Posted by
James Fadiman, Ph.D
Fragmentul de mai jos este Capitolul 15 din cartea The Psychedelic Explorer’s Guide: Safe, Therapeutic, and Sacred Journeys. Reprodus cu permisiunea autorului.
Nimic din ceea ce urmează a fi expus în următorul text nu intenționează să incurajeze sau să sprijine în vreun fel comportamentele ilegale. Totuși, chiar dacă utilizarea psihedelicelor rămâne ilegală în Statele Unite, cercetările efectuate de guvern estimează că mai bine de 23 de milioane de americani au folosit LSD, și cel puțin tot atâția l-au folosit în întreaga lume. Dat fiind faptul că psihedelicele continuă să fie disponibile la scară largă, următorul material a fost pregătit pentru a încuraja metode sigure și utilizarea sacramentală a psihedelicelor, dacă utlizatorii vor decide să folosească aceste substanțe până la urmă.
-The Psychedelic Explorer’s Guide: Safe, Therapeutic, and Sacred Journeys
Deși nu există nici un studiu formal asupra dozelor sub-perceptive, numărul celor care folosesc psihedelicele astfel este în creștere. Atunci când cineva ia o cantitate sub-perceptivă – pentru LSD, această cantitate este de aproximativ 10 micrograme (mai este numită și micro-doză, sub-doză, sau “zecar”) – efectele senzoriale comune asociate dozelor mari de LSD sau psilocibină – aura sau strălucirea din jurul lucrurilor vii, intercalarea simțurilor (sinestezia) ca de exemplu auzitul în culori sau gustarea muzicii, și o slăbire a granițelor ego-ului – nu apar. În continuare se află o serie de rapoarte de la persoane care au folosit astfel de doze mici de LSD și psilocibină. Unele provin de la utilizatori experimentați, altele de la persoane care le-au încercat pentru prima oară.
Culturile indigene au cunoscut și au folosit de secole dozele sub-perceptive ale diferitor psihedelice. Până recent, această cunoaștere a fost trecută cu vederea. După ce am fost implicat într-o cercetare asupra dozelor sub-perceptive vreme de un an, am ajuns să mă simt rușinat de prejudecata mea culturală, descoperind că am ignorat ceea ce era evident, și anume că vindecătorii sau shamanii băștinași, folosind propriile lor plante psihedelice, au explorat complet și sistematic fiecare nivel de dozaj.
Întrucât acestea sunt primele rapoarte publicate din întreaga literatură [în domeniu], am evitat să trag concluzii generale despre aceste doze mici, însă am observat că toate rapoartele din fișele mele indică, laolaltă cu persoanele care le-au trimis, că utilizarea [psihedelicelor] în doze mici a avut rezultate pozitive.
Rapoarte: LSD
Charles
“Charles”, un expert ecologist și scriitor-fantomă (ghostwriter – scriitor care își vinde dreptul de semnătură) de cărți de non-ficțiune, a luat doze sub-perceptive de LSD o dată la fiecare trei zile. Raportul său este în parte un ghid al utilizatorului, în parte răspuns personal. El locuiește în Madison, Wisconsin, împreună cu soția sa, cei doi copii și trei pisici.
Atunci când mi-a fost sugerată ideea micro-dozării, ea mi s-a părut mult mai intrigantă prin faptul că era ceva ce puteam face în timpul zilelor mele obișnuite de muncă și că nimeni altcineva nu trebuia să știe neapărat ce făceam.
Unele Recomandări
Există de asemenea și unele precauții care se impun, pe care le-am învățat pe propria piele, câteva “așa da” și “așa nu”. O să trec rapid prin ele înainte de a descrie experiența la care v-ați putea aștepta (sau cel puțin experiența mea).
- Fiți conservatori în legătură cu metoda, inclusiv în legătură cu cantitatea și numărul de zile dintre doze.
- Nu vă schimbați tiparele normale, în special mesele, munca și somnul.
- Fiți foarte discreți, adică aveți grijă cui menționați asta.
Așadar, în primul rând, fiți conservatori în legătură cu cantitatea dozelor și cu frecvența lor. Cel mai bine este să începeți cu puțin. Scopul nu este doza eroică a lui McKenna, și nici chiar doza “eficientă” standard de 80-120 micrograme, ci o zecime din acea cantitate, adică 10 micrograme, sau ceva între 6-12 micrograme. Deci fiți conservatori, mai ales dacă nu sunteți siguri în legătură cu cantitatea reală pe care o ingerați. Dacă luați mai mult, dacă începeți efectiv “să decolați”, atunci, dacă sunteți ca mine, veți avea mari dificultăți în a duce la bun sfârșit o zi “normală”. Deci începeți cu puțin, iar dacă doza este prea mică, puteți cu siguranță adăuga mai mult data viitoare.
