31 octombrie 2016
Adrian: Bună, Jessica, și bine ai venit! Îți mulțumesc că ai acceptat invitația mea de a avea o discuție despre pasiunea noastră comună: astrologia!
Jessica: Cu plăcere, Adrian. Este o onoare și o bucurie să mă aflu aici alături de tine.
Adrian: Unii spun că astrologia nu este decât un calendar și o serie de observații despre viață și despre Univers. Alții o consideră un instrument extraordinar pentru interpretarea caracterului, în vreme ce alte păreri susțin că este pur si simplu o metodă de divinație pentru prezicerea evenimentelor din viață. Ce înseamnă astrologia pentru tine?
Jessica: Ador întrebarea aceasta. Eu consider că astrologia este tot ceea ce ai menționat tu, deoarece este un simbol dinamic ce descrie Universul, Cosmosul. Eu cred că astrologia este atât un instrument, o hartă, o formă de divinație, cât și un mod de a ne înțelege caracterul, sufletul și karma. Dar mai presus de orice, ea ne indică iubirea cea mai profundă a Universului; ea ne permite să înțelegem profunzimile ființei noastre, la nivel individual și colectiv, prin mișcarea corpurilor cerești.
Eu consider că astrologia există pentru a ne face să devenim participanți activi, cred că este modul Universului de a încerca să ne trezească pentru a ne implica în viața proprie la modul cel mai complet și mai concret posibil. Astrologia ne invită să devenim mai reflectivi, să analizăm darurile și provocările pe care fiecare le poartă în ființa sa, de la lumini la umbre, și in felul acesta, prin înțelegerea mai profundă a autocunoașterii și auto-conștientizării, ea ne permite să ne dezvoltăm și să ne îmbogățim sufletele, să ne actualizăm și, mai presus de orice, să trăim acele forme de relaționare în iubirea de sine, cu ceilalți și cu Universul.
Adrian: Minunat! O explicație concretă, dar atât de poetică! Jessica, ce fel de astrolog ești tu și ce este mai exact o consultație astrologică?
Jessica: Sunt multe tipuri de astrologi, așa cum sunt multe tipuri de medici sau profesori. Eu mă încadrez în tradiția Astrologiei Arhetipale inițiată de Richard Tarnas, aici, în San Francisco, California, iar genul de astrologie pe care îl practic se numește astrologie terapeutică. Aceasta înseamnă că folosesc astrologia ca pe o lupă și ca pe un proces terapeutic prin care oamenii ajung să se implice profund în propria existență. În ceea ce privește consultațiile astrologice, eu rezerv pentru fiecare persoană un interval cuprins între 90 de minute și 2 ore, în care îi explic ceea ce văd eu, pe baza poziției planetelor la momentul și locul nașterii ei. Și concentrându-mă în principal pe planete și pe relațiile geometrice sau unghiulare dintre ele, pot înțelege nu doar personalitatea, ci și dinamica lor familială, cum se comportă într-o relație romantică, la serviciu ori față de chemarea sau vocația lor, le pot înțelege psihologia, tendința de relaționare cu universul lor interior, viața emoțională și sentimentele…
Așadar, o interpretare astrologică este în principal o reflectare cosmică a ta prin prisma timpului și a locului unde te-ai născut, iar rolul astrologului terapeut este, cu respectarea limitelor etice, aceea de a crea spațiul necesar pentru ca persoana respectivă să poată intra în contact mai profund cu sine însuși.
Adrian: Tu ești și psihoterapeut abisal. Ce înseamnă aceasta, mai exact?
Jessica: Este o întrebare foarte potrivită, aș vrea să știu și eu… Ei bine, acum sunt pe cale să îmi obțin autorizația de a profesa aici, în statul California, ca terapeut familial marital. Aceasta implică absolvirea unui colegiu de doi ani și jumătate, elaborarea unei lucrări de dizertație, apoi o perioadă de practică în care lucrezi cu persoane și cupluri și în tot acest timp, după absolvire și dizertație, urmează 3000 de ore de stagiatură la un cabinet, sub supravegherea altui psihoterapeut autorizat.
În prezent mă apropii de finalizarea acestui proces, săptămânal am întâlniri cu persoane și cupluri care doresc să se înțeleagă pe sine și viețile lor mai bine. Deseori, motivul pentru care cineva apelează la mine este acela de a scăpa de suferință, de a se vindeca. Dar vindecarea nu vine doar din conștientizare, ci și din sentimentele și trăirea a ceea ce ni se întâmplă în viață, în prezența altei persoane, a mea, psihoterapeutul, care este în esență cel care înlesnește accesul la acest spațiu, un martor, dar și o relație reparatorie de dragoste cu persoana aceea prin contactul cu mine. Pacienții mei pot începe să se iubească mai mult pe sine și să aibă o relație sănătoasă cu ei înșiși pe care să o transpună apoi în celelalte domenii din viața lor.
Partea “abisală” se referă la faptul că intervenția mea implică mult oniricul, astrologia, imaginația, profunzimea relației dintre mine și persoana din încăpere. Așadar, este mai mult decât o simplă terapie cognitiv-comportamentală în care încercăm să reconectăm mintea sau decât o încercare de a înțelege interpretarea superficială a vieții cuiva. De fapt, facem o muncă profund transformatoare și, cred eu, alchimică, în spațiul pe care îl ocupăm și pe care îl creăm împreună în parteneriatul acesta terapeut-pacient.
Adrian: Tu combini psihoterapia cu astrologia?
Jessica: Da. Uneori combin astrologia arhetipală cu psihoterapia abisală. Majoritatea pacienților mei, de fapt toți cei cu care lucrez în prezent la cabinet, nu numai că știu că sunt astrolog, dar m-au căutat special deoarece eu pot să trezesc darurile, viziunea și înțelepciunea tărâmului arhetipal în lucrarea pe care o facem noi împreună, acțiunea conjugată și profund emoțională pe care o realizăm în psihoterapie.
Așadar, astrologia creează într-un fel un soi de hartă, deoarece psihoterapia poate fi uneori nu doar foarte profundă și puternică, ci și haotică deseori. Perspectiva astrologică asigură nu doar sincronizarea evenimentelor și perioadelor din viața pacienților cu energiile arhetipale cu care lucrează, dar ne și ajută să înțelegem mai bine relația persoanei respective cu mine, analizând împreună sinastria noastră și uitându-ne după ceea ce vrem sa gasim in mod specific, dar si la dinamica dintre noi din perspectivă astrologică.
Adrian: Cu toții auzim despre determinism și liberul arbitru… mulți oameni sunt nedumeriți de aceste două concepte opuse: dacă există determinism, nu mai există liberul arbitru și invers, nu-i așa?
Jessica: Nu sunt de acord cu asta. Eu cred că determinismul și liberul arbitru coexistă. Părerea mea este că acest paradox este inerent și țesut în structura Cosmosului însuși. Eu văd paradoxul ca pe două perspective aparent contradictorii, care sunt simultan adevărate, iar acest lucru îmi arată că există o unitate mai profundă și un Cosmos care poate conține acest nivel de complexitate, acest nivel de paradoxuri, de contradicții aparent nesfârșite. Așa că eu cred că ambele operează în funcție de nivelul la care te raportezi, de contextul momentului, de segmentul de Univers în care cauți, așa cum este fizica newtoniană și matematica lui Einstein; depinde doar de modul în care le folosești, de motivul pentru care le folosești și de nivelul pe care îl iei în calcul. Cred că același lucru se aplică și în cazul determinismului și al liberului arbitru.
Adrian: Iar astrologia pare să funcționeze în spațiul dintre aceste două concepte…
Jessica: Așa cred! Consider că trebuie să lărgim și să nuanțăm modul în care interpretăm determinismul și liberul arbitru. Cred că există un destin karmic sau o amprentă cu care ne încarnăm cu toții, și mai cred că atunci când pătrundem în spațiu-timp, există un sine superior sau mai profund, care cooperează cu ființe înțelepte și cu strămoși care ne ajută să decidem ce fel de viață să ducem, din ce părinți să ne naștem, în ce țară, contextul vieții noastre și din acest punct de vedere există ceva pre-determinat, pe care nu îl putem evita. Nu pot să evit faptul că sunt americancă, femeie, că provin dintr-o familie în care părinții au divorțat. Este o parte inerentă a istoriei mele biografice și a karmei pe care am moștenit-o și care transcende sufletul. M-am născut într-un câmp colectiv karmic care poartă în sine toate experiențele tuturor femeilor care au trait vreodată, m-am născut într-un câmp colectiv karmic dominat de patriarhat. M-am născut într-un câmp colectiv de karma care aparține Americii, cu umbra genocidului și a sclaviei, dar și cu pionieratul nostru minunat în ceea ce privește libertatea și exprimarea creativă. Toate aceste lucruri pe care le duc cu mine transcend karma mea individuală, ca și suflet; există un anumit determinism în asta, există un fel de soartă aici.
Și totuși, în același timp, deoarece am primit o conștiință reflexivă, deoarece sunt conștientă, am primit și un anumit nivel de liber arbitru, o anumită vastitate în viața mea prin intermediul conștientizării, și anume puterea de a face alegeri. În acest proces, eu devin co-autor nu doar alături de arhetipurile din astrograma mea, ci și de contextul perioadei istorice și culturale în care m-am născut. Nu pot schimba faptul că m-am născut în patriarhat, dar mă pot trezi la realitate și îmi pot folosi voința și capacitatea de a face schimbări, iar aceasta, consider eu, este expresia liberului arbitru.
Adrian: Crezi în Dumnezeu? Din punctul tău de vedere, există vreo contradicție între astrologie și credința religioasă și practicile spirituale?
Jessica: Cu certitudine, nu. Eu cred că astrologia este cea mai cuprinzătoare perspectivă asupra lumii întâlnită de mine vreodată. Cred că Îl confirmă și Îl afirmă pe Dumnezeu și toate principalele religii ale lumii și de asemeni toate tradițiile și practicile spirituale. Nu cred că în astrologie ar exista ceva anume care să contrazică aceste perspective atâta vreme cât ele sunt căi ale devoțiunii, căi ale legăturii cu Dumnezeu. Dacă ar fi să ne gândim la rădăcinile cuvântului religie, a lega înapoi, tocmai asta face și astrologia: ne reconectează cu un Cosmos fascinant, plin de înțelesuri, extrem de creativ și inteligent. Și cred că același lucru se regăsește și în esența religiilor și practicilor spirituale ale lumii.
Adrian: În astrologie există atât de multe perspective și subdiviziuni. Iar unul dintre aspectele cele mai uimitoare este că toate par să dea rezultate. Cum este posibil așa ceva ?
Jessica: Este un aspect la care am meditat intens în ultimul timp. Cred că, în parte, este vorba despre faptul că Universul este atât de participativ, încât orice cadru, orice perspectivă asupra lumii, orice metodă aplici în relație cu Cosmosul, el se va afla într-o anumită conexiune cu tine. Universul îți va veni în întâmpinare oriunde te-ai îndrepta, indiferent de perspectiva ta, el va intra în dialog cu tine, deoarece eu cred că Universul însuși dorește să întrețină un dialog, o relație cu toată creația sa. În parte, frumusețea și grația Universului constau în faptul că există un milion de limbi diferite în care putem comunica și relaționa cu creația sa, și așa cum păsările ciripesc, broaștele orăcăie și vacile mugesc, acestea sunt și ele limbi diferite în care se regăsește Divinitatea, în acele creaturi și în ființa umană care a ajuns să dezvolte mii de dialecte diferite și mii de modalități diferite de a face muzică, de a picta și de a crea artă și frumusețe.
Același lucru se aplică și în cazul tradiției astrologice. Există o mie de feluri diferite de a iniția un dialog. Indiferent că este vedic sau occidental, indiferent dacă este mai degrabă predictiv, dacă se axează pe semne sau case sau pe ce facem noi în astrologia arhetipală, cred că este o manifestare a iubirii lui Dumnezeu sau a Universului care ne permite să avem atâtea limbi câte putem inventa.
Adrian: Care este cea mai frecventă critică la adresa astrologiei? Cum ai combate-o?
