Patrick Watson

Reprodus cu permisiunea autorului după “2020 Jupiter-Pluto Conjunction: Extreme Magnification”.
 
 
În 2020 Jupiter și Pluto vor forma o conjuncție spre final de Capricorn, așa că mi-am propus să analizez alinierile axiale precedente formate între aceste planete pentru a le putea cuprinde semnătura arhetipală. Făcând asta am descoperit un tipar remarcabil care se potrivește aproape literal combinației arhetipale Jupiter-Pluto: dezvoltarea telescoapelor și microscoapelor, facilitarea explorării macrocosmosului și microcosmosului.

În teoria astrologică, știm că Jupiter este planeta expansivă a înțelepciunii și cunoașterii, a gândirii în perspectivă și a lărgirii orizonturilor. Pluto este planeta extremelor. Marele astrolog Alan White spunea că “Pluto mărește lucrurile mici și le micșorează pe cele mari”, ceea ce reprezintă perfect esența ideii de “extremă”. Microscoapele măresc lucrurile extrem de mici iar telescoapele măresc lucrurile extrem de îndepărtate. Tot astfel, alinierile Jupiter-Pluto au coincis cu perioade în care orizonturile cunoașterii s-au extins la cele mai mici și mai mari nivele, acestea fiind puse în scenă de personalități născute sub alinierile axiale relevante ale ciclului Jupiter-Pluto.

Am pus cap la cap o cronologie ce se întinde pe o perioadă de 400 ani, care arată de ce telescopul și microscopul au apărut, succesiv, unul în timpul conjuncției, celălalt în timpul opoziției Jupiter-Pluto, dar [această expunere] ar fi prea mult pentru un articol. Așa că mă voi concentra aici asupra a cinci exemple de manifestări ale complexului Jupiter-Pluto pe care le consider cât se poate de impresionante și clare (literal), incluzând și gândurile mele referitoare la ce ne putem aștepta de la iminenta conjuncție Jupiter-Pluto din Capricorn.
 
 

5. Revelațiile lui Johannes Kepler

Conjuncția Jupiter-Pluto din 1571-1572 la 22° Pești – nașterea lui Kepler

Johannes Kepler s-a născut pe 27 decembrie 1571, cu aproape trei săptămâni înaintea primei conjuncții Jupiter-Pluto din 1572, în Pești. Acest exemplu este deosebit de interesant pentru că Kepler provine dintr-o perioadă în care planeta Pluto nu era cunoscută încă, deci el n-avea cum să fie conștient de conjuncția sa natală Jupiter-Pluto, înafară de faptul că Jupiter era bine amplasat în zodia sa de domiciliu, Peștii. Însă, pe timpul fiecărei conjuncții Jupiter-Pluto de-a lungul vieții sale, revelațiile lui Kepler aveau să lărgească foarte mult perspectiva umanității asupra cerului.

Johannes Kepler dă bătăi de cap științei moderne, de vreme ce contribuțiile sale monumentale la astronomie au fost ghidate de eforturile sale în domeniul astrologiei și de viziunea sa teologică sau “vrăjită” (enchanted) asupra universului. Toate acestea făceau parte dintr-o perspectivă unitară, și fapt e că tocmai aceste interese “non-științifice” au fost cele care i-au catalizat progresele științifice. Carl Sagan spunea despre el că a fost “primul astrofizician și ultimul astrolog de orientare științifică (last scientific astrologer)“. Vom vedea că această temă reapare în cazul altor pionieri Jupiter-Pluto.
 
 

Conjuncția Jupiter-Uranus-Pluto la 18° Berbec din 1596 – Kepler scrie Mysterium Cosmographicum

Una dintre cele mai importante lucrări ale sale a fost chiar prima, Mysterium Cosmographicum, în care Kepler propune modelul său geometric al sistemului solar, crezând că a revelat design-ul divin al universului. A atribuit această descoperire unei epifanii pe care a avut-o pe 19 iulie 1595, când Jupiter se apropia de Uranus-Pluto în Berbec, iar cartea sa a fost publicată “pe finalul lui 1596”. Conjuncția Jupiter-Pluto a atins exactitatea pe 14 aprilie 1596. Natura revelatorie specifică acestei conjuncții este poate indicată de prezența lui Uranus laolaltă cu conjuncția Jupiter-Pluto. Tot în timpul acestei conjuncții s-a născut și Rene Descartes.