De asemenea, luați-o ușor. Metoda pe care am urmat-o eu consta din a lua o micro-doză într-o zi, apoi a observa orice efect ar fi persistat a doua zi, apoi în a treia zi nu luam deloc. Luând-o ușor, vă oferiți șansa de a ști cu adevărat, efectiv de a observa ce anume este diferit, de ce este diferit și cum puteți profita la maximum de micro-dozaj. Cea de-a treia zi, în care nu luați nimic, este perfectă pentru resetare, oarecum ca o curățare a palatului minte/corp. După asta ești din nou proaspăt și pregătit să faci acest experiment din nou.
În al doilea rând, fă ceea ce faci în mod normal. Asigură-te că mănânci la orele tale normale, că te hidratezi, că nu sari peste exercițiile fizice uzuale, meditații sau alte antrenamente, și așa mai departe. Aici ideea este să rămâi înrădăcinat [în obiceiurile tale] în timp ce ești ușor stimulat dincolo de parametrii normali.
În al treilea rând, fii discret. S-ar putea să vrei, sau să simți nevoia de a-i spune amicului tău, colegului de apartament sau celui mai bun prieten, dar, ca o regulă generală, cu cât știu mai puține persoane, cu atât mai bine. Remarcați faptul că dacă o luați ușor, comportamentul, atitudinea și aspectul dumneavoastră exterior va rămâne în mare parte neschimbat.
Efecte: Făcând Infinitul Mai Transparent
Am simțit patru tipuri de efecte în mod constant în cadrul acestui regim de micro-dozare: fizice, emoționale, creative și spirituale.
Fizice: La o oră după ce mi-am înghițit micul pahar cu apă sau cubul de zahăr, încep să simt mai multă energie. E ca un soi de bolboroseală arzând (bubbling burning) la un nivel foarte scăzut; celulele și sistemele mele sunt pompate cu o senzație (buzz) sesizabilă, senzație care este foarte diferită de cafeină (pe care o folosesc adesea), speed/amfetamină (pe care nu o folosesc niciodată) sau marijuana (cu care sunt foarte obișnuit). Ceea ce este foarte plăcut este că această energie e un fel de energie secundară bună, adică pe care o pot folosi ca să mă antrenez cu greutăți, să fac Pilates, să merg cu bicicleta sau pur și simplu să-mi facă plăcere să fiu împreună cu corpul meu. Și dacă și dumneavoastră, ca mine, sunteți un împătimit al cafeinei, atunci s-ar putea să folosiți mai puțină decât de obicei, dar este la fel de în regulă să continuați cu cantitățile dumneavoastră obișnuite. Ceea ce vreau să spun este că nu am simțit nici un fel de efect negativ când am combinat cu cafeina (și, de altfel, nici cu marijuana). Și da, veți avea nevoie de un somn bun după, zumzăitul cu această extra energie vă va obosi în cele din urmă.
Emoționale: Mentorul meu de micro-dozaj mi-a spus cândva că la cea mai mică micro-doză vezi cât de mult te iubește Dumnezeu, dacă iei un pic mai mult, vezi și tu cât de mult îl iubești pe Dumnezeu, și dacă iei și mai mult, atunci desigur devine destul de greu să mai descâlcești cine ești tu și cine este Dumnezeu. Ceea ce am descoperit este că devine mai ușor pentru mine să apreciez pe toată lumea și tot ce mi se întâmplă, să pășesc cu o foarte mare ușurință și naturalețe într-o stare de recunoștință pe care pot să o mențin.
Creative: Am avut câteva explozii de genialitate (sau cel puțin mie așa mi s-au părut), atât în munca mea cât și în proiectele creative personale. Ceea ce pare să aibă loc este că starea de “flux” descrisă de Mihaly Csikszentmihalyi și remarcată adesea în arena sporturilor, este mult mai ușor de accesat și menținut. De asemenea, este relativ ușor de accesat și de menținut starea pe care exploratorul conștiinței John Lilly o numea cândva “satori-ul tău profesional”, adică atunci când îți faci profesia, o faci bine, timpul trece repede și ești mulțumit de rezultate. Dacă ai de lucrat la un proiect serios, dacă ai foarte mult de treabă în scurt timp și te simți sub bătaia puștii, vei vrea să te gândești de două ori despre micro-dozaj, dar în cele din urmă s-ar putea să merite.
