Posted by
Nick Dagan Best
Articolul de mai jos este traducerea seriei My Funny Valentine: Recurrence Transits and the Sun-Neptune Trine (Part 1: Anais Nin, Part 2: Chet Baker, Part 3: Dorothy Stratten). Reprodus cu permisiunea autorului.
Anais Nin: (Partea 1 din 3)
Anais Nin; 21 februarie 1903; ora 20:25; Neuilly-sur-Seine, Franța (1)
Soarele la 1° Pești trigon cu Neptun la 1° Rac
Soarele reprezintă individul în sensul cel mai elementar: “persoana”, “ego-ul”, etc. Neptun reprezintă, printre altele, colectivitatea umană, “masele” în sens global. Este asociat, de asemenea, cu imaginile, fantezia și chiar cu înșelăciunea sau trucurile. “Trigon” este termenul astrologic pentru o legătură (numită “aspect”) între două sau mai multe planete sau puncte din harta astrologică printr-un unghi de 120 de grade. Într-un sens mai general, termenul este folosit și pentru două sau mai multe planete sau puncte care se află în două semne diferite ale aceluiași element (foc, apă, pământ sau aer).
În horoscopul personal, trigoanele Soare-Neptun descriu vieți cu calități de poveste. Persoanele cu trigon natal Soare-Neptun construiesc lumi interesante în jurul lor, transformând obișnuitul în excepțional. Au puterea de a-i transforma pe ceilalți, ridicând pentru ei noi personalități atât de bine construite și convingătoare, încât sunt aproape imposibil de deslușit.
Cu toate că persoanele care au acest aspect în hartă sunt adesea căutate și admirate de mulți, ele tind, de asemenea, să fie subiectul invidiei și al intrigilor. Chiar și în momentele lor cele mai tragice, există întotdeauna la acești oameni un element irezistibil pe care ceilalți vor să îl posede.
Deși această interpretare generală a trigonului Soare-Neptun poate fi aplicată aproape oricui are acest aspect în harta natală, modul în care este el exprimat de un anumit individ e atenuat de alți factori din hartă, cum ar fi plasarea în semne, angularitatea (una sau ambele planete în aspect cu Ascendentul sau Mijlocul Cerului) și alte configurații planetare legate de trigon.
Tranzite recurente
Cele trei povești incluse în acest articol implică evenimente din viața unor persoane născute cu trigonul Soare-Neptun, deși în fiecare caz există o a treia planetă configurată la trigon, care demonstrează calități unice pentru fiecare dintre ele.
Aceste evenimente s-au petrecut în zilele în care Soarele și Neptun au fost, de asemenea, în trigon prin tranzit. Aspectele de tranzit care oglindesc aspectele natale dintr-un horoscop personal dat se numesc “tranzite recurente“.
Spre deosebire de noțiunea convențională de tranzit în astrologie (adică o planetă în tranzit atinge un punct din zodiac în care face un aspect cu planeta natală a unei persoane), tranzitele recurente se referă la momentele în care un aspect planetar dintr-o hartă natală dată se repetă într-o anumită zi pe cer.
Perioadele în care trigonul Soare-Neptun al unei persoane este declanșat de un tranzit recurent (două pe an) tind să reflecte modul în care aspectul funcționează în harta acelei persoane, de obicei sub forma unor evenimente din viața sa.
Deoarece apar cu o asemenea frecvență, tranzitele operează adesea la un nivel foarte subtil. Cu toate acestea, deoarece nativii cu trigon Soare-Neptun își asumă roluri atât de romanțate în lume, din când în când perioadele de tranzit de recurență coincid cu evenimente majore din viața acestor persoane care par să le “definească” într-un fel.
Henry și June
La sfârșitul anului 1931, scriitoarea și diarista Anais Nin l-a întâlnit pe scriitorul american Henry Miller, aflat în dificultate, prin intermediul unui prieten comun din Paris. Cei doi autori în devenire au devenit imediat confidenți foarte apropiați.
Miller i s-a plâns lui Nin de natura misterioasă a soției sale, June Mansfield Miller, care locuia în New York la acea vreme, dar care urma să îl viziteze în curând. Ea îl trimisese la Paris, plătindu-i drumul, sub pretextul că îl susținea ca scriitor, deși el simțea că, de fapt, o făcuse pentru a-l da la o parte din calea ei.
