Interviu preluat din revista The Mountain Astrologer, decembrie 2005/ianuarie 2006.
Reprodus cu permisiunea autorului.
În 1991, Richard Tarnas și-a făcut apariția pe scena literară cu cartea sa intitulată Patimile minții occidentale, o privire epică, de ansamblu asupra gândirii occidentale, de la grecii și evreii din antichitate până în prezent. Cu un volum de vânzări de peste 200.000 de exemplare (250.000 in 2016), cartea s-a bucurat de aprecieri deosebite din partea comunității academice și literare, atât pentru ideile profunde și valoroase expuse, cât și pentru stilul elocvent. Mitologul Joseph Campbell a notat că este:
“cea mai lucidă și mai concisă prezentare pe care am citit-o, a liniilor directoare pe care orice student ar trebui să le cunoască în legătură cu istoria gândirii occidentale. Scriitura este elegantă și angajează cititorul cu avântul unui roman… este, într-adevăr, o performanță nobilă.”
Faptul de care nu putea să-și dea seama la vremea aceea aproape niciunul dintre cititorii cărții era că această operă a lui Tarnas a fost concepută inițial ca o introducere istorică și filosofică de mai multe capitole a unei lucrări de mare anvergură despre astrologie. Cu toate acestea, cărțile par să aibă personalitatea lor aparte, și astfel capitolele s-au dezvoltat ajungând să fie o lucrare completă și independentă despre istoria viziunii occidentale asupra lumii, pe care Tarnas a publicat-o separat cu titlul Patimile minții occidentale: înțelegând ideile care au format viziunea noastră asupra lumii. Imediat după finalizarea acestui proiect, autorul a continuat să lucreze la volumul său despre astrologie, care a fost publicat cu titlul Cosmos și Suflet: sugestii pentru o nouă viziune asupra lumii. Rezultatul a treizeci de ani de cercetări, cartea reprezintă contribuția proprie și unică a lui Tarnas la volumul în creștere de lucrări inovatoare de practică și filosofie astrologică. Faptul care a făcut ca lansarea acestui volum să fie un eveniment atât de așteptat în lumea publicistică și în comunitatea astrologică deopotrivă, a fost apartenența lui Tarnas la comunitatea academică convențională. Prima sa carte, Patimile, a devenit un manual clasic utilizat în multe universități din Statele Unite și Europa, iar Tarnas este adesea invitat să țină prelegeri la conferințe academice din întreaga lume în alte domenii decât cel astrologic.
Tarnas s-a născut în 21 februarie 1950 (la 12:30 pm) in Geneva, în Elveția, și a absolvit Universitatea Harvard și Institutul Saybrook. Timp de zece ani (1974-1984), a activat la Institutul Esalen, unde a avut funcția de director de programe. Din 1993 este profesor de filosofie și psihologie la Institutul de Studii Integrale din California, unde predă adesea în colaborare cu colegul și vechiul său prieten, Stanislav Grof. În 1995, micul volum astrologic al lui Tarnas despre Uranus, intitulat Prometeu cel care trezește, a fost publicat la editura Spring Books, primind recenzii strălucite din partea a numeroase publicații astrologice, incluzând revista The Mountain Astrologer. Am discutat cu Richard Tarnas la începutul anului 2005, chiar înainte de lansarea cărții Cosmos și Suflet: sugestii pentru o nouă viziune asupra lumii.
***
Ray Grasse: Ai spus mai demult despre prima ta carte, Patimile minții occidentale, că este asemenea unui “cal troian” pentru că pune bazele lucrărilor tale despre astrologie dedicate publicului larg. La ce se referă, mai exact, această afirmație?
Richard Tarnas: În 1978-79, am scris o monografie intitulată Prometeu, cel care trezește, care în 1980 a devenit o întreagă carte. Dar, pe când făceam revizia finală a cărții pentru publicarea acesteia la editura jungiană a lui James Hillman, Spring Publications, am ajuns la concluzia că nu trebuia să o public. Aceasta din cauză că volumul se adresa în prea mare măsură doar comunității astrologice (și transpersonale-jungiene) și se concentra prea mult asupra unei singure planete, Uranus. Am simțit atunci că era necesar să abordez întregul panteon planetar, cu toate planetele, și să concep cartea astfel încât să aibă rolul unei punți de legătură cu mulțimea mult mai largă a cititorilor inteligenți care nu au fost inițiați în astrologie și care nu-și închipuiau că ar putea lua în serios astrologia.
