Prefață (1998)
‘Viziunea evoluției’ se răspândește cu repeziciune în întreaga lume.
Ce este ‘Viziunea evoluției’ și cum a apărut? Sunt preparatele tip VEN 28 fundamentale pentru îmbunătățirea calității vieții?
Șansa de a spune această poveste în engleză a apărut datorită lui Willem de Ridder. Și nu e nici o surpriză, de 35 de ani acest artist olandez este interesat de îmbunătățirea calității vieții: fizic, mental și spiritual. Acum 2 ani am fost invitat la talk show-ul său radio din Olanda, iar Willem m-a invitat să le spun prietenilor americani povestea mea. Într-o după amiază, în studioul său de acasă, așezați în fața microfonului, ne-am lansat într-un interviu spontan, direct din inimă pe banda de înregistrare. Aici aveți transcrierea lui integrală. Cu toate că am stat de vorbă timp de două ore, multe detalii nu au putut fi acoperite. Citind despre călătoria mea și despre unele locuri uluitoare în care am ajuns în drumul meu spre o viață de calitate vă puteți face o idee destul de clară despre ‘Viziunea Evoluției’ și potențialul acesteia.
Fiecare fință umană este dăruită cu un sistem de control menit succesului în orice privință. Credințele false, bolile, conflictele, traumele etc, tulbură de obicei sistemul și adesea chiar îl blochează, parțial sau complet, cu tot felul de consecințe neplăcute. Preparatele de tip VEN 28 refac echilibrul și funcționalitatea inițială. Vă veți simți automat mai bine și veți avea mult mai mult succes. Bolile și nemulțumirile vor dispărea, de asemenea — ceea ce e un bonus, nu un scop în sine. Am început să vorbim despre ‘Viziunea Evoluției’ în întreaga lume, asigurându-ne că oameni de toate vârstele se pot bucura de ea pe masură ce își aduc aminte de originea lor. Apoi viața poate deveni extraordinară, așa cum ar și trebui să fie.
Alfons Ven, vara lui 1998
Alfons Ven in discuție cu Willem de Ridder
Bussum, Olanda, 24 iunie, 1998
Willem de Ridder: Cel mai incredibil lucru pe care l-am auzit la radio a fost atunci când cineva a pretins că tu, gazda, nu ești o ființă neutră, care se află acolo pentru a descoase intervievații. Se presupune că majoritatea jurnaliștilor sunt neutri. Cu toate acestea, ei își abordează invitații criticându-i, încercând să le pună etichete, expunându-i. Se presupune că asta e treaba unui jurnalist. El nu trebuie să se implice personal. Este prea periculos. Iată-mă intervievând un inginer belgian, specializat în automatizări, care m-a surprins cu nivelul de cunoaștere la care a ajuns. Corpul uman are un fel de sistem de navigație, mi-a spus el, un sistem care îi asigură funcționarea perfectă; un sistem care îl distinge de viața vegetală sau animală. Este un fel de computer sau un sistem de instrucțiuni. N-am înțeles nimic din ceea ce spunea și am zis: ’’Grozav! Deci tu spui că poți da noi instrucțiuni acestui sistem de navigație și mi se va schimba caracterul. Sau cel puțin își va aminti starea sa originală, înainte ca părinții să-nceapă să-l cârpească.” Și el mi-a răspuns: ’’Garantat. Știi, atunci când ți se schimbă caracterul, întregul sistem îți dă alarma prin simptome pe care noi le numim boli. Pe masură ce personalitatea revine la starea ei originală, bolile dispar și ele.” Asta m-a făcut să zâmbesc. Nu am crezut o iotă. Și m-am gândit: ”Te prind eu”.
Aveam astm încă de la vârsta de doi ani. Astmul e o treabă destul de serioasă. Atunci când ai o criză te simți ca și cum ai atârna în ștreang. Abia mai poți trage aer în piept. Nu te poți întinde. Nu te poți mișca. Stai pur și simplu, și toată atenția e focalizată pe respirație. Este foarte obositor. Nu poți să gândești. Nu mai ai în minte decât un singur lucru: supraviețuirea. Asta e tot. Și cu toate că medicina e neputincioasă, tipul ăsta susține că poate face astmul să dispară. Pur și simplu. Spune: ,,Da. Garantez.” Așa că îi zic: ,,Bine! Hai să încercăm. Suntem la o emisiune radio și mulți oameni ascultă. De ce să nu încerci pe mine? Dacă mă vindec, toți vor afla și mulți vor deveni interesați.” Era prima dată când vorbea despre lucrurile acestea la radio, mi-a spus. Și Domnul fie lăudat, am primit niște pastiluțe albe. Le-am luat, una pe zi, timp de 28 de zile. Asta a fost acum doi ani și de atunci nu am mai avut nici măcar o singură criză. De fapt urc scările în fugă și când sunt pe bicicletă îi întrec pe toți. Și doi ani mai târziu, evident, telefonul lui suna necontenit. Și acum aș vrea să aflu cum a dobândit aceste cunoștințe remarcabile. Fiindcă omul acesta nu este doctor. Numele lui este Alfons Ven. El locuiește undeva în Ardenii belgieni, destul de izolat, dar în acest moment se află chiar lângă mine. Bine ai venit, Alfons.
Alfons Ven: Mă bucur să fiu aici cu tine, Willem.
Willem: De când ți-am povestit acest miracol incredibil pentru mine, am aflat că mulți oameni te-au contactat. Tot ce fac este să îți telefoneze. Iar tu îi asculți, nici măcar nu îi vezi și le trimiți chestiile astea mici și albe. Asta e tot. Apoi lucrurile încep să se petreacă. Cum ai ajuns să te implici în așa ceva, având în vedere că inițial erai inginer?
Alfons: Da. Inginer de control. Supervizam procesele automate la rafinării și în tot felul de fabrici. Și într-o zi, în timp ce porneam un astfel de sistem, am fost electrocutat.
Willem: Electrocutat?
Alfons: Electrocutat. Exact. Și chestia asta mi-a schimbat viața. Nu am simțit mare lucru și m-am gândit că nu e grav. Dar 380 de volți îmi trecuseră prin inimă și prin creier. Ziua urmatoare, am început să mă simt ciudat. Nu puteam să spun exact ce simt, dar era neobișnuit. Și cu cât senzația asta creștea, cu atât mai mult mă înstrăinam de mine însămi. Inginerii nu au cunoștințe de psihologie sau ceva de genul ăsta, așa că nu știam ce se întâmplă. Știam doar că nu mai funcționam la fel. Pentru a porni o fabrică trebuie să fii în condiție foarte bună. E o treabă dificilă. Înseamnă să urci în turnuri, să faci inginerie, să planifici, să comanzi materiale, să instalezi, etc etc. Am început să funcționez din ce în ce mai prost până m-am gândit: chestia asta trebuie să se oprească. Nu mai îndrăzneam să urc în turnuri, nu mai îndrăzneam să-mi conduc mașina. Și mi-am spus că asta trebuie să înceteze. M-am dus la un psiholog, apoi la un psihiatru și până să-mi dau seama am ajuns la spital, unde mi-au făcut injecții și am leșinat.
Willem: Deci lucrai într-o fabrică. Cineva a apăsat pe comutatorul principal și ai fost electrocutat. Nu ai murit, nu ai suferit arsuri sau ceva de genul acesta…
Alfons: Da, întocmai. Ca inginer electronist știam exact ce se întamplă. Nu aveam arsuri așa că mi-am spus că e relativ ok. Dar am început să mă simt neobișnuit.
Willem: Imediat?
Alfons: Da. Cam așa. Imediat după accident eram zăpăcit. Apoi în prima zi am luat niște aspirine și m-am gândit că o să treacă. Dar a fost tot mai rău. Am luat niște trachilizante și am sperat că va fi mai bine. Apoi am început să iau medicamente și până la urmă am ajuns pe mâna unui psihiatru.
Willem: Deci te-ai dus la psihiatru și ți-a făcut o injecție.
Alfons: Da, asta a fost acum 30 de ani. Și în Belgia pshiatrii erau, să spunem, neurologi. Ei tratau doar clinic. Așa că fără preaviz mi s-a făcut o injecție și am leșinat. Am adormit. Dar tipul nu m-a examinat. Aveam probleme cu ritmul cardiac. Nu știam nici asta. Dar în timp ce dormeam, treburile s-au agravat. Și doctorul nu venea să mă vadă sau să mă întrebe ce mai fac. În clipa în care mă dezmeticeam puțin, mi se făcea altă injecție. Așa că nu mă puteam apăra. Nu puteam să le spun că mă simt groaznic și că simt că mor. Nu puteam reacționa. Eram neputincios. Și apoi, printre injecții, i-am dat soției mele un semn că aș vrea să mă scoată de acolo. Era la capul patului meu și i-am spus că totul merge foarte rău și că trebuie să mă ia acasă. Dar doctorul i-a spus că nu puteam fi transportat nici măcar distanță de un kilometru.
Willem: Fiindcă altfel mori.
Alfons: Da. Așa că am continuat să-i explic cât mai clar soției mele să mă scoată de acolo fiindcă dacă tot urma să mor voiam să mor acasă, nu in spitalul acela îngrozitor. Doctorul tot zicea: “O sa moară,” iar eu tot insistam să fiu dus acasă. Până la urmă am reușit să ies din spital și doctorul a spus: “Va muri în mașină în drum spre casă.” Nu locuiam departe de spital dar medicul insista că nu voi reuși. Până la urmă am ajuns acasă și am avut experiențe de părăsire a corpului fizic. M-am văzut întins undeva jos. Am văzut personalul clinicii și am pășit într-un tunel de lumină și am avut ceea ce numesc ei acum o experiență în apropierea morții. Sigur, acum 30 de ani nimeni nu vorbea despre asta. Așa că am crezut că sunt singurul care a trăit așa ceva. Nu luasem niciun fel de pastile cu noi. Așa că odată ajunși acasă am spus “Ok, deci cam așa va fi de acum înainte.” Aveam tot felul de halucinații, iluzii și chestii din astea. Mă vedeam în război, mă vedeam călătorind prin spațiu.