Jessica: Hmm… (pauză, apoi râde) Este chiar interesant. Nu știu din ce motiv, dar în ultima vreme am ajuns în punctul unde nu am mai participat la dialoguri despre asemenea obiecții. Mai demult, când am început să lucrez (am deja 9 ani de experiență, lucrez din 2007), mă angajam în tot soiul de dezbateri cu oameni de știință, iar cei mai mulți dintre ei susțineau că proprietatea fizică a planetelor nu poate avea vreun impact sau vreo influență asupra noastră atâta vreme cât ne aflăm atât de departe de ele în sistemul solar și astfel astrologia nu ar fi reală, deoarece nu există nicio cauză materială precum gravitația care să ne influențeze viața aici, pe Pământ. Este o părere materialistă și reducționistă; sincer, nu am mai avut astfel de conversații de multă vreme și cred că pentru mine, de fiecare dată când cineva manifestă o astfel de reticență, încerc din răsputeri să o respect în loc să încerc să o combat. Înțeleg ce simt ei, încerc să le înțeleg opinia, concepțiile și modul în care își folosesc limbajul, filosofia și psihologia. Pentru că opinia despre lume a cuiva, indiferent de părerile pe care le are persoana respectivă, are un înțeles și un scop și chiar dacă ea descrie Cosmosul în acest fel mecanicist, ca să folosesc această metaforă, dacă petreci suficient timp alături de o persoană, începi să vezi sensul și scopul vieții persoanei respective. Eu cred că asta este cea mai bună modalitate de a iniția o conversație plină de miez cu cineva, deoarece este inutil să încerc să conving pe cineva că astrologia este funcționează; în schimb, prefer să recurg la implicațiile profunde ale astrologiei care susțin că totul este interconectat și că toate au un înțeles și un scop și să încerc să încurajez acest gen de interacțiune emoțională cu altă ființă. Așa că data viitoare când va discuta despre astrologie, poate că își va aminti dialogul nostru și sentimentele pe care el le-a generat și va fi puțin mai receptivă și mai deschisă. Prefer această abordare în loc să încerc să îi conving pe ceilalți de un lucru anume, ceea ce, în fond, nici nu este treaba mea. Este mai mult între ei și Univers. Dar pot să fac tot ce ține de mine: să ofer o legatură sufletească plină de atenție si considerație în acel moment in care suntem impreună.
Adrian: Așa cum foarte bine ai menționat, dificultatea pe care o manifestă cultura noastră în acceptarea astrologiei se datorează, în parte, lipsei unui mecanism clar de acțiune. Ce părere ai, cum funcționează astrologia? Acționează cumva prin intermediul unor raze sau câmpuri energetice subtile, invizibile, care la un moment dat vor fi descoperite de știință?
Jessica: (râde) Poate, chiar nu știu. Este un mister. Deseori mă gândesc la faptul că putem vedea doar o mică parte din spectrul vizibil și că există o mulțime de lucruri pe care nu le percepem. Mă gândesc la faptul că Universul reprezintă 96% spațiu gol și că celula și atomul sunt în proporție de 99% spațiu gol. Și mă minunez că sunt atâtea lucruri pe care nu le putem percepe cu ochiul liber. După părerea mea, există mai multe moduri de cunoaștere, nu doar prin intermediul științei, al măsurătorilor și al vederii. Și o parte dintre ele se referă la profunzimea intuiției, a imaginației și la accesarea unor stări ale conștiinței extinse și neobișnuite, în care cele mai mari mistere ale Cosmosului încep să ni se reveleze.
Așadar, mă întrebi dacă eu cred că vom detecta vreodată vreun fel de raze energetice? Poate, dar nu cred. Nu am nevoie să știu exact despre ce mecanism este vorba, deoarece observ că funcționează. Așa cum nu mi-ar plăcea ca cineva să mă analizeze și să măsoare câte kilograme am sau cât de înaltă sunt, sau să îmi facă hemograma ca să îmi spună cine sunt, nu vreau nici eu să aplic aceleași măsurători Universului. Metafora, narațiunea, simbolismul, mitologia, acestea sunt căile prin care Cosmosul ne vorbește despre profunda sa interioritate și eu respect asta foarte mult. Personal, nu simt nevoia să disec și să măsor pentru a crede că ceea ce se întâmplă este adevărat.
Adrian: Acestea fiind spuse, să le oferim cititorilor noștri câteva repere clare despre ce anume este astrologia arhetipală. În acest scop, îți propun mai întâi să discutăm puțin despre arhetipuri în general: ce este un arhetip?
Jessica: Așa cum am mai spus deja, astrologia arhetipală își are originile în ideile lui Richard Tarnas, care a urmat principiile lui Stanislav Grof, care, la rândul său, s-a ghidat după concepte studiate de James Hillman, Carl Jung, Sigmund Freud tocmai până la vechii greci, Platon, Aristotel. În acest spirit și în această tradiție, Richard Tarnas a scris The Passion of the Western Mind, iar cartea sa prezintă în esență evoluția conștiinței umane occidentale. Se pare că evoluția istoriei reflectă evoluția arhetipurilor sau cel puțin interpretarea pe care o dăm noi evoluției arhetipurilor.
Richard Tarnas începe tot timpul prin a spune că cuvântul arhetip are două rădăcini, “arche” care înseamnă original și “type“, formă, așadar se referă la tipul sau la forma originală a Universului. Este primordial, străvechi, a priori, există înaintea spațiului și a timpului și este unul dintre cele mai dificile lucruri de descris din cauza naturii sale. Un arhetip este ceva ce nu numai că trăiește și se dezvoltă în spațiu și timp, ci și ceva ce nu vom putea surprinde niciodată cu adevărat prin cuvinte, concepte sau idei care se referă la el.
Ca să îți dau un exemplu, un arhetip în sine, prin natura și ontologia sa, străbate, influențează, iluminează și modelează întregul Cosmos. Observăm astfel că este multidimensional; observăm că arhetipurile se manifestă la orice nivel al existenței, de la universul fizic la tărâmul spiritual, emoțional și așa mai departe. De asemenea, vedem că arhetipurile se manifestă atât în interior, cât și în exterior. Ambele dimensiuni sunt transcendente și imanente, transpersonale și personale; nimic nu rămâne neatins de arhetip. Dintr-un anumit punct de vedere, orice lucru în sine este un arhetip. Nu există ceva anume care să nu fie un arhetip. Rick Tarnas vorbește pe larg despre acest aspect, la fel și James Hillman în Re-visioning psychology.
La un nivel mai practic, mai puțin filosofic sau metafizic, arhetipul se referă la tiparele esențiale ale Cosmosului. Este modalitatea prin care Universul se autoanalizează; sunt procesele conștiente și subconștiente care conferă structurile temporale acestor energii vaste și eterne pentru a permite percepția miriadelor de forme sub care se prezintă. Ceea ce vreau eu să spun este că, de fapt, este vorba despre Dumnezeu. Este vorba despre Univers, despre Marea Zeiță Mamă. Arhetipurile sunt o modalitate prin care începem să discernem diversele inflexiuni ale frecvențelor sale vibraționale, care au un anumit tipar, un anumit ton și o anumită rezonanță.
Prin urmare, există arhetipul lui Marte, iar rezonanța lui se manifestă prin foc, în postura de luptător, ca nivel semnificativ de putere, ca pasiune. Este o frecvență vibrațională care traversează și iluminează întregul Cosmos. Începem să îl recunoaștem în orice atlet, în conceptul de putere, într-o persoană care manifestă mult curaj sau care este foarte hotărâtă și pasionată de ceva anume. Începem să observăm cum acest arhetip se manifestă în oameni. Îl observăm și în regnul animal, atunci când se luptă două animale sau atunci când există un nivel ridicat de agresiune sau testosteron. Evident, acest arhetip este vizibil în atletism, în sport, în fotbal… și așa mai departe.
Adrian: Cuvintele tale îmi amintesc de ce spunea Paracelsus: “Ce este Venus altceva decât Artemisia care crește în grădina ta? Și ce este fierul altceva decât planeta Marte? Venus și Artemisia sunt ambele de aceeași origine, în vreme ce Marte și fierul sunt manifestări ale aceleiași cauze.”
Jessica: Ce frumos! Îmi place la nebunie! Așa este!
Adrian: Există multe moduri de înțelegere a arhetipurilor: homeric, platonician, kantian, darwinian, freudian, jungian și așa mai departe. Sunt ele unul și același lucru?
Jessica: Da și nu. Cred că sunt valențe diferite de interpretare. Studiem o anumită esență. Din nou, cu siguranță că putem înțelege o anumită energie arhetipală, sau frecvență vibrațională prin prisma perspectivei lui Freud sau a lui Jung sau cea perinatală a lui Grof, ori din perspectivă metafizică sau mitologică. Acestea nu sunt decât lentile diferite prin care accesăm aprofundarea cunoașterii Universului însuși.
Așa că, într-un fel, așa este: toate servesc același scop, dar în funcție de perspectiva pe care o adopți, vei accesa o latură calitativ diferită a arhetipului. Deci totul depinde de cadrul epistemiologic al cunoașterii pe care îl adopți pentru interpretarea obiectului respectiv; apoi modul în care acesta ți se va revela depinde de contextul pe care i-l creezi. Așa că, din alt punct de vedere, nu, nu este același lucru.
Adrian: Două dintre cele mai celebre arhetipuri sunt Umbra și Anima. Ce sunt ele, mai exact?
Jessica: Carl Jung a scris despre Umbră spunând că, în esență, ea se referă la acele aspecte ale sinelui de care ne-am dezis, pe care le-am respins, pe care le-am aruncat în subconștient sau în Lumea de Dincolo. Există părți din noi înșine pe care ne este greu să le celebrăm, să le recunoaștem și să le acceptăm ca făcând parte din noi. De exemplu, oamenii aruncă deseori în locul cu umbre lucruri de care le este rușine, care îi fac să se simtă răi, lucruri care sunt diferite de la o persoană la alta. Să ne gândim la violență, de exemplu. Violența face parte din fiecare dintre noi. Cu toții avem arhetipul lui Marte care trăiește în noi. Cu toții avem arhetipul lui Pluto care trăiește în noi și în lume. Așa că dacă de-a lungul timpului ai făcut ceva violent și nu mai vrei să repeți gestul, pentru că ai fost pedepsit din cauza lui sau pur și simplu te-ai speriat pe tine însuți sau ai crezut că nu ai vrut să îl comiți, gestul respectiv ajunge în Umbră și devine un lucru pe care nu îl mai identifici ca făcând parte din tine. Așadar, începe să fie ascuns, întunecat și subconștient; deci Umbra conține ceva pe care noi, ființele umane, abia dacă putem percepe, întrucât l-am izolat atât de departe în propria noastră ființă.
Jung conferă arhetipului Anima două percepții diferite: pe de o parte, Anima este contrapunctul feminin din psihicul masculin, dar și aspectul feminin din fiecare femeie. Jung mai spune și că Anima este de fapt ceva ce transcende aceste accepțiuni; de exemplu pagina ta de web se numește Anima Mundi, Sufletul Lumii, Anima este suflet, Anima este psihic. Este un concept care nu ține de interioritatea ființei, dar lumea în sine, Cosmosul are un suflet care este tocmai Anima, care reprezintă forța vie, însuflețită a Cosmosului ce are o profunzime a interiorității care se revelează de obicei prin artă, muzică, mitologie. Asta ar fi o explicație destul de brută a conceptelor de Anima și Umbră.
Adrian: Richard Tarnas a descris niște caracteristici principale ale arhetipurilor, ele sunt: multidimensionale, multivalente, nelimitate, contextuale, participative, creatoare și dinamice. Pare destul de complicat; poți să ne explici puțin?
Jessica: (râde) Sigur. Da, Rick are o minte uimitoare și în străfundul sufletului el este un foarte erudit filosof și istoric al culturii. Așa că atunci când analizează lucruri, deși o face cu eleganță și claritate, tot trebuie să mergi la dicționar să cauți toate cuvintele ca să îți dai seama la ce se referă. Voi încerca să le explic. Mie mi se pare că este vorba despre natura arhetipurilor, despre calitățile ontologice ale acestor tipare esențiale ale Cosmosului.
Așadar, caracterul multidimensional se referă la faptul că arhetipurile se manifestă în orice dimensiune a ființei: domeniul fizic, tărâmul material al spațiului și timpului, universul emoțional, psihologic, spiritual, interpersonal, intrapersonal. Ele acoperă absolut fiecare dimensiune posibilă a ființei.
Apoi el menționează caracterul multivalent, iar acestea sunt cele două caracteristici de bază ale arhetipurilor pentru Rick: multidimensional, multivalent. Caracterul multivalent se referă la o gamă largă de posibile manifestări sau expresii ale acestor energii, de la lumină la umbră, de la nobil la ignobil, de la creator de viață la distrugător de viață, adică există o multitudine de forme prin care arhetipurile se manifestă. Prin urmare, aspectul creator al lui Marte este pasiunea, scânteia divină a inspirației care ne motivează să pătrundem în lume și să creăm ceva. Aspectul întunecat sau aspectul distrugător se referă la agresivitate și violență, conflicte și războaie. Așadar, fiecare arhetip conține această gamă de posibile expresii multivalente de la lumină la întuneric, iar aceste valențe se află într-o relație dinamică, astfel încât nu putem afirma: aici este doar lumină sau aici este doar întuneric. Așa cum omul prezintă lumii o persona, un anumit chip lumii exterioare, în vreme ce fața sa întunecată este întoarsă către interior, același lucru este valabil și în cazul arhetipului; are un chip pe care îl manifestă, și pe care noi avem tendința să îl considerăm nobil, benefic și util. Apoi are și un chip întunecat, care este ascuns vederii și pe care avem tendința să îl considerăm mai dificil și cu conotații negative.
