Posted by —ciclurile planetare spun că renașterea astrologiei abia începe—
Dan Waites
Reprodus cu permisiunea autorului după articolul Sorry skeptics: the future is astrological.
Imaginați-vă o lume în care buletinele de știri încep prin descrierea tranzitelor astrologice ale momentului. Tratamentele oferite de practicieni de sănătate holistică care iau în considerare factorii astrologici sunt norma, nu excepția. Studiul academic al istoriei este inseparabil de studiul ciclurilor planetare. Analiza hărților candidaților este unul din fundamentele reflectării alegerilor de către mass-media. Ne găsim dragostea cu ajutorul aplicațiilor care folosesc inteligența artificială și care absorb date astrologice, statistici privind relațiile și preferințele noastre pentru a ne găsi partenerul perfect. Cu alte cuvinte, imaginați-vă un viitor astrologic.
Ceea ce tocmai am descris ar putea fi cel mai rău coșmar al lui Neil DeGrasse Tyson. Dar, oricât de improbabil ar părea acum, cred că tocmai ceva de genul ăsta urmează. Motivul pentru care cred asta nu provine dintr-o convingere naivă că ne îndreptăm spre o Nouă Eră glorioasă și spirituală, ci dintr-o lectură imparțială a simbolismului astrologic, a ciclurilor planetare și a istoriei. În acest articol voi explica cum câteva cicluri planetare ne promit acel viitor astrologic. Nu este o pledoarie care îl va convinge pe prietenul nostru Neil, dar sper că cititorii pasionați de astrologie o vor găsi convingătoare.
Într-un episod recent al Podcastului de Astrologie, gazda Chris Brennan și invitatul său Rick Levine au discutat despre traiectoria viitoare a artei celeste. Chris și Rick au observat că astrologia este exponențial mai populară astăzi decât a fost în ultimele decenii – și s-au întrebat dacă este posibil ca această popularitate să continue să crească.
După cum s-a menționat în podcast, prezența lui Neptun în Pești trimite către actuala popularitate a astrologiei. In călătoria sa prin semnele zodiacale Neptun indică direcția spre care este îndreptată imaginația colectivă. În Pești, ea este orientată către spiritual, iluzoriu și acele influențe care se află ” în adâncul valurilor”. De la intrarea lui Neptun în Pești în 2011, a avut loc, într-adevăr, o explozie nu doar în astrologie, ci și în misticism, ocultism, vrăjitorie, ufologie și teorii ale conspirației.
Așadar, întrebarea devine: ce se va întâmpla în 2025, după ce Neptun va părăsi Peștii pentru teritoriul marțial al Berbecului? Vom scutura colectiv din cap, ne vom întreba “ce naiba a fost asta?” și vom trimite din nou la coșul de gunoi al istoriei Pământul Plat, Q-Anon, WitchTok și recentul boom al astrologiei?
Eu nu cred asta.
În ceea ce privește Pământul plat, mă aștept ca “globerii” să învingă, dar am trei motive majore pentru a crede că astrologia va exploda în secolul următor. Primul este apariția recentă a Epocii Aerului, un subiect despre care am scris în detaliu în articolul meu “Epoca Aerului”: Ce este și de ce contează.
Epoca Aerului și Astrologia
Conjuncțiile Jupiter-Saturn, care se referă la guvernatorii, structura, tehnologia și ethosul societăților, au loc acum în semne de Aer. Aceste conjuncții s-au mutat din triplicitatea de Pământ în cea de Aer în 1980, când o conjuncție în Balanță a pus capăt unei secvențe neîntrerupte de conjuncții de Pământ tocmai din 1842. Am avut o ultimă conjuncție în Pământ în Taur în 2000, dar, de la conjuncția în Vărsător din 2020, ele vor avea loc exclusiv în semne de Aer până în 2159. Astfel, semnificațiile elementului Aer – conexiune, dinamism, inteligență și, da, divinație – sunt din ce în ce mai mult menite să definească societățile noastre pentru secolul viitor și dincolo de acesta.
