Dr. Glenn Perry
Reprodus cu permisiunea autorului după capitolul 4: Planetary Emotion & Target States din volumul Depth Analysis of the Natal Chart. Advanced Therapeutic Astrology
Capitolul anterior [An astrological theory of motivation] poate fi rezumat printr-o afirmație simplă: nevoile motivează. Odată ce o nevoie percepută începe să domine conștiința, persoana devine motivată să se comporte în feluri care conduc la satisfacerea nevoii respective. Prin urmare, o teorie a motivației trebuie să includă sentimentele și emoțiile umane. Sentimentele/emoțiile nu pot fi separate de procesul motivațional. Oamenii acționează din furie, frică, iubire, entuziasm, mândrie, rușine, plăcere estetică și așa mai departe. Însă natura exactă a răspunsurilor emoționale este un fenomen complex, care a generat o cantitate considerabilă de studii de-a lungul ultimei sute de ani, uneori fiind dedicate acestui subiect cărți întregi (Jones, 1995; Goleman, 1995). În acest capitol vom explora importanța emoțiilor într-o teorie astrologică a personalității. Voi sugera că emoțiile sunt “voci arhetipale” ale sistemelor motivaționale semn-planetă și că ele funcționează ca niște barometre ale satisfacerii nevoilor.
De la grecii antici până pe la jumătatea secolului XVIII, cuvântul pentru ceea ce astăzi numim “emoții” era “pasiuni”. Pasiune derivă din latinescul pati, care la rândul său este înrudit cu grecescul pathos, însemnând “suferință”. De asemenea, termeni precum “pasivitate” sau “pacient” se înrudesc și ei cu “pasiune”. Emoțiile sunt experimentate în mod pasiv, în sensul că se află dincolo de controlul individului, ca atunci când un pacient “cade pradă” bolii. Cuvântul “emoție” provine din latină, e + movere, iar la origini însemna a migra sau a transfera (ceva) dintr-un loc în altul. Era de asemenea folosit pentru a desemna o stare de agitație sau perturbare, fie ea fizică sau psihică. Astfel, “emoție” accentuează natura adesea furtunoasă ori turbulentă a reacțiilor emoționale, precum și tendința acestora de a stimula și activa comportamente.
Averill (1980) sugerează că la rădăcina acestor concepte se află ideea că persoana trece prin – sau suferă – o anumită schimbare, așadar nu ea este cea care face sau inițiază schimbarea. Colocvial, experiența pasivității din timpul unei emoții poate fi exprimată în mai multe feluri: ne “apucă” dragostea (fall in love), suntem “paralizați” de frică, “chinuiți” de îndoieli, “măcinați” de gelozie, “purtați pe val” de bucurie, “consumați” de invidie, “cuprinși” de remușcări și așa mai departe. În psihologia arhetipală, auzim adesea de “posesie daimonică”, uzurparea întregii personalități de una din părțile ei scindate (split-off). Toate aceste feluri de a vorbi ne sugerează că [emoțiile sunt] ceva ni se întâmplă, nu ceva ce facem. Emoțiile se manifestă ca niște forțe străine care ne “copleșesc” și ne “posedă”.
Jones (1995) afirmă că emoțiile sau “afectele” (cuvintele sunt sinonime) sunt cel mai bine înțelese ca reprezentanți presimbolici și guvernatori ai sistemelor motivaționale. Emoțiile sunt presimbolice pentru că sunt o formă de cunoaștere care nu depinde de sistemul de simboluri pe care îl numim limbaj, și sunt reprezentanții experiențiali ai unei motivații pentru că exprimă informații legate de starea noastră de a fi și de nevoile pe care le avem într-un moment dat. Cu alte cuvinte, afectul este un analog al stării psihofiziologice. Așa cum organele de simț din creier monitorizează stările și nevoile corpului prin senzații precum foamea, setea și temperatura, tot astfel emoțiile exprimă continuu felul în care funcționează psihicul. Dacă viața ne este pusă în pericol, simțim frică; dacă dorința noastră de învățare este stimulată, ne simțim curioși; dacă nevoia de stimă de sine ne este împlinită, ne simțim mândri. “Emoțiile sunt monitorul experiențial al unor sisteme motivaționale complexe”, afirmă Jones. “Comparând intensitatea afectivă a senzațiilor provenite din sisteme concurente, organismul dispune de o cale simplă și eficientă de a prioritiza informațiiile, prin care ajunge la o decizie, care la rândul ei, inițiază un anumit traseu de activitate” (p. 45). În acest sens spunem că emoțiile sunt guvernatorii sistemelor motivaționale.
Putem să privim astrologic această idee făcând legătura între fiecare sistem motivațional semn-planetă și gama sa specifică de afecte. Să luăm de exemplu un tânăr cu un careu Marte-Lună care simte adesea o dorință simultană de libertate (Berbec-Marte) și apropiere umană (Rac-Luna). De vreme ce aceste sisteme motivaționale concurează sau se confruntă unul cu celălalt, intensitatea afectelor concurente permite prioritizarea rapidă a informațiilor și determinarea alegerii. Dacă tânărul nostru a petrecut recent o perioadă considerabilă de timp în singurătate, este foarte probabil ca sistemul motivațional Rac-Lună să aibă o intensitate afectivă mai mare, motivându-l să caute apropierea. Însă dacă tocmai s-a bucurat de un weekend în intimitate acasă cu prietena lui, cel mai probabil sistemul motivațional Berbec-Marte va căpăta poziția dominantă, iar el va simți un impuls de a se separa.
Legătura dintre emoții și motivații este ilustrată de istoria etimologică a termenilor; ambele cuvinte derivă din latinescul movere și forma sa de participiu trecut motivere. Ca atare, emoțiile sunt experiențe subiective care ne “împing” la acțiune. Ne reamintim că Maslow definea nevoile ca “voci-impuls”. O persoană îndeajuns de bine acordată la aceste voci arhetipale poate să le “audă” doleanțele (what they want). Întrebat despre despărțirea bruscă de iubită, tânărul nostru ar putea să răspundă: “ceva îmi spunea să plec; a trebuit să scap (get away)”. Afectele sunt principalii motivatori ai comportamentului. “Transversal (cros-sectionally), afectele oferă principala cale de identificare a schimbărilor dominantei motivaționale de la un moment la altul”, scrie Lichtenberg (1989, p. 260). Cu alte cuvinte, emoțiile oferă semnalul afectiv ce indică sistemul motivațional operativ. Dacă planetele ar putea vorbi, fiecare ar avea un imperativ caracteristic; fiecare ar avea propria voce interioară.