Spirituale: Ceea ce simt e că micro-dozajul îmi rearanjează în mod subtil mobilierul neuronal, astfel că mici licăriri ale stărilor psihedelice complete îmi sunt încontinuu turnate în conștiință. Pot vedea cum păianjenul, pânza lui, peretele de care atârnă pânza, casa din care face parte peretele, orașul din care face parte casa, și așa mai departe – pot vedea cum toate acestea sunt interconectate. Devine ușor să vezi aceste conexiuni, de fapt, devine practic auto-evident. Iar de aici mai este doar un scurt pas către o afirmare radicală a dreptului la existență al pânzei păianjenului, exact așa cum este în acest moment.
Iar acest lucru se întâmplă nu într-o manieră distrasă, tulburată, ci într-un fel minunat, înălțător, sincronistic, divin. Adevărul-a-Ceea-ce-Este e pur și simplu mai ușor de remarcat, iar acest lucru face totul mai ușor. Chiar și în ziua următoare – cea de după administrarea micro-dozei – sugestia conectivității universale este încă destul de evidentă.
Nu îmi este clar dacă doar devin sensibil la LSD sau dacă se întâmplă altceva, poate o permanentă năzuință și dorință de a învăța cum pot să scot un pic mai mult din realitatea pe care o percep. Ceea ce vreau să spun este că, după luni de micro-dozaj, așteptările mele referitoare la ceea ce este posibil să văd [împlinit] cu ușurință au crescut. Contorul meu de Incredibil pare să se fi setat permanent la un nivel un pic mai mic, într-o asemenea manieră încât simt că mi-a făcut viața mai plăcută, mai puternică și mai eficientă în ceea ce privește abilitatea mea de a avea grijă de mine însumi și de a contribui la bunăstarea celorlalți.
Este aproape ca și cum aș fi fost născut să fiu așa, iar acum pot să fiu așa, din ce în ce mai des, toate mulțumită unei cantități surprinzător de mici din substanța LSD-25. Nu știu dacă acest obicei mă va ajuta să depășesc pragul de 100 de ani așa cum a făcut-o Albert Hofmann, însă indiferent de asta sunt destul de sigur în privința faptului că voi avea parte de o călătorie mai interesantă, mai eficientă, și mai veselă.
Madeline
Madeline este o femeie înaltă, aproape subțire, undeva pe la 30 de ani, care trăiește în Manhattan. Raportul vorbește despre câteva dintre ocupațiile ei. Ea este căsătorită și are un copil de 4 ani.
În vreme ce metroul huruie către centrul orașului, observ despre pasagerii din jurul meu că își pun efectiv otravă în corpuri! O femeie într-un costum de culoarea cămilei și încălțată cu pantofi sport albi folosește un cuțit de plastic pentru a întinde crema de brânză pe un covrig imens, clătindu-și gâtul cu mari înghițituri de suc. Alți câțiva se bucură de un mic dejun de tip fast-food; destule sandwich-uri și cartofi prăjiți sunt extrase din pungi de hârtie aburind, înmiresmând întregul vehicul cu miros de ulei. Mă întreb o clipă ce ar crede toți acești oameni despre ritualul meu bizar de la micul dejun – 20 de micrograme de LSD, urmate un pic mai târziu de un suc verde stors din castraveți, semințe de floarea soarelui și mazăre verde.
Ajung la biroul meu temporar, unde trebuie să îndeplinesc un contract de 7 săptămâni: editare de film. Documentarul la care lucrez are un buget de aproape 900.000 de dolari și va fi transmis pe cel mai bun post de televiziune. Treaba mea este să filtrez aproape 50 de ore de înregistrări istorice, și să leg toate acestea într-un fir narativ. Tai montajul până la cele mai esențiale bucățele, adaug notele naratorului și culeg mostre de sunet. Mă simt profund conectată cu munca mea, concentrată și într-o stare de flux. Abia ies la aer în următoarele cinci ore, pentru că mă bucur atât de sincer de ceea ce fac. Uneori râd cu voce tare, alteori plâng în momente emoționante. Îmi iubesc munca. Deși nu îmi este foame și nu simt nevoia de o pauză, știu că este sănătos să iau una. Odată ajunsă afară, lumea este mult prea strălucitoare, chiar și cu ochelarii de soare pe ochi. Am niște ochi albaștri foarte mari și pupilele mari de la natură, iar orice cantitate peste 10 micrograme de LSD le face mari ca niște farfurii.
