Posted by
Stanislav Grof
Acesta este capitolul The Death-Rebirth Struggle – BPM III din partea a doua Matricile perinatale, influențe care modelează conștiința umană de la viața prenatală până la naștere a cărții The Holotropic Mind (1992). Reprodus cu permisiunea autorului.
Ești gata să fii șters cu buretele, eliminat, anulat,
nimicit?
Ești gata să fii nimicit?
Aruncat în uitare?Dacă nu, nu te vei schimba niciodată cu adevărat.
D.H. Lawrence, Phoenix
Chiar dacă nu văzuse propriu-zis canalul nașterii, simțea presiunile acestuia asupra capului și corpului său, și era conștient în fiecare celulă a corpului său că își experimenta nașterea. Tensiunea atinsese cote inimaginabile. Nu credea că e posibil ca un om să poată suporta asta. Simțea o presiune necruțătoare pe frunte, tâmple și occiput, ca și cum ar fi fost prins în fălcile metalice ale unei menghine. Tensiunile din corpul său aveau de asemenea o calitate brutal mecanică: își imagina cum este trecut printr-o monstruoasă mașină de tocat sau printr-o presă uriașă plină cu rotițe zimțate și cilindri. Îi fulgeră prin minte imaginea lui Charlie Chaplin victimizat de lumea tehnologică în Modern Times. O energie incredibilă părea să se reverse prin întreg corpul său, condensându-se și descărcându-se în valuri explozive.
Simțea un amestec uluitor de senzații: se sufoca, se simțea înfricoșat și neajutorat, dar în același timp furios și, în mod straniu, excitat sexual. Un alt aspect important al experienței sale era sentimentul de confuzie totală. Deși se simțea ca un copil chinuit într-o groaznică luptă pentru supraviețuire și conștientizase că ceea ce urma să se întâmple era propria sa naștere, în același timp se experimenta ca fiind mama care năștea. La nivel intelectual, știa că un bărbat nu poate să nască, dar simțea că trece dincolo de această barieră și că imposibilul devenise realitate. Fără îndoială, se conectase cu ceva primordial – un antic arhetip feminin, arhetipul mamei care naște. Își vedea corpul cu burta însărcinată și organe genitale femeiești, cu toate nuanțele senzațiilor biologice. Se simți frustrat că nu reușește să se predea acestui proces elemental – de a naște și de a fi născut, de a se elibera și de a elibera copilul.
O enormă agresivitate criminală apăru din lumea subterană a psihicului său. Era ca și cum un abces malefic ar fi fost brusc secționat de un chirurg cosmic. Un vârcolac înfuriat începea să preia controlul ființei sale: Dr. Jekyll se transforma în Mr. Hyde. I-au apărut mai multe imagini cu criminali și victime și, la fel ca mai înainte, nu putea distinge între cele două părți, așa cum nu putea face diferența dintre copilul care se năștea și mama care îl năștea. Era un tiran fără milă, dictatorul care își supune subordonații la chinuri de neînchipuit, și în același timp era revoluționarul care conducea gloata furioasă pentru a-l înlătura. Era un mafiot care ucide cu sânge rece și totodată polițistul care-l ucide pe criminal în numele legii. La un moment dat, a experimentat ororile lagărelor de concentrare naziste. Când și-a deschis ochii, era un ofițer SS. Avea sentimentul profund că el, nazistul, și el, evreul, erau una și aceeași persoană. Îi putea simți pe Hitler și pe Stalin în sufletul său, și se simțea complet responsabil de atrocitățile din istoria umanității. Înțelegea acum că problema umanității nu sunt dictatorii nemiloși, ci acest Criminal Ascuns pe care-l avem fiecare în psihicul nostru, dacă ne uităm îndeajuns de adânc.