Berbec – Marte: “Pur și simplu fă-o! Încearcă! E dreptul tău!”
Taur – Venus: “Dacă se simte bine, simte-te bine. Bucură-te! Relaxează-te.”
Gemeni – Mercur: “Uite ceva interesant; definește-l și clasifică-l. Reflectează.”
Rac – Luna: “Ascultă, uită-te înăuntru; ce simți?”
Leu – Soare: “Strălucește în toată splendoarea! Exprimă-te.
Fecioară – Mercur: “Fii atent, e o problemă aici. Rezolv-o.”
Balanța – Venus: “Fii fermecător și implică-te. Ține seama, fă compromisuri și cooperează.”
Scorpion – Pluto: “Înfruntă-ți frica și frizează limitele; ori o faci, ori mori. Calcă pe cadavre.”
Săgetător – Jupiter: “Păstrează-ți credința, copile. Dumnezeu e bun. Tu doar fă bine.”
Capricorn – Saturn: “Străduiește-te și concentrează-te. Controlează-te.”
Vărsător – Uranus: “Așteaptă-te la neașteptat. Rămâi deschis și detașat.”
Pești – Neptun: “Renunță și lasă-te în voia lui Dumnezeu. Predă-te. Ai încredere în Univers.”
Exemplul de mai sus ilustrează cum putem experimenta planetele sub forma unui dialog cu sinele. Acestea sunt vocile noastre interioare, imperativele arhetipale care ne spun ce să facem prin anumite semnale emoționale care sunt [apoi] convertite în limbaj simbolic. De exemplu, să zicem că ne simțim furioși (Marte); în acest caz ne-am putea spune nouă înșine: “Trebuie să lupt; nu poate să-mi facă una ca asta!”. Altă dată, dacă ne-am simți atrași (Venus), ne-am putea gândi: “Fii drăguț; arată-i că ești interesat.” Fiecare stare planetară își are propriul plan și propriul imperativ comportamental. În unele cazuri, putem experimenta un conflict între aceste emoții și voci, după cum putem observa atunci când există aspecte tensionate între planete, subiect pe care îl vom aborda în capitolele viitoare [din Depth Analysis of the Natal Chart].
Afectele sunt analogi ai stărilor psiho-fiziologice, și, astfel, sunt experimentate pe un spectru de intensitate. Această gradare a intensității poate fi descrisă prin perechi de cuvinte reprezentând opușii extremi ai emoțiilor de-a lungul unei axe. În modelul nostru astrologic, fiecare planetă are propriul său spectru afectiv; de exemplu, Marte este bucurie -> moarte (deadness); Soarele e mândrie -> rușine; Neptun este exaltare -> doliu, și așa mai departe (vezi Figura 7). Schimbările de intensitate pe care le percepem sunt reprezentări analogice ale sistemelor complexe de simțire care ne permit să facem distincții cantitative, de exemplu cât de furioși suntem, cât de determinați sau cât de mândri. Variația de intensitate a afectelor oferă un mijloc de a prioritiza nevoile: cel mai zgomotos și mai intens afect este cel care ne cuprinde atenția și, astfel, activează secvența comportamentală a acelui sistem motivațional.
Emoțiile planetare diferă de asemenea calitativ. În Figura 7, intervalul calitativ ilustrează diferitele grade de integrare a unui sistem motivațional semn-planetă. O planetă bine integrată, complet funcțională, este adesea experimentantă sub forma unor afecte pozitive. O funcție planetară reprimată, slabă, este experimentată sub forma unor afecte negative, listate spre final. Dacă, de pildă, o persoană are dificultăți cu motivul Capricorn-Saturn, e foarte probabil ca ea să experimenteze capătul negativ al spectrului emoțional al lui Saturn – disperare, pesimism și inferioritate. Totuși, în cazul în care depășește această tendință și depune eforturi pentru a-și fortifica funcția saturniană, cel mai probabil ea va experimenta stările pozitive: sentimentul de control, succes și statut superior.
Planetele ca emoții: Spectrul expresiei emoționale
Semn-Planetă | Motivație | Spectrul de emoții pozitive-negative | Starea-țintă |
Berbec/Marte | Supraviețuire, libertate, autonomie | Bucuros, incitat, entuziast, curajos, îndrăzneț, dispus, doritor, nerăbdător, enervant, irascibil, furios, fioros, certăreț, descurajat, deprimat, timid, temător, plictisit, mort | Bucurie și vivacitate (vs. A fi ca mort) |
Taur/Venus | Securitate, siguranță, statornicie | Confortabil, încântat, atrăgător, prudent, sigur, stabil, calm, seren, moale, relaxat, leneș, letargic, încăpățânat, materialist (grasping), lacom, imprudent, nesigur, instabil | Siguranță și confort (vs. Nesiguranță) |
Gemeni/Mercur | Cunoaștere, comunicare | Informat, cunoscător, competent, educat, interesant, curios, iscoditor, mirat, neastâmpărat, împrăștiat, nervos, neliniștit, agitat, neinformat, ignorant | Mirare și informare (vs. Ignoranță) |
Rac/Luna | Apropiere, grijă, apartenență | Tandru, iubitor, atent, simpatic, înțelegător, cald, apropiat, deschis (acceptive), protector, matern, sentimental, timid, deconectat, respins, părăsit, abandonat | Grijă și acceptare (vs. Respingere) |
Leu/Soare | Validare, stimă de sine, aprobare | Mândru, încrezător, sigur pe sine, convins, fericit, jucăuș, demn, romantic, ambițios, încăpățânat, defensiv, disprețuitor, nesigur, nedemn, umilit, rușinat | Mândrie și încredere (vs. Rușine și îndoială) |
Fecioară/Mercur | Productivitate, ajutor, competență | Productiv, util, de ajutor, competent, eficient, umil, modest, tulburat, îngrijorat, sceptic, perplex, critic, obsedat, incompetent, doborât, inutil | Util și productiv (vs. Incompetent) |
Balanță/Venus | Intimitate, asemănare, frumusețe | Social, cooperativ, agreabil, drăguț, afectuos, echilibrat, implicat, intim, atrăgător, dependent, indecis, ezitant, neintegrat (unresolved), necooperativ, separat | Intim și armonios (vs. Disarmonie) |
Scorpion/Pluto | Transformare, integrare, putere | Puternic, centrat, intens, erotic, pasional, vulnerabil, rănit, rușinat, ostracizat, impotent, defensiv, fricos, paranoic, posedat, răzbunător, distructiv | Puternic și concentrat (vs. Paranoic) |