Ne putem aștepta ca o Epocă a Aerului să fie o Epocă a Astrologiei? Epoca Pământului pe care am traversat-o recent a fost o perioadă de materialism profund în toate sensurile, o perioadă în care dimensiunile spirituale ale realității au fost în mare măsură negate de forțele dominante care conduc istoria. Așa este natura elementului Pământului atunci când i se permite să remodeleze progresiv societățile exclusiv după propria-i imagine. Pe parcursul acestei perioade, deși astrologia nu a dispărut complet – și a rămas sănătoasă în locuri precum India -, nu a fost luată în serios în societățile occidentale și a fost alungată la periferie. În secolul al XX-lea, ea a reapărut, dar în principal sub forma acelei parodii castrate a artei celeste: horoscopul zodiilor din ziare.
Abordarea aeriană a astrologiei va fi diferită. Divinația se referă la comunicare, la interconectarea fundamentală a tuturor lucrurilor și la dobândirea de informații, toate de domeniul Aerului. Privim la bolta aeriană în căutarea semnelor de pe cer, fie că este vorba de mișcările stolurilor de sturzi sau de înseși stelele.
În triplicitatea Aerului, Mercur și Saturn erau considerați puternici în astrologia tradițională. Mercur guvernează Gemenii și servește drept guvernator nocturn al triplicității Aerului. Saturn guvernează Vărsătorul, este exaltat în Balanță și este guvernatorul de zi al Aerului. Ambele planete au mult de-a face cu astrologia, Mercur fiind planeta comunicării și a hermeneuticii, iar Saturn fiind custodele înțelepciunii străvechi.
În Epocile Aerului, înțelepciunea trecutului revine și înflorește. Epoca Aerului din perioada clasică, care a durat între anii 462BCE și 164BCE, a fost perioada în care astrologia elenistică a început să prindă contur în teritoriile de limbă greacă cucerite de Alexandru cel Mare (care a fost elevul lui Aristotel, unul dintre marii gânditori ai epocii Aerului). Astrologia elenistică a fost o sinteză a practicilor astrologice dezvoltate de egipteni și babilonieni cu religia și filosofia greacă. Ideea nu este aceea de a le atribui grecilor meritele unor practici deja dezvoltate de popoarele cucerite, ci de a remarca faptul că această dezvoltare a permis astrologiei să se răspândească pe scară largă în lumea antică.
În timpul Epocii Aerului din Evul Mediu (1186 – 1425), asistăm la un proces similar de recuperare și răspândire a astrologiei în Europa. În timpul Epocii Pământului, care a precedat-o, au fost create legături comerciale cu civilizația islamică vecină, care a moștenit și dezvoltat tradițiile înțelepciunii de-a lungul secolelor precedente. Rezultatul a fost că cunoștințele care se pierduseră în Europa au început să revină pe continent sub forma unor traduceri din arabă în latină ale operelor lui Aristotel, Ptolemeu și ale capodoperelor astrologice ale unor Masha’allah și Abu Ma’shar.
Rezultatul a fost o renaștere astrologică. În secolul al XIII-lea, astrologi de talia lui Guido Bonatti au dobândit din nou un largă recunoaștere. Bonatti a fost consilier al Sfântului Împărat Roman Frederic al II-lea și a devenit suficient de faimos pentru a justifica trimiterea lui în iadul literar într-una dintre cele mai importante opere artistice ale acestei Epoci a Aerului, Divina Comedie a lui Dante, terminată în 1320.
Actuala Epocă a Aerului a început în 1980. În 1993, în perioada de 20 de ani care a urmat primei Mari Conjuncții în Balanță, a venit lansarea Proiectului Hindsight, care urmărea să traducă în limba engleză marile texte astrologice ale trecutului. Condus de “cei trei Robs”, Robert Hand, Robert Zoller și Robert Schmidt, Hindsight a inițiat o renaștere a astrologiei elenistice și a contribuit la popularitatea în creștere a acestei arte în prezent.
Să nu uităm, de asemenea, că primul președinte american al Epocii Aerului, Ronald Reagan, care a preluat puterea în ianuarie 1981, la doar trei săptămâni după prima conjuncție în Aer, este cunoscut pentru faptul că a apelat la serviciile unui astrolog, Joan Quigley. Acest lucru poate și trebuie să fie citit ca un semn de bun augur.
Epoca Aerului este, așadar, primul factor astrologic major care ne indică o nouă perioadă de aur pentru astrologie. Dar mai sunt încă alți doi factori ce confirmă că aceasta este destinația probabilă.