I-a dezvăluit mai multe lui Nin despre sentimentele sale pentru Mansfield în capitolele pe care i le-a arătat din romanul său în curs de apariție, Tropicul Cancerului, care includea un personaj numit Mona – soția distantă a naratorului lui Miller, a cărei înșelătorie stârnește furia în tonul său grosolan și misogin.
Nin a fost interesată de obsesia lui Miller pentru secretele lui June, dar, spre deosebire de el, a fost intrigată mai degrabă de posibilele motive mai profunde ale lui Mansfield decât de probabilele adevăruri mondene din spatele misterului ei.
Anais o întâlnește pe June
Când Nin a întâlnit-o în sfârșit pe Mansfield, în jurul datei de 30 decembrie 1931(2), a întâlnit o femeie foarte diferită de cea pe care o descrisese Miller.
Anais Nin o întâlnește pe June Mansfield Miller; 30 decembrie 1931; oră necunoscută, s-a folosit ora 18:40; Paris, Franța
Soarele la 8° Capricorn trigon cu Neptun la 7° Fecioară
Nin, care la acel moment avea o căsnicie fericită de nouă ani, s-a simțit intens atrasă de June, după cum a scris în jurnalul ei: “Am văzut-o pentru prima dată pe cea mai frumoasă femeie de pe pământ“(3).
Cu toate acestea, ea a găsit-o, de asemenea, misterioasă pe Mansfield, afirmând: “La sfârșitul serii m-am simțit la fel ca Henry, fascinată de chipul și trupul ei care promite atât de mult, dar urând sinele ei inventat care îl ascunde pe cel adevărat“(4).
Cele două femei au avut o atracție instantanee și au devenit amante în următoarele câteva săptămâni, până când Mansfield a părăsit Parisul pentru a se întoarce la New York. În acest timp, fascinația lui Nin față de ea a crescut, intimitatea lor a făcut-o să se simtă legată de adevărata femeie pe care Miller nu o putea vedea.
În descrierea legăturii, ea a scris: “ce limbaj secret vorbim. Subînțelesuri, supraînțelesuri, nuanțe, abstracțiuni, simboluri.” (5) În această trezire erotică, ea a simțit apropierea unei surori.
O muză reciprocă
După ce Mansfield a plecat, Nin și Miller au continuat să discute intens despre ea, atât în scrisori, cât și în conversații. În curând au devenit iubiți, doi tovarăși uniți în fascinația pentru aceeași persoană.
Mai important, în absența ei, Mansfield a servit drept muză pentru ambii scriitori: ea a inspirat lucrarea de proză a lui Nin, House of Incest, iar Miller a finalizat Tropicul Cancerului, inspirată de June.
Nin, deși susținea opera lui Miller, a remarcat contrastul dintre părerile lor despre ea: “De fiecare dată când Henry o descrie pe June în limbajul său, nu reușește să îi facă portretul. June evazivă, voluptoasă, misterioasă. Uneori, în timp ce-i citesc manuscrisul, am impresia că există prea mult naturalism. Acesta întunecă stările de spirit, sentimentele, stările psihice.”(6)
Când, în timpul primei sale vizite, Mansfield a citit manuscrisul lui Miller din Tropicul Cancerului, s-a plâns cu amărăciune lui Nin că acesta o denaturase, că el, nu ea, era cel care delira(7).
Cu toate acestea, când Mansfield s-a întors la Paris în toamna anului 1932, a respins viziunile ambilor autori despre ea. Simțindu-se trădată și neînțeleasă, Mansfield i-a părăsit în curând pentru totdeauna atât pe Miller, cât și pe Nin, deși a continuat să fie un subiect de interes pentru ambii scriitori în anii următori.
“…aruncată înapoi în viziuni, în vise”
În seara în care Nin a întâlnit-o pentru prima dată pe Mansfield, ea avea un tranzit de recurență Soare-Neptun în trigon. În cazul ei, având în vedere că Soarele natal este conjuncție cu Jupiter în Pești, experiența acestui tranzit a fost aceea de a se cufunda cu capul înainte în romantism. Așa cum i-a spus lui Mansfield scurtă vreme după ce s-au cunoscut, “ești singura femeie care a răspuns vreodată fanteziilor pe care le aveam despre ceea ce ar trebui să fie o femeie“(8).