Ulterior, am publicat o versiune monografică mai scurtă a manuscrisului Prometeu cel care trezește. Dar, pe măsură ce mi-am asumat sarcina mai importantă de a scrie o carte care să fie o punte de legătură cu publicul neinițiat în astrologie, am început să scriu despre conceptele și istoricul conceptelor pe care le-am considerat necesare pentru ca cititorii să sesizeze semnificația dovezilor pe care urma să le prezint. Am simțit că publicul avea nevoie să înțeleagă natura arhetipurilor, începând cu Platon, și apoi modul în care viziunea lui Aristotel a modificat nivelul de înțelegere, și apoi rolul creștinismului, și felul în care revoluția copernicană a modelat cosmologia modernă, și ce profunzimi noi au adus psihologia abisală și Jung acestei drame aflate în desfășurare, și așa mai departe. Dar pe măsură ce dezvoltam povestea în ansamblul ei pentru a oferi o astfel de descriere istorică, ea s-a transformat într-o carte în sine, și a devenit Patimile minții occidentale. În acea carte, nu am explorat sau argumentat perspectiva astrologică; am inclus-o, mai degrabă, în narațiune, în modul în care orice istorie reușită a gândirii occidentale ar prezenta rolul – destul de important – pe care astrologia l-a jucat în istoria respectivă. Însă în această carte nu am examinat istoria explicit din punct de vedere astrologic.
Când Patimile a fost publicată în 1991, a fost adoptată de multe universități și colegii ca manual de studiu. În prezent este folosită într-un număr de – ei bine, am încetat să mai număr cu ceva timp în urmă, după ce am aflat că 80 sau 90 de colegii și universități o foloseau. Și totuși mulți profesori și studenți care utilizează cartea nu ar ghici niciodată că a fost scrisă de cineva care are o perspectivă astrologică asupra tuturor cercetărilor prezentate. Într-un fel nu m-am așteptat niciodată pe vremea când scriam Patimile că voi ajunge să fiu invitat să conferențiez la multe universități și colegii, școli și seminarii pentru absolvenți – uneori chiar pentru a ține discursuri inaugurale. Deci, din acest punct de vedere, cartea a devenit un cal troian deoarece a fost îmbrățișată de mii de oameni care nu s-ar fi perceput ca fiind câtuși de puțin deschiși spre astrologie și spre posibila ei validitate. Dar mulți dintre ei imi scriu de ani de zile, întrebându-mă când va fi lansată următoarea carte. Sunt cu adevarat interesați. Așa că, la apariția cărții actuale, vor fi unele surprize, cel puțin într-o anumită măsură…
Ray Grasse: Spune-mi, cum te-ai apucat de astrologie?
Richard Tarnas: S-a petrecut în etape succesive, și mai apoi într-un mod dramatic. Pe când eram la Harvard, s-a întâmplat ca un analist jungian de la facultatea din cadrul Harvard Divinity School să fie terapeutul prietenei mele din Radcliffe; ne-am împrietenit și ne întâlneam săptămânal pentru conversații despre Jung și Freud și despre cultura și gândirea europeană. Fusese elevul lui Jung și era de naționalitate elvețiană. Cred că-mi ceruse informațiile legate de naștere pentru că într-una din săptămâni a venit și a început să-mi vorbească despre astrograma mea natală și pozițiile mele planetare. Nu mă interesa deloc ceea ce îmi spunea – era la un nivel de conversație atât de diferit față de cel de care ne bucuram de obicei, când vorbeam despre ceea ce eu consideram a fi chestiuni intelectuale mai sofisticate și mai interesante. Așa că, în momentul respectiv, am dirijat conversația cât de repede am putut înapoi către subiectele uzuale de discuție. (râde) După aceea, nu m-am mai întâlnit cu astrologia timp de câțiva ani.
Interesul meu pentru astrologie a fost catalizat cu adevărat în decursul anilor când am studiat și am trăit la Institutul Esalen din Big Sur, California. Pe măsură ce lucram împreună cu Stan Grof la doctoratul meu, am descoperit amândoi, spre totala noastră uimire, că indicatorul cel mai de încredere al genului de experiențe pe care oamenii le pot avea când trec prin transformări psihologice majore sau prin stări neobișnuite de conștiință – fie prin terapia cu LSD (specializarea lui Stan ca psihiatru timp de 20 ani) sau prin alte forme puternice de psihoterapie experiențială – erau tranzitele planetare la astrograma natală. Nicio altă metodă de testare psihologică, cum ar fi MMPI sau Rorschach sau TAT, nu s-a dovedit a avea vreo valoare în acel scop. Prin urmare, acesta a fost factorul declanșator al cercetărilor mele, și după aceea ele s-au dezvoltat. De la începutul anului 1976, am început să-i studiez pe toți care erau la Esalen, atât pe cei din cadrul comunității de acolo, cât și pe cei care veneau să participe la seminarii. Am făcut sute de analize în anii de început și ulterior am extins anvergura cercetărilor mele la personalități faimoase precum Freud, Jung, Nietzsche, Virginia Woolf, Simone de Beauvoir, Newton, Galilei, și alții.