Apoi calitatea fundamentală a experienței s-a transformat, atingând proporții mitologice. Acum nu mai simțea prezența răului în istoria umanității, ci o atmosferă de vrăjitorie și prezența unor elemente demonice. Dinții i se transformaseră în colți lungi, plini cu o otravă misterioasă, și se pomeni zburând în noapte pe aripile unui liliac uriaș, asemeni unui vampir diabolic. La scurt timp, scena s-a transformat într-o imagine sălbatică și amețitoare a Sabatului vrăjitoarelor. În acest ritual întunecat și senzorial, tot ce era de obicei interzis și toate impulsurile reprimate păreau să iasă la suprafață. Toate aceste tendințe erau exprimate și experimentate. Treptat, această calitate demonică dispăru din experiența sa, dar încă se simțea extrem de excitat și intră într-o serie nesfârșită de orgii și fantezii sexuale, în care juca toate rolurile. În timpul tuturor acestor experiențe, continua să fie simultan copilul care se chinuie în canalul nașterii și mama care îl naște. Îi era acum limpede că sexualitatea și nașterea erau profund interconectate și că forțele satanice aveau o legătură importantă cu situația în care se afla.
S-a chinuit și a luptat în nenumărate roluri și împotriva a nenumărați dușmani. Uneori se întreba dacă această suferință se va încheia vreodată. Apoi s-a insinuat un element nou în experiența sa. Întregul corp îi era acoperit de o materie biologică murdară, lipicioasă și alunecoasă. Nu putea să-și dea seama dacă e lichidul amniotic, mucus, sânge sau secreții vaginale. Conținutul respectiv părea să-i inunde gura și chiar plămânii. Se îneca, icnea, se strâmba și scuipa, încercând să elimine această materie murdară din sistemul său și de pe piele. În același timp, de undeva îi era transmis mesajul că nu trebuie să se împotrivească, pentru că procesul își are propriul său ritm. Tot ce trebuia să facă era să se predea. Își aminti multe situații din viață în care a simțit nevoia de a lupta și de a se împotrivi, și privind retrospectiv, această atitudine i se păru inutilă. Era ca și cum ar fi fost programat cumva de experiența nașterii să vadă viața mult mai complicată și mai periculoasă decât este în realitate. A rămas cu impresia că această experiență i-a deschis ochii în această privință și că i-a făcut viața mai ușoară și mai ludică decât era înainte.
Călătoria primejdioasă începe
După cum vedem în exemplul de mai sus, în care este relatată o experiență asociată cu MPB III, această matrice este deosebit de dinamică și bogată atât în imagini pozitive, cât și negative. La nivel biologic, împărtășește anumite caracteristici cu MPB II, mai cu seamă continuarea contracțiilor uterine și senzația generală de închidere (confinement) și constrângere. La fel ca în stadiul anterior, fiecare contracție interferează cu fluxul de oxigen către făt. Complicațiile precum răsucirea cordonului ombilical în jurul gâtului fătului sau presiunea [generată de contracții] între capul său și peretele pelvin al mamei pot reprezenta și ele surse ale sufocării.
Chiar dacă există cu siguranță anumite paralele între această matrice și cea precedentă, de asemenea există unele diferențe notabile care trebuiesc distinse cu grijă. În matricea precedentă, colul uterin era închis; acum, el se deschide, permițându-i fătului să înainteze prin canalul nașterii. Deși lupta pentru supraviețuire continuă, apare acum un sentiment de speranță și este recunoscută posibilitatea ca până la urmă toată această luptă să aibă un sfârșit.
În acest stadiu, capul fătului este înghesuit în deschiderea pelvisului, care este atât de strâmt încât, chiar și în circumstanțe normale, trecerea este lentă și obositoare (tedious). Musculatura uterului este foarte puternică, iar puterea contracțiilor sale oscilează între 22-45 kg forță. Asta contribuie la o atmosferă plină cu energii conflictuale și la o puternică presiune hidraulică. Organismul mamei și al copilului sunt încă intim legate pe mai multe nivele. Din acest motiv, poate exista o identificare puternică între cei doi, așa cum ilustrează relatarea de mai sus. În registrul de amintiri al acestei matrici, nu există separare între noi înșine și mamă. Nici separarea psihologică nu s-a petrecut încă. Mama și copilul sunt încă una și aceeași conștiință. Astfel, e posibil să experimentăm toate sentimentele și senzațiile fătului, să ne identificăm complet cu mama care naște și să ne conectăm cu arhetipul femeii născătoare.