Conjuncția Jupiter-Pluto la 1° Taur din 1608 – Kepler scrie Somnium și își inventează propriul telescop

În 1608, Kepler a scris un roman intitulat “Somnium”. Cartea descrie un vis de-al său, și vorbește despre oameni care călătoresc pe Lună, închipuindu-și cum ar arăta cerul de pe suprafața Lunii, fiind scrisă cu scopul de a demonstra aplicabilitatea universală a principiilor sale astronomice. Unii sunt de părere că Somnium este primul roman științifico-fantastic din lume. Chiar dacă nu știm când anume în 1608 a scris cartea, știm că conjuncția Jupiter-Pluto a atins exactitatea pe 19 mai 1608 și că Jupiter s-a aflat în apropierea lui Pluto pe întreaga durată a acelui an. Deosebit de interesant la acest eveniment e că deși Kepler a scris cartea în anul 1608, ea n-a fost publicată decât după moartea lui. Tot în 1608, Kepler a conceput propriul telescop, proiect care avea să devină cunoscut sub numele de “telescopul lui Kepler”. Umătorul an, Kepler a lansat prima carte ce explică Legile Mișcării Planetare.

Conjuncțiile Jupiter-Pluto la 11°-13° Taur din 1620-1621 – Kepler își completează cele Trei Legi ale Mișcării Planetare

Între 1620-1621, Kepler a publicat ultimele volume dintr-o operă care avea să devină extrem de influentă în astronomia modernă: “Epitome Astronomiae Copernicanae”. În această operă el și-a completat cele Trei Legi ale Mișcării Planetare, și anume că orbitele planetare sunt elipse, nu cercuri, în jurul Soarelui, că planetele se mișcă mai rapid când sunt în apropierea Soarelui și că perioada de orbitare a unei planete este determinată de distanța acesteia față de Soare (minus partea matematică). Isaac Newton avea să folosească aceste legi ca dovadă pentru legile descoperite de el pentru mișcare și gravitație.

Conjuncțiile Jupiter-Pluto la 23°-24° Taur din 1632-1633 – se pregătește publicarea postumă a romanului lui Kepler, Somnium

Johannes Kepler a murit în 1630, la a doua sa Revoluție a lui Saturn. Romanul său Somnium a fost publicat postum, în 1634. Cartea a fost editată și tipărită de fiul și ginerele său între anii 1630-1634, ceea ce înseamnă că munca de editare a celor doi a coincis cu conjuncția Jupiter-Pluto din această perioadă, semnificativ pentru că romanul a fost scris în timpul conjuncției precedente.
 
 

4. Descoperirea Microcosmosului

Opozițiile Jupiter-Pluto din 1589-1590 la 11°-14° Balanță/Berbec – Inventarea Microscopului

În 1590, doi fabricanți de ochelari din Olanda, Zaccharias Janssen și fiul său Hans, au făcut anumite experimente în urma cărora au descoperit că, privite prin lentile dispuse într-un tub, obiectele din apropiere păreau mai mari. În general, se consideră că Zaccharias a inventat microscopul compus și primul telescop. Nu știm data exactă din 1590 la care s-au desfășurat aceste experimente, dar știm că cele două opoziții Jupiter-Pluto din 1590 și-au atins exactitatea în aprilie, respectiv, august. Asta înseamnă că, cel mai probabil, microscopul a fost inventat în această perioadă, când Jupiter și Pluto formau o opoziție strânsă.

Conjuncțiile Jupiter-Pluto la 23°-24° Taur – se naște “Părintele Microscopiei”

Anton van Leeuwenhoek este adesea considerat “părintele microscopiei” și “părintele microbiologiei”. El s-a născut la data de 24 octombrie 1632, la o săptămână după una dintre cele trei conjuncții cu Pluto din acel an. Asemeni lui Kepler, metoda sa științifică strictă s-a îmbinat armonios cu credința religioasă. El și-a arătat de fiecare dată uimirea față de descoperirea vieții microscopice în termeni religioși, considerând că asta e o dovadă că Dumnezeu a făcut toate creaturile deopotrivă de mărețe și mici.
 