Ea a scris în timpul primei vizite a lui Mansfield că “a venit la mine când eram flămândă de realitate. Voiam experiențe reale, care să mă elibereze de fanteziile mele, de visarea mea cu ochii deschiși. Ea m-a îndepărtat de Henry, care conducea acea lume a faptelor dure, pământești și luxuriante. M-a aruncat din nou în viziuni, în vise.”(9)
Acest pasaj încapsulează lupta pe care o persoană cu trigonul Soare-Neptun în harta natală o duce în privința lumii de zi cu zi: să reziste, sau cel puțin să gestioneze, atracția propriilor “viziuni, vise”, menținându-și atenția asupra realității de zi cu zi.
Introducerea lui Nin în viața lui Mansfield, în momentul tranzitului de recurență a trigonului Soare-Neptun, a blocat-o, în bine și în rău, într-un nou ciclu al fanteziei; unul dominat de o femeie “misterioasă”, pe care va continua să o idealizeze pentru tot restul vieții.
Nin a întruchipat trigonul Soare-Neptun în harta sa natală ca diaristă, folosindu-l pentru a se reflecta pe sine și lumea din jur prin lentila magică a imaginației sale. Ca autoare în căutare de personaje vii, ea putea simți o intimitate automată cu oricine avea o pasiune specială pentru viață.
Neptun din harta lui Miller
Nin și Miller au rămas prieteni și s-au susținut reciproc toată viața. Ca o ironie a sorții, faptul că au ajuns să o împărtășească pe Mansfield ca muză, multă vreme după ce aceasta a dispărut din viețile lor, a părut să le servească în cele din urmă prietenia.
Curios, în perioada care a precedat întâlnirea cu Nin, Miller avusese un tranzit Neptun în trigon cu Soarele său natal.
Henry Miller; 26 decembrie 1891; 12:30 p.m.; Manhattan NY (10)
Soare la 4° Capricorn; Neptun în tranzit la 4° Fecioară între septembrie 1930-septembrie 1931.
Este cunoscut un fenomen interesant care apare în timpul tranzitelor majore: în momentul unui anumit tranzit planetar către o planetă natală din horoscopul unei persoane, este probabil ca acea persoană să întâlnească sau să interacționeze puternic cu cineva care are deja același aspect în harta sa natală.
Tranzitul de recurență al trigonului Soare-Neptun al lui Nin, în ziua în care a întâlnit-o pe Mansfield, a pus-o în acord cu propria experiență a lui Miller legată de tranzitul lui Neptun, obligând-o să își găsească propriile răspunsuri la misterul din spatele lui June Mansfield.
Bibliografie
Jurnalele lui Anais Nin, vol. I (Anais Nin, Quartet 1973)
Henry Miller, Scrisori către Anais Nin (Henry Miller, Capricorn 1976)
Tropicul Cancerului (Henry Miller, John Calder 1973)
Note
(1) Datele de naștere ale lui Anais Nin, notate AA; sursa: Anais Nin: B.C., Jany Bessiere 12/91. (8:25 PM, ora Parisului) (Nancy Weart a trimis trei pagini din “Caietul roșu” al lui Henry Miller 9/1991, care dau datele lui Nin scrise de mână în carte, pentru ora 20:30).
(2) Însemnarea din jurnal, p. 26, dă această dată, deși întâlnirea ar fi putut avea loc cu câteva zile înainte. Soarele se apropia de trigonul său cu Neptun în cursul acelei săptămâni, deci tranzitul de recurență a fost în vigoare tot timpul, deși a culminat la această dată. Oricum, cert este că Nin a scris pentru prima dată despre întâlnirea cu Mansfield la această dată, ceea ce, într-un fel, are o importanță egală cu întâlnirea în sine.
(3) Însemnare din jurnal, p. 26
(4) Însemnare din jurnal, p. 26
(5) Însemnare din jurnal, p. 41
(6) Însemnare din jurnal, p. 62
(7) Însemnare în jurnal, p. 41
(8) Însemnare în jurnal, p. 30
(9) Însemnare în jurnal, p. 39
(10) Datele lui Henry Miller, notate A; sursa: B.C. fără timp, Felipe Ferreira, 8/1995. Ora “midi-30” este dată de el în “Prietenul meu Henry Miller”. Biografia, Always Merry and Bright, dă ora 12:17 PM. Într-o scrisoare către Nin din octombrie 1932, Miller afirmă că s-a născut între 12:30 și 12:45, la 26 decembrie 1891, pe East 85th Street din New York (Miller, p. 70).