Promisiunea planetelor transpersonale
Chris Brennan a subliniat în mai multe rânduri că ciclul Uranus-Neptun de 170 de ani este corelat cu revigorări ale unor forme mai vechi de astrologie și cu integrarea lor în practica contemporană a vremii. Ultimele conjuncții Uranus-Neptun au avut loc în 1993, în același an în care a fost lansat Proiectul Hindsight. Aflați în Taur și, respectiv, în Pești, Uranus și Neptun se află în prezent în sextil de semn, iar sextilul se va perfecta între 2025 și 2027. Ar trebui să ne așteptăm, așadar, ca renașterea astrologiei tradiționale, începută odată cu conjuncția Uranus-Neptun, să aducă și mai multe roade mai târziu în cursul acestui deceniu.
Dar mai există încă un motiv pentru care cred că astrologia este parte integrantă a viitorului nostru. Este vorba despre cel mai lung dintre toate ciclurile planetare care sincronizează ritmurile istoriei: ciclul Pluto-Neptun.
Ciclul Pluto-Neptun, care durează 492 de ani, este cel mai puternic dintre toate ciclurile astrologice pe care le folosim în general în astrologia modernă și se referă la teme profunde: transformări ale idealurilor colective, ale conștiinței și credințelor și creșterea civilizației globale. Acestea sunt genul de procese care au nevoie de secole pentru a se desfășura.
Ultima dată când Pluto și Neptun au fost în conjuncție a fost în 1891 și 1892. Aceste conjuncții au marcat începutul unui nou ciclu de 492 de ani care ne va duce până în anul 2385. Dar ce legătură are acest ciclu cu astrologia? Pentru a înțelege asta trebuie să luăm în considerare natura fractală a timpului. Această idee stă la baza principiului astrologic conform căruia evenimentele care au loc în timpul unei conjuncții vor reflecta temele ciclului pe care îl inițiază.
Un exemplu de manifestare al acestui fenomen poate fi văzut în ciclul anterior Pluto-Neptun din 1398-1891. La momentul conjuncției, Biserica Romano-Catolică a fost împărțită în două, într-un episod cunoscut de istorici sub numele de “Schisma papală”, episcopii din orașul francez Avignon și din Roma pretinzând că sunt Papi în același timp. Ce s-a întâmplat pe parcursul acestui ciclu? Biserica a fost ruptă în două, iar Reforma a dus la crearea protestantismului și la declinul puterii Bisericii în Europa. Acest lucru ar trebui să vă dea o idee de ce trebuie să privim cu atenție perioada 1891-1892, când au avut loc conjuncțiile Pluto-Neptun care au inițiat ciclul actual. Temele acelei perioade vor avea multe de spus despre direcția în care ne duce actualul ciclu 1891-2385.
De la Epoca de Aur la secolul XXIV
Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost perioada istoriei americane cunoscută sub numele de Gilded Age (Epoca de Aur). Reputată pentru mari nedreptăți economice, a fost caracterizată și de progrese tehnologice uimitoare. Nikola Tesla își făcea experimentele sale remarcabile cu electricitatea, iar lumea era conectată prin intermediul unor tehnologii care urmau să permită comunicații instantanee la mare distanță și, în cele din urmă, să reducă timpul de călătorie pe distanțe lungi la câteva ore, în loc de zile sau săptămâni. A fost perioada în care a fost inventat radioul (1895) și, la scurt timp după aceea, primele aparate de zbor, inclusiv Zeppelinul (1900) și avionul (1903). Toate acestea au fost tehnologii care au contribuit la apariția unei civilizații și conștiințe globale.
Ceea ce iese în evidență din această perioadă este reapariția unor modalități mai intuitive de cunoaștere, care au fost acceptate de majoritatea oamenilor. Aceasta a fost perioada fundamentală a psihologiei abisale, Sigmund Freud realizând în această perioadă unele dintre lucrările sale de pionierat asupra inconștientului, inclusiv publicarea cărții Interpretarea viselor în 1899. Marele proiect al psihologiei abisale a fost acela de a scoate la iveală conținutul inconștientului și de a încerca să aducă întregirea prin integrarea sănătoasă a părților divizate ale psihicului. În termeni astrologici, aceasta urmărea să reechilibreze principiile solare și lunare, atât în cazul pacienților, cât și al societății în general.