În cele din urmă, mi-am extins cercetările pentru a include o examinare sistematică a corelațiilor dintre ciclurile planetelor transpersonale și evenimentele istorice și tendințele culturale majore, ce reflectă dinamica arhetipală a psihicului colectiv. Constatarea gradului de consistență al acestor corelații a fost probabil cel mai uimitor aspect – ei bine, e greu de spus ce a fost cel mai uimitor – și a condus la extinderea radicală a gamei de corelații pe care le făceam și la amplificarea puterii perspectivei astrologice și a implicațiilor ei. Nu a fost vorba doar de un fenomen singular; a fost o orchestrare extraordinar de vastă a legăturii dintre Cosmos și sufletul uman, corelând mișcările planetelor cu dinamica arhetipală a sufletului colectiv. Între timp, am devenit prieten bun cu Charles Harvey, la acea vreme președintele Asociației Astrologice Britanice din Anglia, și cu Rob Hand, ambii vizitându-mă de mai multe ori la Esalen. Prietenia cu ei și faptul că mi-au susținut activitatea de la bun început au contat mult pentru mine, care aveam douăzeci și ceva de ani la acea vreme. Ce bine ar fi dacă Charles ar mai fi în viață acum – a așteptat atâta timp cu atâta răbdare apariția acestei cărți.
Ray Grasse: La suprafață, cartea ta pare să se preocupe în special de ciclurile astrologice din istoria umanității. Dar, la o examinare mai atentă, devine evident că sunt de fapt mai multe preocupări diferite care sunt dezvoltate simultan. Cum le-ai rezuma?
Richard Tarnas: Ei bine, trecerea în revistă a corelațiilor dintre evenimente istorice și ciclurile planetelor transpersonale formează, cu siguranță, mulțimea cea mai vastă a dovezilor pe care le prezint în această carte, deși discut de asemenea despre o serie de astrograme natale și tranzite personale. Însă cartea tratează, de fapt, mai multe aspecte simultan. La un anumit nivel, este o continuare a volumului Patimile minții occidentale, deci într-un anumit grad extinde acea analiză studiind modul în care s-a format și s-a dezvoltat viziunea modernă asupra lumii. Noua carte analizează criza actuală a viziunii moderne asupra lumii, și modul în care dezvrăjirea universului s-a corelat cu modelarea identității de sine moderne, astfel încât făurirea cosmosului și a sufletului omului modern s-a produs în același timp.
Si făurirea sufletului omului modern a fost scump plătită. Un fel de criză spirituală s-a produs prin dezvrăjirea universului, și această criză spirituală îmbracă diverse forme. Una dintre ele este sentimentul de pustiire existențială care transpare de dincolo de suprafața vieții moderne, ca rezultat al ființării într-un Univers haotic și lipsit de sens. O altă formă este antagonismul religios fundamentalist față de știința și cultura modernă, rigiditatea reacționară la care suntem martori atît de des în prezent, lipsa de disponibilitate pentru implicarea profundă în aventura spirituală a timpurilor noastre. O altă consecință enormă a acestei dezvrăjiri se remarcă la nivel ecologic, prin criza ecologică globală în desfășurare, în cadrul căreia întreaga biosferă planetară este privită de corporații și de formatorii politicilor lor doar ca o resursă exploatabilă, și nu ca fiind ceva ce are valoare spirituală, ceva care are valoare morală, ceva ce trebuie privit cu un anumit grad de reverență și respect, și chiar cu venerație religioasă.
Așadar, cartea explorează modul în care dezvoltarea viziunii desacralizate asupra lumii și criza identității de sine moderne au ajuns la punctul culminant în momentul istoric actual, și aduc în discuție în ea posibilitatea ca dovezile astrologice să aibă implicații covârșitoare în cadrul crizei dezvrăjirii. De exemplu, sugerez ideea că dezvrăjirea universului este de fapt un fenomen temporar și local. Este o paradigmă care a apărut la un anumit moment și loc din istorie și a prins rădăcini adânci în mintea omului modern, dar nu este absolută. Nu este ultimul cuvânt, decizia finală a științei, sfârșitul poveștii. Cartea propune o analiză mai profundă a dramei metafizice și cosmologice a zilelor noastre, și urmărește o înțelegere a istoriei noastre care face ca această criză să devină inteligibilă. Nu cred că această dezvoltare istorică imensă a fost doar un accident: ea are un scop mai înalt în cadrul evoluției noastre colective. Prin urmare, cartea este simultan o privire asupra dramei metafizice și cosmologice a timpurilor actuale, și este în același timp o privire asupra îndelungatei noastre istorii în desfașurare și asupra evoluției conștiinței umane.
Ray Grasse: Ai menționat mai devreme că este posibil ca această carte să fie ca o punte de legătură cu comunitatea mai largă a celor neinițiați în astrologie.
Richard Tarnas: Cred că majoritatea cărților de astrologie sunt scrise pentru comunitatea astrologică, și sunt scrise cu un cadru de referință și într-un limbaj care sunt familiare comunității astrologice, și numai ei. Ceea ce am încercat să fac a fost să scriu o carte care ar putea să aibă rolul unei punți de legătură între comunitatea astrologică, pe de o parte, și publicul mai larg de cititori inteligenți, pe de altă parte – acei cititori care nu s-au confruntat niciodată cu suficiente probe care să-i convingă să accepte posibilitatea ca astrologia să aibă vreo valoare sau vreo valabilitate.