 

Conjuncția Jupiter-Pluto la 17° Gemeni din 1657 – van Leeuwenhoek devine primul om care a observat vreodată viața microscopică

Nu știm cu exactitate când anume a observat van Leeuwenhoek viața microscopică în 1657, dar s-a păstrat un citat de la el chiar din acel an: “În anul 1657 am descoperit că în apa de ploaie trăiesc niște creaturi extrem de mici. Oridecâteori am descoperit ceva remarcabil, am considerat că e de datoria mea să pun pe hârtie descoperirea, astfel ca după aceea orice om ingenios să poată să se informeze.” Conjuncția Jupiter-Pluto a anului 1657 și-a atins exactitatea pe 4 iunie, iar Jupiter s-a aflat la distanță de maxim nouăsprezece grade de Pluto pe întreaga durată a acestui an.
 
 

Opoziția Jupiter-Pluto la 24° Săgetător/Gemeni din 1663 – Robert Hooke popularizează imaginile microscopice

La un moment dat în 1663, Robert Hooke a început să deseneze imagini detaliate cu insecte văzute la microscop pentru cartea sa extrem de influentă, Micrographia, publicată în ianuarie 1665, care aducea pentru prima oară în atenție lumea microscopică, stârnind interesul publicului pentru microscopie. Tot el a fost cel care, făcând observații pe o bucată de plută (cork) văzută prin microscop, a propus cuvântul “celulă”.

Opozițiile Jupiter-Pluto la 15°-18° Balanță/Berbec din 1838-1839 – Matthias Schleiden și Theodor Schwann formulează teoria celulei

În 1838, Schleiden și Schwann își compară notițele și împreună concep principiile fundamentale ale microbiologiei – Teoria Celulei – anume că toate organismele vii sunt compuse dintr-una sau mai multe celule, că celula este unitatea de bază a vieții și că celula provine din alte celule. Schleiden a publicat Teoria Celulei în 1839, într-un text considerat fundamental pentru microbiologia modernă: Mikroskopische Untersuchungen über die Uebereinstimmung in der Struktur und dem Wachsthum der Thiere und Pflanzen.
 
 

Conjuncția Jupiter-Pluto la 19°-20° Rac din 1930-1931 – Inventarea microscopului electronic

La data de 9 martie 1931, Max Knoll și Ernst Ruska au făcut prima demonstrație practică a unui microscop cu electroni, care în cele din urmă avea să ajungă la o capacitate de a mări de milioane de ori mai puternică decât microscopul obișnuit. Asta s-a întâmplat când Jupiter se apropia de Pluto în Rac. Microscopul cu electroni a fost patentat la data de 30 mai 1931, cu trei zile înainte ca Jupiter și Pluto să formeze conjuncția exactă în Rac.

Așa cum am văzut și în exemplele precedente, nu doar că microscopul cu electroni a apărut în timpul unei conjuncții Jupter-Pluto, ci și inventatorii acestuia s-au născut în proximitatea aspectelor Jupiter-Pluto. Max Knoll s-a născut pe 27 iulie 1897, înainte cu o lună de careul aplicant Jupiter-Pluto din 1897. Ernst Ruska s-a născut pe 25 decembrie 1906, la șase luni de conjuncția Jupiter-Pluto în Gemeni din 1906, care-și atinsese exactitatea pe când el încă se afla în uter.
 
 

3. Georges Lemaître și teoria Big-Bang-ului

Teoria lui Georges Lemaître privind Atomul Primordial (Teoria Big-Bang-ului) este un exemplu cât se poate de limpede al dinamicii Jupiter-Pluto, în care lucrurile extrem de mici devin extrem de mari: întreaga materie din univers era comprimată într-un punct infinitezimal de mic până în punctul când a explodat în toate direcțiile, extinzând limitele timpului și spațiului înseși, cu o viteză mereu în creștere. Teoria se bazează pe observarea expansiunii din ce în ce mai rapide a universului.
 
 

Conjuncția Jupiter-Neptun-Pluto la 9°-12° Gemeni din 1894 – se naște Georges Lemaître

Georges Lemaître s-a născut pe 17 iulie 1894, la două luni după momentul de exactitate al conjuncției Jupiter-Pluto în Gemeni din acel an. Această conjuncție Jupiter-Pluto a fost de asemenea conjunctă cu Neptun, care a infuzat-o cu calitățile nemărginirii și etericului. La fel ca Leeuwenhoek și Kepler, Lemaître era un om al contradicțiilor frapante: în același timp o persoană credincioasă – a fost preot catolic – și om de știință, un om cu o gândire deopotrivă religioasă și materialistă. Ironia vieții sale e că deși el credea în originea divină a universului, teoria propusă de el a fost folosită ca argument împotriva creaționismului.
 