Cel mai important pentru scopurile noastre, sfârșitul secolului al XIX-lea a fost, de asemenea, perioada unei renașteri a ocultismului în Occident. Influentul Hermetic Order of the Golden Dawn (Ordin Hermetic al Zorilor Aurii) a fost fondat în 1887, într-o perioadă în care noua religie a Teosofiei se răspândea, de asemenea, în cercuri influente. Fondată de mistica rusă Helena Blavatsky în 1875, Teosofia a contopit idei din budism și hinduism cu idei neoplatonice și gnostice. Meritele Teosofiei sau ale Zorilor Aurii nu sunt importante; important este ceea ce se întâmpla la nivel arhetipal: o fuziune a ideilor din Est și Vest și o înflorire a unor idei puternice, dar neglijate, despre natura realității.
Un membru al Societății Teosofice a fost un bărbat pe nume Alan Leo. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Leo a învățat astrologia de la un bătrân herbalist și s-a alăturat Societății Teozofice în 1890. A devenit un astrolog prin corespondență de succes, iar în 1895 a fondat o revistă despre astrologie, The Astrologer’s Magazine, prima publicație de acest gen disponibilă în Anglia după sute de ani. Ulterior, a fost pionierul astrologiei zodiilor (semnelor solare), care a dus la boom-ul astrologiei populare care a avut loc de-a lungul secolului XX și care i-a adus supranumele de “părintele astrologiei moderne”.
Este ușor de criticat o parte din astrologia modernă la care a dus munca lui Alan Leo, inclusiv horoscoapele zodiilor. Dar ceea ce contează aici este simplul fapt al reapariției astrologiei în Occident în momentul conjuncției Pluto-Neptun. Aceasta implică faptul că ceea ce era incipient atunci va deveni ceva de mare importanță pe măsură ce ciclul avansează.
Pluto și Neptun se apropiau la mai puțin de 6 grade de un aspect în 1945 (sextil) și încă au rămas în acest orb de atunci. În anumite perioade, cum ar fi între 1950-1956 și 1976-1986, sextilul a devenit exact. Boom-ul astrologiei din secolul XX a început cu adevărat la mijlocul secolului, odată ce sextilul s-a afirmat. La sfârșitul anilor 2020, din 2026-2032, sextilul se va perfecta din nou în mod repetat. Bănuiesc că asta înseamnă că vom asista la o intensificare a tot ceea ce a fost semnificat la acea conjuncție din anii 1890: conectivitate globală, acceptarea ideilor spirituale, modalități alternative de cunoaștere și astrologie. Acest lucru include și fenomenul OZN, o gaură de iepure pe care am explorat-o în articolul meu “Despre astrologia OZN-urilor și evoluția conștiinței”.
Ceea ce am văzut până acum este, de fapt, doar o mostră de unde ne poartă promisiunea anilor 1890. În perioada 2061-65, Pluto și Neptun vor face cuadratură, în perioada 2087-2091 vor face trigon, iar în perioada 2137-2141 vor fi în opoziție. Atunci se va manifesta deplina înflorire a promisiunilor din anii 1890. Perioada poate reprezenta punctul culminant al actualei renașteri astrologice.
Inutil să mai spunem că nimic nu avansează în linie dreaptă. Vor exista fluxuri și refluxuri în viitoarea călătorie a astrologiei. Va exista opoziție. Dar concluzia este că astrologia se întoarce, scumpule.
Îmi pare rău, Neil.
Alte articole de Dan Waites
Cu părere de rău, scepticilor (II): astrologia este pe cale să devină practică
Pământul se cutremură: Marte-Uranus-Rahu în Taur
Epoca Aerului: ce este și de ce contează
Ciclurile Marte-Saturn și semințele discordiei
Saturn și Protectorii Pământului
Un internet medieval în Epoca Aerului
Vor porni China și SUA la război?
Un ciclu, două povești: criza financiară și Bitcoin
Astrologia globalizării: Mergem împreună—sau ne dezbinăm?
Dan Waites este disponibil pentru consultații la www.danwaitesastrology.com.