Willem: Deci practic te stingeai.
Alfons: A fost groaznic. Mă gândeam: “Aș vrea să mă duc, e mai bine să mori decât să trăiești așa, pentru că asta nu e viață.”
Willem: Renunțasei.
Alfons: Renunțasem. Voiam să mor. Dar apoi, firește, îmi apăreau amintiri. Îmi vedeam soția și copiii și știam că vreau să trăiesc pentru ei. Era o luptă pentru viață, eram la limită. Urma să reușesc sau nu. Dar jocul luminii, cum l-am numit eu, faptul că am văzut lucrurile așa cum sunt, mi-a reaprins dorința de a trăi. Mi-am spus că vreau să mă fac bine ca să am grijă de soția și copiii mei. Așa că am supraviețuit.
Willem: Și nu ai mai luat niciun fel de medicație?
Alfons: La început nu. Apoi mi-am zis: “Dacă nu iau nimic sigur voi muri, voi termina cu toate.” Și mai târziu, când viața mi-a revenit puțin câte puțin, a trebuit să iau medicamente din cauza iluziilor și halucinațiilor. Trebuia să revin cu picioarele pe pământ. Medicul nostru de familie, care era un prieten apropiat, a început să mă trateze cu grijă, dându-mi doze mari de medicamente, ajutându-mă să supraviețuiesc. Mulți ani mai târziu mi-a mărturisit că la început era sigur că voi muri. Deci, profesional vorbind, făcea tot ce se putea. În tot cazul, am reușit. Am supraviețuit. Sigur, asta mi-a schimbat complet viața. Am rămas șomer. Nu puteam munci. Nu știam mare lucru despre viața mea. Mă simțeam înstrăinat de mine însumi. Suferisem o pierdere aproape completă a identității.
Willem: Te simțeai ca o legumă.
Alfons: Aproape ca o legumă; nu complet, dar cam așa ceva. Și sigur că medicamentele pe care mi le dadeau mă transformau într-un fel de zombie.
Willem: Existai dar totuși nu existai.
Alfons: Exact. Asta a continuat mulți, mulți ani; injecțiile, a trăi și a nu trăi, frici, imagini care apăreau și tot așa. Apoi, într-o zi, o doamnă mi-a povestit despre un homeopat bun pe care îl cunoștea. Asta era o noutate acum 30 de ani. Nimeni nu vorbea despre homeopatie, sau doar foarte puțini oameni. Eu locuiam în Anvers și acolo exista un homeopat. Avea liste lungi de așteptare. Dar acest homeopat pe care doamna respectivă îl cunoștea era președintele Societății de Homeopatie și era foarte priceput. “Omul este pensionar,” mi-a spus ea, “dar probabil îți poate da o mână de ajutor.” Așa că am încercat să îl contactez, dar fiindcă era pensionar nu aveam nici o șansă să ajung la el. Asistenta îmi tot spunea: fără programări, fără programări. Dar am tot dat telefon. Și într-o zi, când asistenta avea o zi liberă, la telefon a răspuns soția lui și ea mi-a făcut imediat o programare ,,Fiindcă”, mi-a spus ea, “aceasta este o poveste tristă, și deși soțul meu este pensionar, vreau să vă dau o șansă; trăiți atât de multă suferință…”
Willem: Și nimeni altcineva nu te putea ajuta.
Alfons: Nu. Și încercasem totul. Ca inginer și om de știință credeam în știință și în medicina alopată. Oamenii ăia erau cei mai buni. Știau ce fac. Așa că am mers la homeopat cu îndoială. Credeam că nu va funcționa. Medicamentele homeopate sunt diluate. Nu e nimic în ele. Știam toate astea. Totuși am mers și omul a fost foarte cinstit. M-a examinat conștiincios și mi-a spus: “Nu te pot ajuta” a zis, “Problema ta îmi depășește competența. Tot ce aș putea face cu tratamentul meu hompeopat este să te fac să te simți puțin mai bine.” Și asta a și făcut. Mi-a dat niște preparate și m-am făcut puțin, puțin mai bine. Dar când ești la pământ, puțin înseamnă mult.
Willem: Da, asta e adevărat.
Alfons: E adevărat, nu? Așa că mă simțeam puțin mai bine și mi-a spus: “Nu te va vindeca, nu te va ajuta cu adevărat, este doar un mic paleativ.” Eram însă recunoscător pentru ajutor. Apoi mi-a spus: “Ești un om foarte inteligent și încă ești în viață. Poate altceva te poate ajuta, ceva ca homeopatia psihiatrică, dar nimeni nu știe prea multe despre asta.” Asta era ceva complet nou, mai ales acum 30 de ani. Existau doi medici francezi în Franța, la Lyon, care experimentau homeopatia psihiatrică. Tată și fiu. Aveau o clinică mică unde tratau astfel de cazuri, precum și pe dependenții de droguri. Avuseseră un oarecare succes. Dar tot ce lăsaseră era un manuscris. Doctorul spunea: “Dacă ai nevoie de acest fel de homeopatie, încearcă să găsești manuscrisul și să îl utilizezi singur. Probabil te va ajuta.” Dar eu nu puteam pleca. Era prea mult. Aveam fobii și mi-era frică de drumuri. Nu aveam cum să călătoresc. Dar tot trăgeam de prieteni să mă ajute și în cele din urmă am primit manuscrisul. L-am citit, am încercat ce spunea acolo și am mai făcut un mic progres.
Willem: Deci ai început să-l folosești.
Alfons: Am început să lucrez conform indicațiilor lor. Nu mă puteam duce singur la farmacie, așa că îi puneam pe alții să meargă și să-mi pregătească un preparat sau altul. Din nou, am progresat foarte puțin dar eram foarte recunoscător. Mi-am zis: “Nu e ceea ce mă așteptam, dar e mai mult decât nimic.” Încă respingeam chestiile homeopate. Înțelegi, ca om de știință, trebuia să cred în ele. Dar deși nu eram convins, vedeam rezultate. Așa că atunci când copiii mei s-au îmbolnăvit, le-am dat remedii homeopate și s-au vindecat. Și până să-mi dau seama, oamenii începuseră să-mi ceară sfatul pentru că auziseră de mine. Mă vedeau progresând puțin câte puțin și auziseră despre tot ceea ce foloseam. Se gândeau: “Dacă pe el îl ajută, s-ar putea să mă ajute și pe mine.” Și în curând aveam în Anvers primul centru terapeutic, pe care îl numeam centru de biologie- adică homeopatie aplicată, administrată de un doctor obișnuit.
Willem: Fiindcă, bineînțeles, tu nu erai doctor.
Alfons: Exact. Doctorul se ocupa de partea clinică. El examina oameni. Învățasem că dacă nu examinezi oamenii, dacă nu îi abordezi într-un fel cu adevărat profesionist, mai devreme sau mai târziu vei da greș. Cu un medic responsabil de partea clinică, aveam mereu un diagnostic corect iar eu prescriam rețetele homeopate. Era o combinație bună. Aveam cu adevărat succes, dar Alfons însuși nu era cu mult mai bine. Calitatea vieții mele se îmbunătățise puțin datorită recunoașterii pe care o primeam din partea oamenilor pe care îi ajutam, dar nu mă simțeam cu adevărat bine.
Willem: Erai tu însuți bolnav, dar îi ajutai pe alții.
Alfons: Ajutam din ce în ce mai mulți oameni.
Willem: Cu niște rezultate incredibile.
Alfons: Da, rezultatele erau destul de bune, chiar remarcabile. Tratam probleme psihologice și lucruri de felul acesta. Pe atunci citeam și multe cărți și practicam o tehnică numită “consiliere directă”.
Willem: Consiliere directă?
Alfons: Exact. Înseamnă că după doar câteva minute de discutat cu pacientul se creează o legătură directă cu rădăcina problemei. Nu te învârți în jurul cozii, ci spui: “Iată care este problema ta.” Și nu există cale de întoarcere. Aceasta e consilierea directă. Și ai două posibilități. Fie pacienții află cine sunt cu adevărat, fie se vindecă. Aproape instantaneu. Consilierea directă are rezultate de vindecare pe care un psihiatru nu le atinge în 30 de ani. Atingi punctul de non-retur. Pui degetul pe problemă și…
Willem: Și odată ce o recunoști…
Alfons: Recunoașterea problemei reprezintă 80% din remediu. Pentru că, odată ce știu, spun: ‘Aha! Ok!’
Willem: Dacă nu cunosc cauza problemei, situația se înrăutățește.
Alfons: În mod normal ei recunosc problema, dar depinde și de persoana care realizează consilierea. Cineva care nu poate ajunge la miezul chestiunii, probabil trebuie să revină. Dacă nu reușește după două sau trei ședințe, nu trebuie să se mai întoarcă, pentru că fie că nu îi pot ajuta, fie nu sunt dispuși să se deschidă. Dar a funcționat foarte bine. Am obținut asistență și de la doctori și de la alți oameni dispuși să mă ajute.
Willem: Deci erai un medic bolnav ajutând oameni.
Alfons: Da. Un bolnav vindecând alți oameni. Și nu mă puteam ajuta pe mine însumi. Mă vindecasem puțin, sub control strict. Vedeți voi, pe vremea aceea aveam un centru, luam medicamente normale. Ma ajutam de homeopatie care, desigur, era mult mai blândă și cu mai puține efecte secundare. Era așadar un progres din acest punct de vedere, dar nu prea mult în ceea ce privește nivelul identității și al calității vieții. Nu puteam să ajung la nivelele mai profunde ale problemei mele, miezul de unde au început toate.