După o plimbare întinsă pe o distanță de șase străzi, mă simt înfometată, așa că îmi așez cutia cu prânzul și termosul pe o bordură din parcul meu preferat. Încep să respir profund și să-mi fac obișnuitele exerciții chinezești. Mișcarea se simte extraordinar, și mă simt atât de sănătoasă și conectată cu trupul meu încât lăcrimez o clipă și mă bucur de un mic hohot de râs, care poate fi descris numai ca o eliberare a bucuriei și recunoștinței. Astăzi plănuiesc să am o zi de muncă mai lungă și voi sări peste sala de sport, așa că acest moment furat de mișcare și de soare este esențial. Prânzul meu este format dintr-un termos umplut cu un ceai verde ușor și patru mici salate pe care le-am încropit ieri. Prima salată este cu alge marine și semințe de susan, a doua cu năut, a treia cu quinoa, iar ultima este cu fructe, nucă de cocos și nuci pecan. Extrem de bine-hrănită, mă întorc la birou pentru încă patru ore de muncă.
Sub-dozele situate între 10 și 20 de micrograme îmi permit să îmi măresc capacitatea de concentrare, să îmi deschid inima, și să obțin rezultate uimitoare, rămânând în același timp integrată în rutina mea de zi cu zi. În vreme ce o doză completă necesită o planificare atentă a împrejurimilor, atunci cand folosesc o sub-doză sunt complet capabilă de a naviga lin prin orice fel de logistică și interacțiune socială. Aș îndrăzni să spun chiar că judecata, timpul de răspuns și acuitatea mea vizuală și mentală par a fi la un nivel mai bun decât în mod normal. Folosesc o sub-doză de aproximativ 6 ori pe lună, uneori mai des dacă sunt cufundată într-un proiect ce solicită o concentrare extraordinară. Acesta mi-a fost obiceiul de mai bine de 10 ani, și mi-a înlesnit succesul peste tot pe unde am lucrat: în media mainstream și cea independentă, ca funcționar guvernamental și în publicarea câtorva zeci de reportaje jurnalistice.
Nu spun că n-aș fi făcut ceva din toate acestea fără LSD, dar spun că nu le-aș fi făcut pe toate fără el. Obiceiul micro-dozajului îmi transformă munca, ce devine acum o joacă creativă.
Sunt o persoană în mod natural persuasivă, capabilă de a-i înrola pe alții la viziunea mea, însă niciodată nu sunt mai persuasivă ca atunci când sunt potențată de o sub-doză. Prin urmare, consider că a mă deschide astfel este ceva esențial muncii mele de a scrie proiecte pentru finanțare (grant writer) și de a construi coaliții. Unul dintre răspunsurile mele standard la întrebarea “Ce mai faci?” venită din partea vreunui coleg este “zburător de bine”. Acest răspuns rezumă cumva felul în care mă simt atunci când lucrez pe o astfel de micro-doză: este oarecum ca zborul.
Înainte să încep să fac asta, nu auzisem niciodată de micro-dozaj. După câțiva ani de succese minunate cu acest obicei, am întâlnit un prieten de-al lui Terrence McKenna care, auzind despre obiceiul meu, mi-a explicat că și el o face, și că e ceva ce a învățat de la McKenna. Mi-a mai spus că și Albert Hofmann făcea același lucru, și că McKenna i-a zis că Hofmann credea că sub-dozele de LSD ar fi ajuns să fie prescrise la scară largă, întocmai cum e cazul cu Ritalin, dacă statutul legal al LSD-ului n-ar fi fost atât de strict.
M-am jucat cu doze mari înainte să mă joc cu dozele mici. Am experimentat cu doze de la 250-800 micrograme, și am învățat să mă abandonez în fața intensității lor. Experiențele mele la aceste doze au fost profunde, uimitoare și distractive, dar în cele din urmă n-am putut extrage prea multe din ele, așa că am părăsit dozele super-mari pe la sfârșitul anilor ’90.
Apoi am început să experimentez cu sub-doze. Eu nu beau alcool pentru că îl găsesc oarecum aspru și mă amorțește, așa că începusem să caut ceva care să mă facă să mă simt strălucitoare și pozitivă (în orig.: up) la cocktail-uri și la evenimente de networking. Am încercat mai întâi cu câteva cești de cafea, dar nu eram destul de relaxată și oboseam oricum, așa că în loc de asta am încercat aceste doze mici. Am descoperit că atunci când eram pe o sub-doză îmi făceam legături mai semnificative și mai durabile, și că evoluția mea personală părea să accelereze, de parcă aș fi putut să trăiesc mai mult în același interval de timp.