Chet Baker (Partea 2 din 3)
Chet Baker; 23 decembrie 1929; 12:45 am; Yale, OK (1)
Soare la 1° Capricorn trigon cu Neptun la 3° Fecioară.
Chet Baker cântă
La începutul lui 1954, cariera trompetistului Chet Baker părea de neoprit. Abia împlinise 23 de ani, își conducea propriul cvartet încă din vara precedentă și avea deja în spate zece sesiuni de înregistrări.
Pe 15 februarie, într-un studio de înregistrări din Los Angeles, a înregistrat șapte cântece pentru un LP de 10 inci intitulat Chet Baker Sings. După cum sugerează și titlul, pe acest disc Baker nu doar cânta la instrumentul său, ci cânta și cu vocea.
Printre titlurile înregistrate în acea zi, interpretarea sa vocală a piesei My Funny Valentine avea să devină un clasic obsedant, unul care, pentru o scurtă perioadă de timp, părea pe punctul să-l facă pe Baker un superstar.
Coasta de Vest “Cool”
Lucrurile se mișcaseră rapid pentru Baker în ultimii doi ani, de când cântase în cvintetul legendarului saxofonist Charlie Parker în primăvara anului 1952, pe când Parker locuia și cânta pe Coasta de Vest. Saxofonistul Gerry Mulligan, care se mutase în California după ce a cântat și înregistrat cu nonetul de referință Birth of the Cool al lui Miles Davis, l-a invitat apoi pe Baker să se alăture noii sale formații.
Cvartetul lui Mulligan, în care se afla Baker, a fost unic la vremea sa datorită absenței pianului, ceea ce a conferit muzicii un sunet dezinvolt și intim. Ei au devenit rapid o senzație în lumea jazz-ului, mutând atenția de la Mecca sa consacrată, New York, unde jazzul be-bop intens era considerat “fierbinte”, la noile sonorități de jazz “cool” de pe Coasta de Vest.
Cu toate acestea, lucrurile s-au înrăutățit pentru grup atunci când Mulligan a fost arestat pentru posesie de heroină la 13 aprilie 1953 (2) și condamnat la închisoare pentru tot restul anului. Baker a fost instalat în curând ca lider al propriului său cvartet, care a reușit să se impună rapid datorită notorietății pe care o dobândise alături de Mulligan.
Potențialul de vedetă
Deși muzica lui Baker nu a fost apreciată de toți fanii de jazz, el a avut o largă atractivitate din motive care depășeau sunetele pe care le scotea. Baker era, de asemenea, chipeș în genul lui James Dean sau Elvis Presley din anii ’50, doar că nici Dean și nici Presley nu erau încă cunoscuți de lume.
Baker avea un potențial incredibil de vedetă în 1954, lucru de care managerul său era conștient și dornic să profite. Cu toate acestea, decizia de a cânta pare să fi fost doar a lui Baker. De fapt, el încercase deja să cânte două cântece în timpul unei sesiuni din octombrie anterior, însă nu multă lume a fost încântată de rezultate (unii au considerat că “sună ca o fată”).
Baker nu era în niciun caz un virtuoz vocal. Spre deosebire de mulți muzicieni de jazz, el nu avea o pregătire muzicală formală, cel puțin nu înainte de a cânta într-o orchestră militară, și nu dispunea de o gamă vocală sau de o tonalitate prea bună. Dar Baker a reușit să își folosească vocea sfioasă în avantajul său, deoarece slăbiciunea acesteia aducea o tandrețe deosebită muzicii.
Întrucât stilul său de trompetă avea deja o calitate lirică, modelată după Miles Davis, adăugarea tonului său vocal asemănător cu șoaptele a dat muzicii sale o dimensiune suplimentară, o calitate eterică care se potrivea cu aspectul său de rebel/star de cinema, într-un contrast perfect între duritate și vulnerabilitate.