Săgetător/Jupiter | Sens, adevăr, expansiune | Credință, speranță, optimism, entuziasm; jovial, expansiv, binevoitor, drept, cunoscător, euforic, zelos, maniac, deznădăjduit, lipsit de credință, necredincios | Optimist și expansiv (vs. Disperat) |
Capricorn/Saturn | Structură, ordine, perfecțiune, succes | De succes, organizat, concentrat, ambițios, determinat, serios, grav, stresat, anxios, inferior, pofticios, inadaptat, eșec, mohorât, izolat, vinovat, disperat | Ordine și succes (vs. Dezordine și eșec) |
Vărsător/Uranus | Perspectivă, viziune, eliberare, schimbare | Detașat, obiectiv, deschis, dezinteresat, altruist, tolerant, diferit, eliberat, rebel, agitat, supărat, șocat, instabil, retras, rece, distant, deconectat | Obiectiv (vs. Detașare schizoidă) |
Pești/Neptun | Transcendență, unitate, caritate, altruism | Exaltat, iubire cosmică, milă, unitate oceanică, extaz, inspirație, pasivitate, confuzie, apatie, sevraj, neajutorare, slab, oboseală, pierdere, disperare, vină, doliu | Beatitudine și compasiune (vs. Doliu și vină) |
Figura 7: Planetele ca emoții
Calibrarea și stările-țintă
Teoria sistemelor ar descrie relația dintre emoție și motivație prin raportare la concepte precum “calibrare” și “stare țintă”. Fiecare dintre noi avem un spectru de sentimente permisibile pentru fiecare sistem motivațional. De exemplu, pentru Capricorn-Saturn, tolerăm o anumită doză de eșec sau lipsă a succesului, dincolo de care devenim motivați să câștigăm. Conceptul care desemnează acest spectru fix este calibrarea sau “ajustarea” sistemului motivațional, asemeni rotițelor de ajustare de pe un termostat. Așa cum termostatul răspunde automat la schimbările de temperatură și activează anumite declanșatoare care controlează mecanismele de căldură, la fel și oamenii răspund automat la schimbările stărilor afective, prin activarea comportamentelor corectoare.
În cazul sistemului Capricorn-Saturn, dacă o persoană simte că a rămas în urmă cu țelurile sale, ea va tinde să încerce mai mult; dacă simte că este cu mult înaintea programului, s-ar putea relaxa pentru moment, și-ar putea să se concentreze pe altă nevoie, până când revine nevoia de a câștiga. În astrologie, fiecare sistem semn-planetă are o stare dorită; de pildă, Capricorn-Saturn ar fi o stare de ordine, control, succes și așa mai departe. Gradul de realizare a stării dorite este monitorizat constant de un semnal referință – un afect – care specifică cât anume am deviat de la “starea țintă”.
Când apar tulburări în mediul înconjurător, cu un efect destabilizator asupra stării dorite, aceste efecte sunt înregistrate ca un semnal de referință variată. Gradul de variație de la starea-țintă reprezintă un indicator al erorii; această indicație a erorii este apoi utilizată pentru a declanșa un comportament care se opune erorii. Astfel, schimbările acțiunii (output) se opun efectelor tulburărilor (input) cu o variație egală cu indicatorul erorii față de starea-țintă.
Ca să traducem această discuție în termeni astrologici, imaginați-vă o persoană cu o foarte viguroasă componentă Capricorn-Saturn în personalitatea sa; starea-țintă a acestui sistem este sentimentul de succes și statut superior. Însă în ultima vreme, această persoană nu prea a performat la locul de muncă. În cele din urmă, șeful îi spune că a fost retrogradată pe un post inferior, din cauza performanțelor slabe. Acest eveniment reprezintă tulburarea; răspunsul său afectiv cuprinde sentimente precum anxietatea, vina și sentimentul de eșec. Ca semnale referință, aceste afecte variază evident de la starea-țintă, succesul. În măsura în care simte că nu are succes, cel mai probabil acea persoană va compensa lucrând mai din greu, păstrându-și concentrarea, dedicându-și mai mult timp și așa mai departe. Se calculează performanța îmbunătățită pentru a contracara sentimentele de vină și eșec stârnite de evenimentul retrogradării. Scopul său a devenit acum acela de a-și construi sentimentul de succes.
Unul dintre cele mai importante scopuri ale unui sistem – uman sau de orice fel – este restabilirea echilibrului (homeostaza), prin preîntâmpinarea tulburărilor și recăpătarea stării-țintă. O variabilă emoțională care a alunecat în afara granițelor prescrise este un echivalent al sistemului pentru motivație, în sensul că determină individul să caute o cale de a o readuce la normal. Ce vreau să spun e că un organism nu răspunde pur și simplu la stimulii din mediu într-o manieră directă, liniară, ci își controlează răspunsurile prin intermediul semnalelor intrinseci de referință – emoțiile.
Ființele umane au nevoi, țeluri și scopuri interioare, independent de circumstanțele de mediu. O persoană controlează datele de intrare (inputs) potrivit cu efectele pe care acestea le vor avea asupra stării preferate; de exemplu, o persoană își activează mecanismele de apărare ale egoului pentru a-și proteja conceptul de sine (self-concept) și pentru a-și menține nivelul obișnuit al stimei de sine (Leu). Dacă unei persoane îi este amenințată proprietatea, s-ar putea ca acea persoană să devină posesivă (Taur). Dacă viața îi este pusă în pericol, ea va fi gata să lupte (Berbec). Dacă cineva îi va pune la îndoială credințele religioase, va fi gata să le apere (Săgetător). Din nou, răspunsul este determinat de percepția tulburării. Dacă efectul deranjant este puternic, răspunsul compensator este și el puternic. Factorul decisiv, repet, nu este stimulul însuși, ci evaluarea efectului pe care acest stimul îl va avea asupra stării sale preferate.