M-am întrebat apoi cum ar putea fi implementate sub-dozele în cariera mea, așa că am început să le folosesc pentru proiecte și evenimente mai importante. De asemenea, mi-am extins rolul în cadrul familiei în această perioadă, iar rudele mele au început să se consulte cu mine cel mai des. În urma conversațiilor cu rudele și prietenii mei, ei mărturiseau că văd mai multă implicare emoțională autentică din partea mea. La numai câteva luni de la descoperirea sub-dozelor, abilitățile mele de ascultare și comunicare au înflorit. Destul de interesant este că mai mulți membri ai familiei mele m-au trecut în testamentul lor ca moștenitor aproape imediat după ce am început să folosesc sub-dozele.
Consider că doza de LSD situată între 10-20 micrograme este un agent pe de-o parte stimulant, și pe de altă parte calmant. Pentru mine, singura provocare ce rămâne în picioare în privința sub-dozelor este sensibilitatea crescută la lumină, pe care o confrunt purtând ochelari sau micșorând nivelul de luminozitate al ecranului computerului meu. Pentru mine, acest inconvenient minor merită cu prisosință, pentru că atunci când sunt astfel intensificată, mă simt mai pasionată. Mă simt mai energizată. Mă simt mai concentrată și mai solicitată. Simt mai mult.
Nu mă simt foarte comfortabil vizavi de cât de puțin se știe despre efectele pe termen lung ale LSD-ului și ale altor droguri. Sunt o femeie tânără, sănătoasă, și vreau să fac doar ceea ce este sigur și inteligent pentru mine și familia mea, așa că mi-aș dori să știu care sunt efectele pe termen lung ale utilizării LSD-ului. Albert Hofmann părea perfect ager la vârsta de 101 ani, iar prietenii mei care sunt de două ori mai în vârstă decât mine și care utilizează LSD frecvent sunt unii dintre cei mai sclipitori oameni pe care îi cunosc. Așa că vreau ca frica de criminalizare să fie eliminată din acest domeniu de cercetare pentru ca oamenii ca mine să fie dispuși să-și împărtășească experiențele în mod deschis, și să le fie astfel cuantificate [în mod riguros] informațiile furnizate.
James
“James” este administrator de depozit pentru o firmă mare de decorațiuni interioare din Waco, Texas. El este activ în comunitatea sa religioasă și, de asemenea, scrie o istorie de familie ce cuprinde, conform spuselor lui, “rudele sale mai colorate”.
Nu mai folosisem psihedelicele de câțiva ani, dar când un prieten care încă le folosea mi-a oferit câteva timbre împărțite în “zecari” (teners – 10 mcg) și mi-a spus că pot lua câte o bucată și să mă duc la muncă liniștit, am hotărât să fac o încercare. De cum am ieșit pe ușă a început să îmi placă cum mă simțeam. Mi-am făcut treaba mai ușor, arareori mi-am pierdut cumpătul, am terminat hârțogăraia la timp, iar când am ajuns seara acasă, era mult mai plăcut să stai cu mine. A fost super tare când am descoperit că a doua zi eram la fel de bun ca în ziua precedentă când luasem, poate chiar mai bun. Nu spuneam când foloseam LSD și când nu, dar după o vreme, soția mea începuse să mă întrebe, “hei, astăzi ai făcut-o?”, și deobicei mă întreba la fix.
Clifford
“Clifford” este un important cercetător în domeniul psihedelicelor, lider de grup și scriitor. În prezent lucrează la o carte de eseuri personale.
Zilele de studenție de la University of California, San Diego erau un amestec vijelios de probleme ale anilor ’60 și presiunea academică solicitată de gândul la orice fel de studii postuniversitare. Alegerea personală era undeva între psihologie și medicină. Atunci când mi-au fost prezentate psihedelicele, am devenit convins de valoarea lor. Urmam un curs de biologie pentru a mă pregăti pentru Facultatea de Medicină, și eram la capitolul despre dezvoltarea embrionului de găină. După prima întâlnire din cursul care era programat pentru un trimestru întreg, mi-am dat seama că o doză minusculă de LSD ar putea fi utilă pentru a rămâne alert tot timpul. Având asta în minte, am lins un comprimat încrustat cu semnul păcii înainte de fiecare curs. Acest procedeu a produs o strălucire abia observabilă a culorilor și o stare generalizată de fascinație în privința cursului și profesoarei care-l preda, care de altfel mi se părea neinteresantă.