Cea de-a treia componentă susține că arhetipurile sunt participative, și motivul pentru care știm că ele sunt astfel este că prin ele însele, arhetipurile sunt extrem de creative și de dinamice, adică se manifestă mereu sub o altă formă. Așadar, deși ele sunt primordiale, străvechi, a priori față de timp și spațiu, ele se manifestă constant sub forme noi prin participarea noastră la crearea lor. Atunci când Mozart creează o piesă minunată, evident că este vorba despre arhetipul lui Venus care se manifestă prin muzica sa, care este primordial; dar noutatea, inovația este tocmai ceea ce Mozart a realizat cu aceste incredibile creații artistice. Prin urmare, arhetipurile sunt în sine creatoare și dinamice, se dezvoltă și se modifică mereu pe măsură ce oamenii și conștiința continuă să se dezvolte și să se modifice; noi dimensiuni ale existenței sunt revelate pe măsură ce ființa umană evoluează, în acel act co-creativ de colaborare al omului și Cosmosului. Evident, aceasta nu se limitează doar la dimensiunea umană a existenței, ci se manifestă și în lumea vegetală, animală și în oceane, în Cosmosul însuși; se manifestă peste tot! Deci arhetipurile în sine sunt participative și cu cât le activăm mai mult, cu atât ele devin mai vii; cu cât participăm mai activ la propria noastră viață, cu atât se vor manifesta mai mult.
Tocmai aici cred eu că rolul omului este acela de a crea o connunctio sau o uniune sacră între sufletul care transcende spațiul și timpul și configurațiile arhetipale ale astrogramei, simbolul viu al participării sufletului la timp și spațiu, viața însăși. Și cred că, mai mult decât orice, tocmai asta indică și astrologia: că uniunea dintre participarea sufletului și dinamica arhetipală stimulează noi manifestări în lume. Este ceea ce se repetă la nesfârșit cu fiecare întrupare.
Adrian: Dar cea de-a patra caracteristică?
Jessica: Da, următoarea calitate a arhetipurilor este dinamica, ceea ce înseamnă în fond că se află în mișcare perpetuă; se dezvoltă continuu. Nu sunt niște principii statice care să ne permită să spunem că, de exemplu, exact așa este Mercur. Să ne gândim cum eram înainte de crearea limbajului articulat. Eram primate, emiteam sunete. Mercur este arhetipul minții, este arhetipul limbajului, al comunicării. Păi comunicarea s-a realizat dintotdeauna; au existat întotdeauna forme de corespondență între două lucruri, dar înainte de limbaj au fost sunetele, și înainte de sunet, a fost ritmul și înainte de ritm a fost fotosinteza. Așa că există permanent un dialog, dar desfășurarea dialogului se află în continuă schimbare. Dacă ne uităm în urmă la evoluția vieții de pe Pământ putem spune: bine, eram organisme unicelulare. Apoi am început să murim și în acel moment a intrat pe scena evoluționară de pe pământ sexul și tot atunci s-a născut un nou limbaj, cel al sexului și al morții; apoi avem fotosinteza și ritmul și apoi inima bătând în acel ritm; apoi observăm sunetul și zgomotul și apoi limbajul și apoi povestirea și apoi cuvântul scris, iar acum avem internetul… deci arhetipurile sunt dinamice, în continuă schimbare.
Conform celui de-al cincilea principiu, arhetipurile sunt creatoare. Creativitatea lor se manifestă în toate cele pe care le-am menționat mai sus. Al cincilea principiu spune că arhetipurile sunt nedeterminate. Această nedefinire se manifestă prin faptul că sunt în continuă schimbare, sunt dinamice, nu? Dar sunt și participative. Așa că nu am putea spune niciodată: pentru că în astrograma ta ai conjuncția Marte-Pluto, asta înseamnă că relația ta cu ceilalți se va defini prin crimă, violență și ură. Nu, arhetipurile sunt într-adevăr nedefinite: da, aceasta este o posibilă manifestare, dar poate însemna și o atitudine de războinic pentru transformare și evoluție; un războinic pentru natură. Ar putea fi vorba de un biolog care se luptă să replice manifestarea biologiei în proiectele pe care le are la serviciu …
Arhetipurile sunt nedeterminate. Nu putem susține cu exactitate cum se vor manifesta. Știm că există această gamă de exprimări, dar nu vom ști niciodată cu precizie cum se vor manifesta până când nu o fac cu adevărat și acesta este aspectul pe care Rick îl compară cu fizica. În prezent fizica cuantică descoperă că totul este alcătuit simultan dintr-o particulă și o undă. Și în momentul în care se întrupează se decide dacă va fi o particulă sau o undă. Dar până în acel moment există un potențial de a fi oricare dintre acestea două; același lucru este valabil și în cazul arhetipurilor: sunt nedeterminate. Sunt pline de potențial și abia în momentul în care le activăm ele încep să se manifeste și decid și modul în care se vor manifesta.
Adrian: Dar caracterul contextual al arhetipurilor?
Jessica: Aspectul contextual este probabil preferatul meu din perspectiva meseriei mele de pshihoterapeut și astrolog terapeut. Motivul este că, pentru mine, contextul este totul. Un exemplu de context este timpul cultural și istoric. Cum este o persoană care se naște acum față de una care s-a născut în urmă cu cinci sute de ani? Arhetipurile se vor manifesta și se vor exprima diferit în viețile acestor două persoane, deoarece circumstanțele lor sunt diferite. Acum avem internet și medicină modernă. Avem civilizație planetară globală, care poate comunica cu sine însăși. În urmă cu cinci sute de ani, cu o mie de ani, nu aveam multe dintre toate acestea. Nu aveam internet sau forme rapide de comunicare și nici medicină modernă. Așa că viețile noastre și evenimentele care s-ar putea produce sunt foarte diferite: asta înseamnă contextul.
Dar dacă vrei să aduci ceva în plus în spațiul personal, ceea ce eu ador să fac, intervine ceea ce Rick Tarnas denumește factori co-determinanți. Așadar, o femeie născută cu conjuncția Soare-Pluto va exprima acest arhetip foarte diferit față de un bărbat născut cu aceeași conjuncție; aceste diferențe se datorează în mare parte normelor de gen dictate de cultura și societatea noastră. Deseori, bărbații sunt încurajați să se manifeste conform conjuncției Soare-Pluto, să fie puternici, să își folosească puterea, să fie influenți, intenși, puternici. Dar femeile, lucru care începe să se schimbe, atunci când sunt percepute ca fiind puternice, sunt deseori considerate amenințătoare, arogante, dominatoare, agresive. Deci femeile sunt deseori ostracizate pentru puterea pe care o dețin, pentru că puterea lor trebuie să fie folosită doar în folosul bărbaților, al serviciului, al familiei sau al casei, nu? Așa că li se spune să își folosească puterea într-un mod foarte specific; bărbaților li se spune să își folosească puterea la muncă, să dobândească, să cucerească, în vreme ce femeilor li se spune să își folosească puterea pentru a-și susține căminul, pentru a susține mediul în care trăiesc, la un nivel mai degrabă emoțional. Așa se face că deseori vedem femei cu conjuncția Soare–Pluto care sunt extrem de reprimate în ceea ce privește identitatea și sentimentul sinelui, deoarece sunt supuse presiunii imense a rușinii și lipsei încurajării de a deveni persoane puternice și independente. Pe de altă parte, bărbații cu Soare–Pluto sunt și ei victimele rușinii, dar în alt mod, și au tendința de a fi vizibil mai dominanți decât femeile.
Așadar arhetipurile se manifestă diferit în funcție de sex, dar și de statutul socio-economic și de locul nașterii. Dacă te naști acum în Siria, ai conjuncția Soare–Uranus, ești o fire revoluționară și este foarte posibil să porți casca albă de războinic. Ai putea descoperi modalități revoluționare și extrem de inovatoare care să schimbe din temelii atrocitățile care se petrec acolo. Dar dacă te naști cu conjuncția Soare-Uranus în America, de exemplu, poți ajunge un fel de Donald Trump care se consideră șmecher și rebel, dar este de fapt o rușine, pentru că situația în America nu este la fel ca cea din alte locuri în ceea ce privește persoanele care se nasc având acest nivel energetic, care se poate manifesta și prin caracter rebel, revoluționar. În ceea ce-l privește pe Donald Trump, el este atât un rebel, cât și un revoluționar, indiferent dacă ne place sau nu. El schimbă dinamica politicii americane, oricât ar fi de stânjenitor și oribil pentru mine ca femeie care trăiește aici.
Deci, vezi tu, locul nașterii contează enorm. Ca să fiu și mai clară, este ca și cum ne-am gândi la ordinea copiilor la naștere; primul născut față de al doilea născut și față de ultimul născut, toți sunt ierarhizați diferit din punct de vedere psihologic în sistemul familial. Deci ordinea la naștere este foarte importantă pentru modul în care se manifestă astrograma. Nu întotdeauna, dar de obicei, copilul cel mare este liderul, cel care într-un fel trebuie să crească mai repede decât ceilalți pentru a avea grijă de frații săi. Așa că primii născuți dezvoltă nu doar un fel de spirit de conducător, dar uneori și o rigiditate sau nevoia de a realiza ceva ce părinții proiectează asupra copilului, nevoia de a avea succes și de a obține realizări mărețe. Copilul al doilea este deseori pacificatorul, mediatorul, în vreme ce mezinul este de obicei cel mai rebel, uneori mai disfuncțional. Pentru că nu poate fi cel mare și nici mediatorul. El este cel mai mic și deseori rămâne astfel pentru că este tratat ca un bebeluș și ceilalți fac tot soiul de lucruri pentru el. Toate aceste persoane, dacă ar avea exact aceeași astrogramă, o vor exprima foarte diferit în funcție de ordinea lor la naștere. Așa că există numeroși factori contextuali care alcătuiesc mozaicul vieții unei persoane și modul în care aceste arhetipuri se vor manifesta în cazul lor particular.
Adrian: Într-o prezentare publică, Richard Tarnas a subliniat faptul că această influență extrem de complexă nu este univocă, adică doar dinspre arhetipuri către lumea noastră, ci și noi putem influența arhetipurile. Pare destul de ciudat; cum comentezi această afirmație?
Jessica: Da, îl admir pe Rick pentru că a spus asta. Eu interpretez ceea ce tocmai ai spus ca pe o relaționare. Omul se află mereu la un capăt al relației cu orice altceva se petrece în viață, indiferent dacă relația este cu altă persoană, cu o idee, un proiect sau Cosmosul însuși. Ca în orice altă relație, există un schimb de energii, a oferi și a primi. Și ca în orice relație, se produce o influență reciprocă. Aceasta este natura oricărei relații și se pare că de îndată ce Cosmosul a creat timpul și spațiul, el a intrat imediat într-o relație cu sine, cu propria sa creație. Știm că orice relație reprezintă o influență reciprocă. Există reciprocitate, un schimb de energii. Așadar, omul este influențat și construit de arhetipuri, dar acestea, prin participarea și întruparea noastră, sunt și ele influențate la rândul lor, se modifică și se dezvoltă.
Imediat ce omul a început să scrie și, prin urmare, imediat ce istoria a putut fi redată prin povestiri în formă scrisă, dintr-o dată arhetipul lui Mercur s-a modificat. El se manifestă prin noi, începând să scriem. Arhetipurile sunt influențate de om, deoarece participarea este un act de comuniune. Și se pare că la fel de mult pe cât omul iubește să Îl simtă pe Dumnezeu, și Dumnezeu iubește să simtă prezența omului. Rick Tarnas spune în nenumărate rânduri, la fel ca și colegul său, Brian Swimme, că Universul se cunoaște pe sine și învață despre sine prin noi. Și ceea ce se întâmplă prin nașterea oamenilor este de fapt o modalitate prin care Universul se percepe pe sine prin ochii noștri și prin modul în care participăm la creație.
Adrian: Nemaipomenit!
Jessica: (râde) Mă bucur că îți place.
Adrian: Acestea sunt doar principii; dar ce se petrece în viața reală? Ca să folosim niște cazuri concrete, nu doar pe Donald Trump, ne poți explica modul de combinare a acestor arhetipuri? Am putea explica ce este unul, ce este celălalt și cum s-ar putea manifesta interacțiunea lor? Ai pomenit de Marte de câteva ori. Tocmai de aceea sugerez să îl onorăm pe Marte și să discutăm interacțiunile sale cu celelalte arhetipuri.
Jessica: Absolut. Să începem prin a ne reaminti că la baza arhetipurilor se află relația. Trăim într-un Cosmos relațional. Așadar, relațiile se pot manifesta într-un mod foarte sănătos, adică sunt echilibrate. Există un schimb corect de energie, o reciprocitate, ofrandă și beneficiu. Aceasta este o relație sănătoasă, după cum știm cu toții. Atunci când avem relații sănătoase cu persoanele din viața noastră, trăim un sentiment de mulțumire, de a fi văzuți și prețuiți pentru ceea ce suntem, văzând și apreciind în același timp cealaltă persoană pentru ceea ce este ea. Cu toate diferențele dintre noi, ne apropiem și identificăm puncte de legătură care dau naștere la lumi noi, perspective noi, modalități noi de a fi: aceasta este o relație sănătoasă.
Dar uneori relațiile pot deveni toxice. Și într-o relație toxică, întotdeauna o persoană sau o anumită perspectivă domină cealaltă persoană sau perspectivă, ceea ce duce la distrugerea relației. Unul devine foarte puternic, celălalt foarte slab și acesta este debutul unei lupte pentru supremație. Într-o astfel de luptă, apar și alte forme de violență și abuz, fie ele de natură fizică, sexuală, verbală sau afectivă.
