Ciclul Saturn-Pluto: Divizare, rău și teroare

Posted by
Timp de lectură: 8 minute

 
 

Richard Tarnas

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului.

Acest articol este capitolul al patrulea Splitting, Evil and Terror din secțiunea a V-a a cărții Cosmos and Psyche. Secțiunea a V-a a cărții, Cycles of crisis and contraction, cuprinde următoarele capitole: World Wars, Cold War, and September 11; Historical Contrasts and Tensions; Conservative Empowerment; Splitting, Evil, and Terror; Moby Dick and Nature’s Depths; Historical Determinism, Realpolitik, and Apocalypse; Moral Courage, Facing the Shadow, and the Tension of Opposites; Paradigmatic Works of Art; Forging Deep Structures.
 
 
Una dintre cele mai importante, misterioase și potențial utile caracteristici pe care le-am observat cu regularitate în toate categoriile de corelații este o similaritate persistentă (persistent commonality) – dar totodată o ambiguitate profundă – între experiențele interioare și evenimentele exterioare din timpul unei alinieri. Complexul arhetipal implicat pare a fi relevant în egală măsură pentru înțelegerea manifestărilor subiective și obiective, și adesea granițele dintre aceste categorii sunt greu de delimitat.

De exemplu, alinierile din ciclul Saturn-Pluto – printre care și cea mai recentă, care a coincis cu evenimentele din 11 septembrie și după – par a se fi corelat nu doar cu evenimente de o copleșitoare gravitate, primejdie, opresivitate și întunecare morală care au fost realități limpezi, ci de asemenea cu o tendință la fel de pronunțată din partea psihicului colectiv de a constela și proiecta spontan aceste calități de umbră cu o forță neobișnuită. Paradigmatic, asta a îmbrăcat forme precum interpretarea lumii exclusiv ca o luptă dintre bine și rău, percepția și impunerea fără compromis a dihotomiilor simpliste, înțelegerea celorlalți ca amenințări morale sau mortale și identificarea anumitor indivizi sau state drept dușmani malefici. Adesea a survenit o erupție a vechilor resentimente și tensiuni, precum și o tendință pronunțată de a găsi vinovați și de a te simți victimizat de anumite grupuri.

În general, astfel de evenimente au fost însoțite de stabilirea unor granițe defensive rigide și a unor structuri politice represive, justificate prin nevoia de “siguranță vitală”, adesea îmbinate cu agresiuni “preventive” împotriva unor dușmani reali sau doar percepuți. Actele deliberate și extrem de organizate de distrugere în masă au coincis frecvent cu aspectele de cuadratură Saturn-Pluto și au fost justificate ca reprezentând un răspuns necesar la probleme precum: urgențe pe viață și pe moarte, supraviețuirea națională, nevoia de mai mult teritoriu, intențiile percepute ca ostile sau acțiunile din trecut ale inamicilor ori destinul special al națiunii invadatoare de a pleca la război acum pentru a crea o lume pașnică în viitor. În aceste perioade, putem observa un element straniu: asocierea strânsă și potențarea reciprocă a forțelor belicoase de extremă dreapta din cadrul guvernelor și a forțelor teroriste fundamentaliste din exterior, ambele susținând uciderea în masă ca o necesitate strategică proprie viziunilor lor despre lume aflate într-o letală opoziție, dar totodată în strânsă legătură. Natura copleșitoare a traumei suferite de o națiune sau de un popor îi poate da convingerea că pozițiile și acțiunile sale sunt inatacabile moral, așa cum s-a întâmplat cu administrația Bush și o bună parte a poporului american după 11 septembrie 2001 sau cu psihologia care a guvernat adesea statul Israel, născut în timpul conjuncției Saturn-Pluto a anilor 1946-1948, în umbra Holocaustului. Pe de altă parte, apare sentimentul că gravitatea mizei – de pildă mântuirea eternă sau necesitatea istorică ca umanitatea să înainteze către o egalitate utopică, așa cum vom vedea în capitolele următoare la Augustin și Marx – justifică utilizarea puterii autoritare și represiunii în slujba înfrângerii “celui rău”: dușmanul burghez, păgânul, ereticul, disidentul, amenințarea perfidă a corupției ideologice și morale.