My Funny Valentine
Valentina mea amuzantă
Dulce și comică Valentină
Mă faci să zâmbesc cu inima
Arăți nostim,
De nefotografiat
Și totuși ești opera mea de artă preferată
Figura ta nu-i clasică
Și gura ta un pic slabă
Când o deschizi ca să vorbești
Ești deșteaptă
Nu schimba un fir de păr pentru mine
Nu și dacă ții la mine
Rămâi, micuță valentină, rămâi
Fiecare zi e Ziua Îndrăgostiților (3)
În timpul sesiunii, Baker a cântat balade ale unor compozitori precum frații Gershwin și Hoagy Carmichael. Dar interpretarea din My Funny Valentine de Rodgers și Hart a fost cea care a făcut din ea melodia lui emblematică pentru tot restul vieții sale.
Baker își însușise deja cântecul ca instrumentist, atunci când îl înregistrase anterior cu grupul lui Mulligan. Dar versiunea sa vocală a ajuns să îl reprezinte pe Baker așa cum avea să fie imortalizat: un artist de serenade de vis, o voce liniștitoare îmbrăcată într-o masculinitate atrăgătoare.
Biograful lui Baker, James Gavin, notează că, la acea vreme, “Admiratoarele în ciorapi scurți și pantofi de piele umpleau fiecare club în care cânta. Suspinau colectiv în timpul My Funny Valentine, când trompetistul princiar își asigura iubita cu aspect obișnuit: Ești opera mea de artă preferată“. (4)
Potrivit lui Gavin, de când l-a auzit pentru prima dată, Cântecul l-a fascinat pe Baker. Acesta surprindea tot ceea ce aspira ca muzician… mistica Baker – sentimentul că “cool” era un capac pe un borcan exploziv de emoții – își avea rădăcinile în (interpretarea lui Baker a piesei My Funny Valentine). (5)
Birdland și dincolo de el
În mai 1954, la doar trei luni de la sesiunea Chet Baker Sings, în timp ce Baker făcea un turneu de succes în țară ca cap de afiș, a cântat timp de o lună la clubul Birdland din New York City, “colțul de jazz al lumii”.
Angajamentul a fost stresant pentru Baker, deoarece a fost programat să cânte cu Dizzy Gillespie și Miles Davis, care alternau în deschidere. Cum ambii trompetiști îi erau, după propria recunoaștere, interpreți superiori, a fost jenat de faptul că statura sa iconică i-a oferit lumina reflectoarelor în fața lor, ca să nu mai vorbim de prejudecata rasială evidentă în favoarea sa. (6)
Evenimentul s-a dovedit a fi primul dintr-o serie care a dus la căderea lui Baker. Un rol actoricesc în filmul de serie B din Războiul din Coreea, Hell’s Horizon, nu a contribuit prea mult la progresul carierei sale, spre deosebire de succesul lui Presley în acest mediu doi ani mai târziu; apoi, la 21 octombrie 1955, pianistul Dick Twardzik a murit de o supradoză de heroină în timp ce se afla în turneu cu Baker la Paris.
Baker însuși a început să consume droguri tari la începutul anului 1954, un obicei care îl va chinui pentru tot restul vieții. A petrecut ceva timp în închisoare în urma unei arestări pentru droguri în Italia în 1960, ceea ce l-a costat un alt contract de film, iar după aceea a petrecut perioade lungi de timp într-o retragere sordidă, deși a continuat să învie pe scenă din când în când.
A murit după ce a căzut de la fereastra camerei sale de hotel din Amsterdam la 13 mai 1988, la ora 3 dimineața.(7) Cu toate acestea, Let’s Get Lost, un documentar biografic lansat mai târziu în același an, a dat o nouă viață imaginii pe care Chet Baker a creat-o în acea zi magică în care a cântat pentru prima dată My Funny Valentine.
Let’s Get Lost
Sesiunea “Chet Baker Sings”; 15 februarie 1954; oră necunoscută, 2:00 p.m. folosit; Los Angeles, CA (8)
Soarele la 26° Vărsător trigon cu Neptun la 25° Balanță
În ziua în care Baker a înregistrat cântecele pentru albumul Chet Baker Sings, el avea un tranzit de recurență Soare-Neptun în trigon. În cazul său, Soarele natal este în conjuncție cu Saturn în Capricorn, care reflectă, la propriu, persoana “cool” a lui Baker, imaginea evocată de muzica și de aspectul său.