Și arhetipurile se pot manifesta la fel: așa cum oamenii pot avea relații sănătoase sau toxice, la fel se întâmplă și în cazul arhetipurilor. Așa că atunci când discutăm despre acest subiect, este important să nu uităm că această situație se aplică întotdeauna.
Să începem cu Marte. Marte este arhetipul războinicului. Este mai degrabă o energie yang sau masculină și este foarte asertiv, direct, pătrunzător. Dar în esența sa, la origini, el este foc, elementul foc, iar focul înseamnă pasiune, inspirație. Focul este ceea ce ne motivează să acționăm, să ne asumăm riscuri, să participăm. Așa că de fiecare dată când întreprindem o acțiune, asta înseamnă mișcare: este Marte.
Aspectul întunecat al lui Marte, atunci când se manifestă în mod toxic, este războiul, violența, abuzul, abuzul sexual, în special în combinație cu Pluto, care adâncește și intensifică lucrurile și activează subconștientul, puterea. Marte poate deveni frustrat, iritabil: este arhetipul furiei. Furia conține o minunată inteligență, ea ne arată când limitele noastre au fost depășite, când nevoile nu ne sunt satisfăcute. Atunci când suntem furioși, furia fiind întotdeauna o emoție secundară, substratul este de fapt acela al unei tristeți, al unei suferințe. Așa că Marte, chiar și atunci când latura sa întunecată se manifestă ca furie, are și o componentă minunată de inteligență creatoare, care de fapt conține Lumină. Ea ne arată unde anume avem ceva de rezolvat pentru a ne simți mai în siguranță. Sau cum putem repara o situație față de care avem resentimente. Așa că atunci când începi să combini Marte cu celelalte arhetipuri planetare, ajungi inevitabil la această interdependență, acest dans între toate aceste energii arhetipale. Două energii arhetipale încep să se întrepătrundă, să interacționeze, să se modeleze reciproc. Ai vreo combinație în minte cu care ai dori să începem, Adrian?
Adrian: Pentru că astăzi avem pe cer un careu între Marte și Uranus, să începem cu Uranus, eliberatorul!
Jessica: Bine. Uranus este arhetipul Scamatorului (Tricksterul) și se referă la libertate, revoltă, schimbare, schimbare radicală, fără precedent. Este arhetipul emancipării și al eliberării. Și deoarece este arhetipul Scamatorului, are un anumită bruschețe, o rapiditate, este ca un fulger. Are o anumită grabă. Așa că atunci când îi pui laolaltă pe Marte, Războinicul, Focul, cu Uranus, fulgerul, viteza, rezultatul apare imediat și este foarte dinamic. Iar dacă aceasta se manifestă prin intermediul unei persoane, deseori persoana respectivă este un războinic al libertății și al revoluției, un activist care luptă în stradă, care este neînfricat și își folosește curajul pentru a se afla în prima linie și a duce lupta cea dreaptă, indiferent care ar fi aceasta. Avem și un anumit grad de impulsivitate aici. Marte este la fel de impulsiv ca Uranus, iar împreună dau naștere acestei impulsivități electrice. Uranus este asociat și cu intuiția; este pre-cognitiv; el operează la un nivel atât de rapid, încât are o componentă intuitivă. Și atunci când combinația Marte-Uranus se manifestă într-o persoană, aceasta este extrem de rapidă, se poate manifesta într-o conversație într-un mod extrem de dinamic și electric, ca un foc de artificii. Manifestarea aceasta are și o anumită bravadă, îndrăzneală.
Eu îmi imaginez combinația dintre Marte și Uranus ca o persoană foarte curajoasă, care adoră să își asume riscuri. Este aspectul jucătorului de noroc, cel care pariază totul pe o carte, fără a cunoaște rezultatul, doar de dragul noutății, al experiențelor noi. Uranus se referă la experiențe noi, iar Marte activează, catalizează orice atinge. Așa că combinația Marte–Uranus reprezintă activarea unor experiențe noi, a unor conștientizări noi, a unor posibilități și lumi noi. Adoră aventura; poate fi un fel de agresiune, o energie jucăușă și tinerească, deoarece Uranus reprezintă energia tinerească ludică, iar Marte este afirmarea acesteia. Așa că rezultatul este o persoană foarte șmecheră în agresivitatea ei ludică. Și uneori poate fi colerică. Uranus este coleric și Marte reprezintă firea omului. Așa că deseori combinația dintre cei doi se poate manifesta sub forma unei furii de moment, sau a unei iritabilități sau frustrări temporare, care însă trece la fel de repede pe cât de repede a apărut. Sau Uranus se poate manifesta sub forma sa tenebroasă, delincventul juvenil, rebelul fără cauză, cel care produce haos și agitație fără vreo intenție serioasă. Și, în prezența lui Marte, manifestarea poate fi sub forma unei energii masculine yang dominante. Poate fi o experiență foarte intruzivă, foarte intensă. Poate fi un gen de furie intempestivă care poate fi destul de înspăimântătoare, sau energia masculină agresivă neașteptată care produce haos și agitație.
Adrian: Ce se întâmplă atunci când Marte se întâlnește cu Saturn?
Jessica: Din unele puncte de vedere, Saturn este opusul lui Uranus. Uranus se referă la tot ce este nou, la viitor, este foarte liberal și progresist. Saturn reprezintă tradiția. Este trecutul și este mult mai conservator sau rezervat; are în vedere principii legate de moralitate, etică, lege și ordine. Este mult mai logic, stabil, iar în combinație cu Marte, Saturn îl temperează pe acesta. Deseori, Saturn îl ajută pe Marte să se maturizeze, aduce în relația dintre cei doi răbdare și stăpânire de sine. Așa că acum Marte nu mai explodează oriunde și oricând, și în schimb devine un jucător pe termen lung.
Observăm combinația Marte–Saturn în alergătorul de cursă lungă, în persoana care aleargă la maraton și își păstrează energia pe o perioadă lungă de timp. Observăm această combinație și la tâmplar, la muncitorul din construcții, la persoana care muncește din greu, cu hărnicie, pentru a crea lucruri, cărămidă cu cărămidă, pas cu pas. Există un anume act de devoțiune în ceea ce privește energia, intensitatea chi-ului unei persoane, pentru că este vorba despre moderație. Așa că persoanele cu conjuncția Marte-Saturn au tendința să nu își manifeste furia intempestiv. Ele sunt mai rezervate, mai precaute atunci când vine vorba să își manifeste agresivitatea și uneori acest lucru nu este neapărat benefic, deoarece Saturn poate nega existența furiei până la reprimarea acesteia. Astfel de persoane nici măcar nu o mai resimt și astfel se pot bloca. Au senzația că se lovesc cu capul de un perete, devin extrem de frustrate și iritabile și apoi își dau seama de limita sau obstacolul cu care se confruntă… Așa că Saturn poate nega orice lucru cu care intră în contact și îl blochează sau îl poate conștientiza și astfel ajută în procesul de maturizare; de obicei se manifestă în ambele direcții.
Adrian: Este cel care face ce spune…
Jessica: Exact.
Adrian: Dar ce ne poți spune despre întâlnirea dintre Marte și Neptun?
Jessica: Da, Neptun reprezintă apele oceanului, transcendentul, iar tendința sa este de a dizolva orice atinge, de a-l face mai permeabil, mai sensibil, de a-i conferi o anumită fluiditate. Este vorba despre dizolvarea granițelor. Saturn are granițe, în vreme ce Neptun este nelimitat. Saturn înseamnă limite, Neptun este nesfârșit, Saturn este timp, Neptun este atemporal. Neptun este tărâmul imaginației, al viselor, al aspirațiilor noastre. Este izvorul mitului, al simbolului și al poveștilor.
Așa că la întâlnirea dintre Neptun și Marte, persoana se poate manifesta oricum, de la războinicul spiritual, la războinicul imaginației sau al inspirației și al divinului. Este cazul unei persoane precum Michael Jordan. Nu ai crede că este o combinație de Marte cu Neptun, deoarece a fost un atlet uimitor, incredibil, dar atunci când vezi cum zboară prin aer ca un călugăr taoist, cu mingea în mână, una cu sine, una cu echipa, atunci întrevezi frumusețea uniunii dintre Marte și Neptun. Atunci când Neptun se manifestă ca inspirație divină, el devine Dao, Calea ca o curgere de apă, iar Marte își poate alinia voința pentru a urma calea unei rezistențe temperate.
Latura tenebroasă este că Neptun îl poate pur și simplu anihila pe Marte, rezultatul fiind o persoană letargică, cu un nivel scăzut de energie. Acolo unde chi-ul se dizolvă până ce se ajunge la depresie, manifestarea regăsindu-se într-o persoană care se luptă cu dependența, deoarece Neptun relaționează cu evitarea realității. Și poate exista o anulare atât de puternică a voinței, încât persoana începe să recurgă la substanțe, droguri, alcool și folosește energia lui Marte pentru a evada în acest tărâm în loc să se actualizeze pe domeniul lui Saturn, al timpului și spațiului.
Celălalt aspect cu care se identifică Neptun este proiecția. Așa că, acolo unde Neptun se regăsește în astrograma noastră, există tendința de a proiecta acea parte din noi asupra lumii. Așa se manifestă proiecția furiei, când persoana nu își poate simți propria furie, ci o proiectează asupra celorlalți. Ceilalți se pot înfuria pe persoana despre care discutăm, iar ea nici nu realizează că sunt furioși. Nu își dă seama că se află într-o luptă, într-un conflict cu persoana respectivă, dar de fapt sunt. Asta pentru că s-a autoiluzionat sau a negat că simte furie.
În sfârșit, Neptun poate aduce sentimentul unei intense dorințe.Și uneori, în cazul persoanelor influențate de aspectul Marte-Neptun, se regăsește dorința de a fi mai directe, de a avea mai multă energie Yang și de a simți profund că le lipsește această parte din ființa lor.
Adrian: Ce se întâmplă atunci când intră în scenă Venus?
Jessica: (râde) Venus, Afrodita, Zeița Iubirii și a Frumuseții, opusul lui Marte, Yin și Yang care se reunesc pentru a alcătui substratul existenței în sine: acest joc dinamic dintre Yin și Yang. Venus reprezintă ceea ce iubim. Este ceea ce prețuim, ceea ce considerăm a fi atractiv și frumos. Deci combinația Marte–Venus poate reprezenta iubirea față de principul masculin. Poate fi o iubire a războinicului, o iubire de foc, iubirea pentru agresivitatea în relații. Venus se identifică cu relațiile de dragoste, dar și cu cele de prietenie și reprezintă și Artistul. Este o combinație între Eros și Frumusețe, iar atunci când Venus și Marte interacționează, combinația dintre ei se manifestă sub forma dansatorului, a practicantului de arte marțiale. O observăm și în muzician, în care energia lui Marte se activează în serviciul frumuseții, al creativității și al iubirii.
Dar la fel de bine se poate observa și în iubiții care se ceartă. Sau în ceea ce Rick numește Sărutul, momentul de iubire pasională. Așa că se poate observa în numeroase situații sociale, în care Venus și Marte se reunesc și deseori este aspectul benefic pentru petreceri, dans sau a face dragoste.
Adrian: Este acesta arhetipul lui Don Juan?
Jessica: Da, cu siguranță poate fi vorba despre un îndrăgostit pasional sau despre căutarea sau misiunea continuă pe care o are energia masculină a lui Marte pentru femeia frumoasă și feminină.
Adrian: Marte cu Luna?
Jessica: Luna aduce o anumită vulnerabilitate și tandrețe. Luna este matricea relațională a ființei noastre. Ea reprezintă prima noastră relație cu mama și apoi devine restul familiei, tatăl, frații. Așa că Luna reprezintă viața domestică, dar și stilul nostru de atașare. Ea arată modul în care privim legăturile cu ceilalți, sau lipsa lor. Luna se referă la modul în care ne educăm pe noi și pe ceilalți, cu alte cuvine modul în care ne simțim sau nu atașați de ceva/cineva. Rick vorbește deseori despre faptul că Luna arată cine suntem înainte de a deveni Soarele. Ea sugerează cine suntem înainte de a căpăta sentimentul sinelui și al identității. Din acest punct de vedere, ea conține toate experiențele din prima noastră copilărie pe care nu ni le amintim cu prea multă precizie. Și ne arată și sistemul familial, adică viața noastră emoțională. Este o parte esențială a psihicului nostru, Soarele și Luna fiind cele două aspecte de bază ale astrogramei.
Atunci când Marte intră în ecuație, se întâmplă o mulțime de lucruri. Primul, poate determina o agitație la nivelul vieții emoționale, în care persoana poate intra mai repede într-o stare de reacție în loc de răspuns, atunci când nevoile sau limitele sale nu sunt respectate. Se poate manifesta o formă mai agresivă de energie, mai ales pentru că Luna se identifică cu nevoile noastre primare. Dacă ești obosit, flămând, stresat pentru că nu ești iubit suficient și ai conjuncția Marte–Lună, există tendința nu doar de a deveni furios și agresiv, ci chiar de a te război. Această luptă se poate manifesta fie prin blocaj, când persoana se reprimă emoțional și nu te mai lasă să pătrunzi până la ea într-un mod oarecum încăpățânat, sau se poate manifesta printr-un atac agresiv, învinovățire și rușine. Pentru că persoana cu Marte–Lună nu se simte confortabil și nevoile ei nu sunt satisfăcute, pornește la atac drept mijloc de auto-protecție.