Un alt impuls major care inspiră această carte este că, pe măsură ce sunt dezvăluite dovezile și explorăm diferite fenomene istorice – precum decadele revoluționare ale anilor 1960 și ale Revoluției Franceze din timpul alinierilor Uranus-Pluto, sau marile epoci ale trezirii spirituale și nașterii noilor religii care au coincis cu alinierile Uranus-Neptun, sau crizele și tensiunile istorice ale ciclului Saturn-Pluto – cartea are funcția unei explorări profunde a însuși sufletului uman. Vedem cum totul, de la marile descoperiri științifice și creații culturale la terorism și punctele de vedere apocaliptice, este modelat prin intermediul unor puternice complexe arhetipale, care au atât fațete pozitive cât și fațete tenebroase ce sunt reprezentate atât pe scena istoriei cât și în viețile indivizilor. Existența acestor complexe arhetipale indică dimensiunile spirituale la scară mai largă ale sufletului uman și ale experienței umane colective. Deci, din anumite puncte de vedere, cartea este o explorare psihologică și spirituală, precum și o analiză istorică și o ipoteză cosmologică. Este o lucrare care desfașoară simultan mai multe nivele de motivare.
Într-un fel, se poate spune că în carte am împletit patru scopuri: am vrut să ofer o inițiere utilă, în primul rând în astrologie, pentru cât mai mulți oameni posibil; în al doilea rând, într-o viziune asupra lumii și o cosmologie infuzate de spiritualitate; în al treilea rând, în dinamica arhetipală a inconștientului colectiv și individual; și în al patrulea rând, într-o viziune asupra istoriei ca evoluție a conștiinței care este ea însăși o dramă purtătoare de putere inițiatică.
Ray Grasse: Pe lângă impactul ei potențial asupra viziunii noastre colective asupra lumii și asupra unor chestiuni mai practice cum ar fi protecția mediului, astrologia are și implicații destul de profunde pentru ființa umană ca individ, nu-i așa?
Richard Tarnas: Da. Cred că în primul rând îi conferă individului un nou nivel de înțelegere de sine, deoarece aduce o nouă ordine în înțelegerea propriei vieți, a temelor majore ale personalității proprii și ale dezvoltării sufletești. Tot felul de aspecte particulare din viața și caracterul unei anumite persoane se revelează dintr-o dată ca având o relație coerentă unele cu celelalte și cu Universul. Lucruri care păreau întâmplătoare sau arbitrarii sunt înțelese acum ca făcând parte dintr-o rețea coerentă de sensuri, care la rândul său este cumva integrată în cosmosul însuși. Perspectiva astrologică îl reconectează pe individ cu Universul. Mulți oameni care au pătruns adânc în astrologie au sentimentul neîndoielnic că Universul este într-un anume fel centrat în mod semnificativ asupra ființei umane individuale – și simultan asupra multor indivizi, asupra tuturor indivizilor, asupra comunității umane de pe Pământ. Individul, ca și întregul Pământ însuși, este văzut ca un centru în mișcare de înțelesuri cosmice într-un univers mult mai misterios decât cel descoperit de știința modernă convențională. Deci, omul este astfel eliberat de condiția modernă tipică alienantă de a se afla în mod radical descentrat într-un univers haotic; în loc de aceasta, ființa umană simte că este un adevărat focar de manifestare al scopurilor și sensurilor cosmice.
O asemenea perspectivă poate constitui un ajutor imens în auto-cunoașterea psihologică. De exemplu, putem să ne identificăm tendința de a proiecta unele semnificații asupra situațiilor sau oamenilor, astfel încât să fim puși în gardă asupra acelor tendințe atunci când ele stau în calea unei vieți autentice trăite din plin. Capacitatea de autoanaliză critică ne poate fi amplificată în noi moduri, deoarece avem mai multe instrumente de lucru – pe scurt, avem limbajul psihologiei arhetipale, dar o psihologie arhetipală care a fost încadrată acum într-un context mult extins datorită asocierii la nivel cosmic a arhetipurilor cu planetele.
Ce face astrologia este să coreleze descoperirile din tradiția psihologiei abisale de la Freud și Jung până la psihologia arhetipală și psihologia transpersonală – astrologia ia toată această tradiție de ințelegere, care este una din marile contribuții ale culturii secolului XX, și o conectează cu cosmosul. Rezultatul este că poți să înțelegi atât participarea ta unică, propriile tale inflexiuni ale acestor principii universale, cât și sincronizarea lor – când se va manifesta în viața ta o anumită energie arhetipală, perioadele în care astfel de energii sunt mai problematice și mai provocatoare – ca un fel de buletin meteorologic arhetipal al vieții tale. Într-un fel, e ca un surfing – cunoașterea tranzitelor proprii îți permite un anumit control asupra modului în care poți acționa optim ca să întâmpini valurile specifice de energii arhetipale care urmează în viața ta, îți permite să știi cum să plutești pe ele, când să fii precaut cu privire la anumite aspecte, când să fii conștient de oportunitățile creatoare deosebite, și așa mai departe.