Pentru că sunt sisteme vii, oamenii se folosesc de feedback pentru a-și regla funcționarea. O buclă de feedback este un proces prin care persoana compară continuu informațiile privind starea sa curentă cu starea dorită, pentru a ști încotro se îndreaptă (as a way of keeping on track). Bucla începe cu un anumit standard interior de comparație – o stare ideală de satisfacție optimă. În încercarea de a obține și a menține acest standard, oamenii compară starea lor curentă, unde sunt acum, cu ceea ce vor să fie. Dacă există o congruență, setul respectiv de comportamente este încheiat; dar dacă nu există congruență, trebuie să continuie să se străduiască.
Miller (1960) a conceptualizat această formulă drept unitate TRTI; acronimul se traduce prin Testarea stării curente în raport cu standardul, Reacționarea, dacă există discrepanțe, din nou Testarea și, în fine, Ieșirea, atunci când există o potrivire între standard și starea curentă a persoanei. Dacă ar fi să analizăm un sistem motivațional Taur-Venus, unitatea TRTI (bucla de feedback) ar opera în felul următor:
- Testarea: Un bărbat resimte nevoia de siguranță și devine motivat să o satisfacă. El are un anumit standard, o stare dorită: prosperitatea și își “testează” sau verifică starea curentă în raport cu standardul. Apoi, își stabilește un anumit țel, care speră că va satisface motivația respectivă, și decide care sunt comportamentele sau acțiunile potrivite pentru a-și împlini acest țel. De exemplu, decide să se îmbarce într-o călătorie a economiilor, plănuind să strângă câte 1.000$ pe lună.
- Reacționare: După asta, își implenentează planul de economii, pentru a-și împlini scopul exterior de a strânge 1.000$ pe lună, cu scopul de a-și satisface nevoia motivantă de sporire a siguranței.
- Testarea: După îndeplinirea acțiunii; adică, după lunile consecutive în care și-a împlinit țelul, el verifică (testează) să vadă dacă împlinirea scopului stabilit inițial a condus la starea dorită de prosperitate.
- Ieșirea: Dacă nevoia de sporire a siguranței a fost satisfăcută prin împlinirea acelui țel, motivația respectivă va ceda poziția dominantă unor alte motivații, care acum se bucură de prim-plan. Poate că bărbatul [din acest exemplu] s-a hotărât că vrea să se bucure mai mult de viață și acum plănuiește să meargă mai des în vacanțe cu soția lui (sistemul motivațional Leu-Soare). Însă dacă economiile sale nu conduc la satisfacerea nevoii, atunci el va trebui să “reacționeze” și să-și pună la punct un nou plan.
În exemplul de mai sus, vedem că starea-țintă a lui Venus, prosperitatea, devine standardul de funcționare al unei bucle de feedback TRTE. Odată ce persoana devine conștientă de potențiala satisfacție, ea se angrenează într-un anumit comportament – strânsul banilor – pentru a dobândi acea satisfacție. Odată atins acest nivel, secvența se încheie sau se retrage în fundal. Cu alte cuvinte, dacă planul se desfășoară cu succes, acțiunile devin un obicei și nu mai trebuie să-i ocupe cea mai importantă parte a minții. Fiecare sistem motivațional semn-planetă funcționează într-o manieră similară. În capitolele următoare, vom explora ce se întâmplă când mai multe sisteme motivaționale sunt operative în același timp; adică, atunci când planetele formează aspecte.
Forța relativă a unei motivații poate fi dedusă din felul în care este constelată o planetă în harta văzută ca întreg; cu alte cuvinte, din numărul dispozitorilor, din poziția în semn și casă, și din aspectele pe care le formează cu celelalte planete. Chiar dacă aceste teme vor fi discutate pe larg în capitolele următoare, poate că n-ar strica și aici un scurt comentariu. Dacă o planetă primește aspecte numeroase, și/sau se află în semnul sau casa proprie, atunci afectele asociate acelei planete sunt trăite puternic și constituie o motivație dominantă. Totuși, nu putem spune numai din hartă dacă respectiva funcție planetară este integrată; ceea ce putem spune este că reprezintă un afect dominant. O astfel de planetă poate simboliza o “dispoziție” cronică, pentru că o dispoziție este o un tipar de simțire relativ stabil – un fel de tipar de răspuns afectiv global, mai difuz și mai durabil decât un afect. E posibil să nu fie un răspuns la un anumit eveniment, ci să se exprime prin anumite sentimente ce saturează fiecare percepție, fiecare gând și fiecare acțiune a acelei persone.
De exemplu, dacă planeta în cauză este Jupiter, avem un om mereu optimist; dacă este Saturn, nativul ar fi un depresiv cronic; dacă e Marte, mereu furios, și așa mai departe. Aceste afecte activează în mod repetat funcția planetară corespondentă, declanșând un comportament care urmărește să satisfacă nevoia exprimată de emoție. Un astfel de tipar comportamental constituie o trăsătură dominantă.
Rezumând, oamenii devin conștienți de nevoile lor de bază procesând informațiile din mediul înconjurător și din propria fiziologie. Experimentăm aceste nevoi ca stări emoționale care ne motivează să acționăm în anumite feluri specifice; adică să alegem acele țeluri comportamentale care vor produce starea dorită, [și care vor aduce] satisfacerea nevoii. Tindem să perseverăm până când țelurile sunt împlinite, și nevoile sunt satisfăcute. Dacă strategiile comportamentale asociate acestora se dovedesc eficiente, atunci împlinirea țelului va produce satisfacerea nevoii și terminarea acelei secvențe comportamentale. Odată ce un comportament devine un tipar-obicei de succes, atenția conștientă se poate strămuta asupra altor probleme. În caz contrar, suntem forțați să ne reevaluăm strategia și să ne decidem asupra unui alt țel sau a unei alte abordări.
Privind astrologic, acest proces poate fi înțeles printr-o legătură între fiecare sistem motivațional semn-planetă și afectele sale specifice, trăite pe un spectru de intensitate. Fiecare sistem semn-planetă are propria sa stare-țintă (propriul sentiment preferat) experimentată ca semnal de referință variat. Deviația de la starea-țintă evocă un afect tulburător, care, la rândul său, stimulează o acțiune planetară corectivă, calculată pentru a obține sentimentul dorit. Așadar, planetele simbolizează mișcări curgătoare, orientate către un scop, constituind o serie de operații care conduc la atingerea acestuia. Un proces de acest fel implică o schimbare continuă până în momentul când starea-țintă este atinsă. În următoarea secțiune, vom explora felul în care planetele pot fi corelate cu anumite tipuri de stări psihologice.