Din nefericire, în preajma examenelor finale, sănătatea mea s-a dezintegrat, așa că am ratat examenul la această materie. Următoarea zi, am sunat-o pe profesoara mea și i-am cerșit îndurarea.
Ea a spus: “Nicio problemă, vino la laborator.”
“Când propuneți să programăm asta?”
Sugestia ei a fost: “imediat”. Cu o oarecare disperare, am acceptat ne întâlnim într-o oră. Am fugit la frigider și am lins ce-a mai rămas din fragmentul de comprimat pe care îl folosisem pentru cursuri. Am decis că era atât de puțin încât aș fi putut la fel de bine să-l înghit.
La laborator, profesoara mi-a sugerat că aș putea da examenul afară, în sălbăticia mlaștinei care înconjura laboratorul, de vreme ce era o zi atât de frumoasă. Ea mi-a cerut să-mi scot caietul de notițe și creionul. “Te rog desenează dezvoltarea completă a găinii, de la fertilizare până la eclozare. Acesta este singurul exercițiu pe care-l ai de făcut.”
Eram uimit, “Dar asta înseamnă cursul întreg!”
“Da, presupun că așa e, dar examenul de recuperare (make-up exam) ar trebui să fie mai greu decât examenul original, nu-i așa?”
Nu credeam că sunt în stare să-mi reamintesc întreg cursul. Cum stăteam acolo simțindu-mă mizerabil, am închis ochii și am fost inundat de doliu. Apoi am observat cum câmpul meu vizual interior se ondula ca o pătură scuturată dintr-o parte. Începusem să văd filmul fertilizării! Când mi-am deschis ochii câteva minute mai târziu, mi-am dat seama că filmul putea fi derulat cu ușurință înainte și înapoi și că era clar ca un cristal în ochiul minții mele, chiar și ochii fizici deschiși.
Ezitant la început, am început să desenez formarea blastulei, o minge goală de celule care se dezvoltă din zigot (oul fertilizat). Cum desenam cadru după cadru filmul meu interior, a venit rândul ei să stea cu gura căscată! Micuța inimă înflorise. Formarea notocordului, a canalului neuronal și începuturile sistemului nervos pluteau din câmpul meu vizual potențat, ușor, pe pagină. Un eveniment stupefiant – minunea animată a creșterii embrionului și a diferențierii celulelor – continua într-un ritm alert. Desenam cât de repede puteam. Spre mirarea mea totală, am putut de asemenea să reproduc cu grijă și în totalitate conținutul întregului curs, desen după desen, întocmai precum cadrele animației pe care o vedeam acum ca pe un film încheiat!
Mi-a luat aproximativ o oră și un sfert, am desenat cât de repede am putut și am reprodus miracolul de 21 de zile al formării unui pui de găină. Evident impresionată, profesoara mea deodată încântătoare mi-a zâmbit și a spus, “Păi, presupun că meriți un 10!”. Lumina soarelui sclipea pe suprafața apei, trestiile fluturau în bătaia vântului molatec, iar minunea delicată a vieții era în tot și în toate.
Rapoarte: Ciuperci psilocibe
Stephen Gray
Stephen Gray se descrie pe sine astfel: “student etern; profesor și cercetător al căilor spirituale, în special budismul tibetan și ceremoniile cu peyote ale Bisericii Americane Native. Am studiat și practicat diferite alte modalități de vindecare și iluminare. De asemenea, am devotat muzicii mult timp și multă iubire, în calitate de profesor, cântăreț-textier, și compozitor de muzică pentru vindecare și muncă spirituală sub pseudonimul Keary. ” Următorul fragment este extras dintr-un eseu numit “Beneficiile Dozelor Mici de Ciuperci Psylocibe.” Eseul complet poate fi găsit la adresa www.stephengrayvision.com căutând sintagma “benefits of low-dose psilocybin mushrooms.”
Pentru cei experimentați, este bine-cunoscut faptul că dozele medii și mari de ciuperci cu psilocibină, în condiții interne și externe avantajoase – adesea numite stare de pornire și ambianță (set and setting) – pot oferi experiențe instrospective extraordinare, viziuni și experiențe mistice autentice, cu totul și cu totul dincolo de granițele ego-ului separat. Mult mai rar discutate, însă, sunt beneficiile experiențelor cu doze foarte mici din aceste ciuperci.
Adesea eu și prietenii mei ne întâlnim în weekend-uri să cântăm. Într-una dintre aceste seri, am mers acasă la niște prieteni care aveau o colecție de ciuperci Psylocibe cyanascens, uscate și înghețate. Am decis să încercăm un mic experiment. Ne doream să vedem cum ne-ar afecta o doză foarte mică emoția și tehnica instrumentală și vocală.
