusc o stare de criză sau un punct de ruptură (breaking point), un colaps critic al structurilor, exact în momentul în care Saturn a intrat în aspect tensionat cu Uranus. Adesea, această secvență a îmbrăcat forma unei ascensiuni la scară largă a forțelor emancipatoare sau disidente în timpul alinierii Uranus-Pluto, determinând apoi o schismă violentă a corpusului politic. De exemplu, valul susținut de intensificare a activității aboliționiste și evenimentele politice și sociale asociate din timpul conjuncției Uranus-Pluto a anilor 1845-1856 – prin activitatea lui Frederick Douglas, Harriet Tubman, Sojourner Truth, John Brown, Calea Subterană (Underground Railway), romanul lui Harriet Beecher Stowe, Coliba Unchiului Tom, înființarea partidelor Pământ Liber și Republican care l-au adus în prim-plan pe Lincoln – au condus, toate, la Războiul Civil, care a început în coincidență precisă cu intrarea lui Saturn într-un careu exact cu Uranus în 1861, imediat după alegerile câștigate de Lincoln. Aici sunt vizibile nu doar temele caracteristice ale complexului Saturn-Uranus – criză neașteptată, colaps politic, destabilizare structurală și divizare națională, ci de asemenea combinația stranie a impulsurilor rebele (Uranus) și represive (Saturn) care s-au coagulat în statele Confederate sclavagiste, care cereau și proclamau în mod specific libertate (Uranus) față de Uniune, pentru a-și menține modul de viață sistematic opresiv (Saturn).

Un tipar secvențial similar este remarcabil în seria de evenimente care au condus la Revoluția Rusă. Opoziția Uranus-Pluto a anilor 1896-1907, examinată anterior [în carte], a coincis cu valul imens de impulsuri și activități radicale din viața politică rusească, incluzând aici și manifestul seminal al lui Lenin din 1902 care propăvăduia o revoluție violentă condusă de o avangardă de elită a proletariatului – Ce e de făcut? –, înființarea Partidului Bolșevic de către Lenin în 1903 și prima Revoluție Rusă din 1905-1906. Aceste evenimente au determinat în mod direct Revoluția Bolșevică și războiul civil rus, începute atunci când Saturn intra într-o opoziție strânsă cu Uranus, în noiembrie 1917 (și în imediata urmare a conjuncției Saturn-Pluto a anilor 1914-1916 și a primilor ani ai Primului Război Mondial, cu efectele lor dezastruoase asupra Rusiei țariste).

Anumite teme distincte, vizibile în Revoluția Bolșevică și în natura Uniunii Sovietice rezultate în urma ei, s-au potrivit în mod straniu cu ceea ce ne-am putea aștepta să vedem la o sinteză problematică a celor două principii arhetipale asociate lui Saturn și Uranus: impulsul emancipator cuplat strâns cu impulsul pentru control autoritar, sinteză care a generat una dintre cele mai rigide structuri politice din istorie, dar a fost totuși anunțată ca un nou bastion al libertății și apărată strict în numele revoluției. Multe dintre contradicțiile izbitoare ale stilului de guvernare sovietic – ridicarea unor bariere implacabile pentru a-i menține pe cetățeni cu fermitate “eliberați”, cenzura omniprezentă pentru a asigura propagarea numai a ideilor autentic revoluționare, dictatura totalitară cu scopul de a aduce libertatea absolută a poporului – sugerează o integrare dificilă și nerezolvată a celor două principii opuse.

Având în vedere rolul său critic în aceste evenimente, este remarcabil că însuși Karl Marx s-a născut cu Saturn, Uranus și Pluto toate în configurație tensionată. Acest complex arhetipal tripartit poate fi remarcat în tensiunea evidentă și în compromisurile formate adesea inconștient în personalitatea și gândirea lui Marx, între impulsul rebel, inovativ, emancipator al lui Uranus, și impulsul saturnian al controlului, rigidității, structurii, represiunii și autorității – cele două principii fuzionând în feluri contradictorii și problematice, ambele forțate și împuternicite de intensitatea titanică a lui Pluto. Așadar, Marx s-a născut cu același tip de configurație care a coincis cu perioadele examinate mai sus – perioada Terorii Revoluționare Franceze și a Comitetului pentru Siguranța Publică de la jumătatea anilor 1790, perioada tumultoasă de colaps și criză politică și economică din perioada 1929-1933, și epoca Revoluției Culturale Chineze conduse de Mao, începută la jumătatea anilor 1960 – iar în timpul tuturor acestor epoci s-au pus în scenă motivele specifice și impulsurile contradictorii prezente în gândirea lui Marx, la o scară imensă, colectivă.
 
 
Alte articole de Richard Tarnas în limba română:
Introducere în analiza astrologică arhetipală
Doi pețitori: o parabolă
Făurirea Sinelui, Dezvrăjirea Universului

Războaiele Mondiale, Războiul Rece și 11 Septembrie
Ciclul Saturn-Pluto: Ascensiunea conservatorismului
Ciclul Saturn-Pluto: Divizare, rău și teroare
Ciclul Saturn-Pluto: Determinism istoric, Realpolitik și apocalipsă
Ciclul Saturn-Pluto: Curaj moral, înfruntarea Umbrei și tensiunea contrariilor
Ciclul Saturn-Pluto: Opere de artă paradigmatice
Ciclul Saturn-Pluto: Făurind structuri profunde

Însemnări asupra atacului de la World Trade Center

Rolul astrologiei într-o civilizație aflată în criză
Suflet și Cosmos
Cosmologia Arhetipală: scurtă descriere

Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (I)
Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (II)
Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (III)

Idealul și Realul (I)
Idealul și Realul (II)

Sfaturi pentru astrologi
Sincron și Diacron: Rick Tarnas despre Cosmos și Suflet
 
 

Alte articole despre Saturn-Pluto:
5 Sfaturi pentru a supraviețui conjuncției Saturn-Pluto din Capricorn (2019-2020)

Opoziția Saturn-Pluto din 2001-2002: Transformând teroarea în triumf
Israel si Palestina: O explorare arhetipală a complexului Marte-Saturn-Pluto

2020, Saturn-Pluto și situațiile nucleare la limită
Un shaman al erei informației: Edward Snowden
Donald Trump și conjuncția Saturn-Pluto
 
 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.