Planetele ca stări psihice
Planetele nu simbolizează doar un spectru de afecte evocate ca răspuns la anumite evenimente, ci de asemenea reprezintă anumite stări psihice constante (enduring). Potrivit lui Horowitz (1987), o stare psihică este caracterizată ca un tipar recurent de experiență, reflectat în dispoziție, atitudine, dialog interior, expresie facială, postură, tonul vocii și în cuvintele și acțiunile unei persoane. Cu alte cuvinte, starea se reflectă în aproape toate aspectele vieții sale interioare și ale comportamentului său exterior. Dintre stările comune celor mai mulți oameni, putem enumera momentele dominate de expresii emoționale puternice, cum ar fi anxietatea, furia, vina, tristețea, rușinea, excitația sexuală, surprinderea și bucuria. Însă, orice stare este mai complexă decât componenta sa emoțională, pentru că este constituită de asemenea dintr-o motivație fundamentală, credințe asociate, dialog interior și o atitudine exterioară. Stările dominante ale unei persoane sunt manifestări comportamentale ale structurii caracterului său, reflectate de maniera în care sunt constelate într-o hartă natală anumite planete.
În modelul nostru astrologic, fiecare planetă poate fi asociată cu un spectru de stări. Rețineți că o stare este caracterizată de o dispoziție, o atitudine, un dialog interior și un tipar comportamental recurente. Să luăm, din nou, exemplul planetei Saturn. Poziția lui Saturn în hartă indică domeniul în care descoperim un impuls extraordinar către perfecțiune. Însă perfecționismul se poate manifesta pe un spectru de stări, de la deprimat suicidal la starea de succes suprem. De vreme ce perfecțiunea reprezintă un absolut care nu poate fi niciodată atins, atunci când ducem la extrem această tendință, ea poate determina o anxietate constantă. Aceasta este dispoziția pe care o întâlnim la oamenii prea “saturnieni”, adică posomorâți, pesimiști, reci sau deprimați. Atitudinea simbolizată de Saturn și scoasă la iveală în comportamentul său melancolic este una negativă: frica de a nu fi niciodată îndeajuns de bun. Destul de bun pentru ce?, ar putea întreba cineva. Pentru oricare dintre temele în care se întâmplă să fie și Saturn implicat. Pentru a putea intra în detalii, va trebui să ne uităm la zodia și casa în care se află Saturn, precum și la aspectele pe care le formează. Însă, orice amplasare a lui Saturn aduce într-o probabilitate ridicată complexe de inferioritate, frica de inadaptare (inadequacy), așteptări negative, tendințe depresive și altele asemenea. Dialogul interior tinde să capete valențe auto-depreciative și să prezică eșecuri. “Nu am calitățile necesare. E prea greu, mă fac de rușine,” și tot așa.
Desigur, acesta este doar unul dintre felurile prin care se exprimă Saturn, chiar dacă unul destul de des întâlnit. La fel de frecvent, Saturn se manifestă la cealaltă extremă, supracompensând, și determină un câștigător cronic. Printr-o combinație de disciplină, perseverență și efort asiduu, această persoană ajunge cel mai sus în domeniul său. Însă, indiferent cât statut și câtă onoare îi vor fi oferite, omul nu va fi niciodată satisfăcut. De vreme ce perfecțiunea nu poate fi atinsă niciodată, el nu se va putea opri niciodată din această năzuință de a excela, de a se auto-depăși, de a fi perfect. Această dispoziție saturniană este stresată, ambițioasă și implacabilă. Atitudinea este una ambițioasă și superioară, “Sunt (trebuie să fiu) cel mai bun!”. Dialogul interior se concentrează pe stabililrea următorului țel, pe formularea planurilor și pe presiunile asupra sinelui pentru a deveni mereu mai bun: “trebuia să obții acea promovare, poți mai mult.”
În ambele cazuri, Saturn are o funcționare exagerată și neintegrată. Atunci când Saturn funcționează într-o manieră echilibrată și armonioasă, individul este zelos (earnest), are o atitudine hotărâtă, acceptă responsabilitatea, respectă limitele și lucrează sistematic în virtutea împlinirii țelurilor pe termen lung. Diferența față de o persoană cu un Saturn neintegrat este că un Saturn integrat e mai relaxat, răbdător și flexibil în ceea ce privește scopurile sale, mai temperat și mai capabil de a obține și de a se bucura de succes.
Sistem motivațional | Submodulat | Modulat | Supramodulat |
Berbec-Marte | Dispoziție furioasă, atitudine ostilă; nerăbdător, egoist, agresiv, impulsiv, obraznic | Dispoziție bucuroasă, atitudine pozitivă, plin de viață, viu, entuziast, asertiv, spontan | Furie pasivă, resentiment ascuns, agresivitate ascunsă, dă impresia de puternic și curajos, dar îi e frică |
Taur-Venus | Stare deșucheată (licentious), atitudine leneșă; posesiv, autoindulgent, lacom, rigid, materialist | Dispoziție relaxată, atitudine tolerantă, senzual, calm, stabil, răbdător, ferm, sigur | Incomod cu ceea ce ține de corp, obsedat de detalii și control (anal-retentive), dă impresia că e stabil, dar de fapt e nesigur, nesenzual, se agață de oameni |
Gemeni-Mercur | Dispoziție nervoasă, atitudine volubilă, minte neobosită; superficial, prefăcut, hiperactiv, guraliv | Stare alertă, minte atentă, curios, uimit, gata să învețe, observator, multe cunoștințe | Îi e frică să învețe lucruri noi, idei rigide, dezinteresat, cunoaștere închipuită, face pe deșteptul |
Rac-Luna | Dispoziție capricioasă, hiper-feminin, dependent, plin de nevoi, hiperactiv, isteric, exuberant, sentimental | Stare tandră, atitudine plină de grijă, protector, vulnerabil, sensibil, moale, simpatic | Incomod cu sentimentele, dă impresia că îi pasă, dar în realitate e lipsit de reacție, timid, retras, frica de respingere |
Leu-Soare | Inflație, atitudine egoistă, vanitate; lăudăros, grandios, exhibiționist | Dispoziție jucăușă, atitudine încrezătoare, flux creativ, însorit, afabil, generos, de onoare | Dispoziție defensivă, dă impresia că e special, dar are o rușine ascunsă, mândrie falsă, afectat, nesigur, necreativ |