 

Opozițiile Jupiter-Pluto la 11°-14° Capricorn/Rac din 1925 – Lemaître începe să scrie despre expansiunea universului

În centrul teoriei Big Bang-ului se află observația lui Lemaître că universul nu este static, așa cum credea Einstein, ci în continuă expansiune. Lemaître a început să-și scrie faimoasa lucrare undeva în anul 1925, când Jupiter și Pluto s-au aflat în opoziție mare parte din acel an. Dacă la început această observație îi era atribuită lui Edwin Hubble, până la urmă Georges Lemaître i-a luat-o înainte cu doi ani, publicându-și lucrarea în 1927. Scrierea lui a trecut aproape neobservată până la traducerea ei în engleză din 1931.
 
 

Conjuncția Jupiter-Pluto la 19°-20° Rac – Lemaître propune teoria “atomului primordial”

În 1931 astronomul Arthur Eddington a oferit o recenzie entuziastă lucrării lui Lemaître, și astfel observațiile sale uimitoare privind expansiunea universului au ajuns în cele din urmă în presă, articolul fiind tradus în engleză în același an. Tot în 1931 Lemaître a înaintat propunerea că întrucât universul este în expansiune, atunci el trebuie să-și fi început expansiunea de la un simplu punct, “atomul primordial”. El a pus bazele acestei teorii în articolele sale din 1931, “The Beginning of the World from the Point of View of Quantum Theory” (Începutul lumii din punctul de vedere al teoriei cuantelor) și “The Primeval Atom – an Essay on Cosmogony” (Atomul Primordial – un eseu de cosmogonie). Această conjuncție Jupiter-Pluto s-a amplasat într-o poziție apropiată de Soarele natal al lui Lemaître. Câțiva ani mai târziu, un sceptic a lipit de teoria sa eticheta de “Big Bang theory”, care a rămas în conștiința populară până astăzi.

Interesant e că Racul este o zodie asociată cu natura, viața, biosfera, “căminul” lumii și al propriului corp, și este Ascendentul din Thema Mundi, harta mitică a începutului lumii. E remarcabil că această conjuncție Jupiter-Pluto a fost în Rac, iar pe timpul ei s-a produs o articulare științifică a începutului lumii.
 
 

2. Telescopul spațial Hubble

Conjuncția Jupiter-Uranus-Pluto la 23°-3° Fecioară/Rac din 1968-1969 – omul aterizează pe lună; telescopul Dawn of Space

Această conjuncție Jupiter-Pluto a fost una foarte importantă, pentru că în apropierea ei s-a aflat și Uranus. Asta semnifică o perioadă caracterizată nu doar de tendința de a explora noi orizonturi, specifică unui Jupiter extrem de potențat, ci și una de eliberare radicală. Sub o astfel de configurație Jupiter-Uranus-Pluto umanitatea s-a eliberat pentru prima oară din strânsoarea arțăgoasă a Pământului și a aterizat pe Lună, când Jupiter, Uranus și Pluto erau [apropiate] într-un interval de opt grade. Aterizarea pe Lună din 20 iulie 1969 s-a întâmplat când Luna era conjunctă cu Jupiter, Uranus și Pluto. Faptul că un salt atât de uriaș pentru umanitate s-a întâmplat pe timpul unei configurații planetare atât de rare și potrivite precum aceasta reprezintă o extraordinară validare a corespondențelor astrologice.

Tot în această perioadă agențiile spațiale au început să schițeze planuri formale pentru lansarea în spațiu a unui telescop, care astfel să poată opera depășind limitările condițiilor atmosferice ale planetei noastre și să poată “vedea” mai departe ca niciodată în cosmos. În 1969, Academia Națională de Științe (The National Academy of Science) a dat publicității un raport intitulat “Utilizările științifice ale telescoapelor spațiale mari”, în care susține urgența construirii unui astfel de instrument. La scurt timp, au intrat pe fir cei de la NASA.
 
 

Conjuncția Jupiter-Pluto la 24° Balanță din 1981 – începe construirea telescopului spațial Hubble

Pe 12 aprilie 1981 a fost lansată în spațiu prima navetă spațială americană, exact la momentul revoluției lui Jupiter pentru harta aterizării pe Lună. Ulterior în acel an, când Jupiter se apropia de o conjuncție perfectă cu Pluto în Balanță, s-au inițiat lucrările de construcție ale telescopului spațial Hubble. Nici nu-și închipuiau că aveau să greșească finisajul oglinzii și că asta însemna că telescopul nu avea să funcționeze, odată ajuns în spațiu, în 1990.
 