Ray Grasse: Ai văzut tragedia din 11 septembrie ca fiind un fel de semn al destinului în ceea ce privește atitudinea noastră față de astrologie, nu-i așa?
Richard Tarnas: Da. Este ceea ce mi-au spus și unii dintre cei care au citit noua mea carte înainte de publicarea ei. În general, pe parcursul ultimilor câțiva zeci de ani, astrologii au devenit mult mai conștienți de importanța ciclurilor majore ale planetelor transpersonale și de corelarea acestora cu dinamica sufletului colectiv, așa cum transpare din evenimentele istorice. De exemplu, când Saturn a făcut opoziție cu Pluto în cadrul alinierii celei mai recente din ciclul Saturn-Pluto, atunci când a coincis cu evenimentele din 11 septembrie și cu tot ce a urmat după aceea, s-a produs o puternică conștientizare în cadrul comunității astrologice în ceea ce privește relevanța acelei combinații planetare în raport cu detaliile specifice a ceea ce se întâmpla. Asta a fost diferit față de anii anteriori, când accentul se punea mult mai mult pe harta natală individuală. Adesea era analizată doar astrograma personală natală, cu progresii și tranzite, și nu prea se punea accent pe tabloul de ansamblu, cu excepția ramurii astrologice denumită astrologie globală (mundană), căreia nu i se acorda în general aceeași atenție ca în cazul astrologiei natale, concentrată pe individ. Cred că abordarea făcea parte din ansamblul culturii individualiste și umaniste a modernității cu atenția ei excesivă, de altfel ușor de înțeles, acordată ființei umane individuale.
Însă în ultimii 15 sau 20 de ani a avut loc o conștientizare în continuă creștere a relevanței zeitgeist-ului, a situației arhetipale colective, și prin urmare a relevanței ciclurilor planetare majore. Acest fapt reflectă aprofundarea conștientizării aspectelor transpersonale în epoca actuală. Așadar, o parte din cititorii mei au menționat că au devenit capabili să-și privească viețile proprii din punctul de vedere al ciclurilor majore ale planetelor transpersonale care au fost menționate în carte, în special cele din ultima jumătate de secol, ca de exemplu în 1968-69 când a fost o triplă conjuncție între Jupiter, Uranus și Pluto; acești cititori au putut vedea corelații care nu le erau evidente înainte, pentru că priviseră lucrurile mai degrabă din punctul de vedere al astrogramei individuale și al tranzitelor personale, decât din cel al tranzitelor globale relevante.
Ray Grasse: În trecut, ai folosit o expresie pe care cred că ar fi util ca toți astrologii să o aibă în vedere atunci când interpretează astrograme, sau chiar atunci când analizează ciclurile globale (istorice): “Astrologia este predictivă într-un mod arhetipal, și nu concret.“ Ce ai vrut să spui cu asta?
Richard Tarnas: Am folosit pentru prima dată această expresie prin 1980, când participam împreună cu Rob Hand la o conferință NCGR unde cineva s-a ridicat în picioare și a lansat un comentariu despre cum orice persoană care ar avea planetele la un anumit grad într-un anume semn zodiacal ar fi aproape sigur victima unui viol sau unui abuz de un fel sau altul în decursul vieții sale. Am fost îngrozit atât de proasta înțelegere din punct de vedere astrologic cât și de daunele psihice provocate de o asemenea afirmație. Am vazut cum o femeie care era în public nu departe de mine s-a albit la față când a auzit asta. Am fost atât de ofensat de afirmația vorbitoarei și atât de preocupat de efectul acestei remarci încât, în pauză, m-am dus la femeia din public și i-am spus că eram de părere că vorbitoarea care făcuse afirmația respectivă avea o înțelegere fundamental eronată despre cum funcționează astrologia, pentru că natura astrologiei este de a fi predictivă la nivel arhetipal si nu la nivel concret. Adică, atunci când știm că un anumit aspect se formează între planete, există o gamă largă de moduri în care acel tranzit sau aspect din harta natală se poate manifesta în viața noastră astfel încât să reflecte cu precizie principiile arhetipale implicate. Dar nu se poate prezice dinainte cum se va manifesta [concret] privind doar din punct de vedere astrologic.
Cred că o înțelegere a astrologiei ca fiind arhetipal predictivă mai degrabă decât concret predictivă este deopotrivă mai apropiată de adevărata natură a astrologiei și mai valoroasă în ceea ce privește sprijinirea autonomiei umane. Este în favoarea capacității evolutive a ființei umane ca individ, cu liberul ei arbitru și conștiința ei reflexivă, de a manifesta forma cea mai elevată a unui complex arhetipal particular, mai degrabă decât de a fi o simplă marionetă a acestor energii. Frumusețea perspectivei astrologice și a darului pe care îl reprezintă este că ne oferă capacitatea de a cunoaște ce energii se manifestă prin jocul planetelor la un moment dat; aceasta ne conferă o libertate mai mare de a exprima aceste energii și de a le manifesta într-un mod mai inteligent care să ne îmbunătățească viața, în loc să reacționăm doar la ele și să “întruchipăm” aspectul arhetipal într-un mod predestinat sau fatalist.