Fiecare dintre noi a mâncat câte două ciuperci uscate de mărime medie, codițele lungi de aproximativ 4cm, iar pălăriuțele cu diametrul undeva între 1,3-2cm. Chiar dacă nu le-am cântărit, experiența noastră anterioară ne sugerează că am luat o cantitate de aproximativ 1 gram de ciuperci uscate. N-am făcut alte pregătiri speciale înainte, ca de exemplu să ne abținem de la mâncare câteva ore, deși de obicei încerc de fiecare dată să stabilesc o conexiune reală cu aceste plante medicinale înainte de a le consuma: spunând o scurtă rugăciune, o dedicație și/sau o scurtă exprimare a recunoștinței mele față de spiritul plantei.
Acesta n-a fost în nici un caz un experiment științific. Am combinat un pic de cannabis cu ciupercile, știind că cele două se completează destul de bine. Rezultatul a fost ceea ce s-ar putea descrie astfel: ciupercile au anulat cumva efectele cumva încețoșate ale cannabis-ului printr-o subtilă, dar remarcabilă, claritate a minții și emoțiilor.
Unul dintre efectele acestei clarități a fost că am cântat la chitară mai concentrat și mai agil, ceea ce m-a ajutat să mă conectez la emoțiile cântecelor. Multe dintre cântecele pe care îmi place să le cânt au versuri poetice care nu revelează de fiecare dată semnificații clare și simple. Cântecele lui Bob Dylan și Leonard Cohen pot fi astfel… În timpul acestor sesiuni cu doze mici de ciuperci, am observat că mintea mea înțelegea instantaneu semnificații pe care mai înainte le treceam cu vederea.
Am observat și înainte, și acest lucru a fost confirmat din nou de aceste experiențe, că ciupercile din genul Psilocybe par să dezamorseze temporar inhibițiile și ezitările în ceea ce privește înțelegerea clară a lucrurilor și conversațiile directe despre subiecte personale. Și pare să fie la fel de ușor să auzi aceste adevăruri spuse despre sine însuți pe cât de ușor este să le spui. Am avut câteva conversații foarte intime cu prietenii mei, în care ne-am revelat fiecare pe el însuși fără pic de stânjeneală și în care am discutat probleme sensibile fără să declanșăm reacții defensive.
Ingerarea unor astfel de doze mici este ceva ce majoritatea oamenilor pot face în siguranță, pe cont propriu. Nu este nevoie de nici un ritual special pentru a obține aceste efecte pozitive, deși, după știința mea spiritul plantei este întotdeauna prezent în chip potențial și este mult mai probabil să binecuvânteze și să confere putere acestor experiențe blânde dacă comunici cu el și îl tratezi cu respect.
Voi menționa acum câteva precauții care se impun. Deși în anumite zone din America de Nord ciupercile Psylocibe sunt peste tot în jurul nostru, pentru începători ele nu sunt foarte ușor de identificat și pot fi foarte ușor confundate cu unele care arată similar, dar sunt de fapt ciuperci otrăvitoare. Eu am avut un micolog experimentat care mi-a arătat care sunt ciupercile Psilocybe cyannascens din zona mea, și de atunci am mai arătat și altui prieten cum să le deosebească.
Desigur, nu toate ciupercile sunt la fel de puternice, și nu toți oamenii răspund la fel. Odată am mâncat două ciupercuțe mici și efectele au fost mult prea subtile ca să aibă vreo importanță. Altă dată am experimentat cu o doză un mic mai mare, undeva între 1 gram – 1 gram jumătate. Acea cantitate s-a dovedit a fi prea mult pentru cântat, efectele îmi perturbau funcționarea.
Dacă ne-am putea transforma înțelegerea culturală a acestor plante, și să începem să le vedem ca doctorii, aș zice că, folosite cu respect și intenții bune, dozele mici de ciuperci psilocibe sunt niște medicamente extraordinare… Ceea ce este important este să oferi un teren propice pentru desfășurarea efectelor medicamentului. Trebuie să fie destul loc în preocuparea minții (mind’s “busy-ness”) pentru a observa subtilitățile, pentru a simți cum inima se înmoaie și pentru a prinde gândurile introspective în momentul în care răsar.
Anita
“Anita” este model pentru un artist profesionist.