 

Conjuncția Jupiter-Pluto la 28° Scorpion din 1994-1995 – telescopul Hubble produce primele înfățișări ale minunilor cosmice

Această conjuncție a fost una deosebit de rară, pentru că dintre toate zodiile, Pluto petrece cel mai puțin timp în zodia Scorpionului. Din cauza oglinzii defecte, telescopul spațial Hubble nu a produs imagini clare câțiva ani buni. În decembrie 1993, pe când Jupiter se apropia de Pluto în Scorpion, astronauții au plecat în spațiu să îi pună “ochelari” telescopului pentru a-i îndrepta vederea. Pe 13 ianuarie 1994, NASA a anunțat că problemele erau într-un final rezolvate. De-a lungul anului 1994, telescopul spațial Hubble a produs imagini fenomenale, clare și vii, ale celor mai îndepărtate galaxii văzute până atunci, printre care și faimoasa fotografie a “Stâlpilor creației” de la începutul anului 1995.

Acest exemplu este foarte convingător pentru că, deși ne-am fi așteptat ca lansarea telescopului să coincidă cu o fază importantă a ciclului Jupiter-Pluto, nu s-a întâmplat asta. Totuși, la următoarea conjuncție Jupiter-Pluto avea să fie reparat telescopul și el a devenit capabil să ofere fotografii inimaginabile.
 
 

1. Descoperirea și explorarea planetei Pluto

Am lăsat acest exemplu pentru Jupiter-Pluto la urmă pentru că este unul extrem de literal și meta. Însăși descoperirea și explorarea lui Pluto au coincis cu conjuncții Jupiter-Pluto.

Percival Lowell a deschis Observatorul Lowell din Flagstaff, Arizona pe 28 mai 1894, la unsprezece zile după conjuncția exactă Jupiter-Pluto. De fapt, în acea zi era activ un stelium Soare-Mercur-Jupiter-Neptun-Pluto în Gemeni. În acest observator avea să fie văzut pentru prima oară Pluto. În timpul aceleiași conjuncții s-a născut și Lemaître, iar fotografia stelară/astronomică a explodat.
 
 

Conjuncția Jupiter-Pluto la 22° Gemeni din 1906 – se naște Clyde Tombaugh, omul care l-a descoperit pe Pluto

Clyde Tombaugh s-a născut pe 4 februarie 1906. În această zi, Jupiter și Pluto se aflau la distanță de 24°, ceea ce ar părea un orb mult prea mare. În realitate, el s-a născut cu aproape cinci luni înainte de conjuncția exactă Jupiter-Pluto, însă dat fiind tiparul general al complexului Jupiter-Pluto, el pare să se încadreze în acea parte a ciclului. Clyde Tombaugh este astronomul care a descoperit planeta Pluto.

Conjuncția Jupiter-Pluto la 18° Rac din 1918 – se naște Venetia Burney, “botezătoarea” lui Pluto

Venetia Burney nu a fost astronom. Ea era doar o fetiță la momentul descoperirii lui Pluto, însă ea a fost cea care a propus ca această planetă să se numească “Pluto”. Ea s-a născut pe 11 iulie 1918, adică cu o lună înaintea conjuncției Jupiter-Pluto din Rac. Povestea a fost relatată într-o serie de documentare și chiar și într-o carte pentru copii.
 
 

Conjuncțiile Jupiter-Pluto la la 19°-20° Rac din 1930-1931 – descoperirea lui Pluto

Descoperirea lui Pluto a stârnit o adevărată nebunie în presa internațională și nenumărate cercetări științifice despre noua planetă. Descoperirea lui Clyde Tombaugh datează din 18 februarie 1930, când Jupiter mai avea opt luni până la conjuncția cu Pluto. De-a lungul acelui an, Pluto a fost botezat astfel de Venetia Burney, i s-au calculat masa și perioada orbitală, iar planeta Pluto a devenit parte din cultura pop (câinele Pluto a devenit mascota Disney la finalul lui 1930) – toate survenind pe măsură ce conjuncția se apropia de exactitate. Într-un sens, Jupiter a început să-l studieze pe Pluto și i-a urat “bun venit” în cultură.
 