Fecioară-Mercur | Mentalitate critică, caută mereu defecte, mofturos, tulburat, îngrijorat, pretențios, cârcotaș, irascibil | Modest, umil, conștiincios, analitic, eficient, competent, de ajutor, util | Stare înțepată, ultra-conștiincios, obsesiv, dă impresia competenței, îi e frică să facă greșeli |
Balanță-Venus | Stare dependentă, supunere, prea drăguț, gata mereu să îi bucure pe alții, siropos, echivoc | Dispoziție agreabilă, atitudine cooperantă, fermecător, echitabil, politicos, implicat | Dă impresia că e drăguț, dar e prefăcut, inconfortabil cu intimitatea, stil de socializare rigid, ipocrit |
Scorpion-Pluto | Stare fricoasă, mentalitate întunecată, paranoic, neîncrezător; ca și cum ar fi posedat, vindicativ, rău | Stare intensă, atitudine pasionată, sentimente profunde, puternic, regenerator, vindecător | Frică de sex, moarte și putere; invulnerabil, închis, rigid, proastă administrare a sentimentelor intense |
Săgetător-Jupiter | Stare euforică, atitudine pompoasă, plin de sfaturi, optimism orb, maniac, nerealist | Stare jovială, atitudine pozitivă, optimist, entuziast, încrezător, etic, prevăzător | Limitat, atitudine de auto-îndreptățire, opinii rigide, îi lipsește adevărata credință, religiozitate superficială, amoral |
Capricorn-Saturn | Stare deprimată, atitudine negativă, încăpățânare, presat, anxios, pesimist, mohorât | Dispoziție serioasă, atitudine hotărâtă, devotat, responsabil, disciplinat, răbdător, realist | Frică de eșec, lipsa disciplinei, evită munca grea, dă impresia că e responsabil, se preface că are succes |
Vărsător-Uranus | Șocat, atitudine detașată, rezervat, distanțat; sau agitat, instabil, ciudat, rebel | Atitudine tolerantă, deschis la minte, obiectiv, impersonal, umanitar, progresiv | Frică de schimbare, abordare rigidă a progresului, dă impresia că ar avea o minte deschisă, dar e reacționar și are o atitudine opozitivă |
Pești-Neptun | Dispoziție distrată, atitudine pasivă, mentalitate de victimă, confuz, neajutorat, trist, tragic, vinovat, dependent, co-dependent, înșelat | Stare exaltată, încredere profundă în Dumnezeu, idealist, empatic, milos, iubire altruistă, dedicat, spiritual | Frica de haos, lipsa unei încrederi autentice în Dumnezeu, dă impresia că ar fi spiritual, dar nu poate renunța; evită tragedia și experiența pierderii, nemilos |
Figura 8: Tabel al stărilor planetare
Este util să împărțim stările pe trei categorii: sub-modulate, bine-modulate și supra-modulate. (vezi, Figura 8). A modula o stare înseamnă a-i ordona și controla expresia, așa cum ne controlăm tonul sau amplitudinea vocii. “Vocile impuls” ale sistemelor motivaționale semn-planetă pot fi ordonate într-un mod similar. Stările planetare survin de-a lungul unui spectru, de la pozitive la negative. Situarea experienței persoanei pe acest spectru se face în funcție de cât de bine este modulată planeta în cauză.
Stările modulate/integrate sunt spontane, deschise și expresive, și prezintă o congruență între comunicarea verbală și cea nonverbală. Impulsurile sunt bine ținute în frâu și controlate; există senzația de a fi “acordat” cu sine însuși. Datorită faptului că persoana respectivă este relativ conștientă de acea funcție planetară, aceasta intră sub controlul voinței. Exprimarea comportamentului potrivit cu funcția respectivă capătă o anumită flexibilitate și transpare libertatea alegerilor. Persoana poate porni, ajusta sau opri acest comportament, după cum cere situația.
Atunci când o funcție este neintegrată, ea este fie supramodulată, submodulată, ori oscilează între acestea. Stările submodulate implică experiențe și comportamente care nu sunt foarte bine controlate. Persoana tinde să funcționeze într-un mod exagerat și să exprime acea calitate excesiv. Adesea, apare impresia că ceva “preia controlul” asupra persoanei; comportamentul este caracterizat de dispoziții și amintiri intruzive, ieșiri iraționale și o imaturitate regresivă. Anumite sentimente se pot “scurge” sub forma unor comentarii sau acțiuni nepotrivite. Dacă funcția tinde să funcționeze independent de atenția conștientă, ea se exprimă adesea într-o manieră primitivă, impulsivă. De exemplu, o femeie ar putea fi destul de mândră de capacitatea ei de a se comporta agresiv, competitiv și de a fi independentă, însă ar putea întâmpina dificultăți în situații în care ar trebui să-și tempereze comportamentul marțian.
La polul opus, stările supramodulate par să afișeze trăsătura unui control rigid, uneori conducând la impresia exterioară de minciună sau prefăcătorie, precum și o expresie foarte reținută a funcției respective. Persoana tinde să funcționeze sub standard în acest domeniu, și pare că impulsul motivant îi este incomod. Pentru că funcția este reprimată, comportamentul pare fals, prefăcut; persoana acționază “ca și cum” ar avea emoția sau atitudinea corectă, dar totul pare inautentic. De exemplu, o persoană cu un Jupiter supramodulat, poate întâmpina dificultăți în a crede că se va face într-un final dreptate, că Universul este drept (lawful), sau că preceptele etice și morale merită urmate. Filosofia sa personală poate părea bine întemeiată, dar într-un fel este doar o compensare a fricilor sau îndoielilor legate de teme jupiteriene. Foarte probabil, acea persoană nu va fi foarte dispusă să-și revizuiască credințele sau să ia în considerare alte religii sau perspective filosofice și morale.
De regulă, o planetă pare supramodulată într-un moment, pentru ca în următorul moment să apară submodulată. Asta se întâmplă pentru că atunci când o funcție este reprimată, ea declanșează o acumulare de sarcină psihică, împotrivindu-se sistemelor defensive care o suprimă. Arhetipul are propria autonomie și nu poate fi tăgăduit pentru totdeauna. Când acesta reușește într-un final să străpungă sistemele defensive, manifestarea sa poate părea excesivă, irațională – ca și cum s-ar sparge ceva – iar persoana pare “inundată” de energia planetei respective.