Experiența nașterii și sexualitatea
În afară de experiența durerii fizice intense, a anxietății, agresiunii, a unui sentiment straniu de incitare și a unei energii puternice (driving energy), această matrice este caracterizată de excitare sexuală, fără îndoială cel mai neașteptat aspect al procesului nașterii. Cu siguranță, asta merită o explicație, mai cu seamă dacă ținem cont că are implicații importante pentru înțelegerea a ceea ce altminteri am considera forme foarte stranii de sexualitate. Nu e dificil să observăm că datorită implicării puternice a zonei genitale, experiența mamei are o componentă sexuală. Mai mult, procesul nașterii are loc printr-o acumulare și eliberare de tensiune care urmează un ciclu natural foarte similar orgasmului sexual. De multe ori, femeile care nasc în condiții ideale descriu această experiență drept cea mai puternică experiență sexuală din viața lor. Însă mai greu de înțeles sau chiar de crezut este că faptul că nașterea ar putea declanșa senzații sexuale de asemenea la copil.
Cândva Sigmund Freud a șocat lumea anunțându-și descoperirea că sexualitatea nu începe în perioada pubertății, ci mult mai devreme, în copilărie. Aici ni se cere să ne extindem imaginația și mai departe și să acceptăm că avem senzații sexuale încă dinainte să ne naștem! Observațiile asupra celor care experimentează MPB III în stări neobișnuite de conștiință ne indică destul de clar că acest lucru este adevărat. Dovezile sugerează că trupul uman are un anumit mecanism care traduce suferința extremă, în special dacă această suferință are de-a face cu sufocarea, într-o formă de excitare care seamănă cu excitația sexuală. Acest mecanism este descris de pacienții care au avut relații sadomasochiste, de prizonierii de război torturați de forțele dușmane și de cei care au încercat fără succes să se spânzure și au supraviețuit ca să-și spună povestea. În toate aceste situații, agonia poate fi intim asociată cu extazul, conducând chiar la o experiență a transcendenței, cum se întâmplă în cazul celor care se autoflagelează și a martirilor pentru religie.
Ce înseamnă toate acestea în termenii realității cotidiene? Pentru început, e important să înțelegem că prima noastră experiență a sexualității survine într-un context nesigur, care ne amenință viața. Pe parcurs apare experiența de a suferi și de a crea suferință în altul, precum și sentimentul de anxietate și violența oarbă. Mai mult, în timpul acestei treceri prin canalul nașterii, copilul intră în contact cu diferite produse biologice: mucus, sânge și posibil chiar urină și fecale. Această legătură, în combinație cu alte evenimente, formează baza naturală pentru dezvoltarea unui spectru de tulburări și deviații sexuale mai târziu în viață. Actualizate de experiențele traumatizante din perioada de sugar și din copilărie, experiențele MPB III pot da naștere unor disfuncții sexuale, precum și unor comportamente sadomasochistice, unei asocieri a sexualității cu urina și fecalele și chiar unei sexualități criminale.
Dimensiunea titanică a MPB III
La fel ca și celelalte matrici, MPB III are un simbolism distinct, cuprinzând teme laice, mitologice și spirituale. Acestea se înscriu în cinci categorii: dimensiunea titanică, agresivitatea și sadomasochismul, sexualitatea, demonicul și scatologicul. Însă toate au în comun o temă specifică: confruntarea cu moartea și lupta nașterii. Cel mai adesea, experiențele asociate cu MPB III sunt un amestec de senzații și emoții asociate nașterii, laolaltă cu un simbolism arhetipal, așa cum am văzut în relatarea de la începutul acestui capitol.