Adesea în timpul acestor alinieri apare o identificare puternică (fie a unui lider, fie a unui grup sau a unei națiuni) cu un Dumnezeu al răzbunării drepte și justiției neîndurătoare, a cărui voință și judecată nu pot fi puse la îndoială. Este afirmată o postură de absolutism moral, cu convingerea că motivațiile proprii sunt în mod evident aliniate cu forțele binelui universal. În timpul alinierilor Saturn-Pluto, pe măsură ce psihicul colectiv începe să fie prins de astfel de percepții arhetipale și impulsuri de umbră, tind să apară lideri care exprimă și exagerează acest complex, uneori catalizând întregi națiuni în manifestarea acestor impulsuri trezite, adesea în feluri devastatoare. Simbolurile religioase, strâns îmbinate cu impulsurile autoritare, manipulează puternic opinia publică. Aceste perioade au fost caracterizate de chemări la cruciadă, jihaduri și războaie sfinte împotriva unui dușman malefic.

De exemplu, Prima Cruciadă a creștinilor din Europa împotriva musulmanilor din Orientul Mijlociu a coincis precis cu opoziția Saturn-Pluto din 1097-1099, atingând punctul culminant odată cu faimosul masacru din Ierusalim din iulie 1099, când planetele atingeau alinierea exactă. Percepții, afirmații și acțiuni similare au fost evidente în timpul celei mai recente opoziții Saturn-Pluto din perioada 2000-2004, de ambele baricade ale războiului împotriva terorii, liderii făcând referințe la cruciade și jihad (Bush, bin Laden) și susținând în mod repetat că reprezintă autoritatea lui Dumnezeu în lupta împotriva dușmanului necruțător și malefic: “un război între două fundamentalisme opuse”. O constelare similară a demonizării reciproce și răzbunării justificate apare limpede în conflictul israelo-palestinian din timpul acelorași ani, prin ciclul nesfârșit de atacuri teroriste cu bombă și contra-atacuri și represiuni letale.

Manifestări deosebit de virulente ale acestui complex au fost vizibile în emergența mișcărilor suprematiștilor albi și rasiștilor arieni din timpul alinierilor ciclului Saturn-Pluto. Saturn și Pluto au fost în opoziție în 1865-1867, atunci când s-au înființat grupurile Ku Klux Klan și Cavalerii Cameliei Albe – asociații suprematiste învăluite într-o convingere religioasă care afirma superioritatea rasei albe și amenințarea perfidă a autonomiei politice și sexuale a negrilor – care au terorizat și linșat negrii din Sudul Americii vreme de mai multe decenii după Războiul Civil. Soluția Finală de exterminare a evreilor a fost concepută și pusă în aplicare de Hitler și de naziști în timpul careului Saturn-Pluto din 1939-1941.

Așadar, acest gestalt arhetipal pare să reflecte o întrepătrundere ambiguă din punct de vedere epistemologic dintre cele două principii multivalente asociate cu Saturn și Pluto. Pe de-o parte, există percepția, proiecția și erupția unor elemente subversive amenințătoare – păgâni, eretici, teroriști, sălbatici, rase inferioare, barbari, criminali, elemente subversive, perverși, malefici. Putem spune că aceștia reprezintă “lumea subterană” plutonică în mai multe sensuri: instinctual, psihologic, sociologic, teologic. Pe de altă parte, această percepție a unui pericol cumplit este completată de o ascensiune compensatorie a forțelor conservatoare, represive, reacționare, în combinații complexe și diferite forme de compromis (compromise formations). Această ascensiune a venit adesea cu o implementare autoritară a unor metode și activități (război, tortură, sclavie, crimă legalizată, exterminare, arme de distrugere în masă, înșelăciune manipulatoare și propagandă) care, în alte contexte sau aplicate de alții, ar fi fost considerate chiar de către cei care le puneau în practică drept condamnabile moral și interzise.