Fiecare sistem motivațional semn-planetă este modulat într-o direcție sau alta. Modularea unei planete este sugerată de poziția în hartă, și mai ales de aspectele cu celelalte planete. Unele planete și aspecte o stimulează până la exces (submodulare), altele suprimă (supramodulare). Vom explora acest subiect mai în detaliu în capitolele următoare.
Vă amintiți că în exemplul anterior, Saturn era submodulat; el se manifesta într-o manieră extremă, dezlănțuită, caracterizată de ambiție oarbă, țeluri nerealiste, o atitudine încăpățânată (driven), autocritică excesivă și un perfecționism compulsiv. Persoana era posedată de nevoia de a avea succes, dar totuși nu putea să controleze funcția (Saturn) necesară pentru a-l putea obține într-un fel echilibrat. Dacă această persoană ar experimenta un eșec sau o înfrângere, este foarte probabil că va reacționa exagerat și va cădea în depresie, își va pierde hotărârea și va avea o stare mohorâtă și autodepreciativă.
Pe de altă parte, dacă Saturn era supramodulat, persoana respectivă avea tendința de a evita comportamentele care conduc la succes. Chiar dacă pare că vrea să aibă succes, e mai mult o prefăcătorie decât realitate. În cazul său, apare înclinația de a amâna, de a se opune autorității, a respinge limitele și a evita planurile pe termen lung. Din nou, dacă Saturn este neintegrat, o persoană poate manifesta în momente diferite atât versiunea submodulată, cât și cea supramodulată. Prin comparație, un Saturn bine-modulat implică o dispoziție serioasă, o atitudine realistă și un dialog interior reflectând o abordare lucidă, responsabilă, a țelurilor ce pot fi atinse. Acestea din urmă sunt bine plănuite, iar planurile bine executate, conducând în cele din urmă la succes.
Această categorizare a stărilor are mai multe avantaje. Prin faptul că punem o stare într-o categorie, obținem un nume pentru tipul de experiență care se corelează cu planeta respectivă. Este destul ca această categorie să se refere la toate tiparele care asociate formează acea stare a minții – dispoziție, atitudine, postură, dialog interior și comportament exterior. Delimitarea stărilor permite sporirea conștiinței de sine și ne permite să înțelegem care sunt declanșatorii stărilor curente – diferitele lor trăsături, circumstanțele asociate și planurile ce pot fi realizate pentru a maximiza ocurența stărilor dorite și a minimiza stările nedorite. Cu alte cuvinte, recunoașterea stărilor crește eficiența și controlul. Dacă o persoană devine conștientă că are un Marte submodulat, după cum iese la iveală din dispoziția sa mereu furioasă, atitudinea ostilă, postura combativă și dialogul interior înflăcărat, de pildă: “O să îl omor pe tipul ăla!”, această conștiință îi permite să reflecteze asupra motivului pentru care îl exprimă pe Marte în această manieră. Introspecția poate conduce la înțelegeri subtile privind nevoia sa de libertate sau de supraviețuire.
De exemplu, un bărbat ar putea afla că alții au intenții ostile față de el. Această credință poate, la rândul ei, să derive din experiențe formative din copilărie, în care a fost abuzat în mod repetat de o rudă mai în vârstă. Descoperirea că proiectează imaginile din trecut cu fratele său mai mare asupra oamenilor din viața lui din prezent s-ar putea să îl ajute să devină mai puțin ostil cu ceilalți și să poată avea din nou încredere. Exemplul ilustrează importanța unei priviri conștiente asupra stărilor – cu alte cuvinte, dezvoltarea conștiinței asupra ceea ce sunt, ceea ce le declanșează, prototipurile lor timpurii și cum pot fi ele mai bine controlate.
Rezumând, o stare psihică este un tipar recurent de experiență, care se reflectă în dispoziție, atitudine, dialog interior, comportamente verbale și nonverbale. Fiecare planetă este asociată cu un spectru de stări psihice care variază de la bine-modulate la supra- sau submodulate. Atunci când o planetă este bine modulată, funcția ei este exprimată deschis, este relativ bine controlată și este experimentată pozitiv. Motivația fundamentală care alimentează stările planetei în cauză tinde să fie satisfăcută ușor. Atunci când o planetă este submodulată, ea funcționează într-o manieră imatură, impulsivă și primitivă, pentru că nativul nu este capabil să îi controleze expresia sau să îi satisfacă motivația. Pe de altă parte, o planetă supramodulată tinde să fie prea controlată, ca și cum exprimarea ei ar putea să îi provoace acelei persoane necazuri sau rușine. Motivația din spatele acestei expresii evocă anxietate, și nu este satisfăcută atât de ușor din cauza restricțiilor comportamentale excesive. Categorisirea stărilor potențează atenția conștientă asupra adevăratei lor naturi, și ne permite să maximizăm ocurența stărilor dorite.
Scopuri comportamentale planetare
Până acum ar trebui să fie destul de clar că, atunci când o persoană devine conștientă de motivații, experimentându-le afectele asociate, ea trebuie apoi să se decidă cum va satisface acea motivație. O persoană singură (Venus) s-ar putea hotărî să se orienteze după o relație, o persoană curioasă s-ar hotărî să înceapă studiul unui anumit subiect; o persoană ambițioasă (Saturn) s-ar hotărî să-și dubleze, din nou, eforturile în încercarea de a-și împlini scopul propus. Pe scurt, oamenii aleg între comportamente de la care se așteaptă să-i conducă la situații ce produc satisfacția dorită. Așadar, faza finală a unei secvențe motivaționale este un alt tip de acțiune. Soarele exprimă, Luna ascultă, Mercur învață, Marte afirmă, Venus atrage, Jupiter extinde, Saturn ordonează, Uranus trezește, Neptun dizolvă, iar Pluto transformă. Desigur, disponibilitatea unei planete de a acționa poate fi descrisă printr-unul sau mai multe verbe; fiecare planetă simbolizează o clasă de activități înrudite, toate concepute pentru a satisface o nevoie și pentru a obține starea-țintă.
Totuși, scopul unui comportament este diferit de motivația lui. Din nou, motivațiile sunt intrinseci și rezidă în semnele zodiacale. Berbecul este nevoia de supraviețuire, care ne motivează să fim asertivi (Marte). “A (te) afirma” este comportamentul conceput să satisfacă motivația intrinsecă a supraviețuirii. Dacă persoana are succes în legătură cu acest scop, atunci răsplata interioară va fi senzația de a fi supraviețuit (sau pur și simplu de a avea dreptul la existență). Dar care este scopul efectiv al afirmării de sine? Scopul diferă de motivație prin aceea că are de-a face cu o răsplată exterioară, care, odată obținută, va conduce la satisfacerea motivației.