Poate că cel mai uimitor aspect al acestei matrici este atmosfera de luptă titanică, adesea cu proporții catastrofice. Asta reflectă limpede energiile conflictuale enorme din acest stadiu al procesului nașterii, energii pe care căutăm să le eliberăm. Experiențele pot atinge o intensitate extrem de dureroasă, care depășește de departe orice capacitate umană de a le suporta. Putem experimenta secvențe în care energia este extraordinar de concentrată și focalizată, revărsându-se prin corpul nostru ca un curent electric de mare voltaj. Această energie se poate bloca sau scurtcircuita, generând tensiuni uriașe în diferite părți ale corpului, care mai apoi sunt descărcate într-o manieră explozivă. Pentru mulți, această experiență se asociază cu imagini ce ilustrează tehnologia modernă și dezastrele făcute de mâna omului – centrale electrice uriașe, cabluri de mare voltaj, explozii nucleare, lansarea unor rachete, lupte de artilerie, raiduri aeriene și alte scene de război.
Alții au experiențe care le prezintă dezastre naturale devastatoare: explozii vulcanice, cutremure zdrobitoare, uragane și tornade violente, furtuni cu descărcări electrice spectaculoase, comete sau meteoriți și cataclisme cosmice. Am auzit oameni vorbind despre catastrofe precum distrugerea orașului Pompeii sau erupția vulcanului Krakatau. Mai puțin frecvente sunt imaginile ce prezintă distrugeri cauzate de apă; aici se înscriu scenele cu groaznice furtuni pe ocean, tsunamiuri gigantice sau distrugerea unor baraje de apă, urmată de inundații masive ale orașelor. Unii oameni descriu imagini mitologice precum anihilarea Atlantidei, sfârșitul Sodomei și Gomorei sau chiar Apocalipsa.
Rădăcini perinatale ale violenței
Aspectele agresive și sadomasochiste ale MPB III par a fi urmări logice ale situației pe care copilul o înfruntă în canalul nașterii. Agresivitatea orientată către exterior reflectă furia biologică a unui organism amenințat să moară prin sufocare. Aceasta nu poate fi explicată psihologic și nici nu are vreo semnificație etică. E o stare mentală comparabilă cu cea pe care am putea să o avem dacă suntem ținuți cu capul sub apă, unde nu putem respira. Când acest aspect al matricii este activat în stări ne-obișnuite de conștiință, el își găsește expresie în numeroase imagini înfățișând războaie, masacre, execuții, torturi și diferite tipuri de abuz în care jucăm rolul activ.
De asemenea, această matrice este asociată cu o formă de agresivitate orientată către interior, de natură auto-distructivă. Această agresivitate exprimată în fantezii și impulsuri auto-distructive pare să fie internalizarea forțelor impuse inițial asupra noastră din exterior – contracțiile uterine și rezistența din canalul nașterii. Amintirea acestei experiențe supraviețuiește în noi ca o senzație de închidere (confinement) emoțională și fizică și ca incapacitatea de a ne bucura pe deplin de viață. Uneori, asta ia forma unui judecător interior crud care impune pedepse, o parte sălbatică a supraegoului care poate împinge persoana către extreme auto-distructive.
Aș dori să menționez aici o serie de diferențe importante dintre experiențele asociate cu MPB II și MPB III. În timp ce în MPB II eram exclusiv victime, în MPB III ne putem identifica fie cu victima, fie cu făptașul. Mai mult, uneori putem fi un observator care privește scenele violente din exterior. În relatarea de mai sus, acest aspect este exprimat de faptul că persoana se identifică în același timp și cu evreul (victima) și cu nazistul (călăul). De multe ori, oamenii care intră în contact cu acest aspect al procesului nașterii afirmă că prin această experiență s-au identificat și au empatizat cu lideri militari și tirani deosebit de cruzi, cum ar fi Ginghis Han, Hitler sau Stalin, sau chiar cu ucigași în masă de dată mai recentă.