Willem: Personalitatea ta era destul de zguduită, s-ar putea spune.
Alfons: Da.
Willem: Îți pierdusei identitatea.
Alfons: Aproape. Eram înstrăinat de identitatea mea. Eram ca un străin pentru mine însumi.
Willem: Ca o situație în care nu-ți poți simți propriul eu?
Alfons: Exact. Este teribil. Dacă cineva mi-ar fi spus atunci: “Îți voi rupe brațele și picioarele dar te vei vindeca în 8 săptămâni și nu o să mai ai probleme“, aș fi spus: “Rupe-le chiar acum.” Fără nici o ezitare aș fi spus: “Rupe-le.” Fiindcă aș fi știut că în 8 săptămâni boala ar dispărea. Pe când așa, perspectiva era că va dura la infinit și nu va trece niciodată. Deci lucram cu lucrurile astea și într-o zi un cuplu a intrat la mine în birou spunând: “Am venit pentru fiul nostru.” Fiul avea șase ani și fusese declarat “posedat” de către doi psihiatri.
Willem: Doi psihiatri spuneau că băiatul era posedat. De către ce? De diavol?
Alfons: Termenul “posedat” implică automat “de către diavol”.
Willem: Psihiatrii așa ziceau?
Alfons: Da. Și am verificat. I-am spus doctorului responsabil de partea clinică: “Verifică povestea asta. Eu nu o cred. În acest moment nu cred așa o poveste. Ce se întâmplă?” I-a sunat pe cei doi psihiatri și ei au confirmat, “Da. Suntem medici la Universitatea Catolică și am fost învățați că omul este alcătuit din spirit, suflet și corp. Sufletul este domeniul nostru de activitate, dar spiritul — ca în acest caz — este treaba unui preot. Și amândoi ne-am îndreptat spre un preot. Băiatul este posedat.” Le-am spus părinților să îl aducă pe băiat. Au sosit și într-adevar băiatul se urca pe perdele, rupea tot, distrugea tot. La un moment dat a rămas în fața mea cu ochii larg deschiși. Pupilele nu îi reacționau deloc. Am luat o lanternă din sertar, i-am pus-o în ochi și pupilele nici nu se mișcau măcar. Rămâneau larg deschise. Lumina nu avea niciun efect.
Willem: Înspăimântător.
Alfons: M-aș fi putut gândi că Necuratul mă privea direct prin ochii aceia. Era înspăimântător. Le-am spus părinților: “Mergeți cu fiul dvs acasă și mă voi gândi la asta. E ceva nou pentru mine.” Nu avusesem niciodată de-a face cu așa ceva. Cunoșteam un preot care fusese numit oficial exorcist al Bisericii Catolice.
Willem: Biserica Catolică are exorciști oficiali?
Alfons: Da. De fapt, fiecare preot poate să realizeze exorcizări. Nu o fac pentru că e ceva atât de aparte. Lasă asta în seama specialiștilor. Și adevărații oameni sunt puși în drepturi direct de la Roma.
Willem: Deci fiecare țară catolică are exorciștii săi oficiali?
Alfons: Doi sau trei. Nu mulți. Ei nu au doar o diplomă în religie ci și în psihologie. Sunt cap de afiș. Acum știu acest lucru, dar atunci nu știam nimic. Sunt experți în probleme esoterice. Ei sunt la Roma. La Roma există biblioteci fantastice unde poți citi despre orice subiect spiritual sau ezoteric. Sunt oameni pregătiți. În tot cazul, am mers să mă întâlnesc cu el și i-am povestit despre băiat. Și m-a întrebat: “Ce ai de gând să faci?” I-am spus că realizez un fel de psihiatrie homeopată la centrul meu. Și el a spus: “Ah, interesant, interesant.” Și mă asculta atent. Dar nu spunea nimic. Și i-am spus: “Vorbim de câteva ore. Acum știi totul despre mine și eu nu știu nimic despre felul în care vezi tu posesiunile și lucrurile astea.” A spus: “Nu e treaba ta. Nu discutăm despre asta. Este tabu. Tabu. Nu vorbi despre asta.” Am spus: “De ce ai vrut sa vin să stăm de vorbă?” “Pentru că voiam să te atrag aici.” “Drăguț,” am spus, “Drăguț. A fost o călătorie lungă. Ok. Mă întorc la birou.” Dar a spus: “Nu, hai să facem un târg. Dacă nu poți să calmezi sau să vindeci băiatul cu metoda ta… Cât timp îți va lua?” “Paisprezece zile,” am spus, “fie merge, fie nu merge.” “Ok,” a spus el, “sună-mă în paisprezece zile. Dacă nu a mers, o să vin să-l ajut pe băiat în felul meu.” “Ok,” am spus, “rămâne stabilit.” Așa că m-am întors la centru, le-am spus parinților că m-am interesat și că avem două posibilități. Ei erau catolici așa le-am zis: “Am găsit un exorcist care se poate ocupa de problema asta. Dar mai degrabă aș încerca eu. Depinde de dvs.” Au spus: “Ocupați-vă dvs.” I-am dat băiatului niște preparate homeopate, i-am trimis acasă și le-am spus să revină săptămâna următoare. Așa au făcut. Ar trebui să știi că băiatul se purta ciudat nu doar în biroul meu. Acasă nu putea fi lăsat singur nici o clipă. Nici în toaletă, nici la culcare. Și dacă îl lăsau singur fie și o secundă devenea diabolic. Strica și distrugea tot. Teribil. Noaptea nu dormea decât în mașină, pe bancheta din spate. Mami sau tati trebuiau să facă cu rândul și să conducă toată noaptea pentru a-i oferi băiatului opt ore de somn.
Willem: Trebuiau să-l ducă cu mașina, altfel nu dormea?
Alfons: Exact. Era singurul lucru care-i oferea odihnă. Și trebuiau să evite semafoarele. Pentru că dacă se opreau la un semafor…
Willem: … se trezea…
Alfons: … distrugea totul. Îți imaginezi deci teroarea în care trăiau acești oameni, teroare non stop. Teroare! Bineînțeles că nu voia să rămână singur nici cu mine. Dar după o săptămână a spus: “Vreau să rămân singur cu Dl. Ven.” Asta era într-adevăr o schimbare.
Willem: O mare schimbare, așa e.
Alfons: I-am rugat pe părinți să iasă din birou. Apoi băiatul a stat în fața mea, a început să plângă și a spus: “Trebuie să îți spun ceva. E vorba despre monstrul ăsta mare, uriaș.” “Ce fel de monstru?” “Păi e pe coperta unei cărți.” “Unde este cartea?”
Willem: Deci văzuse un monstru mare.
Alfons: Văzuse un monstru mare, un monstru teribil care încerca să-l mănânce, să-l devoreze, să-i facă rău. A spus: “Asta e ceea ce văd și de el mă tem așa de tare.” Nu putuse să împărtășească asta psihiatrilor sau psihologilor. Ținuse asta în el. Și acum se confesa și asta în sine era o ușurare. “Când ai văzut monstrul prima dată?” ”La mall. Făceam cumpărături cu mama și aveam doi sau trei ani. ” Mama sa trăsese căruțul în care se afla copilul în fața unui stand de cărți. Și acolo la standul de cărți văzuse monstrul pe o copertă și acolo i s-a imprimat această frică teribilă peste care nu mai putea să treacă. Așa că i-am spus mamei: “Pentru a îndepărta complet fricile fiului dvs, mergeți iar la același mall, la același stand de cărți și dați-i o carte frumoasă, frumoasă. Asigurați-vă că are o copertă drăguță, încântătoare.” A făcut asta și după o săptămâna băiatul s-a intors la școală. Dar povestea nu se termină aici. Uitasem complet despre preot, acel înalt prelat. Nu îl sunasem. Eram foarte ocupat la centru și uitasem. Băiatul era bine; pentru mine povestea se încheiase. Așa că exorcistul m-a sunat și a întrebat: “Ce face băiatul?” Am răspuns: “Bine. S-a întors la școală.” El a zis: “Imposibil.” Am spus: “De ce imposibil?” A răspuns: “După tot ce mi-ai explicat, nu este posibil. Am avut o percepție clară că baiatul era probabil posedat. Cum ai putut să-l faci să se întoarcă la școală așa ușor? Pot să vin eu să te vizitez de data acesta și să vorbim despre asta?” Am spus: “Ok.” Și a venit și am discutat din nou despre metoda mea de lucru. Nu despre a lui.
Willem: Nu ți-a spus nimic.
Alfons: Nimic. Dar la sfârșit a zis: “Eu cred că tu adaugi ceva la tratamente. Fără să știi asta, realizezi un act religios de care nu ești conștient, la un nivel spiritual.” Am spus: “Ok, hai să facem un test.” El a zis: “Iți voi aduce pe cineva să-l vindeci sau să îl mântuiești.” Am spus: “Bine, centrul este deschis oricui.” A adus o doamnă. Și din nou mi-am făcut treaba. Doamna aceasta, care de zeci de ani era sub vraja unei entități, s-a vindecat. Și apoi a adus doi oameni, apoi patru, apoi zece. Nu se mai termina. Apoi a spus: “Alfons, vreau să te inițiez în lumea spirituală.”
Willem: A spus asta un preot catolic?
Alfons: Da. Am întrebat: “De ce eu, pentru că eu nu sunt deloc un practicant catolic. Am credințe foarte liberale despre viață. De ce eu?” A răspuns: “Poate că nu știi, dar ești foarte dăruit, dăruit în mod natural. Și vreau să te învăț tot ceea ce știu.” Am reflectat la asta și nu am spus nu. Așa că a zis: “Mergi acasă și închide centrul.” Îmi cerea mult.
Willem: De ce trebuia să-ți închizi centrul?