De exemplu, să zicem că o persoană se decide să se afirme protejându-i pe cei dragi (Marte în Rac), sau sărind în apărarea astrologiei (Marte în Săgetător), sau pentru a obține o promovare (Marte în Capricorn). În fiecare dintre aceste cazuri, el își afirmă dreptul la existență; însă, în fiecare caz, scopul este altul: protejarea celor dragi, apărarea astrologiei sau obținerea promovării. De asemenea, răsplata exterioară diferă de cea interioară. În exemplul cu Racul, răsplata exterioară este aceea că prietenii sunt protejați, în cel de-al doilea exemplu – că astrologia este apărată cu succes, și în al treilea – că va obține promovarea. Aceste exemple ilustrează felul în care ținta (the object) unui țel este descrisă de semnul în care se află planeta, în timp ce motivația din spatele țelului este descrisă de semnul pe care îl guvernează acea planetă.
Ca atare, semnele planetare constituie ultima fază a unei secvențe emoționale tripartite. Desigur, începutul acestei secvențe este conștientizarea emoției care exprimă o nevoie (faza 1), urmată de impulsul de a te comporta într-un fel care duce la satisfacerea nevoii (faza 2). Faza a treia coincide cu stabilirea unui țel specific pentru acest parcurs necesar de activitate. Foarte adesea, țelul – răsplata exterioară – are de-a face cu poziția planetei în semn.
De exemplu, în cazul lui Mercur, persoana s-ar putea simți curioasă și ar deveni astfel conștientă de o nevoie de informație (Gemeni). Dar ce fel de informație? Despre ce fel de informație vrea să învețe? Dacă Mercur este în Scorpion, ar putea fi curioasă în legătură cu sexul, moartea, crimele sau mașinațiunile puterii. Apoi ar acționa cu unul dintre aceste motive în minte; de pildă, cineva se apucă să citească despre viața lui Charles Manson, unde motive precum sexul, moartea, crima și puterea apar cât se poate de limpede. Dacă lectura biografiei lui Manson satisface această nevoie de a învăța, atunci secvența comportamentală va fi încheiată. Dacă nu, acea persoană va trebui să-și stabilească un alt țel, bazându-se pe o informație pe care a conștientizat-o acum, că biografia lui Manson nu e potrivită pentru a-i satisface nevoia. Ideea este că semnul pe care îl ocupă Mercur, Scorpionul, simbolizează scopul secvenței, lectura biografiei lui Manson.
Bineînțeles, scopul unei acțiuni planetare nu coincide mereu cu poziția sa în semn. Poate că cineva are Marte în Gemeni, și se afirmă pentru a-i proteja pe cei dragi, lucru care nu are legătură cu Gemenii. Poziția în semn poate doar să descrie stilul sau tipul de activitate care caracterizează planeta respectivă. Marte în Gemeni s-ar putea afirma protejându-i pe cei dragi aruncând asupra ofensatorului o avalanșă de cuvinte grele!
Rezumat
Un arhetip planetar este o entitate proteică ce poate îmbrăca o varietate de forme psihologice – nevoie, funcție și emoție. Planetele simbolizează funcții psihice orientate către satisfacerea nevoilor semnelor pe care le guvernează, în timp ce emoțiile joacă rolul unor barometre ale gradului de satisfacere a nevoilor. Fiecare sistem motivațional semn-planetă simbolizează o anumită clasă de afecte, dispuse pe un spectru, de la pozitive la negative. Atunci când o emoție deviază prea tare de la starea sa preferată (-țintă), ea activează secvența comportamentală a sistemului motivațional semn-planetă asociat. Individul este apoi forțat să acționeze într-o manieră care să readucă experiența înapoi la starea-țintă.
Stările planetare reprezintă tipare recurente de experiență implicând dispoziții, atitudini, dialog interior și comportamente. Aceste stări pot fi submodulate, supramodulate sau bine modulate, în funcție de gradul de integrare al planetei în cauză. Stările submodulate tind să fie scăpate de sub control, în timp ce stările supramodulate sunt prea controlate. Stările bine modulate sunt spontane, controlate îndeajuns și conduc la experiența satisfacerii nevoilor. Atunci când oamenii devin conștienți de motivații prin afectele lor asociate, ei își stabilesc un țel comportamental, conceput pentru a satisface nevoia motivantă și pentru a ajunge la starea preferată. De multe ori, semnul pe care îl ocupă o planetă sugerează obiectul țelului. Dacă țelul este împlinit și conduce la starea-țintă, secvența comportamentală este terminată.
Alte articole de Glenn Perry
De la regalitate la revoluție: Nunta Leului cu Vărsătorul
Fluturii îndrăgostiți (și alte povești Venus-Neptun de dor)
Partea întunecată a sexualității umane (patologie plutonică II)
Cosmologia Arhetipală: nouă trăsături esențiale
Opoziția Saturn-Pluto din 2001-2002: Transformând teroarea în triumf
Structură, adâncime, precizie – Un nou tip de astrologie
Aspectele Soare-Pluto – Călătorie în lumea subterană
Aspectele Soare-Neptun: Pe muchie de cuțit
Cauzalitatea, legile generale și cercetarea astrologică
Fascinant articolul…si foarte explicit atat psihologic cat si astrologic. Apreciez mult munca ta si multumesc. Daca ar fi mai multi ca tine…am fi mai multi treziti….
Eu am fost una dintre persoanele care s-a dezabonat de la newsletter pe motiv ca articolele imi depaseau … intelectul. M-am reabonat si cand vad cate un articol in imbox ma bucur ca un copil. Am inteles ca nu e necesar sa fiu un geniu pe aceasta tema, este suficient sa fiu pasionata de astrologie si interesata sa invat mai mult. Adrian chiar ne da informatii cu lingurita :).
Multumesc!
Chiar nu cred ca e cazul sa va subestimati, cu acel careu in T cu Uranus-Mercur in varf, nu se pune problema sa fiti depasita intelectual. E necesara doar un pic de stimulare. Multumesc pentru staruinta!
Ma bucur ca v-a placut articolul. In cateva zile va aparea un alt articol excelent al lui Glenn Perry: Aspectele Soare-Pluto – Călătorie în lumea subterană!