Asocierile sadomasochiste ale acestei matrici oglindesc relația dintre provocarea durerii, suferință și excitație sexuală, discutată în paragrafele anterioare. Asta explică îmbinarea sexualității cu durerea, specifică sadomasochismului. Sadismul și masochismul nu există niciodată ca fenomene perfect separate. De fapt, ele sunt interconectate în psihicul uman, reprezentând două fețe ale aceleiași monede. După cum ne-am putea aștepta, imaginile asociate cu experiențe sadomasochiste numără scene de viol, crime sexuale și practici sadomoasochiste (provocarea sau suportarea durerii).
Agonia și extazul nașterii
Pe măsură ce crește intensitatea experiențelor asociate acestei matrici, emoțiile și senzațiile care la început erau polar opuse (durere-plăcere, de exemplu) încep să devină convergente. În cele din urmă, ele se pot combina într-o stare mentală nediferențiată, ce conține toate dimensiunile posibile ale experienței umane. Suferința intensă și plăcerea extraordinară devin același lucru; căldura arzătoare se simte la fel ca frigul de gheață; agresivitatea criminală și iubirea pasională devin un sentiment unic; iar agonia morții devine extazul nașterii. Când suferința atinge apogeul absolut, în mod straniu situația își pierde calitatea suferinței și agoniei. Întreaga intensitate a experienței se transformă într-un extaz sălbatic ce poate fi descris drept “dionisiac” sau “vulcanic”.
Acest extaz vulcanic poate să meargă și mai departe, până atinge proporții transcendente. Spre deosebire de extazul oceanic asociat MPB I, acest tip de extaz vulcanic implică o tensiune explozivă enormă, cu elemente deopotrivă agresive și auto-distructive. Această formă de extaz poate apărea când o femeie dă naștere unui copil, în accidente sau în ritualuri unde se practică durerea fizică, cum ar fi practica flagelării sau Dansul Soarelui al nativilor americani, în care oamenii suportă de bună voie dureri fizice intense perioade lungi de timp. Un anumit nivel de extaz vulcanic poate fi atins în ceremoniile aborigene, cu dansurile lor sălbatice și muzica intoxicantă, sau chiar în echivalentul lor modern, anumite concerte rock.
Latura sexuală a MPB III este de regulă experimentată ca un erotism generalizat, resimțit în întregul corp, nu doar în zona genitală. Multe persoane descriu un extaz similar cu faza de început a orgasmului, însă de o mie de ori mai puternic. Însă, în acest caz, senzațiile continuă perioade mai lungi de timp, fiind însoțite de imagini erotice scandaloase. Sexualitatea portretizată aici este caracterizată de o intensitate extremă a impulsurilor instinctuale și nu are nici un scop sau obiectiv bine definit. Cu siguranță nu este erotismul pe care îl trăim într-o poveste de dragoste, cu sentimente profunde de respect reciproc, înțelegere și iubire, care culminează în uniunea sexuală. Aici accentul cade pe satisfacerea egoistă a unor impulsuri sexuale primitive, adesea de natură deviantă în orice fel posibil și fără considerație pentru partener.
Imaginile și experiențele MPB III au adesea trăsături pornografice sau exprimă o legătură între sexualitate și pericol sau murdărie. În timpul acestor secvențe, persoana se poate identifica, de pildă, cu un stăpân de harem, cu proxeneți și prostituate sau cu o gamă largă de figuri sexuale istorice și legendare, precum Casanova, Rasputin, Don Juan sau Maria Theresa. De asemenea, este posibilă vizualizarea și participarea la scene din Soho, Pigalle și alte cartiere “roșii” (red light districts). De vreme ce această matrice are de asemenea o componentă spirituală dinamică, uneori s-ar putea să ne confruntăm cu experiențe aparent contradictorii, care fac legătura dintre sexualitate și transcendență. Aici putem avea viziuni cu rituri de fertilitate, culte falice sau prostituție de templu.