Alfons: Mi-a spus: “Tu ai daruri. Darurile pe care le-ai primit gratuit, le oferi gratuit. Am să trimit oameni la tine și vei avea o parohie.” Și asta s-a întâmplat. Firește, oamenii cu care lucrasem la centru, doctorii, nu au fost încântați. Spuneau: “Alfons, merge foarte bine și acum te apuci să faci altceva?” Am spus: “Dacă e adevărat ce a spus preotul, că pot atinge un nivel spiritual pe care nimeni altcineva nu îl poate atinge, sau cel puțin el nu poate, de ce nu? La urma urmei, mai bine înseamnă mai bine.” Și m-am gândit: “Probabil propriile mele probleme sunt la nivel spiritual. Cine știe? Și poate învățând aceste lucruri mă pot ajuta pe mine însumi să fac un pas mai departe. Ori aș putea spune în cunoștință de cauză: nu m-a ajutat deloc.” Și într-adevăr, faptul că am devenit conștient de lumea spirituală și de toate acele lucruri nu m-a ajutat niciun pic.
Willem: Ce ai făcut? Ai călătorit împreună cu el?
Alfons: Mai întâi a venit cu niște oameni la centru când l-am închis. Apoi mi-a mai trimis oameni acasă. Și am călătorit prin Flandra și am dat peste tot felul de situații, manifestări de tip Poltergeist, diferite forme de posesiune, obsesii și chin. Am întâlnit tot felul de lucruri, toate tragice, nimic simplu, totul extrem. Și din nou și din nou, am preluat ceea ce el nu putea rezolva și rezolvam aproape automat.
Willem: Dar putea și el să ajute oamenii?
Alfons: Desigur. L-am văzut făcând lucruri precum rugăciuni deasupra oamenilor. Își punea mâinile pe ei, mântuia oameni care aveau aceeași credință. I-am vazut pe acești oameni schimbându-se. Dar în timp problema revenea.
Willem: Nu era permanent.
Alfons: De cele mai multe ori nu era deloc permanent. De exemplu, preotul le spunea să nu mai ia medicamente și când revenea, trei luni mai târziu, ei le luau din nou. Sau oamenii spuneau că au o entitate în casă. El o alunga folosindu-și ritualurile și aceasta dispărea. Dar după o vreme era mai rău. Și mi-a spus: “La tine e diferit. Pleacă fără ritualuri și nu se mai întorc.” Își dăduse seama imediat că asta e ceva special, ceva ce nu mai văzuse. Însă, dupa cum spunem noi în Flandra: nu poți merge cu sacul în cap. Acțiunile noastre nu au trecut neobservate. Preotul a primit o notificare de la Cardinal, cea mai înaltă autoritate religioasă din țară, să nu mai aibă de-a face cu mine, pentru că nu eram catolic. Eram un fel de eretic. Cred că se temeau de mine și m-au oprit fiindcă făceam lucruri pe care ei nu le puteau face. Și asta nu făcea niciun bine afacerii lor.
Willem: Așa. Deci ai fost izgonit din biserică.
Alfons: Da. Cardinalul i-a scris o scrisoare episcopului spunând: acesta e un eretic, să nu ai de-a face cu el și să nu-i ceri ajutorul. Eu nu trebuia să știu că am fost excomunicat. Voiau să scape de mine. Eram o problemă pentru că nu aduceam oamenii spre creștinism sau catolicism.
Willem: Tu doar îi vindecai.
Alfons: Da. Îi vindecam, îi eliberam, îi ajutam. Pur și simplu, aproape automat. Puteam să înțeleg că subminam autoritatea clericului, sau cel puțin ei simțeau că se va ajunge la asta. Preotul a primit ordine stricte să taie orice legatură cu mine. Și astfel, drumurile noastre s-au despărțit.
Willem: Și nici nu mai aveai centrul…
Alfons: Nici nu mai aveam centrul și nici nu mă simțeam bine, nu-i așa? Eram marele homeopat din Anvers. Toți mă știau. Vindecam oameni, eram un exorcist. Eram de toate. Dar eu insumi nu simțeam nici o îmbunătățire. Nu mă simțeam bine. Este satisfăcător să îi ajuți pe oameni, dar eu aveam astm, aveam alergii, aveam probleme cu inima. Aveam tot felul de probleme. Sufeream de pierderea identității. Firește, fiind ocupat de aspectele spirituale și de homeopatie, am devenit tot mai conștient de felul în care lucrurile sunt interconectate, de felul în care ele coincid. Cum toate coincid. Și în timp ce practicam asta, un bărbat a venit la mine. Și el auzise de mine. Numele lui era Jan. Și Jan a venit la mine cu o problemă spirituală. Era membru al rozicrucienilor. “Alfons,” mi-a spus, “am un înalt nivel de inițiere. Dar asta nu e o binecuvântare. Mă omoară. Mi-a îndepărtat soția și copiii. Îmi aduce doar nefericire și vreau să ies din asta.” I-am răspuns: “Știu și alte persoane care sunt rozicrucieni și nu au aceste probleme.” “E ceva ce ține de inițieri,” mi-a spus. “Mă poți ajuta?” Am spus: “Lasă-mă să încerc.” După două, trei luni, era ’’de-programat’’ de credințele sale false și ducea din nou o viață normală. Niciodată nu l-am întrebat ce profesie avea. Tot ce știam era numele lui mic: Jan. John, în engleză. Și Jan m-a întrebat: “Pot și eu să te ajut cu ceva?” Eu am o minte pragmatică, sunt inginer, așa că l-am întrebat: “Ce ești tu? Ce știi să faci?” Mi-a răspuns: “Ce dorești de la mine?” Am spus: “Ei bine, eu sunt talentat în homeopatie și am această viziune spirituală. Dar problema e că eu însumi nu mă vindec deloc.” Și atunci ceva m-a izbit- ideea că dacă mă controlez pe mine însumi, lucrurile se vor îmbunătăți. Fiindcă, de fapt, spunând: Eu nu sunt complet în mine eu însumi, înseamnă că spun că nu controlez lucrurile. Așa că i-am spus: “Totdeauna am controlat lucrurile, fabricile, automatizarea, totul. Controlul e specialitatea mea. Dacă mă pot controla pe mine însumi, cred că voi face progrese reale și mă voi regăsi pe mine însumi.” Și el mi-a zis: “Asta e complicat.” Am stat mult timp de vorbă. Și s-a dovedit că și el era un homeopat omologat. Și nu doar asta. Era și alchimist. Mi-a spus: “Lucrurile despre care vorbești nu pot fi niciodată atinse prin homeopatie.” Avea și un doctorat în chimie, unul strălucit, că tot veni vorba. Fusese director de centrală nucleară. Un om foarte priceput. Și mi-a spus: “Atât cât mă pricep eu la chimie, îmi dau seama că nu e suficientă. Cred că alchimia te poate ajuta. De asta ai nevoie.”
Willem: Alchimie. Știa și asta.
Alfons: Am întrebat: “Cunoști așa ceva?” Crezusem că viața mi s-a schimbat când am dat peste cunoștințele despre posesiune. Și iată pe cineva cu un discurs medieval despre alchimie. Dar am ascultat cu atenție. Mi-a spus: “Da, sunt doctor în chimie și alchimist de asemenea. Practic de mulți ani și am avut multe rezultate bune.”
Willem: Ca director de centrală nucleară nu putea fi un țicnit.
Alfons: Nu. Mai târziu am aflat că alchimiștii din toată lumea se întâlnesc din când în când. Erau vreo 10 sau 12, toți având doctorate. Erau doctori în fizică sau în altceva. Unii aveau câte două sau trei doctorate. Nu erau fitecine.
Willem: Și practicau și alchimia pe lângă asta.
Alfons: Da. Pe lângă asta. Jan nu se implicase în alchimie atât de mult din pricina aspectului său ezoteric. Mi-a zis: “Hai să vorbim despre asta.” Și nu a fost vorba doar despre: “Hai să vorbim despre asta”. A rămas cu mine aproape cinci ani. A fost o discuție lungă. Uneori ne opream din vorbit pe la 3 sau 4 dimineața.
Willem: Locuia la tine?
Alfons: Ei bine, aveam o magazie mică în gradină și acolo locuia și-și avea laboratorul. Așa că trăiam în mod separat pe aceeași proprietate. El a fost cel care mi-a spus despre filozofia din spatele alchimiei, în special ceva ce e fundamental în munca mea actuală cu preparatele VEN 28. Mi-a zis: “În toate aspectele materiale avem de-a face cu spiritul, sufletul și corpul. Să-ți dau un exemplu: un pahar cu vin. Noi vedem doar lichidul, vinul. Este corpul care a luat ființă prin fermentarea strugurilor. Și totuși în vin există doua corpuri subtile pe care nu le vedem deloc: spiritul și sufletul. Oricine poate să distileze spiritul. Dar dacă distilezi alcoolul din vin, separi spiritul de corp.”
Willem: De aceea numim alcoolul ’’spirt’’.
Alfons: În germană se numește ‘Weingeist’. Spiritul vinului. În olandeză, alchimia se numește ‘Al-scheikunde’, mi-a zis Jan, ceea ce înseamna: arta separării tuturor lucrurilor. Primul lucru pe care îl faci în alchimie este să separi lucrurile: spiritul, sufletul și corpul. Corpul îl poți vedea cu ușurință, dar nu vezi lucrurile invizibile care determină calitatea. Nu vezi alcoolul din vin, care este spiritul. Nici nu vezi sufletul, care de asemenea, contribuie la calitatea vinului.
Willem: Deci alcoolul este spiritul, dar care este sufletul?