Luna-Marte reprezintă și imaginea mamei leoaice. Este arhetipul mamei puternice, al ursoaicei, al protectoarei, al protecției materne. Se manifestă plenar la persoanele cu un fizic atletic. Luna este corpul, iar Marte reprezintă constituția atletică. Așadar se observă la oamenii cărora le plac sporturile și simt nevoia de efort fizic sau cei cărora le place să transpire. Există aici și o anumită nevoie de puțină agresivitate. Avem tendința de a interpreta agresivitatea doar cu conotația sa negativă, dar luptele, wrestlingul, reîntoarcerea la instinctele primare sunt de fapt o exprimare pozitivă în cazul persoanei cu conjuncția Marte–Lună, atunci când acestea se manifestă într-un loc sigur. Pentru că modul în care se exprimă aceste persoane este în esență non-verbal, au tendința de a fi somatice, fizice în vederea eliberării de energie.
Adrian: Joaca puilor de lei…
Jessica: Da, exact, așa este. Este o imagine frumoasă pentru ilustrarea relației dintre Marte și Lună.
Adrian: Dar Marte și Soare?
Jessica: Da, trecând la alt aspect esențial al psihicului nostru, identitatea și sentimentul sinelui, Soarele mi se pare foarte interesant. Soarele este recipientul sau mediul prin care se manifestă celălalt arhetip planetar, dar în același timp reprezintă și încercarea de iluminare, de scoatere din umbră a oricărui lucru cu care intră în contact.
Așadar, în cazul conjuncției Soare-Marte, există o identificare puternică cu Arhetipul Războinicului, cu puterea și curajul, când personalitatea cuiva se definește prin putere. Este vorba despre persoane cu mușchi și forță fizică. Sunt persoanele puternice, care au o prezență impunătoare; au curajul de a spune clar și răspicat ceea ce gândesc atunci când nimeni altcineva nu o face. Sau persoanele care iau măsuri, cărora nu le este teamă să se expună… Aceasta este persoana cu conjuncția Soare–Marte: atletul, războinicul, puterea și curajul ca parte centrală a identității cuiva.
Dar Soarele reprezintă și procesul nostru de individualizare, procesul prin care ne maturizăm, creștem și ne diferențiem de ceilalți. Așadar, persoanele care prezintă conjuncția Soare-Marte pot manifesta tendința de a trăi multe conflicte personale în viața și în relațiile lor ca modalitate de a înțelege impactul pe care acțiunile lor îl au asupra celorlalți. Persoana Soare–Marte manifestă tendința de a intra în conflicte, dezbateri și certuri dar, după părerea mea, ea încearcă să domesticească focul din sine, să îl integreze în conștientizare și să înțeleagă cum să își folosească voința și liberul arbitru pentru a exprima Arhetipul Războinicului.
Adrian: Este arhetipul cowboy-ului, bărbatul macho…
Jessica: Poate fi. E clar că poate fi tipul de macho, bărbatul agresiv care încearcă mereu să domine, ca un mascul alfa. Încearcă să domine alți bărbați, pe liderul grupului sau pe femei. Ca femeie, mi se pare extrem de enervant atunci când un bărbat are conjuncția Soare–Marte și nu este conștient de acest lucru. Trebuie să mă protejez de această persoană, ca să nu mă lovească sau cine știe ce altceva. În schimb, combinația se poate manifesta cu noblețe atunci când persoana se simte cu adevărat prezentă și foarte bine ancorată în realitate. Există și o atracție sexuală față de asta, ca femeie, atunci când văd un bărbat foarte stăpân pe sine; aceasta poate fi adevărata frumusețe a combinației Soare-Marte.
Adrian: Mai trebuie să discutăm despre Marte-Mercur și Marte-Jupiter.
Jessica: Da. Rick susține că, mai presus de orice alt aspect, Marte-Mercur se identifică cu arhetipul celui care dezbate. Această manifestare se poate observa la persoanele care adoră să dezbată, dar și la momentele desfășurării unei dezbateri. Multe dezbateri celebre s-au desfășurat pe conjuncția Marte-Mercur. Este în mod cert momentul în care intervine discernământul și formele de comunicare capătă un ton marțian. Așa că persoana respectivă poate fi asertivă, foarte directă în comunicare, ca atunci când te întâlnești cu cineva și nu îi este teamă să iți spună ceea ce gândește; aceasta este manifestarea combinației Marte-Mercur. Sau când persoana are limba ascuțită și cuvintele ca tăișul lamei; este aceeași manifestare. Deseori, persoanele cu Marte-Mercur nu își dau seama cât de tăioase sunt, așa că nu este intenționat. Doar că ceea ce spun sună mai contondent sau mai abraziv.
Mercur–Marte reprezintă și persoana cu mintea foarte trează. Marte va activa procesele mentale; poate este vorba despre cineva foarte pasionat de învățare, de învățarea unor limbi străine. Este deci situația în care mintea devine extrem de activă; este un fel de atletism care se manifestă pe tărâmul minții, în intelect mai degrabă, și nu pe corpul fizic așa cum este cazul Lunii; acest lucru se observă la persoanele cu minți foarte strălucite. Rick Tarnas are conjuncția Mercur–Marte așa că, da, este situația în care energia războinicului se manifestă mai degrabă pe tărâmul ideilor, al gândirii și al comunicării decât în oricare altă parte.
Și apoi Jupiter… Marte–Jupiter. Eu am acest aspect în astrograma mea. Jupiter are tendința de a augmenta tot ce atinge, de a lărgi. Așa că deseori se manifestă sub forma unei energii masculine puternice. În mine există o imensă energie, o forță care mă stăpânește. Vorbesc repede. Este spațiul în care energia lui Marte este cu adevărat celebrată, onorată; este apreciată la cote maxime în mine. Am tendința de a fi foarte directă, dar cu o anumită jovialitate. Așa că de multe ori se manifestă această calitate de agresivitate pozitivă, un anumit amuzament în momentele de susținere a propriilor păreri, o jovialitate aparte. Este magnetismul energiei lui Marte, dar se observă și la persoanele care vor să cucerească. Jupiter se referă la dezvoltarea și încorporarea întregurilor, așa că poate exista tendința spre o activare personală înspre lărgirea constantă a orizonturilor, indiferent dacă la nivel filozofic, metafizic sau cosmologic. Este ca și cum ai fi în stare să mergi la nesfârșit și să devii tot mai mare, pentru că simți atâta energie și dorința de a urca în vârful muntelui și de a primi cuvântul, cuvântul cel bun. E o chemare către auto-provocare, de dezvoltare intelectuală, spirituală și emoțională continuă.
Dar Jupiter are o relație specială cu filosofia, astfel că putem observa interacțiunea Marte-Jupiter la războinicii filosofi sau la luptătorii pentru marile principii din viață. Un anumit ton justițiar poate fi prezent, sau poate justiția care este mai degrabă domeniul combinației Jupiter-Saturn. Dar tot în apanajul lui Jupiter se poate activa și sentimentul moralității și al eticii. Latura întunecoasă a conjuncției Marte–Jupiter e o anumită bravadă, ce poate fi dominatoare câteodată. Îmi dau seama în acest interviu că vorbesc mult și mă gândesc dacă nu cumva ar trebui să îți adresez și eu ție unele întrebări. Poate ar trebui să vorbești tu mai mult? Este evident că ești un astrolog inteligent… Deci avem această calitate a combinației Jupiter–Marte care se manifestă ca un fel de energie masculină uriașă.
Adrian: Vorbește cât vrei, îmi place! Ai sugestii despre cum putem opera cu un complex arhetipal în tranzit?
Jessica: (râde) Sigur, o să… stai o secundă. Orice combinație?
Adrian: L-aș alege Pluto, pentru că pare să fie unul dintre cele mai dificile tranzite.
Jessica: Da. Adică ce să faci atunci când Pluto în tranzit atinge vreo parte a astrogramei?
Adrian: Exact!
Jessica: Da. Am cel mai mare respect față de Pluto. Este un arhetip pe care îl consider procesul cheie al Universului. Procesul moarte-renaștere pare să fie baza întregului Cosmos, pare să fie acel lucru care permite vieții să existe și impulsului evolutiv să creeze viață nouă. Este o experiență primordială, primară, elementară, intensă și vulcanică. Vorbim despre moarte și naștere, un loc comun, un proces de moarte-renaștere, procesul transformării.
Să stăm puțin să ne gândim mai bine. Ce înseamnă să mori? Ce înseamnă să fii complet anihilat? Ce înseamnă să trăiești decăderea și suferința într-atât încât tot ceea ce cunoști să îți poată fi luat? Și apoi, în același timp, întrețesut în toate acestea, se ivește o complexitate și o diversitate inimaginabilă a vieții din regenerarea și renașterea formei care a fost transfigurată prin focurile purificatoare, indiferent dacă este vorba despre un aspect emoțional, o relație în care te afli, un vulcan în sine care erupe și distruge toată viața din jur, plante, animale, case… Și apoi, mai târziu, începi să vezi cum se naște viață nouă din cenușa vulcanului după ce focul se răcește, după ce lava se răcește și astfel apare cel mai frumos peisaj, jungla cea mai luxuriantă; se nasc noi specii din cenușă… Dacă stăm să ne gândim bine, este magnific modul în care funcționează Cosmosul!
Aceasta este manifestarea lui Kali, Marea Mamă a Distrugerii și Creației, și este tocmai ceea ce ne permite să fim aici. Din cauza extincției în masă a tuturor dinozaurilor de acum 65 de milioane de ani din cauza, credem noi, unui asteroid care a lovit Pământul și a creat atâta praf în atmosferă, încât nu a supraviețuit nimic mai înalt de un metru. Și credem că strămoșul omului este o creatură de dimensiunea unui pantof care se târa pe pământ în căutare de hrană. Apoi au evoluat primatele și apoi oamenii tocmai din aceste creaturi cât niște pantofi care au putut crește mai mari tocmai pentru că au dispărut dinozaurii aceia imenși. O diversitate inimaginabilă a vieții s-a născut din această extincție în masă; acesta este Pluto: este masiv, titanic, extincție în masă, moarte.
Și apoi, după câteva milioane de ani, intră în scenă omul. Nu am fi aici dacă nu ar fi existat acea extincție în masă. Și putem spune că, la nivel individual, de fiecare dată când experimentăm moartea, ea este de fapt un proces de purificare. Este dureros, terifiant și pe mine efectiv mă zgâlțâie din temelii de fiecare dată. Trebuie să ne sperie și ar trebui să recunoaștem că suntem speriați. Pentru că în acest proces suntem forțați să simțim profunzimea vieții din ființa noastră; este ceea ce permite vieții să apară și să ne ducă spre culmi și locuri noi la care nu am fi ajuns dacă nu am fi trecut prin procesul morții.
Pluto ne face atenți asupra respectului pe care cred că ar trebui să îl avem cu toții pentru viață, pentru Pământ, pentru sufletele noastre. Și totuși, cel mai frumos lucru este că există o continuitate în toate. Există ceva care nu moare nici măcar într-o extincție în masă. Există ceva la nivelul conștiinței care nu moare, iar acest lucru este renașterea și faptul uimitor că, atunci când trecem prin moarte și murim, ieșim mereu de cealaltă parte. Iar și iar, mă reîncarnez și mă trezesc în toiul unei povești. Nu am idee unde a început ea, încotro mă îndrept și îmi petrec viața dezmeticindu-mă, trezindu-mă față de mine și redescoperind cine sunt, unde sunt, ce se petrece aici. Și totuși pare să existe o continuitate în ființa mea. Mă simt pe mine, de fiecare dată. Mă trezesc în mijlocul unei povești și nu știu cum am ajuns aici. Și am sentimentul familiar că am fost dintotdeauna aceeași și că totuși mă dezvolt: acesta este Pluto și aceasta este frumusețea lui.
Atunci când avem tranzite ale lui Pluto, trebuie să facem o ofrandă. Eu cred că ofranda constă într-una din zilele noastre bune, pline de încredere. Atunci când spunem: bine, voi muri, mă voi desprinde de aici, voi renunța la tot ce nu îmi mai este de trebuință. Voi trăi sentimentul distrugerii, al terorii. Mă voi lăsa astfel purificat și în tot acest timp, încrederea aceasta dă naștere perfecțiunii. Adevărul profund care transpare este atât de minunat, încât mă determină să îmi doresc să mă tot renasc ca om. Există ceva în procesul moarte-renaștere care te face să îți dorești să te întrupezi din nou întru viață. De fiecare dată când mor și mă trezesc de cealaltă parte, sunt atât de recunoscătoare pentru ceea ce am devenit și pentru experiența pe care am trăit-o și care mi-a permis să trec prin procesul de moarte-renaștere. Viața mea este incredibil de mult mai frumoasă decât era înainte. Știu că acest lucru nu se întâmplă în fiecare viață. Știu că putem trăi mai multe vieți fără a avea acest moment de izbăvire. Dar mai știu că, dacă ni-l dorim, el se va produce. De fiecare dată când se produce, cel puțin pentru mine, mă trezesc și îmi spun: e minunat, a meritat totul.