Poate cel mai straniu aspect al experiențelor asociate MPB III este proximitatea emoțională dintre moarte și sexualitate. Am putea crede că amenințarea morții va șterge orice senzație libidinală. Însă în cazul acestei matrici, pare că este adevărat tocmai opusul. Observațiile din psihiatrie, experiențele oamenilor torturați în lagăre de concentrare și închisori și dosarele Amnesty International atestă că există legături puternice între extazul sexual, nașterea copiilor și amenințările extreme asupra integrității trupești și supraviețuirii. În cadrul procesului de moarte-renaștere, motivele asociate acestor trei categorii pot alterna sau chiar coexista în diferite combinații.
Confruntări cu dimensiuni grotești, satanice și scatologice
Uneori aspectele sexuale ale MPB III sunt experimentate într-o atmosferă de carnaval, plină de culori puternice, costume exotice și muzică seducătoare. O expresie simbolică potrivită pentru starea mentală ce precede nașterea este combinația specifică dintre motivele morții, macabrului și grotescului cu bucuria și sărbătoarea. În acest stadiu, se dezlănțuie energiile sexuale și agresive demult reprimate, iar amintirea amenințării vitale își pierde influența asupra trupului și psihicului. Popularitatea sărbătorii Mardi Gras și a unor evenimente similare ar putea fi datorată faptului că, în afară de a fi o sursă de amuzament și un context potrivit pentru eliberarea tensiunilor acumulate, ele ne permit să ne reconectăm cu arhetipul renașterii în profunzimea psihicului nostru.
Experiențele din ultimele stadii ale procesului de moarte-renaștere oferă de asemenea o perspectivă interesantă asupra anumitor forme de vrăjitorie și asupra practicilor satanice. Lupta din canalul nașterii se poate asocia cu viziuni înfățișând ritualuri precum Liturghia Neagră sau Sabatul vrăjitoarelor. Intruziunea elementului satanic în acest moment pare să aibă o legătură cu faptul că MPB III are în comun cu aceste ritualuri o combinație ciudată de emoții și senzații fizice. Lupta din canalul nașterii implică dureri extreme, sânge și excreții trupești, laolaltă cu un sentiment de entuziasm și excitație sexuală. Această luptă îl poate aduce pe copil aproape de moarte, dar păstrează totodată promisiunea eliberării și transcendenței. Toate aceste elemente sunt intim legate cu imagini de “slujire a Dumnezeului Întunecat”. Legătura dintre astfel de practici și domeniul perinatal al inconștientului ar trebui avută în vedere în orice studiu serios asupra abuzurilor cultelor satanice, un fenomen ce pare să atragă din ce în ce mai mult atenția specialiștilor și publicului larg. O altă experiență importantă din aceeași categorie este ispitirea de către forțele malefice, motiv care se regăsește în literatura spirituală a multor religii din întreaga lume.
Datorită faptului că fătul întră în contact cu fluide corporale, uneori, în ultimele stadii ale nașterii, chiar cu urină și fecale, impresiile scatologice sunt o parte integrantă a MPB III. În procesul de moarte-renaștere, confruntările cu scatologicul pot fi extrem de exagerate, cuprinzând cele mai repugnante produse pe care le are de oferit biologia. Chiar dacă la naștere poate contactul cu astfel de secreții a fost minim, cel care retrăiește acest aspect ar putea fi martor unor imagini în care se târăște prin canalizare, se tăvălește în murdărie, bea sânge sau participă la scene înfățișând decadența și putrefacția.