Alfons: Mi-a dat un exemplu. El mi-a arătat cum trebuie să începi să lucrezi cu el doar după ce alcoolul este separat de lichid. Sufletul este încă în corp. Cum scoți sufletul? Este un procedeu foarte complicat și rafinat. Încălzești vinul foarte lent și apoi începi să lucrezi cu cele patru elemente (pământ, apă, foc, aer). Acest proces alchimic ia mult timp și rezultă în cristale uluitor de pure și de albe. Cu adevărat speciale. Și acesta este sufletul vinului. Deci există spiritul invizibil și sufletul. Și de fapt aceste lucruri invizibile controlează vizibilul. Asta mi-a sunat familiar. Părea evident. Invizibilul controlează vizibilul. Asta se întâmpla când eu, ca inginer, lucram cu procesele automatizate. La început aceste procese foloseau tehnologia pneumatică. Aer comprimat. Nu poți vedea aerul, deși el împinge și mișcă lucrurile și deschide valvele: invizibilul controlând vizibilul. Mai târziu, au apărut sistemele electronice, acum folosite pe scară largă. Din nou, electronii nu se pot vedea. Si vezi ce se produce…
Willem: … realizezi că e acolo, dar nu e ceva ce poți să vezi.
Alfons: Dacă pui ștecherul în priză, nu vezi curentul. Încearcă să convingi un copil că e ceva acolo. Poți încerca oricât, el nu va vedea nimic. Trebuie să pui ceva în dispozitiv pentru a obține un mic șoc. Și faptul că nu poți vedea invizibilul cu ușurință nu înseamnă că nu există o doză de control. Și atunci mi-am spus: “Acum am ceva de care să mă leg. Asta e profesia mea. Controlul lucrurilor, pneumatica, electronica, telemetria reprezentau meseria mea.” Și mă simțeam bine în legatură cu asta. Dacă puteam face această parte a mea invizibilă să controleze vizibilul, fizicul, să spunem, atunci puteam să fac lucruri bune. Mă puteam regăsi, puteam recâștiga controlul, să-mi controlez viața, să o iau de la început. Ca inginer cunoșteam formulele, corelațiile cibernetice, tehnicile de corelație. In 1973, afacerea familiei mele era în domeniul construcției proceselor computerizate. Ne foloseam propriile computere, deci eram destul de pricepuți. Și mă gândeam: dacă acum aș putea să mă auto-controlez, ar putea fi o cu totul altă poveste.
Willem: Cu totul alta, într-adevăr.
Alfons: Știam că aș fi capabil să mă regăsesc și să funcționez din ce în ce mai bine. Vorbeam mult despre alchimie, Jan și cu mine. El făcea preparate, le încercam pe mine și nu prea vedeam efecte. Nu spun că alchimia nu e eficientă. Pentru unii merge bine, pentru alții nu. Dar îi lipsesc rezultatele sistematice.
Willem: Nu te poți baza pe ea.
Alfons: Nu, nu poți. Și când vorbești despre asta, întâmpini rezistență, oameni care gândesc: “Alchimiștii ăia sunt vrăjitori.” Oricum, pe mine m-a condus spre o înțelegere fundamentală a faptului că invizibilul controlează vizibilul, ceva ce cunoșteam din profesia mea. Întrebarea era: cum pot să transpun și să folosesc această informație invizibilă în mine însumi astfel încât să mă controleze. Ca să scurtez povestea, am descoperit răspunsul după multe încercări nereușite… aflam asta, încercam cealaltă, descopeream cum funcționează. Și când spun ,,descopeream ” mă refer la ceva ce nu e nou, nu e o invenție. Nici măcar o descoperire. Este chiar acolo. Trebuie doar să întinzi mâna și să iei. Pentru a face asta trebuie însă să fii gata să iei. Trebuie să fii pregătit, să te gândești la asta, să o asimilezi, să ajungi la nivelul lui vreau s-o găsesc, trebuie s-o găsesc.
Willem: Deci nu l-ai descoperit prin alchimie sau homeopatie.
Alfons: Lucrurile astea mi-au dat niște idei fundamentale: “Tot ceea ce există, o moleculă, un atom, există în corp, spirit și suflet. Totul, de la cel mai mic până la cel mai mare lucru pe care ți-l poți imagina, există în corp, spirit și suflet.” Dar ceea ce mi-a deschis ochii a fost: “Invizibilul controlează vizibilul.” Și atunci am știut: asta mi-e profesia! Ce facem chiar acum, de exemplu, înregistrând acest interviu? Ne înregistrăm vocile. Nu le poți vedea, nu le poți prinde, dar de fapt ele călătoresc prin spațiu. Invizibile. Vocile noastre sunt transportate de fire, le înregistrăm, fără a vedea cum se întâmplă asta. Totul e abstract, foarte abstract. Depozităm abstractul pe un purtător și îl livrăm ascultătorului într-un mod cât se poate de real. Oriunde ești ascultând acest interviu, citindu-i transcrierea, te alături realității lui Willem și a mea. Nu e magie, e știință. Este invizibil, dar nu magic. Desigur, știința clasică, preocupată doar de ideile materialiste, a avut întotdeaua dificultăți în a înțelege asta. Dar în fiecare zi avem de-a face cu situații în care invizibilul controlează vizibilul, fizicul, tangibilul.
Willem: Zilele astea,în știința medicală, se vorbește din ce în ce mai mult despre influența convingerilor și ideilor; că de fapt din ce în ce mai mulți oameni mor din pricina diagnosticului decât din cauza bolii. Dacă afli că nu există nici o speranță, întregul sistem imunitar scade cu 80%. Acest concept ca o convingere, o idee sau o mentalitate te poate îmbolnăvi, este cel puțin un indicator în direcția că invizibilul controlează vizibilul. Fiindcă o idee este abstractă. Nu poate fi văzută.
Alfons: Dar asta este o interpretare greșită a ideii. Este o exagerare. Firește, convingerile te pot ucide. Firește, o interpretare eronată a ceva te poate devia. Dar acest lucru nu ar trebui să fie folosit ca o scăpare. Să ne gândim de pildă la fondatorul homeopatiei, Samuel Hahnemann. Era un geniu. Nimeni nu neagă asta, omul era genial. Felul în care lucra, organiza sau descoperea lucruri… era genial. Jan, alchimistul, este și el genial. Dar treaba asta nu are, în ea însăși , nici o valoare. Hahnemann era la aceeași școală de alchimie cu Hufland, tot un neamț. Hufland avea tot felul de învățăcei în ale alchimiei în jurul lui, iar Hahnemann nu era printre cei mai buni în ceea ce privește vindecarea. Și fiindcă nu putea să vindece oameni cu preparatele sale alchimice, i-a spus lui Hufland: “Totul e în minte.” Și Hufland i-a spus: “Ieși din laboratorul meu. Daca nu poți vindeca, fii destul de umil să recunoști că nu poți și apoi continuă să încerci. Dar nu da vina pe minte.”
Willem: Pe minte și gânduri.
Alfons: Și acum noi facem aceeași greșeală cu medicina clasică, obișnuită. Dacă vorbești cu un psihiatru (ceea ce eu fac, având tot felul de specialiști care colaborează cu mine), toți vor confirma: la nivel de diagnostic, facem o treabă fantasică și știm exact ce se întâmplă, dar când vine vorba de practică, nu știm aproape nimic.
Willem: Iar ceea ce funcționează e de obicei un placebo.
Alfons: Care, bineînțeles, funcționează datorită sugestiei. Așa că se spune acum: “Totul e o sugestie.” Dar ei fac aceeași greșeală ca Hahnemann. Fiindcă sunt incapabili, fiindcă le lipsește puterea de a vindeca, ei spun că de vină e mintea. Să zicem că un bărbat face un ulcer imens la stomac. El este camionagiu, un bărbat mare, puternic. Când cancerul nu poate fi vindecat, omul cade în depresie fiindcă are trei sau patru copii și își spune: “Voi muri. Ce se va întâmpla cu soția și copiii mei?” Situația devine un cerc vicios. “Ai ulcer fiindcă ești deprimat”, i se spune. Nu există niciun tratament fiindcă ei dau vina pe cancer sau pe atitudinea mentală. La fel stau lucrurile cu principiile New Age. Totul se reduce la ceea ce e între urechi. Fie mintea domină materia, fie provine din spirit. Ceea ce nu e realist.
Willem: Cel mult, e doar o parte…
Alfons: Este o parte. Nu am încă suficientă experiență pentru o privire de ansamblu bine fondată, dar din experiența pe care o am aș putea spune că 80% provine din fizic, 10% din psihosomatic și un mic procent din spirit. Desigur, dacă nu poți determina care din cele trei este cauza, cu siguranță vei aplica tratamente greșite, așa cum am pățit și eu, sau un băiat de 6 ani, așa cum pățesc mulți oameni. Să vă dau un alt exemplu: O doamnă intră în biroul meu. De 25 de ani suferea de psihoză ciclică. Ce înseamnă asta? Vorbește normal, cum vorbim noi acum și deodată spune: “Ah, o portocală. Eu sunt Sissy, împărăteasa Austriei.” Timp de jumătate de oră înșiră nonsensuri și apoi își revine, pur și simplu, și vorbește din nou normal. Suferea de asta de 25 de ani și de 15 ani evident era tratată pentru pshihoză. Am întrebat-o: “Ce s-a întâmplat acum 26 sau 27 de ani?” “Ah,” a spus ea: “Am avut o anexită îngrozitoare.” Ovarele i se inflamaseră. I-au fost prescrise antibiotice. ’’Iar la scurt timp după ce inflamația a cedat m-am îmbolnăvit de psihoză.” Ce am făcut în acest caz? I-am dat un preparat. Forma subtilă a bolii era încă acolo. Spiritul și sufletul. Ea nu depășise boala invizibilă. Asta o deranja. Eu puteam vindeca formele subtile ale bolii. Și după patru sau cinci zile de când a început să ia preparatul, a început să elimine chestii îngrozitoare. Și așa s-a sfârșit psihoza.