Coincidența ca tranzitul de recurență să aibă loc în momentul înregistrării piesei My Funny Valentine reflectă motivul esențial pentru care cântecul a ajuns să fie atât de strâns identificat cu el.
Cum trigonul Soare-Neptun este asociat cu fantezia și imaginile, Baker a fost capabil să invoce și să proiecteze un sentiment de intimitate și “realism” prin vocea sa slabă și neantrenată.
Trigonul Soare-Neptun al lui Baker se leagă, de asemenea, de faptul că tot ceea ce îl privea – din punct de vedere muzical, fizic, personal – servea imaginii sale generale. În timp ce conjuncția Soare-Saturn reflectă esența ambivalenței sale liniștite, trigonul de la Neptun conferă acestor calități stil și atractivitate.
În Let’s Get Lost, scenaristul Lawrence Trimble a comentat magia deosebită din spatele imaginii lui Baker: “Era numele ăsta “Chet”, care este un fel de sunet moale. Felul în care cânta, felul în care arăta, numele lui – toate se potriveau”. (9)
Bibliografie
Deep in a Dream (Adânc în vis): The Long Night of Chet Baker (James Gavin, Alfred A. Knopf 2002)
Chet Baker: His Life and Music (Jeroen de Valk, Berkeley Hills, 2000)
Note
1 Michael Tierney îl citează pe B.C. în filmul biografic Let’s Get Lost.
2 Gavin, p. 67
3 Versuri de Lorenz Hart, prin amabilitatea http://www.stlyrics.com/lyrics/coldfeet/myfunnyvalentine.htm
4 Gavin, p. 94
5 Gavin, p.58
6 Baker, spre deosebire de Davis și Gillespie, era caucazian.
7 La momentul morții sale Uranus în tranzit era în conjuncție cu Soarele și Saturn natale.
8 http://home.ica.net/~blooms/cbsings.htm
9 Gavin, p. 92
Dorothy Stratten: Moartea unei fotomodele (Partea 3 din 3)
Dorothy Stratten; 28 februarie 1960; 10:58 p.m.; Vancouver B.C., Canada (1)
Soarele la 9° Pești trigon cu Neptun la 9° Scorpion.
La 14 august 1980, în jurul orei 11:30 a.m.(2), Dorothy Stratten, model Playboy Centerfold, a mers în vizită la soțul ei înstrăinat, Paul Snider, în apartamentul pe care îl împărțeau în Los Angeles, pentru a discuta despre acordul de divorț.
Snider, care contribuise la succesul lui Stratten, era amărât din cauza eșecului relației lor, care s-a încheiat când Stratten a început o relație secretă cu regizorul Peter Bogdanovich, în al cărui film, They All Laughed, avusese un rol principal.
Tragic, la un moment dat, în cursul acelei după-amieze, Snider a împușcat-o și a ucis-o pe Stratten, iar apoi și-a îndreptat arma spre el însuși. În condițiile în care cariera ei de actriță lua avânt și fusese recent selectată pentru titlul de Playmate of the Year de Playboy, scandalul provocat de uciderea frumoasei și tinerei vedete în ascensiune a făcut ca povestea ei să devină legendară în istoria Hollywoodului.
S-a născut o stea
La sfârșitul lui 1977, Snider, care avea deja o reputație locală de proxenet și escroc, a observat-o pe Stratten, în vârstă de 17 ani, lucrând în spatele tejghelei unui Dairy Queen din Vancouver. Nu a durat mult până când această pereche improbabilă a început o relație romantică.
După ce a convins-o să pozeze goală pentru un fotograf, Snider a trimis fotografiile editorilor Playboy, care la acea vreme erau în curs de a selecta o candidată pentru Playmate pentru cea de-a 25-a aniversare.
Deși nu a fost selectată pentru această onoare, Stratten a fost aleasă pentru a fi protagonista Playboy pentru luna august 1979, având șansa de a deveni Playmate of the Year în 1980.
Cum Stratten locuia și lucra acum în Los Angeles, Snider a început să simtă cum se estompează influența pe care o avea asupra ei. În încercarea de a o menține, el a cerut-o în căsătorie și, recunoscându-și “datoria” față de el, ea a acceptat.
Sfârșit nefericit
S-au căsătorit în Las Vegas, la 1 iunie 1979(3), în săptămâna primei apariții promoționale a lui Stratten pentru Playboy, iar cuplul s-a mutat în curând împreună în zona Los Angeles.