Teme mitologice și spirituale
Aspectele mitologice și spirituale ale acestei matrici sunt deosebit de bogate și variate. Dimensiunea titanică se poate exprima în imagini arhetipale ce ilustrează confruntarea dintre forțele binelui și ale răului, sau distrugerea și creația lumii. O altă formă a efortului de a găsi echilibrul dintre bine și rău este arhetipul Judecății Divine. Secvențele agresive sunt adesea asociate cu imagini ale unor zeități distructive, cum ar fi Kali, Shiva, Satan, Coatlicue sau Marte. Extrem de caracteristică este identificarea intimă cu figuri mitologice reprezentând moartea și renașterea, care se regăsesc în toate culturile importante – Osiris, Dionis, Persefona, Wotan, Baldur și așa mai departe. Variația acestei teme în cultura noastră este reprezentată de povestea morții și învierii lui Iisus Hristos. De multe ori, oamenii care se confruntă cu elemente ale MPB III au viziuni ale răstignirii sau se identifică în mod absolut cu Iisus pe cruce. De asemenea, în acest stadiu abundă scenele de sacrificiu și jertfă, însoțite de zeitățile relevante, mai cu seamă din panteonul aztec și mayaș.
Pot apărea imagini cu zeități masculine și feminine asociate cu sexualitatea și procreația, laolaltă cu viziuni ale festivalului Bachhanalia. Am menționat deja motivul combinației dintre spiritualitate și sexualitate, care iese la iveală în riturile de feritilitate, cultele falice, prostituția sacră, violul ritual și ritualurile aborigene ce pun accent pe senzualitate și sexualitate. Dimensiunea scatologică este exprimată mitologic prin imagini precum scena cu Hercule curățând mizeria de neînchipuit din grajdurile regelui Augias sau imagini care-l prezintă pe Tlacolteutl, Devoratorul Spurcăciunii, zeul aztec al nașterii și al poftelor carnale.
Adesea, tranziția dintre MPB III și MPB IV este însoțită de viziunea unui foc distrugător. Aceste flăcări distrug tot ce este corupt sau putred în viața noastră, pregătindu-ne pentru reînnoire și renaștere. E interesant că de multe ori în acest stadiu al nașterii, mamele simt că întreaga lor zonă genitală arde. Atunci când retrăiesc acest stadiu într-un rol pasiv, oamenii pot simți că le-a luat foc trupul sau că trec prin niște flăcări ale purificării. Acest lucru este foarte bine exprimat în mitul păsării phoenix, fabuloasa pasăre din legenda egipteană, care la vârsta de 500 de ani arde, pentru ca din această cenușă să renască o altă pasăre phenix. Focul purificator este de asemenea specific imaginilor religioase ale purgatoriului.
MPB III și arta
Probabil că de la începutul istoriei umanității, experiențele asociate MPB III au reprezentat o nesfârșită sursă de inspirație pentru artiști de toate felurile. Exemplele sunt atât de numeroase încât n-am putea decât să facem o selecție sumară: atmosfera de emoție intensă vecină cu nebunia, portretizată magistral în romanele lui Feodor Dostoievski și în multe dintre piesele lui William Shakespeare, mai cu seamă în Hamlet, Macbeth și Regele Lear; sau, elementul dionisiac și setea de putere din operele filosofice ale lui Friedrich Nietzsche. Conceptele mașinăriilor diabolice de război imaginate de Leonardo da Vinci, viziunile coșmarești ale lui Francisco Goya, arta macabră a lui Hansruedi Giger și întreaga școală de pictură suprarealistă – toate acestea sunt reprezentări vizuale superbe ale atmosferei MPB III. Similar, opera lui Richard Wagner abundă în secvențe puternice care surprind atmosfera acestei matrici. Dintre creațiile sale am putea menționa scenele orgiastice de pe muntele lui Venus (Venusberg) din Tannhäuser, secvența despre focul magic din Walküre și, în special, arderea lui Siegfried și incendierea Valhallei din scena finală a operei Götterdämmerung. Combinația dintre dramatismul intens, sexualitate și violență, specifică acestei matrici, este o formulă magică pentru multe dintre creațiile cinematografice moderne.