Willem: Deci când boala a dispărut la nivel fizic, la nivelul sufletului ea poate încă să persiste.
Alfons: Da. Și așa se întâmplă în mod obișnuit, doar dacă nu cumva formele tale invizibile, aspectele subtile, controlează situația. Dacă eșuează, capeți tot felul de boli cronice, precum astmul tău care a început ca un fel de infecție pe când erai un bebeluș. Doctorii le alungă cu te miri ce. La tine, fiind începutul antibioticelor, au folosit antibiotice. Corpul bolii a fost frânt de antibiotice, celulele albe l-au distrus, timp în care sufletul și spiritul s-au scurs. Când spiritul și sufletul scapă, propriul tău spirit și suflet trebuie să învingă boala. Dar atunci când nu sunt destul de puternice, eșuează. Și așa se face că te îmbolnăvești de astm sau de tot felul de boli cronice. Nu te simți niciodată bine, ești mereu extenuat. Un psihiatru olandez renumit m-a rugat să țin un discurs pentru doctorii din clinica lui: 30 de medici, doctori holistici și psihiatri. Și am zis: “Lăsați-mă să procedez cum doresc eu o dată și lăsați-mă să administrez preparatele mele. Și doar prin tratarea acestor forme subtile ale bolilor, formele lor invizibile, spiritul și sufletul lor, vă asigur (și vă dau și scris) că 60% din pacienții dvs de la psihiatrie se vor întoarce acasă imediat apoi, sau în șase luni. Doar cei rămași vor necesita atenția dvs.”
Willem: Din nou formele subtile pe care un diagnostic tradițional nu le depistează.
Alfons: Nu, fiindcă sunt invizibile. Așa cum nu poți vedea alcoolul sau cristalele din vin. Cristalele nu sunt acolo. Doar un proces îndelungat le va scoate la iveală. La fel și sângele. În sânge, de asemenea, se formează cristale fiindcă sângele este izvor, căldură, un flux în care formele subtile se ating unele de altele. Înțelegi ce vreau să spun? Aceste procese alchimice au permanent loc în sângele și corpul nostru, eliberând întotdeauna sufletul și spiritul, asigurându-se că depășim anomaliile și bolile. Dacă dau greș, poți muri, sau formele subtile, invizibile ale bolii te îmbolnăvesc. E atât de simplu. Să ne gândim la virusul HIV. Luați o ceașcă de apă îmbibată de miliarde de viruși HIV. O picătură de clor îi va omorî pe toți. Nu mai rămân niciun fel de viruși HIV? Nu, nu e așa simplu. Fiindcă clorul nu omoară decât corpul.
Willem: Dar nu și sufletul și spiritul.
Alfons: Exact. Nu și sufletul și spiritul. Și când virusul HIV există în corpul uman, acelui corp îi ia mult timp să învingă spiritul și sufletul bolii.
Willem: Dar cum detectezi spiritul și sufletul rămase?
Alfons: Ei bine, tu îmi spui că ai astm și când ai fost copil ai avut herpes, care e un fel de ciupercă, un fel de boală de piele. Cunosc legatura dintre ele. Cât timp o suprimi pe una dintre ele, o stârnești pe cealaltă. Preparatele mele gestionează forma subtilă a bolii și astmul dispare. La fel se întâmplă cu multe alte lucruri. Dă-mi voie să dezvolt cazul vinului. Dacă cel puțin 60% din toate bolile sunt bazate pe aceste forme subtile ale bolilor invizibile, cele 40% rămase sunt legate de conflicte, conflicte religioase, de pildă, ori poate ești umilit de șeful tău, sau de cel cu care ești căsătorit; poate suferi de pe urma unor experiențe traumatice, o lovitură la cap sau un șoc electric ca în cazul meu. Asta e o traumă. Experiența traumatică sau conflictul se vor fixa în creier. Înainte să se fixeze, se traduce într-o formă subtilă. Am un exemplu foarte bun. Unii oameni se intoxică cu metale grele. Li se prescriu oxidanți și mai știu eu ce pentru a le elimina din sistem. Să presupunem că corpurile lor fizice au ieșit din sistem dar formele subtile rămân. Poți deveni alergic de pildă la nichel, la amalgamul din plombe. Nu le mai poți suporta. Așa că atât timp cât trăiești cu formele subtile ale acestor metale grele, amintirea energetică a metalelor rămâne vie.
Willem: Ai putea spune că doar un mic fragment din ADN, care este acum intens studiat, este vizibil?
Alfons: Trei la sută.
Willem: Trei la sută? Și restul, care ne controlează complet, este reprezentat de spirit și suflet?
Alfons: Aproximativ 97 la sută este invizibil. Și controlează vizibilul. Și, desigur, poți interveni în ADN. Manipularea genetică e bună. Să spunem că un copil are o anumită boală. Este vorba de gena numărul cutare. O îndepărtăm, o înlocuim cu gena corectă și copilul se va vindeca. Minunat. Nici o problemă. Asta e știința; e bună. Dar se poate face ceva privitor la control? Să luăm de exemplu metabolismul. Există trei lucruri care intră și trei care ies. Cele care intră sunt (1) aerul pe care îl respiri, (2) mâncarea pe care o mănânci. Și apoi (3) câmpul care ne înconjoară: electricitatea, câmpurile electro-magnetice, influența planetelor și stelelor și așa mai departe. Acestea sunt cele trei lucruri care intră. Apoi există cele trei lucruri care ies. (1) Combustia aerului și a hranei îți oferă energie; (2) îți oferă regenerare, și (3) produce deșeuri, toxine care trebuie eliminate — urina, fecale și transpirație. Dacă metabolismul nu funcționează optim, poți ingera fructe, poți ține dietă și poți lua suplimente nutritive pentru tot restul vieții și tot nu te însănătoșești dacă controlul metabolismului nu este așa cum trebuie. Din nou, tot ce intră și iese este coordonat de sistemul de control. Dacă mănânci prea mult, sistemul de control se asigură ca excesul este eliminat prin transpirație sau într-un alt fel. Nivelul tău de PH este foarte fin reglat de oxigenul sau dioxidul de carbon din sânge. Totul este controlat în cele mai mici detalii. Este cel mai nemaipomenit control pe care ți-l poți imagina. Și totul este invizibil, precum pneumatica sau electronica. Nu le vezi cum funcționează, dar funcționează.
Willem: Nu ar trebui ca abordarea ta să funcționeze și pentru plante și animale?
Alfons: Nu prea am lucrat cu plantele, dar trebuie să funcționeze și în cazul lor. Funcționează la orice. La animale merge foarte bine. Am făcut multe teste pe vite. Am colaborat cu un fermier și am obținut rezultate foarte încurajatoare la vite. Totul s-a făcut cu preparatele și metodele mele. Fără vaccinuri, fără antibiotice, doar preparatele mele. Am început cu vitele obișnuite pe care le are oricine și patru ani mai târziu fermierul a câștigat toate premiile întâi din Belgia cu vitele sale. Am dezvoltat o tehnică de tratare a embrionilor și de reimplantare a lor. Am fost primii care am avut un succes real în această direcție. A funcționat ca prin magie. Funcționează de fiecare dată. În curând vitele s-au putut înmulți rapid. În mod obișnuit e nevoie de generații întregi pentru a obține vite mai bune. Noi am reușit în patru ani. Și tehnic vorbind, e vorba de știință. Și apoi, desigur, veterinarii au venit și au spus: “Haideți să lucrăm împreună” fiindcă este ceva deosebit. Și eu am spus: “Lucrez doar cu fermierul acesta, fiindcă vreau să învăț și să arăt și să experimentez felul în care merge treaba și dacă merge.” E dificil să sugestionezi o vacă sau să îi dai un placebo.
Willem: La fel și cu copiii mici…
Alfons: …sau cu oamenii aflați în comă sau cei cu Alzheimer. Nu îi poți prosti. Oamenii cu Alzheimer sunt readuși la realitate într-un fel minunat când iau preparatele mele. Vedeți, sunt posibile atât de multe aplicații benefice. În orice caz, ca să îmi continui povestea, am făcut hompeopatie, am făcut alchimie, dar eu personal nu m-am simțit mai bine. Așa că am încheiat acele capitole. Și atunci a survenit descoperirea. Într-o zi am avut o experiență extraordinară. Stând acasă, mă gândeam la toate aceste lucruri, cum se leagă între ele, cum invizibilul controlează vizibilul și cât de bine ar fi dacă aș putea stăpâni acest lucru spre beneficiul ființei umane. Am ațipit gândindu-mă la asta. Intri într-o stare specială… Și brusc am început să înțeleg lucruri. De exemplu mi-am dat seama că în timpul evoluției de milioane și milioane de ani, a existat o vreme când plantele se înmulțeau. Creșteau, se reproduceau. Și nu aveau dușmani. Apoi, într-o zi — vă prezint doar o imagine — un animal se târăște din mare și mănâncă planta. Înainte să fie mâncată, planta se panichează. Așa că data viitoare când animalul se târăște din mare, toate plantele din zona plantei mâncate se panichează. “Oh, atenție! Vom fi mâncate.” Atunci principiul ordinii superioare mi-a fost revelat: super-controlul, master-controlul. (În tehnica controlului avem ordine diferite de control: principal și secundar, master-control și slave-control). Master-controlul amorsează o informație invizibilă în acea plantă pentru ca ea să-și depășească frica de moarte. Și eu am frici, fobii. Și mi s-a arătat că, amorsând invizibilul, master-controlul programează această informație în cazul plantei. Și m-am gândit: “Nu ar fi frumos dacă aș putea scoate acea informație invizibilă din plantă pentru a o folosi pentru mine însumi? Probabil că fricile mele ar dispărea. Sau, mai degrabă, aș deveni capabil să le controlez.” Frica nu dispare niciodată, dar controlând-o, totul se schimbă. Nu-i așa, Willem?