Despre asta este vorba atunci când avem tranzite ale lui Pluto. Înseamnă să ne acceptăm puterea și autenticitatea. Iar puterea este doar capacitatea noastră de a aduce schimbări la nivelul lucrurilor pe care le întreprindem. Este un dar imens pe care l-am primit ca oameni. Și eu cred că durerea și suferința cauzate de tranzitele lui Pluto și cea mai bună modalitate de a celebra aceste tranzite sunt de a simți. Să simțim suferința, să simțim durerea morții, să celebrăm procesul morții, să îl jelim, să îl plângem, să îl simțim, să îl exprimăm, să îl transmitem, să îl exprimăm cu voce tare.
Aș vrea să îți spun că înainte de interviul cu tine, Adrian, plângeam și partenerul meu mă ținea în brațe, în timp ce eu plângeam în hohote. Chiar în momentul de față am pe Pluto în conjuncție cu Soare-Mercur. În ființa mea trăiesc acum o moarte atât de profundă la atât de multe nivele, încât îmi este atât de teamă mai tot timpul, și apoi mă eliberez. Sunt aici și pot vorbi cu tine, pentru a-ți împărtăși înțelepciunea pe care mi-a dat-o această experiență. Asta ne oferă Pluto: înțelepciune; ceva ce nu ne poate fi luat niciodată, indiferent de câte ori murim, indiferent de câte ori suferim. Este ceva ce dăm și noi prin incursiunea noastră în Lumea de Dincolo, când suntem dezmembrați șamanic, recuperând părțile noastre uitate, și întorcându-ne la lumea de la suprafață. De fiecare dată când facem aceasta, Lumea de Dincolo ne conferă putere, pe care o resimțim ca pe Grație Divină în lumea de la suprafață, și asta e minunat.
Adrian: Iți mulțumesc că ai descris asemenea experiențe dificile în cuvinte atât de frumoase.
Jessica: (râde) Eu iți mulțumesc că ai întrebat, ai ascultat și mi-ai acordat spațiul de a face asta.
Adrian: Și astfel, devenind conștienți de ceea ce este subconștient, ne putem transforma în observatori în loc să fim niște marionete inconștiente ale acestor forțe primordiale. Ce înseamnă așa-numita viziune participativă?
Jessica: (râde) Ai numai întrebări bune. (râde). Da. Cred că unul dintre lucrurile cele mai uimitoare legate de astrologie este că ne permite să ne ținem evidența de-a lungul vieților pe care le trăim prin tranzitele noastre personale, astfel încât, atunci când ne studiem astrograma și tranzitele, să putem observa desfășurarea teleologică a psihicului nostru în timp. Putem detecta traiectoria subconștientului; îl putem observa manifestândnu-se și deveni conștienți de el în timpul acestui proces.
Astrologia este una dintre cele mai rapide căi, cred eu, alături de psihologie. Dar cele două trebuie să fie combinate; nu poți folosi una fără cealaltă. Este calea cea mai rapidă către auto-descoperire și conștientizare, către capacitatea de a deveni conștient de ceea ce este subconștient. În psihoterapie, adică psihoterapie și psihoterapie abisală, psihoterapie și psihoterapie psihedelică, când pătrunzi în stări extinse sau ne-obișnuite ale conștiinței, este absolut incredibil că poți vedea lucrurile în mod non-liniar. Așa că, pentru mine, Sfânta Treime combină astrologia, psihologia și stările extinse ale conștiinței. Și atunci când folosești toate aceste trei concepte laolaltă, poți participa mai activ la propria viață și poți deveni conștient de ceea ce este subconștient, ca să nu trăiești ca o marionetă, cum spui tu. Eu am crezut, parțial datorită entuziasmului meu în viață, că voi atinge cândva un stadiu unde așa ceva nu se va mai întimpla. Adică, dacă aș putea să fiu conștientă de ceea ce se află în subconștient, aș putea lucra suficient cu mine însămi și aș fi în regulă. Dar nu-i așa; se pare că ne întoarce mereu la moarte. De aceea imi place grozav ce a scris Chris Bache în Dark Night, Early Dawn. El spune așa: Nu, e moarte peste tot, înainte și înapoi. Nu există niciodată un punct în Conștiință la care să ajungi și unde să nu mai mori. Deoarece Universul însuși este în continuă evoluție și dezvoltare spre stări mai profunde, mai frumoase de iluminare; acesta va fi întotdeauna procesul prin care funcționează Conștiința.
Așa că pentru mine, participarea este bucuria imensă de a fi mai prezentă, mai ancorată. Și ce îți oferă asta? Mai multe culori cu care să pictezi. Mai multă flexibilitate în dans. Îți permite să ai mai multă imaginație, mai multă viziune, mai mult instinct, mai multă intuiție. Primești mai mult din toate lucrurile pe care noi toți le avem deja. Doar că, atunci când primești mai mult, tot mai mult poate ieși la iveală, și când ele se transformă în realitate, devine incitant. Nu știi ce se poate întâmpla mai departe și te privești pe tine însuți evoluând.
Cred că participarea înseamnă analiza propriei astrograme, înțelegerea darurilor și a provocărilor, a luminii și a umbrelor din toate combinațiile cu care te-ai născut. Și, pe cât de cinstit posibil, analizează-te pe tine și viața ta și observă cum ai exprimat măreția ei, dar și dificultatea ei, și apoi întreabă-te: ce vreau eu de la viață? Cu tot ceea ce știu, care este exprimarea optimă a acestor energii și ce pot începe eu să fac zilnic și concret pentru asta, dacă îmi doresc așa ceva. Intr-un fel, astrologia speră ca noi să devenim conștienți de subconștientul nostru pentru că, într-o anumită măsură, ne putem analiza astrograma și indiferent ce s-ar întâmpla, știm care este latura tenebroasă a conjuncției Lună–Pluto, o cunoaștem. Așadar, dacă ai conjuncția Lună–Pluto sau ești tranzitat de această conjuncție, știi în ce constă umbra. Nu este personal și nu are nimic de a face cu tine. Aceste arhetipuri dansau împreună cu mult timp înainte ca omul să existe. Ne trezim în toiul poveștii lor și este serviciul pe care il facem, din dragoste, acela de a le ajuta să își manifeste relațiile prin noi. Avem puterea să decidem cum vrem să se manifeste aceste relații ale arhetipurilor, și asta implică însuși arhetipurile.
Deci participarea se referă la un proces co-evolutiv, în care îți iei în serios responsabilitatea etică și morală de a poseda conștiință auto-reflexivă, de a fi un co-creator. Este conștientizarea că efectiv modifici câmpurile morfice din cele mai profunde sectoare ale vieții până la cele mai sociale aspecte ale ei. Că aceasta modelează efectiv ființa umană și modul în care ne trăim istoria. Așadar, modelează viitorul și eu cred că acestea sunt principalele lucruri pe care ni le oferă astrologia, atunci când parcurgem tot drumul. Este un imperativ moral și etic de a ne asuma răspunderea pentru noi înșine, pentru viața noastră și pentru astrograma noastră, indiferent care sunt circumstanțele în care ne aflăm.
Ca să-ți dau un alt exemplu, părinții mei au divorțat pe când aveam patru ani. Îmi vedeam tatăl câte zece zile pe an, vara, în vacanță; îmi iubesc tatăl nespus. Eu am conjuncția Venus–Saturn, iubirea față de tată, deci și suferința afectivă provocată de abandonarea mea în copilărie. Aș fi putut deveni o victimă a acestei circumstanțe, faptul că nu am avut parte de această dragoste împărtășită și prin prezență fizică. Mi-am petrecut întreaga viață supărată că nu am avut parte de ceva atât de prețios pentru noi toți, dar în special pentru fetițele cu conjuncția Venus-Saturn.
Dar am și alternativa să accept la nivel sufletesc faptul că eu am ales acești părinți. Eu am ales această astrogramă și există un anumit grad de inteligență, un motiv pentru care psihicul meu avea nevoie să trăiască această experiență tocmai în această viață. Astfel tatăl meu devine unul dintre cei mai importanți învățători și aliați ai mei, deoarece și-a asumat sarcina foarte dificilă de a întrerupe relația karmică cu mine, de a fi absent. Să însemne asta că nu sunt niciodată furioasă? Nu, am fost furioasă mai toată viața mea. Am petrecut multe ore plângând atât la terapie, cât și în afara ei. Dar după un anumit punct în care rana îți este deschisă suficient de mult, se produce ceva. Ceva miraculos, când ai această epifanie care trezește iubire în suflet. Este ceva incredibil, care face să merite experiența mea cu absența tatălui. Acum oare nu îmi doresc sau nu sper să am un tată un viața viitoare? Bineînțeles că da, insă cel mai bun lucru pe care îl pot face eu acum este să aleg un partener pentru mine care să poată fi tatăl copiilor mei, un tată pe care fetița din mine nu l-a avut. Vindecarea pe care trebuie să o realizez pentru a putea avea o relație sănătoasă cu cineva care să fie un bărbat integru și să aibă respect pentru fiica mea reprezintă calea lui Venus în combinație cu Saturn. Este calea fetiței abandonate, și slavă cerului că s-a întâmplat astfel. Mă voi căsători anul viitor și îmi voi întemeia o familie alături de partenerul meu. În fiecare zi mă uit la el; este exact bărbatul de care micuța Jessica a avut mereu nevoie. Conștientizez că este o cale de participare, de manifestare, de a lua foarte în serios ceea ce mi se întâmplă.
Adrian: Îți mulțumesc pentru că ne-ai împărtășit aceste detalii personale emoționante.
Jessica: Cu plăcere!
Adrian: Pentru că ești psiholog și astrolog, aș vrea să comentezi puțin afirmația lui Rick Tarnas conform căreia peste o sută de ani, psihologii viitorului se vor uita la colegii lor care practică acum psihologia fără a recurge la astrologie așa cum astronomii din zilele noastre se uită la colegii lor din Evul Mediu care lucrau fără telescop sau așa cum biologii contemporani îi văd pe cercetătorii din trecut care lucrau fără microscop.
Jessica: (râde) Rick găsește mereu calea perfectă de a face astfel de analogii… Da, cred că are dreptate. Cred că, așa cum este cazul tuturor lucrurilor care trebuie să se așeze pe făgașul lor există un proces de diferențiere, nu? Rick vorbește des despre acest aspect în The Passion of the Western Mind și în Cosmos and Psyche, că o mare parte din dezvrăjirea Cosmosului are de a face, de fapt, cu re-vrăjirea Cosmosului. Și că omul a trebuit in esență să respingă o inteligență creatoare și plină de sens pentru a-și dezvolta ego-ul, conștiința auto-reflexivă și judecata rațională. Acest proces este necesar pentru reîntoarcere, pentru revenirea la o relație mai profundă cu Anima Mundi.
Cred că același lucru este valabil pentru tot ceea ce trece printr-un proces de diferențiere. Cred că Psihologia și Astrologia au trebuit să se separe pentru ca psihologia să se dezvolte mai mult, iar ceea ce face ea astăzi este incredibil. Conștiința noastră se dezvoltă cu ajutorul inteligenței emoționale, prezența activă, neuro-diversitatea, înțelegerea mai detaliată a creierului.
Și mai mult decât atât chiar: înțelegerea modului în care poți intra într-o relație care să fie tămăduitoare la modul terapeutic este ceva ce fiecare astrolog trebuie să învețe. Cele două au nevoie una de cealaltă: Astrologia are nevoie de Psihologie pentru a se aplica la nivel terapeutic, indiferent că este vorba despre o consultație astrologică sau de horoscop sau doar o conștientizare psihologică profundă a ceea ce se întâmplă cu omul. Sunt multe lucruri pe care astrologia nu le explică prin sine, iar inteligența emoțională și iraționalul se numără printre ele. Există ceva foarte intelectual legat de astrologia interpretată ca hartă și modalitate de explicare a lucrurilor. Asta ajută până la un anumit punct, pentru că astrologia în sine poate aduce doar un anumit grad de vindecare; există un punct dincolo de care nu poate trece; este punctul unde cuvintele, ideile, conceptele nu mai funcționează. Și atunci este nevoie de contact emoțional deschis și acesta este situația în care, cred eu, se produce adevărata vindecare de durată, la un nivel mai degrabă psihic, energetic.
Acestea fiind spuse, psihologia operează într-o încăpere inutil de întunecată. Ea are evident nevoie de Astrologie. Mă uit la colegii mei și nu-mi doresc nimic altceva decât să le pot spune: hei, lăsați-mă să vă învăț cum să faceți. Asta ar accelera procesul dificil de înțelegere a pacientului. Există un anumit nivel de încredere care trebuie să fie construit în timp cu clientul și care se poate realiza doar prin contact uman direct. Dar astrologia poate ajuta prin accelerarea înțelegerii de către terapeut a situației cu care se confruntă. Îl poate ajuta pe terapeut să dezvolte un nivel de încredere mai profund și o înțelegere a clientului chiar dacă nu folosește astrologia în mod specific și direct cu clientul. Se poate influența procesul care, după părerea mea, produce o muncă suplimentară inutilă, dar și suferință în relația terapeut – client.