Psihodinamicile ce stau la baza acestei întrepătrunderi au fost înfățișate foarte iscusit (insightfully) de Freud, care a înțeles relația complexă dintre supraeu și id. Ca principiu lăuntric al conștiinței, judecății morale și constrângerii instinctelor, supraeul poartă în sine frica de pedeapsa figurii parentale identificate prin introiecție (introjected). Freud a înțeles că supraeul nu este doar represiv și punitiv față de impulsurile instinctuale ale id-ului, ci că acesta este la rândul său configurat energetic și impulsionat de către id – în mod inconștient, cum s-ar spune “din străfunduri”, chiar și atunci când percepe amenințarea nefastă ca venind din exterior. Uneori, efectul psihologic poate lua forma unor tendințe obsesiv-compulsive și crude, sadice, direcționate fie în interior, către sine, fie în exterior, împotriva celorlalți, și adesea în ambele sensuri. Freud și-a formulat această concepție asupra supraeului (asociat arhetipal cu Saturn) și id-ului (asociat cu Pluto) exact în timpul careului Saturn-Pluto din 1921-1923 în cartea sa, The Ego and the Id, publicată în 1923.

În termeni psihanalitici, extrem de caracteristică pentru perioadele istorice Saturn-Pluto a fost intensificarea la nivel colectiv a dialecticii dintre refularea id-ului și “întoarcerea refulatului”, adesea într-o formă ascunsă. Perioadele acestor alinieri par să coincidă cu o tendință puternic accentuată către “divizare” psihologică – de exemplu, tendința de a te identifica în întregime cu binele, și de a-l identifica în mod total pe celălalt cu răul. Acest mecanism de apărare este strâns legat de o tendință la fel de puternică de “alterizare” (othering): obiectivizarea intensă a celorlalți subiecți. Combinată cu proiecția sau experiența răului și calităților de umbră, această obiectivizare tinde să genereze emoții precum suspiciunea violentă, teroarea, ura, răzbunarea, fanatismul și cruzimea criminală.

Astfel de comportamente și impulsuri par a fi făcute posibile psihologic prin stabilirea sau experimentarea unei granițe absolute (Saturn) între sine și celălalt. Celălalt – fie că este definit pornind de la naționalitate, religie, rasă, clasă, castă, gen, orientare sexuală, sistem de credințe sau orice altă categorie – este perceput ca o entitate radical separată și străină, uneori chiar ca subuman și nedemn de viață. În timpul acestor perioade de aliniere Saturn-Pluto, s-au făcut de multe ori referințe la bestii dezgustătoare, animale de pradă, porci, murdărie, demoni, draci, cancer, viruși, viermi, rozătoare, cârtițe, reptile, vipere, mlaștini, vizuine, vânătoarea sau afumarea animalelor, exterminarea pestilenței și altele asemenea – toate acestea reflectând teme plutonice.

Perspectiva freudiană asupra relației duale ascunse dintre supraego și id poate fi aprofundată de înțelegerea jungiană, unde umbra, care posedă egoul și este proiectată asupra celuilalt, își pune în scenă cruzimea împotriva obiectului urii sale cu toată distructivitatea perfidă percepută în celălalt și negată la sine. În termeni teologici, răul ispitește subtil motivațiile sufletului care se identifică în mod exclusiv cu Dumnezeu și binele, și care apoi își duce la bun sfârșit acțiunile întunecate cu o încredere absolută, dar înșelătoare, că este obligat moral să acționeze astfel împotriva unui rău atât de vizibil. Astfel, părintele cu frica de Dumnezeu își pedepsește cu cruzime copilul obraznic “pentru binele lui”. Inchizitorul torturează și arde pe rug o persoană ale cărei credințe sunt percepute ca fiind periculos de diferite de ale sale. Comitetul pentru siguranța publică, departamentul de spionaj, își adună informațiile, își antrenează trupele morții, intervine în alegeri, instigă și asasinează pentru a se asigura că binele învinge în lume.