Willem: Absolut.
Alfons: Am fost entuziasmat de idee. Dar ca inginer, eu sunt un pragmatic. Am zis: “Ok, toate bune și frumoase, dar arată-mi. Arată-mi cum să fac asta. Cunosc preparatele homeopate, pe cele alchimice și acum sunt destul de priceput pentru acest tip de preparate.” Și mi s-a arătat; într-un fel sau altul. Când spun: “mi s-a arătat,” vreau să spun că am înțeles cum să fac asta. Nu am spus nimic, nu am auzit nimic. Pur și simplu mi-am dat seama cum se face.
Willem: Nu a apărut vreun zeu spunând: “Alfons, îți voi spune cum să procedezi.”
Alfons: Nu! Niciun mesager din rai. Nu, doar o înțelegere. De tipul: “Așa voi proceda.” Și așa s-a întâmplat: am încercat, am preparat, am folosit și opt zile mai târziu îmi puteam controla fricile. Fricile nu dispăruseră complet, dar recăpătasem controlul asupra lor. Și am început să mă pot controla din ce în ce mai bine. Următorul lucru pe care l-am gestionat a fost astmul. Ca și tine, avusesem astm toată viața, cu un atac sever în fiecare noapte. Din nou, am luat informația subtilă, invizibilă, am preparat-o în felul în care înțelesesem să o fac și astmul mi-a dispărut după câteva săptămâni. Un astm de durată, de treizeci, patruzeci de ani. Și apoi, problemele cu inima. Am o valvă care nu funcționează cum trebuie. Am suferit un atac de cord. Și am fost, din nou, capabil să mă vindec. Și atunci am realizat că această Viziune a Evoluției’’, cum s-ar putea numi și care acum este și numele fundației pe care am creat-o, această “Viziune a Evoluției“ îmi arată mult mai mult. Mi-am zis: “Nu le mai spune oamenilor că au fobii, ci spune-le: ai o problemă cu un aspect de tip plantă. Când pui în legătură problema emoțională cu evoluția, este la nivelul plantelor.”
Willem: Evoluția a început cu un big bang sau cu un foc?
Alfons: Cu sunetul. La început a fost Cuvântul. Citești despre asta în Scripturi, în Vede, peste tot. Și mi s-a arătat că este vorba de sunet. Am înțeles asta. Sunetul, așa cum vorbim noi aici, are nevoie de spațiu. Fără spațiu, sunetul nu poate fi transmis. Așa că al doilea aspect este spațiul. Sunetul și spațiul se unesc într-un fel de nuntă mistică, care e cel de-al treilea aspect: focul. Deci avem sunetul, spatiul și focul. Și focul — dacă spun foc trebuie să înțelegi foarte bine că el nu doar distruge, ci și creează. Soarele de pildă este un foc care favorizează creșterea. Suntem obișnuiți să gândim în termeni negativi, dar focul nu este doar distructiv. Dacă văd pe cineva cu artrită, cu degetele deformate și inflamate, îmi dau seama că procesul trebuie stopat fiindcă focul din acea persoană a scăpat de sub control. Îi dai informația “foc” și artrita este stopată. Ori de câte ori observ deformații sau creșteri în exces, lucrez cu aspectul-foc. Le poți desigur spune persoanelor care au fobii: “Este ceva mental.” Dar nu e așa. Ai nevoie de informația unei plante. Este aspectul-plantă. Planta din interiorul tău a scăpat de sub control.
Willem: Deci noi toți avem un aspect-plantă pe dinăuntru?
Alfons: Noi avem doisprezece aspecte evoluționiste în noi. Sunet, spațiu, foc, lumină, elemente, materie, organisme, plantă, animal, uman, comunicare și planificare. Prin “elemente” înțeleg elementele chimice din tabelul lui Mendeleev. Să zicem: avem niște oameni care suferă de hernie de disc. Discurile lor sunt deteriorate. Am înțeles — niciodată nu spun: “am descoperit” — că printre cele 100 de elemente din tabelul lui Mendeleev, există un catalizator. Dacă acest catalizator nu este destul de disponibil în informația ta, într-o formă subtilă, întregul disc se va rupe. Când îl suplimentezi, procesul este stopat. Și am văzut discul reconstruindu-se, încet, dar sigur. Așa că mulți oameni cu probleme de spate vin la mine. Le dau acest catalizator, desigur într-o formă subtilă, invizibilă. Și nu doar că procesul distructiv este stopat, dar dacă acorzi timp și continui să iei preparatul, discurile se refac.
Willem: De unde știi ce au nevoie oamenii?
Alfons: Mă acordez cu ei pentru a vedea dacă problema are o bază spirituală, psihologică sau psihosomatică. Sau dacă este doar ceva fizic. În acest caz, doctorul dă diagnosticul, nu eu. Dacă problema este fizică, ca in cazul reumatismului, diagnosticul cade în responsabilitatea medicului sau a reumatologului. Ei îmi spun. Și dincolo de asta, eu pot discerne imediat dacă este ceva spiritual, psihologic sau psihosomatic. Și asta e tot.
Willem: Și atunci le trimiți aceste pastiluțe rotunde; nimic chimic, nu un medicament obișnuit…
Alfons: Exact — granulele sunt făcute din lactoză. Informația este în interiorul acestor granule de lactoză. Ele transportă informația, precum ,,cărăușul’’ pe care îl avem aici- firele care transportă informația vorbită. Pentru a shimba informația, fie vizibilă fie invizibilă, ai nevoie de un vector.
Willem: Și apoi timp de o lună, 28 de zile, ei iau aceste granule, una sau mai multe, și asta e tot.
Alfons: Asta e tot.
Willem: Și ce se întâmplă când le dai această informație nouă sau diferită?
Alfons: Se restabilește controlul.
Willem: În sistem?
Alfons: Nu, nici măcar nu influențez sistemul. Este vorba de informația ce restabilește controlul sistemului de control. E ca și cum ai oferi informație nouă ADN-ului. Intră prin aspectul sunet, este transportat prin spațiu, foc și toate celelalte aspecte evoluționiste până ajunge la aspectul uman, adică ADN. Cele 96 sau 97 procente din informația adunată în jurul ADN-ului fizic primește informație nouă. Și tu recâștigi controlul.
Willem: Și care sunt implicațiile acestui fapt?
Alfons: Sunt trei: multe dintre boli dispar; nu toate, dar multe. Chiar mai mult (fiindcă controlul informației este restabilit), viața începe să meargă mult mai bine. Sistemul tău de comunicare este recalibrat, ești în acord. Există o comunicare internă echilibrată între celulele și ADN-ul tău. Urmează o comunicare echilibrată între tine și mine, între tine și ceea ce te înconjoară, fiindcă acea informație — și știu bine ce spun — este atât de inteligentă încât poate re-aranja și circumstanțele exterioare.
Willem: Corect.
Alfons: Să zicem că șeful tău te urăște și niciodată nu faci nimic bine. Nu poți nici comunica cu el fiindcă este prea morocănos. Nu te lasă să vorbești. Și atunci iei pastilele acestea și sistemul de comunicare este îmbunătățit. Începi să controlezi, iar acest tip de informație este împărtășit cu acest fel de oameni. Așa că brusc mergi la el, fiindcă te-ai schimbat, sistemul tău de informație este curat acum și îi spui “Trebuie să vorbim.”
Willem: Și el te ascultă.
Alfons: Te ascultă. Și spre marea ta surpriză, îți spune: “Oh,îți voi mări salariul și îți voi acorda o poziție mai bună” așa că și circumstanțele exterioare sunt controlate. Și mai e ceva — așa cum ai spus la început, Willem, ăsta e cel mai bun lucru. Inteligența preparatelor este atât de înaltă încât te reconectezi încet cu originea, cu autenticitatea, cu tu cel adevărat. Prima dată când te-am văzut, Willem, ți-am spus: “Nu numai că ai astm, suferi și de lipsă de spațiu.” Și acum, doi ani mai târziu, poți să-ți observi spațiul și oamenii din jur… există mai mult spațiu în viața ta.
Willem: Perfect adevărat. Am văzut ceva asemănător întâmplându-i-se surorii mele. Și ea avea un astm foarte puternic. Ea este designer de costume pentru scenă și niciodată nu era plătită cât merita. Era subevaluată și nu putea să vorbească despre asta. Și acum nu numai că i-a trecut astmul, dar toată personalitatea i s-a schimbat. Cere tarife mai mari și le obține. Este uimită de forța ei interioară.
Alfons: Cunosc un homeopat, unul dintre cei mai renumiți din Olanda. A participat la unul din cursurile mele și mi-a spus: “Când te aud vorbind, îmi vine să mă las de meserie.” El e mai mult sau mai puțin de vârsta ta, aproximativ 60 de ani. Și-a devotat viața homeopatiei; e un adevărat personaj. Nu s-a căsătorit niciodată, pentru a se putea devota profesiei. Și mi-a spus: “Când te aud vorbind, mai bine m-aș opri.” Am spus: “Nu trebuie să te oprești. Fă tot ce poți. Dar haide să facem un târg. Lasă-mă să vin cu tine să-ți scanez pacienții.” El este renumit pentru rezultatele în lupta cu cancerul. “Haide să ne acordăm o zi pentru a scana împreună pacienții. Apoi eu voi face o evaluare.” Am întâlnit zece pacienți, toți în stadiu terminal, cazuri foarte grele, cancer, leucemie etc. Și vă spun, scorul lui a fost zece din zece în ceea ce privește diagnosticul fizic. Dar în nouă cazuri din zece, greșea pe partea spirituală, psihosomatică sau psihologică. Așa cum obișnuiam și eu să fac, modifica homeopatia dar fără să știe în ce fel fiindcă nu putea determina cauza invizibilă. Și doar prin discernerea cauzelor acestora, prin determinarea aspectului implicat (aspectul foc sau plantă, psihosomatic sau altul) ești cu adevarat capabil să vindeci. Să luăm copiii cu dificultăți de învățare, căci sunt din ce în ce mai mulți. Majoritatea nu pot trece de la emisfera stângă la cea dreaptă. Își folosesc fie partea emoțională, fie pe cea rațională. Nu pot face prea bine trecerea. Așa că profesorii spun: “E un băiat leneș. Nu vrea să studieze.” Nu este adevărat! Dacă le restabilesc legătura între emisfere, ei pot învăța la fel ca oricine altcineva.