Adrian: Exact așa cred și eu! Mă tot întreb cât timp va mai trece până când se va petrece acest lucru… Acum, putem intra în câteva detalii tehnice? Astrologia Arhetipală vede lumea prin intermediul a trei forme de corespondență: natală, a tranzitelor globale și a tranzitelor personale. Poți dezvolta puțin subiectul?
Jessica: Sigur. Este tot emanația cărților și a conferințelor lui Rick Tarnas. El vorbește despre cele trei forme de corespondență, cuvânt care își are originea în dictonul Precum în cer, așa și pe pământ despre care a auzit fiecare astrolog. Ei bine, Rick a plecat de aici și a spus, da, cele trei forme de corespondență pentru Cum este sus, este și jos sunt astrograma, tranzitele globale și apoi, din cele două combinate, rezultă tranzitele noastre personale. Acestea, împreună cu sinastria, combinarea a două astrograme, sunt domeniile pe care s-a axat Rick.
În principiu, fiecare formă de corespondență are propriile orburi și putere de influență care sunt diferite una de cealaltă. Și fiecare formă de corespondență este o cale diferită către relația aceea specifică pe care o analizăm. Așa că astrograma este relația individului cu sine, cu familia, cu mediul, cu slujba sa. Evident, tranzitele globale sunt modul în care înțelegem Anima Mundi și psihicul colectiv sau Zeitgeist, spiritul timpului in care traim cu toții. Apoi tranzitele personale prezintă activarea sau catalizatorii psihicului nostru, ai vieții noastre în timp, ai desfășurării ei în timp. Acestea sunt așadar, cele trei forme de corespondență, dar eu aș mai adăuga și sinastria dintre două persoane și apoi Rick mai include și progresiile.
Adrian: Referitor la formele de corespondență… tocmai am verificat și am observat că astăzi avem o conjuncție Soare-Mercur în trigon cu Neptun, aceleași complexe arhetipale care se regăsesc în astrograma ta. Dar și conjuncția Saturn-Venus, pe care o ai, de asemenea.
Jessica: Ah, da… hmmm, da… păi, e drăguț. Mă și intrebam: Doamne, ce mult vorbesc. Oare de ce?
Adrian: Cum realizezi tu o consultație astrologică? Ai vreo tehnică preferată?
Jessica: Modul în care realizez o consultație s-a schimbat semnificativ în ultimii nouă ani. În prezent rog persoana să răspundă la patru întrebări și să îmi spună data nașterii, să îmi spună ce așteptări are de la consultație și pe ce aspecte dorește să se concentreze. Și apoi o rog să indice date și evenimente importante din viața sa, pentru a putea trasa tiparele arhetipale din trecut și a înțelege cum am ajuns la prezent. Motivul pentru care fac acest lucru este pentru că în timpul unei consultații se pot întâmpla multe. Este foarte important pentru mine ca consultația să fie potrivită persoanei și evenimentelor care i se întâmplă în acest moment. Respect inteligența zilei în care eu și persoana respectivă ne-am cunoscut pentru a realiza această consultație, și, evident, mai uit la tranzitele zilei, atât cele globale, cât și cele personale. Analizez și sinastria mea cu ea pentru a înțelege care este motivul profund al faptului că persoana aceasta m-a căutat tocmai pe mine. Există milioane de astrologi. De ce a venit tocmai la mine? Există ceva ce i-aș putea oferi? Uneori primesc indicii despre aceasta doar analizând sinastria cu ei înainte de a ne cunoaște.
Mă mai întreb și ce pot eu învăța de la clienții mei. Pentru că rolul lor este și acela de a mă învăța ceva despre propria mea viață și cred că cele mai reușite consultații se produc atunci când cele două persoane se despart cu sentimentul că sunt mai bune. Mi se întâmplă deseori cu clienți care sunt dispuși să mi se deschidă, care sunt corecți și onești referitor la ceea ce trăiesc ei, cu ce se luptă ei, care sunt visele lor. Și am observat că eu combin o abordare extrem de intuitivă (am conjuncția Soare–Mercur–Neptun și sunt, așadar, foarte intuitivă), cu multă rigoare dobândită în anii mei de studii și practică și instruire ca astrolog și terapeut. Este aspectul pe care îl datorez prezenței conjuncției Soare–Mercur–Neptun în Capricorn și poziției lui Saturn pe Mijlocul Cerului, în cuadratură cu Jupiter. Este deci o combinație puternică a ceea ce Rick numește deseori rigoare și imaginație sau rigoare și intuiție.
Așa că principala tehnică pe care o folosesc este o întâlnire participativă în miezul a orice se întamplă în viața persoanei. Cu cât clienții sunt mai dispuși să mi se deschidă, cu atât sunt și eu mai capabilă să fac același lucru. Și cât de multe pot eu transmite depinde enorm de cât de deschiși și transparenți sunt ei cu mine și acesta este momentul în care începe magia. Evident, nu toți clienții sunt așa. Unele persoane sunt mai introvertite din motivele lor psihologice sau nu au încă încredere în mine. Înțeleg asta și trebuie să muncesc puțin mai mult la acele ședințe și să dovedesc ceea ce pot să fac și să le spun lucruri despre ele care să le determine să aibă încredere în mine. Și aceasta este și o altă parte a mea care este mai analitică și care își dorește să dărâme ziduri, dar în principiu, tehnica se referă în general la întâlnirea cu persoana respectivă. Dane Rudhyar vorbește cel mai mult despre aceasta în cartea Astrology of Transformation. El se numără printre astrologii mei preferați din toate timpurile; Rick și Rudhyar sunt eroii mei din astrologie. Dane Rudhyar vorbește despre cum să înveți să îți dezvolți capacitatea de a înțelege unde se află clientul înainte de a-i citi astrograma. Pentru că poți face o interpretare astrologică nocivă, atunci când vorbești peste nivelul la care se află persoana respectivă. Dacă mergi direct la nivel transpersonal și ea se află mai degrabă la nivel personal, aceasta nu o va ajuta deloc. Așa că nu am o formulă pe care o aplic în afara ascultării atente a subconștientului omului, deoarece el îmi spune exact ce are el nevoie de la mine, iar dacă ascult cu umilință, din fericire le pot oferi ce au nevoie.
Adrian: Dacă este să ne gândim la clienți, sunt reguli care ar trebui respectate pentru o astrogramă reușită?
Jessica: În ceea ce mă privește vreau ca ei să ia în serios chestionarul meu, să completeze răspunsurile, să mediteze la ele. Într-un fel, consultația începe în momentul în care persoana își face programare. Este un spațiu ceremonial, iar atunci când ești nevoit să pătrunzi în propria biografie, aceasta ar trebui să fie o sondare psiho-activă. Ar trebui să te activeze și tu să începi să te gândești la anumite lucruri și să completezi formularul. Apoi trebuie să ai respect pentru acest proces. Să vii la timp, să mă cunoști și apoi să îmi răspunzi la întrebări. Eu spun: te rog spune-mi ce se petrece în viața ta chiar acum. Evident, inițiez procesul și apoi ascult, iar după ce ei termină de vorbit, le mulțumesc și apoi le descriu ceea ce văd eu. Atunci când îmi adresează întrebări și când îmi oferă feedback, astrograma se deschide și mai mult, apar straturi tot mai profunde de deschidere, de revelație, prin faptul că persoana continuă să participe prin dialog și anunțându-mă dacă ceea ce îi spun eu rezonează sau nu cu situația sa. Îi întreb pe ce anume să insist, deoarece eu pot citi astrograma pentru un miliard de ani, dar eu vreau să o citesc pentru acest moment, pentru acea persoană, în loc să încerc să mă auto-impresionez că sunt foarte bună în ceea ce fac. Cui îi pasă de asta, în fond?
Adrian: Ne poți povesti despre un succes al tău? Simți că ai avut și eșecuri?
Jessica: Da. Să începem cu eșecul. O dată, o singură dată de când lucrez ca astrolog am dat banii înapoi cuiva după ședință. Da, așa cum am spus, fac chestia asta de nouă ani și pur și simplu o dată am dat cuiva banii înapoi. Persoana respectivă a venit la mine și voia ceva ce eu nu-i puteam oferi. Dar eu nu m-am prins imediat, pentru că pur și simplu nu te prinzi tot timpul din start. Eram pe atunci și mai tânără, mai lipsită de experiență, dar cred că nu există vreun mod prin care puteam să îmi dau seama ce avea să se întâmple… Domnul acesta a venit la ședință și practic mi-a ordonat să îi spun așa, robotic și mecanic, oarecum ca o ghicitoare, nu doar cine era el cu exactitate, ceea ce pot face până într-un punct. Practic el voia să îi spun ceea ce voia să audă, nu voia să audă ceea ce aveam eu să îi spun. Nu voia să audă ceea ce vedeam eu. Nu de asta venise la mine, ci dintr-o nevoie psihologică, să îi confirm că, da, toată lumea din viața ta și tot ceea ce ți-au făcut ei e nasol și ai dreptul să fii furios și nervos. Motivul pentru care viața ta este mizerabilă este din vina tuturor celorlalți. Învinovățea pe toată lumea și nu își asuma absolut nicio vină. Și apoi, cireașa de pe tort, voia să îi spun exact când și cum se vor îndrepta lucrurile, când avea să i se publice cartea, când urma să se îmbogățească, când urma ca relația lui să se îmbunătățească. I-am spus că nu îi pot spune așa ceva, dar că putem discuta, ne putem gândi împreună și apoi putem face cât de cât lumină asupra motivelor pentru care i se întâmplau toate. I-am spus că putem descoperi împreună de ce se află în acea situație și de acolo îmi imaginez că răspunsul va apărea de la sine. Nu i-a plăcut asta și a plecat de la ședință foarte dezamăgit și furios, la fel ca mine. Simțeam că ceva nu este în regulă. I-am returnat banii. Era ca și cum nu aș fi vrut să intru în acel schimb energetic cu el și să iau și bani pentru asta.
Acum, dacă povestea se repetă la o ședință, îmi dau seama din primele cinci minute. Nu intru într-o astfel de relație cu cineva. De fapt, chiar zilele trecute a fost singura dată din cariera mea de astrolog când am returnat cuiva banii înainte de ședință. Așa că, da, am returnat banii de două ori, a doua oară la mult timp după prima și de data aceasta chiar înaintea ședinței. M-am prins pentru că tipul nu a vrut să completeze chestionarul meu. Mi-a spus: Vreau să accepți ceea ce îți spun eu și să lucrezi cu asta. Iar eu i-am răspuns: Ei bine, atunci nu sunt astrologul potrivit pentru tine și îți doresc din tot sufletul să găsești persoana potrivită. Iată-ți banii.
Cred că al doilea caz a fost un succes pentru mine. M-am prins înainte să se întâmple, dar cred că atunci când oamenii cer de la mine ceva ce nu le pot oferi, am trecut de momentul în care să fiu dispusă să mai joc acest joc. Am norocul să mă aflu într-un punct în care cabinetul meu merge foarte bine, așa că pot alege cu cine să lucrez, în vreme ce la începutul carierei eram atât de săracă, atât de falită, încât eram nevoită să lucrez cu toți clienții care mă solicitau. Cred că, într-un fel, este o experiență benefică, deoarece te învață multe despre cum să îți faci meseria și care îți sunt limitele. Acum mă aflu într-un punct în care, atunci când încep o ședință, eu sunt de fapt un canal de transmitere a unor informații și nu intenționez să îmi deschid canalul pentru oricine. Iar modul în care intrăm într-o relație este astfel: dacă îmi respecți limitele și regulile, atunci mă voi abandona ție în momentul acela, pentru timpul acela și pentru taxa respectivă. Poate că pare mai pragmatic, dar este primul lucru care îmi vine în minte atunci când vorbim despre eșec.
Adrian: Și o poveste de succes?
Jessica: Da, da, povestea mea de succes. De fapt, consultația mea cu această femeie a avut loc vara trecută. Se afla într-un punct cu adevărat dificil în viața ei personală și profesională. De fapt, se confrunta cu un mediu de lucru la serviciu atât de toxic și opresiv încât efectiv o ucidea. Literalmente era vulnerabilă din punct de vedere fizic, obosită, deprimată rău și nu mai avea deloc grijă de ea. Solicitările de la serviciu și structurile de putere care operau la muncă erau tiranice de-a dreptul. Avea familie, era căsătorită, avea copii, așa că serviciul începea să își pună amprenta și acasă. Dacă îmi aduc eu bine aminte astrograma ei, avea Lună–Mercur cu Saturn–Pluto, și provenea dintr-o familie cu bărbați foarte puternici, adevărați patriarhi; moștenise o parte din afacerea familiei care data de generații. Exista acolo și un sentiment al datoriei față de familie, față de înaintași, față de numele familiei. Atunci când am terminat ședința, în care am analizat în profunzime relația Lună–Mercur–Saturn–Pluto, și-a închis telefonul și a decis să facă ceva pentru sine renunțând la serviciu. A renunțat la afacerea familiei și a decis să își folosească toată energia în crearea unor noi forme de educație în sistemele public și privat, elaborând programe analitice și făcând lucruri pe care sinele ei dorise să le facă întotdeauna, doar că tot timpul le lăsase în stadiu de proiect. Dar din nu știu ce motiv consultația aceea i-a oferit mai multă libertate de a fi ea însăși. S-a eliberat de atmosfera nocivă de la serviciu și și-a redirecționat energia către ceva ce i-a conferit vieții sale, familiei și copiilor ei sentimentul vindecării și al scopului în viață. Ea consideră că consultația mea a reprezentat un moment de cotitură pentru ea. Femeia aceasta urma deja o formă de terapie. Așa că se apropia de acel moment, dar eu cred că punctul de cotitură s-a produs pentru că exista cineva, un străin, practic, care nu avea nicio legătură cu viața ei, și care putea folosi un instrument care să o reflecte înapoi către sine, către sinele ei cel mai profund și adevărat din perspectivă cosmică. Asta i-a dat puterea și curajul de a face ceea ce cred că știa că trebuie să facă, dar pentru care îi era prea teamă să își acorde permisiunea, așa că viața ei a luat un curs complet diferit.