Odată, pe când eram suprasolicitată profesional în New York, am făcut rost de o doză considerabilă de ciuperci, dar în loc să le iau pe toate-odată, am ales să iau câte puțin în fiecare zi. Am descoperit că în acele zile am fost mult mai echilibrată din punct de vedere emoțional, și chiar mai capabilă de a vedea lumea ca fiind interconectată, mai degrabă decât dezbinată. A fost o experiență absolut plăcută.
Nathan
“Nathan” este un cântăreț profesionist la chitară și chitară-bass, și un foarte dedicat surfer, care locuiește într-un oraș pe plaja din California de Sud.
Alaltăieri am luat o doză mică de ciuperci …am ieșit la surfing. A fost un eveniment care mi-a schimbat viața. Am fost mult mai bine instalat în corpul meu, și îl puteam simți mult mai profund. Am simțit cum valul a venit de la o distanță de mii de mile, și că mergeam împreună în ultimele sale secunde până a lovit malul, dar cel mai tare a fost sentimentul că m-am conectat înapoi la lumea cea mare. Ce a fost atât de special la acest eveniment a fost că săptămânile dinainte de asta, am avut o stare foarte proastă. Tocmai se terminase o relație de iubire îndelungată, și eram devastat. Încă sunt trist în legătură cu asta, dar conștientizez că este numai o parte din mine. În acea zi am simțit că m-am acordat, și n-am mai luat-o razna. Oh, da, surfing-ul a fost cu siguranță extraordinar!
Întrebarea despre toleranță
Am întrebat odată un chimist specializat pe LSD dacă regimul “o dată la trei zile” precum cel folosit de “Charles” era necesar, de vreme ce este știut faptul că nu poți lua doze repetate din majoritatea psihedelicelor iar ele să continue să aibă același efect.
Răspunsul lui inițial a fost următorul:
“După câte-mi dau seama, doze mai puțin decât evidente nu cauzează toleranță, ceea ce ar putea fi un argument în favoarea beneficiilor obținute de pe urma dozei de 10 micrograme pe zi. Ar trebui să testez mai mult această ipoteză, dar deocamdată sunt de părere că dozele sub-perceptibile luate câteva zile la rând nu ar trebui să cauzeze toleranță pentru o doză asemănătoare, abia perceptibilă, luată în ziua următoare. La acest nivel sub-perceptibil, efectiv abia simți că ai luat ceva.”
Concluzii Preliminare
Aceste rapoarte sunt reprezentative pentru cele pe care le-am primit în 2010. Ele au câteva lucruri în comun. Fiecare persoană a spus că experiența ei a fost una pozitivă și valoroasă. “Charles” a sugerat că în cazul lui a fost vorba de o potențare treptată a deschiderii și conștiinței, în cele din urmă perceptibilă și în zilele fără micro-doză. Atât Madeline, cât și Stephen au indicat că s-au priceput mai bine la ceea ce în mod normal se pricep bine – nu excesiv, dar destul încât să observe.
După cum au afirmat mai multe rapoarte, o persoană care ia o doză atât de mică funcționează, din punctul de vedere al lumii, un pic mai bine decât în mod obișnuit. Până în prezent, n-am primit niciun raport care să spună că dozele sub-perceptive au cauzat vreun fel de disfuncție socială, tulburare personală sau dificultate în ceea ce privește munca. Totuși, aceasta e o privire foarte preliminară într-un domeniu care are potențialul de a deveni de un interes considerabil, odată ce se vor deschide mai multe oportunități de cercetare. S-ar putea să descoperim mai multe despre ceea ce Albert Hofmann numea un “domeniu cercetat mai puțin decât merită”.
Alte articole legate dezvoltările care au decurs din cercetarea psihedelică
Renn Butler (I) – Onorarea predecesorilor: Stanislav Grof și Richard Tarnas
Universul, reîncarnarea și transformarea umanității: un interviu cu Christopher Bache
Un interviu cu Stanislav Grof: Marea trezire: psihologie, filosofie și spiritualitate în psihoterapia cu LSD
Suflet și Cosmos – Epilog la The way of the Psychonaut
Stanislav Grof – Prezentarea matricilor perinatale
Plenitudinea și universul amniotic – Matricea Perinatală de Bază I
Izgonirea din paradis – Matricea Perinatală de Bază II
Lupta moarte-renaștere – Matricea Perinatală de Bază III
Experiența moarte-renaștere – Matricea Perinatală de Bază IV
ATENȚIE, acest articol are caracter pur informativ!!!
Extras din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, CAPITOLUL II: Sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național
Art. 2.
(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 3.
(1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 4.
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.