Willem: Și oamenii cu insomnii, dureri de cap, acest fel de lucruri…
Alfons: Ei bine, în cazul celor cu tulburări de somn trebuie să discerni între diferitele cazuri de insomnie. Cineva nu poate dormi din cauza unei anxietați spirituale? Este o anxietate spirituală sau psihologică? Este o anxietate cauzată de stres ceea ce ține acea persoană trează? Nu se poate generaliza… Uneori este anxietate spirituală ca în cazul băiatului care a văzut monstrul la mall. În acest caz, psihiatrul a avut dreptate, era ceva spiritual. Imediat ce băiatul a fost eliberat de frică, sufletul său fiind pur și bun, el nu a mai avut nici o problemă psihologică. Așa că trebuie să vezi ce se întâmplă. Trăim într-o perioadă în care din ce în ce mai mulți oameni achiziționează soluții de tip New Age. Soluții, provocare spirituală. Mulți se ard singuri. Se îndepărtează de sinele lor. Vor ajutor. Le pot da preparate pentru a le da un impuls mental, pentru a-și depăși nevoia de a se mișca prea rapid în spiritual, de a supra-compensa sau de a se rătăci complet. Pentru a privi în ansamblu… nu știu, Willem. Dacă oamenii ar începe să mă sune chiar acum doar pentru astm, aș putea să fac un remediu standard de 28 de zile pentru această problemă. În practica mea de până acum, au existat doar câteva cazuri psihologice de astm, fără forme subtile ale bolii. Nu există. Și din nou, dacă astmul este o problemă mentală, necesită un tratament psihologic. Dar în 99 la sută din cazuri, astmul este o formă subtilă de boală. Așa că, cu o cură standard de 28 de zile cred că poate să apară o ameliorare. Sunt sigur. Și aproape oricine se vindecă. Dacă astmul este complicat de emfizem, e nevoie de mai mult timp pentru recuperarea plămânilor. Dar nu e astm ci alt tip de problemă. Copiii cu dislexie, dificultăți de învățare, sindrom Down și mai recent și cu autism, se recuperează după ce mă acordez cu ei și îi reglez. Au altă viață și acest lucru mă face foarte fericit.
Willem: Li se îmbunătățește calitatea vieții.
Alfons: Exact. Și copiii dislexici nu mai sunt depășiți de colegii lor sclipitori și care excelează. Și mai este, desigur, și predispoziția spre osteoporoză. Sistemul hormonal trebuie să fie controlat. Întregul sistem hormonal este controlat de invizibil. Și știu exact ce să fac pentru a-l controla. Avem femei care intră la menopauză. Multe dintre ele gândesc: “Nu valorez nimic. De ce mai trăiesc?” Devin deprimate. Le acordez, restabilesc controlul sistemului lor hormonal. Se revitalizează și nu mai fac osteoporoză. Această metodă acoperă foarte multe zone. Cum spuneam, 97% are legătură cu controlul invizibil și 3% cu cel fizic.
Willem: De fapt, de când am făcut prima emisiune împreună acum doi ani, sute și sute de oameni te-au sunat.
Alfons: Mii…
Willem: Mii… și în majoritatea cazurilor metoda ta funcționează.
Alfons: Da. Totdeauna sunt oameni care spun: “Am luat cinci din remediile tale și nu simt nimic.” Eu spun ’’Ok.’’ Dar știu că atunci când acordarea are loc, sistemul lor de control a fost echilibrat. Și când vorbești cu ei, vor spune: “Da, trebuie să recunosc că…”, și de obicei urmează ceva legat de nivelul psihologic sau spiritual. Ei spun : “Mă simt mai fericit. Dacă am ceva de făcut, fac imediat, nu mai aștept.” Ori spun: “Relația cu soțul meu s-a îmbunătățit…”
Willem: …Am întâlnit un tânăr care spunea: “Am luat niște remedii de-ale lui Alfons Ven, dar nu mi-au dispărut coșurile de pe față. Nu s-a întâmplat nimic. ” Am spus: “Serios? Nu s-a întâmplat nimic? Dar cum te simți?” “Ah, sunt mult mai puțin deprimat ca de obicei!”
Alfons: Da, bineînțeles. Există intervenții subtile cu efecte subtile. Dar schimbările subtile sunt cele mai bune, deoarece reglează echilibrul interior. Sloganul pe care îl folosesc eu este: “Alege-te pe tine însuți.” Exista unele femei care au fost învățate să trăiască pentru copiii și soții lor, uitând complet de ele însele. Ele cred chiar că nu li se îngăduie libertatea de a alege.
Willem: Este interzis și rău.
Alfons: Exact. Ele trebuie totdeauna să se gândească la copii. Le spun: “Alege-te pe tine însăți. Dacă în acest sistem te alegi pe tine însăți, te apropii de propriul tău sine. Veți transmite acest lucru copiilor voștri și veți remarca și vedea schimbări în soțul și copiii voștri.” Așa funcționează. Și desigur, olandezii sunt întotdeauna deștepți; mă sună și îmi spun “Ok, am înțeles ce spui. Am o carieră grozavă, sunt bine plătit, sănătatea mea e excelentă, DAR…
Willem: E grozav dar…
Alfons: …dar relația mea… suntem căsătoriți de zece ani, nu putem avea copii… și relația noastră se stinge.” Omul o ia în serios. Două luni mai târziu primesc un telefon: “Alfons, îți mulțumesc. Viața mea e minunată din nou, relația noastră este din nou minunată.” Înțelegi? Acestea sunt aspecte subtile, dar cele mai importante. Poți să ai toți banii din lume, să te bucuri de cea mai bună sănătate, și totuși să fii nefericit. Aceste preparate oferă automat o calitate mai bună a vieții. Te fac să progresezi. Și faza finală e cea mai bună, după ce tot progresul a fost realizat. Noi toți ajungem la faza în care ne pregătim pentru a ascensiona. Dar apoi, și viața trebuie să fie bună. O viață echilibrată necesită un echilibru între progres și ascensiune. Nu trebuie să începi cu ascensiunea prea devreme în viață. Asta vine odată cu vârsta. Mai întâi ai nevoie de progres, de sentimentul că ai reușit, de succes. Aceasta necesită o sănătate bună. Când și acest lucru a fost atins, când ai nouăzeci de ani și ai o boală terminală, este momentul pentru ascensiune. În aceste momente finale, se întâmplă cele mai puternice lucruri. Ele provoacă cea mai profundă recunoștință. Oamenii îmi mulțumesc, îmi trimit scrisori de recunoștință, deoarece în aceste momente finale, nici chiar preparatele mele nu pot aduce nici o îmbunătățire în stadiul terminal al unei boli. Dar le asigur — și nu folosesc cuvinte mari — le asigur o viață de cea mai înaltă calitate până în ultima clipă, indiferent de vârstă sau boală. Să zicem că vine un om care e pe targă. Nu poate să suporte nici cel mai mic zgomot. Apoi începe să ia preparatele. Revine la viață, muncește puțin în grădina proprie, mănâncă bine, se bucură de viață. Și în ultimele 15 minute de viață îi spune soției: “Dragă, e timpul să îmi iau rămas bun.” Așa cum stăm noi aici. Și în 15 minute s-a dus.
Willem: S-a dus. E ceea ce se cheamă moarte naturala.
Alfons: Moarte naturală.
Willem: Care aproape că a dispărut. Mulți oameni mor din cauza bolilor.
Alfons: Soția lui m-a sunat și mi-a spus: “Aceasta a fost cea mai frumoasă experiență din viața mea.” Fără lacrimi. “Sigur că imi pare rău că s-a dus, dar simt bucurie și fericire.” Îți pot spune povești care să te facă să plângi in hohote. Cum oamenii își distrug viața. De pildă, un om care nu putea să moară. Era în spital. Fiica lui i-a dat preparatele mele. Ce s-a întâmplat? A ieșit din spital. Nu a murit, a început să facă confesiuni. Avea cinci fete și cu trei dintre ele făcuse incest. Ele nu știau una despre cealaltă dar se urau. Bărbatul a primit timp. Mai întâi s-a confesat fiicei celei mari și apoi s-a împăcat cu copiii lui și cu mediul în care trăia. Trei luni mai târziu s-a întors la spital și în loc să fie furios și să rupă tuburile aparatelor, a murit în pace. A intrat în comă și a murit pur și simplu. Așa cum trebuia. Era pregătit. Și totuși, chiar și cea mai bună terapie poate da greș. Și oamenii spun: “Am luat cinci dintre remediile dvs și nu s-a întâmplat nimic.” Și eu spun :”Ok. A dat greș. Chiar și cea mai bună terapie poate da greș, dar evoluția ta nu va da greș.”
Willem: Bine. Minunată metodă de vindecare.
Alfons: Într-adevăr minunată. Ai experimentat-o și tu, și eu, și atâția alți oameni.
Willem: Nu mai ești o epavă. Ești un medic destul de sănătos, deși nu ești medic.
Alfons: Și nici obosit nu mai sunt.
WOW! Da, asa interviu n-am citit si am ramas putin marcata (intr-un mod placut, desigur). Din pacate acest domn nu mai este in acest plan de existenta insa a lasat in urma ceva foarte util noua.
Multumim, Alfons Ven!