Cu toate acestea, personalul Playboy nu a fost entuziasmat de căsătoria lui Stratten cu Snider – personalitatea sa abrazivă de șmecher de stradă intra în conflict cu cei care se identificau cu imaginea mai rafinată a unei “reviste pentru domni”. În cele din urmă, însă, încercările geloase ale lui Snider de a o controla pe Stratten și cerințele carierei sale de actriță în plină dezvoltare au fost cele care au început să îi despartă pe cei doi.
Când a semnat pentru They All Laughed în toamna anului 1979, lui Snider i-a fost refuzată în mod explicit posibilitatea de a o însoți pe platoul de filmare din New York City. Până la finalizarea filmărilor, în primăvara următoare, ea decisese deja să-l părăsească pentru Bogdanovich.
Consecințe
Moartea neașteptată a lui Stratten a declanșat consecințe pe termen lung în viețile apropiaților ei: Bogdanovich s-a prăbușit în suferință și a scris o carte, The Killing of the Unicorn, despre crimă.
Pe lângă faptul că se învinovățea pentru că nu a fost atent la pericolul la adresa vieții ei, el a considerat că imperiul Playboy al lui Hugh Hefner și portretizarea seducătoare și misogină a femeilor pe care acesta o oferea sunt responsabile pentru tragedie.
Durerea sa l-a apropiat de familia lui Stratten, în special de sora ei mai mică, Louise, care avea doar 12 ani în momentul crimei. Hefner, ca represalii la acuzațiile lui Bogdanovich împotriva sa, a exploatat acest fapt speculând în fața presei despre natura relației lor.
Într-adevăr, uniți în durerea și dragostea lor pentru Dorothy, cuplul – în ciuda diferenței de vârstă de douăzeci și nouă de ani – s-a căsătorit la 30 decembrie 1988(4), pe fondul unei mari controverse, dar au reușit să reziste doisprezece ani, înainte ca ea să ceară divorțul în 2001.
Pânza vie a potențialului
Harta uciderii lui Dorothy Stratten: 14 august 1980; oră necunoscută (“după-amiaza”), s-a folosit prânzul; Los Angeles, CA
Soarele la 22° Leu trigon cu Neptun la 19° Săgetător
În ziua în care Stratten a fost ucisă, atât ea, cât și Hefner aveau un tranzit de recurență Soare-Neptun (trigon). În cazul lui Stratten, Soarele ei din Pești se afla în opoziție cu Pluto în Fecioară, reprezentând, într-un fel unic, toți bărbații puternici care au avut control și influență asupra vieții ei. Planetele opuse Soarelui într-o hartă natală tind să reprezinte caracteristici care au legătură cu partenerul (sau partenerii) romantic(i) al(e) unei persoane.
În timp ce Snider reprezintă cel mai întunecat aspect al lui Pluto, anume cel al unui urmăritor/ucigaș obsedat, Hefner, ca șef al puternicei corporații, și chinuitul Bogdanovich, ca “celălalt bărbat” secret al lui Stratten, sunt, de asemenea, portretizați de Pluto în horoscopul ei.
Trigonul natal Soare-Neptun al lui Stratten, analizat în contextul opoziției cu Pluto, reflectă modul în care viața și imaginea ei au fost controlate de acești bărbați. Cum Neptun natal era în conjuncție cu Ascendentul ei natal, ea era ca o pânză vie de potențial, disponibilă pentru capriciile imaginației lor.
Moștenirea
Deși toate modelele Playboy sunt obiecte ale fanteziei, moartea prematură a lui Stratten a imortalizat-o ca pe o figură tragică, ridicându-i statutul mai presus de cel de Playmate de unică folosință. Imaginea ei de victimă tânără și inocentă a unei fantezii care a sfârșit prost este moștenirea permanentă înscrisă în horoscopul natal prin trigonul Soare-Neptun.
Deși tranzitul de recurență Soare-Neptun trigon al lui Stratten reflectă anumite circumstanțe legate de uciderea ei, el nu reflectă crima propriu-zisă. În realitate, recurența reprezintă moștenirea lăsată în urma acesteia, ca să nu mai vorbim de încrederea oarbă de care a dat dovadă mergând să îl înfrunte singură pe Snider.