Orientarea psihică asociată complexului Saturn-Pluto constelează adesea un impuls de a vâna, asemeni lui Ahab, un rău care trebuie dezrădăcinat cu orice preț. Remarcabil, Herman Melville, cel care explorează acest complex cu o profunzime memorabilă, s-a născut în timpul primei conjuncții Saturn-Pluto a secolului XIX (1819) și a scris Moby Dick exact un ciclu mai târziu, în timpul conjuncției imediat următoare dintre Saturn și Pluto (1850-1851).

De atunci, de la acea confruntare aproape fatală, Ahab a întreținut speranța unei răzbunări sălbatice împotriva balenei, cu atât mai mult cu cât a căzut pradă acesteia într-o stare de morbiditate frenetică cu care ajunsese să-și confunde nu doar nenorocirile trupești, ci deopotrivă disperarea sa intelectuală și spirituală. Balena Albă înota înaintea lui ca o încarnare obsedantă a tuturor acelor porniri rele pe care unii oameni întunecați le simt când le mănâncă, lăsându-le în viață cu numai jumătate de inimă și jumătate de plămân. Această răutate intangibilă care există dintru început, căreia până și creștinii moderni îi atribuie stăpânirea unei jumătăți din lume, căreia ofiții din Orientul antic i se închinau, în fața statuii demonice – în fața acesteia Ahab nu se prosterna și nu o venera asemeni lor, ci transfera delirant ideea ei asupra odioasei balene albe, asmuțindu-se, mutilat, împotriva sa. Ceea ce înnebunește și chinuie, ceea ce tulbură liniștea lucrurilor, întreg adevărul cu pizmă în el, ceea ce crapă tendoanele și fierbe creierul, toate demonismele subtile ale vieții și gândului: răul întreg era personificat vizibil și practic accesibil, pentru nebunul de Ahab, în ființa lui Moby Dick. Adunase pe cocoașa balenei albe suma tuturor furiilor și urii simțite de întreaga sa rasă, de la Adam încoace, și apoi, ca și cum pieptul i-ar fi fost un mojar, coaja arzândă a inimii sale a plesnit asupră-i.

Astfel acționează teroristul în atentatele sale cu bombă, inchizitorul arzând vrăjitoare, stăpânul de sclavi cu biciul în mână și adeptul Ku Klux Klanului cu crucea de foc, dictatorul maniacal și liderul neprihănit a cărui sarcină divină este să scape lumea de răul pe care el îl vede atât de unic și malefic întrupat într-o altă persoană sau rasă. Cu o astfel de convingere absolută a destinului și a dreptății sale infailibile, Ahab declară: “Întreg acest act este decretat fără drept de apel… Eu sunt locotenentul Sorții. Îndeplinesc ordinele [ei].”
 
 
Alte articole despre Saturn-Pluto:
2020 – Sfârşitul… sau un nou început?
Opoziția Saturn-Pluto din 2001-2002: Transformând teroarea în triumf
Israel si Palestina: O explorare arhetipală a complexului Marte-Saturn-Pluto
Însemnări asupra atacului de la World Trade Center
 

Ciclul Saturn-Pluto: Ascensiunea conservatorismului
Ciclul Saturn-Pluto: Contraste și tensiuni istorice
Ciclul Saturn-Pluto: Determinism istoric, Realpolitik și apocalipsă
Ciclul Saturn-Pluto: Curaj moral, înfruntarea Umbrei și tensiunea contrariilor
Moby Dick și adâncimile naturii
Ciclul Saturn-Pluto: Opere de artă paradigmatice
Războaiele Mondiale, Războiul Rece și 11 Septembrie
Ciclul Saturn-Pluto: Făurind structuri profunde

5 Sfaturi pentru a supraviețui conjuncției Saturn-Pluto din Capricorn (2019-2020)
2020, Saturn-Pluto și situațiile nucleare la limită
Donald Trump și conjuncția Saturn-Pluto
Un shaman al erei informației: Edward Snowden
 
 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.