Legătura cu experiențele postnatale
La fel ca și celelalte matrici perinatale, MPB III are anumite legături cu amintirile din viața postnatală. Pentru oamenii care au fost martori sau au participat la ororile războiului, amintirile acestor evenimente se îmbină cu aspectele titanice, agresive și scatologice ale acestei matrici. Analog, o experiență reală a războiului poate activa elementele perinatale relevante din inconștient, ceea ce poate apoi să conducă la probleme emoționale serioase, des întâlnite la soldații care au participat la foarte multe lupte. Forma specifică de incitare combinată cu frica și pericolul leagă MPB III de situațiile palpitante dar periculoase, cum ar fi parașutismul, cursele de mașini sau aventurile în roller-coaster, vânătoarea în locuri exotice, boxul și wrestlingul. Aspectele erotice ale MPB III au legătură cu sistemele COEX implicând experiențe sexuale intense în condiții periculoase, de exemplu violul, adulterul și aventurile sexuale de mare risc ori vizitele în cartiere de prostituate. Elementul scatologic este asociat cu situații precum învățarea forțată cu toaleta, incidente de incontinență urinară sau anală din copilărie, vizite la groapa de gunoi, în mlaștini sau alte locuri neigienice și amintiri ale unor scene înfățișând putrefacția sau dezmembrarea, în război sau accidente auto.
Experiențele MPB III sunt de asemenea însoțite de manifestări specifice în zonele erogene freudiene. Aici se numără o gamă variată de activități care produc brusc eliberare, plăcere sau relaxare după perioade îndelungate de tensiune sau stres. La nivel oral, aceste activități sunt mușcatul, mestecatul și înghițitul mâncării, precum și catharsis-ul prin vomitat. În zona anală, procesele naturale precum defecarea și eliminarea gazelor; în zona uretrală, urinarea după o perioadă lungă de retenție. În fine, fenomenul relevant pentru zona genitală este acumularea de tensiune până la orgasm și, la femei, sezațiile avute în cel de-al doilea stadiu clinic al travaliului.
MPB III reprezintă un bazin enorm de emoții problematice și senzații dificile care, laolaltă cu evenimente ulterioare din perioada de sugar și din copilărie, pot contribui la apariția diferitelor tulburări. Printre acestea numărăm anumite forme de depresie și o serie de afecțiuni caracterizate de comportamente agresive și auto-distructive. De asemenea, deviațiile și tulburările sexuale, nevrozele obsesiv-compulsive, fobiile și manifestările isterice par să aibă rădăcini importante în această matrice. Natura experiențelor biografice ulterioare care pot reactualiza selectiv aspectele agresive, auto-distructive, sexuale sau scatologice ale MPB III pare să co-determine din nenumăratele posibilități tulburarea emoțională care se va manifesta efectiv.
Lupta se încheie
Pe măsură ce lupta agonizantă de a scăpa din canalul nașterii se apropie de final, tensiunile și durerea ating punctul culminant. Urmează apoi o descărcare explozivă de energie, când, deodată, copilul scapă prin deschiderea pelvisului și inspiră aer pentru prima oară. În general, acest moment promite o relaxare extraordinară, dar măsura în care această relaxare are într-adevăr loc depinde de anumite circumstanțe legate de naștere, cum ar fi șansa de a avea parte de atingerea afectuoasă a mamei, de a forma o legătură cu ea prin contact vizual și alți factori. Aspectele experiențiale ale acestei tranziții reprezintă punctul de interes al următorului capitol.
Prezentarea celorlalte matrici perinatale
Plenitudinea și universul amniotic – Matricea Perinatală de Bază I
Izgonirea din paradis – Matricea Perinatală de Bază II
Experiența moarte-renaștere – Matricea Perinatală de Bază IV