 

Conjuncția Jupiter-Pluto la 28° Săgetător din 2007 – nava New Horizons primește “asistență gravitațională” de la Jupiter pe drumul către Pluto

New Horizons a fost o sondă spațială a NASA, proiectată pentru a-l survola pe Pluto, care în luna iulie 2015 a oferit tot felul de informații și fotografii de aproape, extrem de vii, HD cu Pluto. În literalmente cel mai meta tranzit posibil, Jupiter se apropia de Pluto în Săgetător, în timp ce New Horizons primea asistență gravitațională de la Jupiter pe drumul său către Pluto. O să mai spun asta o dată.

Sonda New Horizons a reușit să ajungă la Pluto numai mulțumită unui ajutor gravitațional din partea lui Jupiter, în același interval de timp în care a survenit conjuncția longitudinală Jupiter-Pluto, geocentric și heliocentric. Un adevărat meta-tranzit!

Însă poate că asta n-ar trebui să ne surprindă așa de tare, pentru că echipa New Horizons a trebuit să planifice lansarea sondei undeva în preajma alinierii aproximative cu Pluto, pentru a putea profita de ajutorul gravitațional din partea lui Jupiter. Persoana care a înțeles matematica din spatele utilizării lui Jupiter pentru a ajuta sonda respectivă să ajungă de pe Pământ pe Pluto a fost Michael Minovitch, care s-a consultat personal cu echipa New Horizons în legătură cu strategia de lansare. Minovitch și-a publicat eseul despre asistența gravitațională a lui Jupiter pentru misiunile Pământ-Pluto în noiembrie-decemrie 1994, adică tot în intervalul conjuncției Jupiter-Pluto în Scorpion de la 1 decembrie 1994! Explorarea cosmosului scoate la iveală un nou punct de întâlnire între astronomie și astrologie.
 
 

Gândurile mele despre conjuncțiile Jupiter-Pluto la 22°-24° Capricorn

Această conjuncție Jupiter-Pluto ar trebui să fie cumva diferită de cele din epocile precedente, pentru că de data asta intră și Saturn în ecuație, și pentru că are loc în Capricorn, zodia de domiciliu a lui Saturn, deci această configurație ar trebui văzută mai degrabă ca o conjuncție Jupiter-Saturn-Pluto:

• Pe 5 aprilie 2020, Jupiter va fi perfect conjunct cu Pluto la 24° Capricorn.
• Retrogradarea ne dă o a doua conjuncție, la același grad, pe 19 iunie 2020.
• Ultima conjuncție va fi pe gradul 22 Capricorn la data de 12 noiembrie 2020.

Așadar, mare parte a anului 2020, Jupiter, Saturn și Pluto se vor afla într-o destul de strânsă proximitate. Ultima dată când Jupiter, Saturn și Pluto s-au aflat atât de aproape una de alta în Capricornul tropical a fost în 1894 î.Hr. Următoarea dată va fi în anul 2755. Deci e un eveniment destul de rar.

În general, conjuncțiile Jupiter-Pluto extind perspectivele descoperirii și amplifică lucrurile la scală cosmică și microscopică; asta înseamnă că prezența lui Saturn [laolaltă cu Jupiter-Pluto] va adăuga o oarecare contracție, limite sau granițe ale acelor scale. S-ar putea să fie destul de neplăcut, într-un sens. Poate că va fi un moment în care vom atinge o limită aparentă a cât de departe putem vedea în cosmos și cât de departe putem merge în microcosmos. O rezoluție maximă, o amplificare maximă (magnification), un capăt, o frontieră a descoperirii. Poate că cineva va descoperi o anumită graniță a universului, “zidurile” unei închisori cosmice. Poate că va fi momentul în care călătoria spațială se ciocnește cu capitalismul și se privatizează, un fel de început al turismului spațial. Sau poate că totul va orbita în jurul altor concepte saturniene precum timpul – descoperirea unei date de expirare a cosmosului. Până la urmă, dacă la ultima conjuncție Jupiter-Pluto în Rac am avut o nouă teorie despre începutul lumii, poate că la această conjuncție Jupiter-Saturn-Pluto în semnul opus, Capricornul, vom avea o nouă teorie despre sfârșitul ei. Cel care va face o mare descoperire în această perioadă va fi foarte probabil născut pe timpul unei alinieri majore dintre Jupiter și Pluto, mai cu seamă conjuncția. Vom vedea!
 
 
Alte articole de Patrick Watson
Conjuncția Jupiter-Pluto din 2020: Profituri, filantropi și plutocrați
5 Sfaturi pentru a supraviețui conjuncției Saturn-Pluto din Capricorn (2019-2020)