Viziunea deterministă a fost mai caracteristică epocilor anterioare, deși în niciun caz aceasta nu era universală nici în acele vremuri. Și, într-o oarecare măsură, ea încă mai influențează un anumit număr de astrologi în zilele noastre. Mult rău este săvârșit de astrologii care oferă consiliere în situațiile în care ei pretind că știu mai mult decât știu de fapt, și în care lansează predicții bine definite, concrete, în legătură cu ce urmează să se întâmple, sau cum va fi o anumită persoană, sau ce fel de relație vor experimenta cei doi împreună în mod inevitabil. Astfel de predicții sunt abuzuri în folosirea astrologiei, și pot avea consecințe destul de distructive. Îndemn cu convingere comunitatea astrologilor să îmbrățișeze smerenia epistemologică; să recunoască faptul că limitele predicției astrologice sunt împletite îndeaproape cu bogăția amplificată a înțelegerii arhetipale și cu afirmarea libertății umane. La nivel mai profund, această chestiune se află în spatele unuia dintre principalele motive de respingere pe care mintea omului modern le-a simțit față de astrologie – o respingere sănătoasă, aș adăuga. Mintea omului modern (și înainte de aceasta mintea omului creștin) a vrut să păstreze libertatea umană, iar astrologia părea să o interzică.
Există posibilitatea de a combina cunoașterea pur astrologică cu un fel de capacitate de clarviziune sau divinație pentru a face o predicție mai concretă. Cred că aceasta era o caracteristică mai frecventă a epocilor anterioare și a acelor astrologi din India (și a câtorva din Occident) care continuă să practice astfel și în prezent. Epistemologia divinatorie explorată de Geoffrey Cornelius utilizând ca model de bază astrologia orară ne oferă considerații utile asupra unor aspecte ale acestei chestiuni. Dar cred că practica majorității astrologilor occidentali din prezent, și cele mai influente texte scrise de cei mai importanți autori în domeniul astrologiei pot fi cel mai bine descrise în termenii înțelegerii arhetipale, mai degrabă decât în cei ai predicției concrete.
Ray Grasse: Pentru mine unul din marile delicii ale cărții tale a fost să citesc despre câteva sincronicități fascinante care s-au petrecut de-a lungul istoriei, despre care nu știam nimic înainte, ca de exemplu cele corelate cu Herman Melville și romanul său, Moby Dick, sau cu povestea revoltei de pe Bounty.
Richard Tarnas: Da. Hai s-o luăm pe ultima ca exemplu. Una dintre paradigmele majore pe care le-am studiat în ultimii 30 ani este ciclul Jupiter-Uranus. Acesta s-a evidențiat cu adevărat de-a lungul istoriei într-un mod aproape genial: ori de câte ori Jupiter și Uranus au format o conjuncție sau opoziție, s-a declanșat un val extraordinar de fenomene culturale caracterizate fie de o rebeliune de tip prometeic la nivel social și politic, fie de descoperiri și inovații creatoare în științe sau în arte. Paradigma are o consistență uluitoare, și de aceea câteva capitole din cartea mea sunt dedicate acestui ciclu planetar.
Cu mulți ani în urmă, după ce am studiat manifestările ciclului Jupiter-Uranus pe parcursul secolelor al XIX-lea și XX, am ajuns la concluzia că ar fi foarte interesant să merg mai în urmă în timp și să analizez ce se întâmpla în iulie 1789, când a început Revoluția Franceză odată cu căderea Bastiliei. Pe atunci, în anii 1970, nu erau calculatoare personale și nici efemeride de dinainte de anul 1800, așa că de fiecare dată trebuia să aștept să primesc la poștă hărțile pe care le comandam de la Neil Michelsen pentru date din trecutul îndepărtat, de dinainte de secolul al XIX-lea. Când am primit harta pentru data de 14 iulie 1789, am descoperit spre încântarea mea că atunci era de fapt o conjuncție Jupiter-Uranus cu un orb de 2 grade. Acest aspect a început să se formeze de fapt la sfârșitul anului 1788 și a continuat în 1789 până în luna septembrie – toată perioada de 14 luni în care s-a desfășurat Revoluția Franceză.
Apoi am observat că în primăvara anului 1789, când Jupiter și Uranus formau o conjuncție aproape perfectă, a avut loc revolta de pe Bounty, în care Fletcher Christian și rebelii s-au ridicat împotriva căpitanului William Bligh puțin după ce au plecat din Tahiti. După cum se știe, a fost cea mai faimoasă revoltă maritimă din istorie. Faptul că cele două evenimente importante (și anume, Revoluția Franceză și revolta de pe Bounty) au apărut în timpul aceluiași tip de aliniament Jupiter-Uranus mi s-a părut o sincronicitate minunată.