Nu toate consultațiile sunt astfel, dar consider că toate consultațiile reușite, atunci când se stabilește o legătură reală între cele două persoane, pot declanșa astfel de schimbări. Și mai cred că o interpretare astrologică are rolul de a-i acorda persoanei mai multă putere pentru a-și trăi viața plenar, ceea ce îi va aduce bucurie și mulțumire, îi va permite să își asume răspunderea pentru situațiile în care se regăsește și să își înfrunte provocările, dar și umbrele, în slujba propriei împuterniciri.
Adrian: Ce calități are un astrolog bun?
Jessica: Cred că depinde de tipul de astrolog. Rick este un astrolog mundan și studiază istoria. Ceea ce îl face un astrolog incredibil, minunat, este, în parte, nivelul său de rigoare, de atenție la detalii și ceva ce el descrie ca faptul că nu trebuie să pui harta în fenomene, ci să permiți fenomenelor, a evenimentelor să se reveleze singure. Și apoi să vezi cum se corelează ele cu astrograma, permițând datelor existente să creeze ceea ce cunoaștem despre astrologie.
Deseori spunem că astrologia ne spune lucruri despre o persoană… dar și persoana ne spune câte ceva despre astrologie. Funcționează în ambele sensuri și cred că Rick mi-a insuflat această idee. Este foarte important să fii riguros. Asta înseamnă că este important să știi ce anume faci, să nu divaghezi de la astrogramă, să descrii ceea ce vezi și nu ceea ce crezi să ar trebui să vezi, cine crezi că ar trebui să fie persoana respectivă, proiectând asupra ei temerile și dorințele tale, emițând judecăți de valoare despre cine este ea și ce anume face cu viața ei. Este foarte important să apreciem acest dar minunat care ne-a fost dat de a vedea astrologia ca pe o manifestare a Grației, să manifestăm rigoare față de ea. Este foarte important să rămânem cu picioarele pe pamânt și ghidați de principii etice.
Este atât de ușor, în aceste forme de divinație, să prezicem, să preluăm un soi de energie de mare preot sau preoteasă, să folosim puterea în mod negativ, să spunem oamenilor cine sunt și ce ar trebui să facă. Nu, eu nu cred că un astrolog spune vreodată cuiva ce să facă, indiferent de părerea personală pe care o are el. Cred că rolul nostru este acela de a prezenta ceea ce vedem într-un mod foarte echilibrat și de a lăsa clienții să decidă singuri. Acest lucru este posibil printr-un dialog cu noi. Dar să îi spui cuiva ar trebui să divorțezi, ar trebui să faci copii… De fiecare dată când spunem ar trebui, știm că părăsim granițele consilierii etice. Sau chiar dacă nu faci consiliere, este o formă etică de interacțiune cu cineva; îi răpești persoanei respective liberul arbitru. Cred că este foarte important pentru noi să rămânem foarte ancorați noi înșine, ceea ce este posibil doar dacă lucrăm cu noi înșine.
Cred că astrologii buni lucrează cu ei înșiși. Ei nu doar că studiază și își consemnează propriile tranzite, ci se află într-o formă constantă de terapie. Pun în practică diverse modalități de vindecare în mod regulat. Dacă “ții spațiul” pentru altcineva, altcineva trebuie să facă același lucru pentru tine; aceasta este regula principală. Așa că indiferent cât de avansat devii, dacă cineva nu îți ține spațiul, atunci îți vei pierde echilibrul. Așa că eu cred că este o combinație de rigoare, lucru cu sine și mai cred că este teribil de important să continuăm să învățăm.
Părerea mea este că mă aflu într-un punct în care învăț mai puțin din cărți, decât de la clienții mei. Am un carnețel, atunci când țin ședințe, iar clientul spune ceva despre viața sa; aflu despre un nou mod prin care se poate manifesta o conjuncție, mi-o notez și îmi permit să învăț mereu de la clienții și de la studenții mei, cărora le permit să predea și să mă învețe. Așa că eu cred că este un proces de a-ți păstra mereu starea de ascultare activă și umilă; să fii cinstit cu tine însuți. Uneori ne putem ascunde în spatele Astrologiei pentru a ne simți puternici, utili, deștepți, de ajutor. Nu că ar fi neapărat ceva greșit aici, dar trebuie să ne gândim mereu de ce anume ne uităm la astrograma cuiva împreună cu el. Care este intenția mai profundă a lucrării pe care o întreprindem în orice moment? Asta trebuie sa ne fie foarte clar, și trebuie sa ne revizuim constant intențiile, pentru că începem să ne mândrim. Astrologia, ca toate formele de divinație și psihologia, are tendința de a gonfla ego-ul. Devenim mândri deoarece ni s-a dat o capacitate imensă de conștientizare. Asta ne conferă multă putere și cred că uneori creează o situație în care ne ignorăm suferința și durerea; suntem atât de ocupați să îi ajutăm pe ceilalți. Cred că este la fel de important să avem grijă și de propriile noastre suferințe și probleme ca și atunci când îi ajutăm pe ceilalți.
Adrian: Care este cel mai important sfat pe care i-l dai cuiva interesat să studieze astrologia?
Jessica: Ia-o încet. Urmează-ți inima, ia-o încet; astrologia nu pleacă nicăieri. Învață elementele de bază. Stăpânește principiile de bază înainte de a încerca să îți dai seama ce se întâmplă cu casa asta și cu semnul acela, cu guvernatorii tradiționali, cu aia, și aia, și aia, și cu asteroizii…
Se produce un fel de dependență; trebuie să o satisfaci. Super! Creează-ți o bază solidă pentru suflet, ca atunci când înveți o limbă nouă; trebuie mai întâi să te familiarizezi cu alfabetul. Înveți să numeri. Începi să formezi propoziții. Începi să vorbești cu alții pentru a căpăta fluență. Dar dacă te grăbești să afli dintr-odată cum funcționează întregul sistem, îți vei pierde capacitatea de a vorbi într-un mod care să poată schimba efectiv pe cineva, care să ajute pe cineva să se înțeleagă mai bine pe sine. Te vei găsi angrenat în toate acele sisteme și metode. Este mult mai simplu de atât, nu trebuie să complici lucrurile. Nu este nevoie să adăugăm straturi de epicicluri astrologice pentru a ne da seama de matematica mișcării planetelor. Este mult mai simplu decât atât. Soarele este în mijloc iar planetele orbitează în jurul său. Dacă adaugi epicicluri peste epicicluri, sugestia mea ar fi să te reîntorci la esență și să vezi că de fapt totul se află deja în principiile de bază; se află deja la nivelul planetelor. Ele însele creează răspunsuri din combinațiile pe care le alcătuiesc.
Dacă te concentrezi pe semne, învață să le stăpânești, învață să cunoști bine casele. Permite-ți să le aprofundezi. Și, în sfârșit, principala și cea mai lungă astrograma cu care cred că oricine trebuie să se confrunte este propria astrogramă. Mi-am studiat astrograma în fiecare zi în primele șase luni. Adică am studiat zilnic timp de șase luni înainte de a mă uita la astrograma altcuiva. Trebuia să înțeleg nu doar cine sunt și eram atât de nerăbdătoare și de entuziasmată să o fac, dar trebuia și să înțeleg de ce privesc lumea, de ce văd arhetipurile așa cum le vedeam, deoarece psihologia și filosofia fiecăruia se observă în astrogramă. Dacă nu înțeleg că Jupiter în cuadratură cu Saturn are tendința de-mi conferi o valență pozitivă asupra arhetipului lui Saturn și apoi mă uit la astrograma cuiva care este născut cu conjuncția Saturn–Pluto: persoana respectivă nu are aceasta experiență și dacă eu încerc că impun propria conjuncție Jupiter–Saturn asupra conjuncției sale Saturn–Pluto, atunci este clar că am ratat ținta.
Așadar, trebuie să ne cunoaștem bine pentru a putea căpăta fluență și a începe să vorbim limba aceasta conștienți de noi înșine. Abia apoi putem vedea unde se află persoana din fața noastră și ne putem da întâlnire cu ea exact în acel moment.
Adrian: Ai vreun aspect preferat din astrograma ta?
Jessica: (râde) A, da, ador Luna în trigon cu Uranus. Am Lună în Berbec în trigon cu Uranus în Săgetător pe Mijlocul Cerului. Întotdeauna mi-a plăcut aspectul acesta al meu. Este foarte entuziast și ludic. Mai ador și faptul că sunt femeie astrolog și că mă concentrez foarte mult nu doar pe aspectul relațional al Astrologiei, pe faptul că lucrez cu ea, ci și că o întrupez. Este denumirea unui curs pe care îl țin despre modul în care o putem integra mai mult în viața noastră dincolo de tărâmul intelectual, mai mult în corpul nostru, în emoțiile și relațiile noastre. Iată un alt aspect dictat de Lună în trigon cu Uranus. Și îmi mai place să mă joc. Aceasta a fost o conversație mai serioasă. Și-a pus amprenta energia mea de Capricorn, dar dacă am petrece mai mult timp împreună ai vedea că râd mult. Sunt foarte jucăușă și glumeață, fac glume tot timpul, așa că ador partea aceasta mai relaxată din mine.
Adrian: Ce ai schimba din astrograma ta, dacă ai putea? Cum anume?
Jessica: Da, eu cred că este foarte important să te îndrăgostești de astrograma ta. Nu aș schimba niciun lucru din astrograma mea. Consider că atunci când începem să ne gândim: cum aș putea schimba aspectul acesta a astrogramei mele, cum aș putea schimba o anumită parte a vieții mele, începem să pierdem din vedere sensul inteligenței profunde și al iubirii pe care le implică existența acelui aspect anume. Și mai cred că cel mai profund strat din mine a ales această astrogramă. Și eu voi respecta asta și nu îmi voi dori sau nu voi cere să o schimb în vreun fel.
Adrian: Care a fost cea mai neobișnuită întrebare pe care ai primit-o de la un client în timpul unei consultații?
Jessica: (pauză lungă) Când va începe soțul meu să mă iubească? Sunt unele momente când mă doare inima pentru cel din fața mea. Simt toată această simpatie și în același timp, mă simt.., nu știu cum aș putea… și evident că nu pot răspunde unei astfel de întrebări. Dar în acel moment mă întreb dacă nu pot să îl ajut în alt mod. Ca, de exemplu, să vedem ce se petrece. Da, nu îmi vin alte întrebări acum. Uneori primesc niște întrebări la care nici măcar nu știu ce să răspund. Și uneori le spun că nu știu ce răspuns să dau în acel moment. Eu văd asta sau aia. Este doar un exemplu care îmi vine acum în minte.
Adrian: Dacă ai avea ocazia unei întâlniri de o oră cu un astrolog celebru din toate timpurile, pe cine ai alege și ce l-ai întreba?
Jessica: L-aș alege pe Dane Rudhyar. Mi-aș dori să îl întreb: ce ai făcut pentru a te deschide unor astfel de canale de o asemenea viziune? Simt o rezonanță puternică cu ideile sale. Mi-ar plăcea să știu dacă există ceva prin care să reușesc să mă deschid în modul în care a făcut-o el.
Adrian: Dacă ai avea ocazia de a petrece timp cu un arhetip, pe care l-ai alege și ce i-ai cere?
Jessica: De fapt, aș alege să trăiesc ceea ce este dincolo de arhetipuri. Mi-aș dori să trăiesc ceea ce Chris Bache numește luminozitatea diamantului, acea lumină care este atât de strălucitoare și atât de minunată și care este sursa arhetipurilor din universul vizibil.
Adrian: Dacă ai întâlni peștișorul de aur, cel care îți poate îndeplini trei dorințe, ce i-ai cere?
Jessica: Te rog lasă-mă, te rog ajută-mă să învăț cum să mă abandonez tot mai mult. Te rog să mă înveți cum să mor cu mai multă grație. Te rog să îmi permiți să simt mereu dragoste față de mine și față de cei din jur.
Adrian: Mi se pare încheierea perfectă pentru interviul nostru.
Jessica: Îți mulțumesc foarte mult, Adrian. M-am simtit bine alături de tine. Ador întrebările tale și apreciez că m-ai invitat aici.
Adrian: Îți mulțumesc pentru acest interviu minunat!
Jessica: Cu plăcere. Toată dragostea mea din California către România. Da, îmi place foarte mult ce faci. Iți simt prezența, integritatea și curiozitatea și mă bucură enorm.