Dar, în afară de semnificația astrologică a acestei corelații, o asemenea coincidență sugera și altceva: evidenția valabilitatea conceptului jungian de bază , cel de “suflet colectiv”, conform căruia un complex arhetipal particular poate apărea simultan în sufletul colectiv în locuri diferite în experiențele unor oameni diferiți, între care nu există nicio legătură cauzală convențională. De exemplu, au fost multe rebeliuni care s-au întâmplat în multe locuri din Europa imediat după căderea Bastiliei, sub influența conjuncției Jupiter-Uranus, dar acestea ar putea fi interpretate ca fiind declanșate cel puțin indirect de veștile despre ce s-a întâmplat la Paris. Însă această presupunere nu poate fi extinsă și asupra insulei Tahiti din Pacificul de Sud, deoarece Bounty a ridicat pânzele pornind din Anglia în 1787. Bineînțeles că nu putea să aibă loc nicio comunicare între Anglia și Pacificul de Sud. Deci, dovezile sugerează că poate exista o emergență simultană a unui complex arhetipal puternic în diferite locuri din lume, ca și cum ar exista de fapt ceva care poate fi numit suflet colectiv.
Ray Grasse: Aceste corelații au continuat să se dezvăluie și mai târziu, nu-i așa?
Richard Tarnas: Da. În decursul influenței conjuncției Jupiter-Uranus, Uranus se deplasa în același timp spre formarea unei opoziții de lungă durată cu Pluto, care s-a manifestat aproape pe întreaga perioadă a anilor 1790. Această opoziție dintre Uranus și Pluto, care poate fi privită ca versiunea de “lună plină” a ceea ce s-a întâmplat în anii 1960 sub influența conjuncției Uranus-Pluto, a semnalat apariția unor vremuri de revoltă extraordinară, o împuternicire susținută a impulsului revoluționar către libertate, creativitate artistică și inovație intelectuală, către îndepărtarea constrângerilor de orice fel, și așa mai departe. Aceste lucruri se întâmplau pe scena lumii atât în anii 1790, cât și în decursul anilor 1960. Și ceea ce este destul de uimitor este că, dacă analizăm evenimentul revoltei de pe Bounty, vedem cum a apărut și cealaltă fațetă a complexului arhetipal Uranus-Pluto, căci nu doar că Pluto a amplificat și a energizat impulsul rebel și emancipator al lui Uranus, ci și invers, impulsul prometeic al lui Uranus a eliberat și a activat forțele plutonice ale libidoului și ale id-ului și ale impulsurilor violente. Așadar, perioada Revoluției Franceze a fost infuzată de o erupție susținută de impulsuri violente, precum și de o emancipare erotică foarte asemănătoare cu era revoluției sexuale și a rebeliunii violente din anii 1960. Dar ceea ce s-a petrecut cu rebelii de pe Bounty după revoltă a fost că Fletcher Christian și rebelii au plecat împreună cu un număr de femei și bărbați tahitieni pe o altă insulă, departe de Tahiti, numită Insula lui Pitcairn; acolo, perfect izolați de restul lumii pe parcursul întregii opoziții Uranus-Pluto din anii 1790, ei au trecut printr-o perioadă susținută de conflicte intense, de violență, crimă, gelozie și lupte pentru putere, oglindind în miniatură ceea ce se întâmpla în Europa și în Franța, aflate în partea opusă a globului, sub influența aceluiași aliniament planetar. Rezultatul a fost un fel de studiu de laborator asupra unor apariții paralele și sincrone continue ale complexelor arhetipale relevante.
Ray Grasse: În ultimul secol, s-au produs niște revoluții majore în astrologie datorită evoluției reprezentate de psihologia modernă și de apariția calculatoarelor. În loc să-ți cer să faci predicții despre ce fel de inovații urmează să apară în astrologie – este greu de spus, dacă ne gândim că unui om care trăia în 1850 i-ar fi fost aproape imposibil să prezică apariția psihologiei sau a calculatoarelor – te întreb mai degrabă altceva: Ce inovații ți-ai dori să apară în astrologie în următorii 50-100 de ani, astfel încât astrologia să ajungă la un nivel superior?
Richard Tarnas: Ei bine, aș răspunde la asta pe două nivele – unul mai practic și celălalt mai filosofic. Pe nivelul mai practic, au inceput să se dezvolte unele inovații foarte promițătoare. Pe parcursul influenței conjuncției Uranus-Neptun care a apărut în anii 1990 și de sub influența căreia ieșim în prezent (2005), am asistat la o renaștere a esoterismului sub multiple forme; printre acestea putem include pătrunderea astrologiei în domeniul studiilor superioare și în universități. Aceasta s-a petrecut atât în Anglia cât și în S.U.A. În ultima decadă, am predat multe seminarii pentru absolvenți pe teme de astrologie arhetipală la California Institute of Integral Studies din San Francisco și la Pacifica Graduate Institute din Santa Barbara, ambele fiind școli masterale acreditate. Aceste cursuri, multe dintre ele predate împreună cu Stan Grof, s-au bucurat de o popularitate foarte mare în rândul studenților și au influențat restul studiilor lor de psihologie, filosofie, sau cosmologie. În Marea Britanie, Nick Campion și Patrick Curry au introdus astrologia la Universitatea Wales, unde au acreditat programe de master și studii doctorale, de tipul celor pe care le avem și la CIIS – în cazul lor, accentul fiind pus pe astronomia și astrologia culturală. Liz Greene li se alătură acum acolo. Iar aici în Statele Unite avem Colegiul Kepler.
Este pentru prima dată de la sfârșitul Renașterii și începutul Iluminismului când astrologia a fost integrată în studiile superioare și în sistemul de învățământ universitar. Este o inovație enorm de importantă, care cred că se va propaga din ce în ce mai mult deoarece, în forma ei superioară, astrologia reprezintă o modalitate inteligentă și riguroasă de cercetare care poate duce la înțelegerea multor aspecte din istoria și cultura noastră. Și, cu cât mai mult oamenii inteligenți, educați, vor integra astrologia ca parte centrală a experienței lor educaționale – în multe cazuri, chiar, ca una din părțile cele mai captivante din studiile lor superioare – cu atât mai mult se va transforma atitudinea culturală față de astrologie. Aceasta nu se va petrece peste noapte, anul acesta sau la anul, dar cred că aproximativ în decursul unei generații va avea loc o schimbare evidentă. Astrologia va avea un alt statut cultural decât cel cu care suntem obișnuiți în prezent. De asemenea, munca lui Rob Hand, a lui Robert Schmidt și a lui Robert Zoller din aceeași perioadă reprezintă un alt avans important: redescoperirea autorilor clasici ai astrologiei și traducerea lucrărilor lor din diversele limbi antice în limbile moderne. Acesta este un act covârșitor de reparație istorică, nu mult diferit de ceea ce s-a întâmplat în cadrul Renașterii în Italia, când umaniștii au regăsit manuscrise grecești vechi pe care le-au tradus în limba latină, în italiană și așa mai departe – practic aducându-le în cultura contemporană lor într-o asemenea manieră încât au ajutat la catalizarea Renașterii însăși. Este o îmbogățire culturală uriașă care a început sub influența actualei conjuncții Uranus-Neptun și care va continua, fără îndoială.
Ray Grasse: Pe nivelul mai filosofic, care ar fi dezvoltările pe care speri sa le vezi în domeniul astrologiei?
Richard Tarnas: Ei bine, pornind de la ceea ce a apărut deja, sper să asistăm la o conștientizare mai profundă a bogăției perspectivei arhetipale în legătură cu astrologia. Perspectiva arhetipală îi permite astrologiei, în multiple moduri, să atingă o profunzime a înțelegerii care nu este posibilă doar folosind niște “cuvinte cheie”, așa cum a fost tendința în trecut – de exemplu, casa a șasea guvernează munca, sănătatea, servitorii, animalele de companie; Jupiter guvernează averea, călătoriile, filosofia, preoții, și așa mai departe.
La rândul ei, astrologia poate să energizeze perspectiva arhetipală care s-a dezvoltat în cadrul psihologiei de după Jung, astfel încât cunoașterea să nu mai fie doar ceva ce poate fi deslușit doar prin intermediul viselor sau prin acte de imaginație sau analiza filmelor contemporane sau orice altceva. Aceste dinamici arhetipale, visele, filmele contemporane și toate celelalte pot fi înțelese cunoscând care planete formează anumite aspecte și când anume, ce fel de aliniamente geometrice se formează relativ la pozițiile planetelor pe harta natală individuală, și ce fenomene arhetipale similare au fost observate sub influența acelorași aspecte planetare în alte epoci sau la alți indivizi.
Cred că, cu cât această forță a perspectivei arhetipale (și în special natura sa polivalentă și multidimensională) va fi mai mult explorată și dezvoltată în cadrul comunității astrologilor, cu atât vor fi făcute progrese mai semnificative în ceea ce privește scoaterea astrologiei din ghetoul în care a fost încarcerată. Acest ghetou al izolării și al disprețului a fost parțial creat de cosmosul modern dezvrăjit și de scepticismul minții omului modern, dar într-o oarecare măsură a fost și un ghetou auto-creat, susținut de unele dintre cele mai fundamentale presupuneri intelectuale și limitări metodologice ale modului în care a fost practicată astrologia de-a lungul anilor. Sunt de părere că dezvoltarea perspectivei arhetipale ar putea emancipa astrologia, scoțând-o din ghetoul ei auto-generat și permițându-i să se situeze gradat în sfera centrală a culturii, unde îi este locul.