Mai mult decât orice, tranzitul care reprezintă de fapt tragedia este tranzitul de conjuncție a lui Saturn la Nodul Lunar Nord natal, opus lui Mercur natal – un semnal al consecințelor brutale care decurg din disputele legate de chestiuni legate de datorie, dezamăgire și finaluri dificile.
Supraviețuitorii
Saturn se afla la 25° Fecioară în acea zi fatidică și a făcut, de asemenea, o conjuncție la Ascendentul natal al lui Hefner(5) și la Uranus natal al surorii sale Louise(6). În cazul lui Bogdanovici, tranzitul lui Saturn a făcut o configurație la dificila sa opoziție natală dintre Venus și Marte, prin sextil și, respectiv, trigon, o reflectare a confruntărilor acerbe dintre femei și bărbați.
De asemenea, Uranus în tranzit făcea opoziție la Uranus natal – unanim acceptat de astrologi ca fiind tranzitul emblematic pentru criza de la mijlocul vieții, deoarece apare de obicei la începutul vârstei de 40 de ani. Jumătatea ciclului lui Uranus coincide cu faza vieții în care dorința de a-ți recâștiga tinerețea poate fi greu de combătut.
Este corect să spunem că, din moment ce Uranus natal atât în horoscopul lui Bogdanovici, cât și în cel al Louisei Stratten erau vizate de tranzite în acel moment, acest cuplu ciudat se îndrepta spre eventuala lor uniune începând din ziua aceea, în virtutea faptului că au împărtășit brusc circumstanțe comune.
Snider se afla în timpul Revoluției lui Saturn în momentul crimei/suicidului(7), ciclu planetar care are loc atunci când un individ se apropie de 30 de ani. Influența ciclului de Revoluție al lui Saturn este foarte opusă celei a opozției lui Uranus; oamenii aflați în mijlocul Revoluției lui Saturn sunt forțați să se confrunte cu propria mortalitate și cu vârsta. Este o fază a vieții care trezește la realitate, deși, din păcate, Snider nu a putut face față realității dure a acestei experiențe de trezire.
Playboy After Dark
Hugh Hefner 9 aprilie 1926; 4:20 p.m.; Chicago, IL(8)
Soare la 19° Berbec trigon cu Neptun la 22° Leu
Hefner nu numai că avea un tranzit de recurență de trigon Soare-Neptun în ziua crimei, dar Neptun în tranzit făcea de asemenea trigon cu Soarele său natal în acel moment. Pentru Hefner, a cărui revistă fusese o piatră de temelie a revoluției sexuale timp de aproape treizeci de ani, uciderea lui Stratten a marcat punctul culminant simbolic al poveștii sale.
Pe măsură ce decadenții ani ’70 au făcut loc climatului mai conservator al anilor ’80, imperiul Playboy al lui Hefner și-a pierdut treptat impactul cultural, iar până la sfârșitul deceniului a fost nevoit să se restrângă considerabil, ultimul dintre celebrele sale cluburi de noapte exclusiviste închizându-se în 1991(9).
Curios, primul club Playboy se deschisese la 29 februarie 1960, în Chicago (probabil la ora 11:30 dimineața(10)) – la o zi după nașterea lui Dorothy Stratten. Această coincidență stranie demonstrează modul în care tranzitele de recurență ale trigonului Soare-Neptun au guvernat ascensiunea și decăderea efortului lui Hefner de a-și îndeplini viziunea personală, născută din imaginația fertilă a unui trigon Soare-Neptun.
Bibliografie
Picture Shows: The Life and Films of Peter Bogdanovich (Andrew Yule, Limelight Editions 992)
Note
1 Datele lui Dorothy Stratten, evaluat AA; sursa: B.R., Steinbrecher.
2 Yule, p. 161
3 Yule, p. 135 – Soarele se afla într-o opoziție largă cu Neptun, ceea ce îl face un tranzit de recurență atât pentru Paul Snider, cât și pentru sora lui Dorothy, Louise Stratten.
4 Yule, p. 227 – Soarele în conjuncție cu Neptun la 9° Capricorn.
5 Există incertitudini cu privire la faptul dacă la momentul nașterii lui Hefner era în vigoare CST sau CDT. Cu toate acestea, o naștere CST ar plasa Ascendentul său la 25° Fecioară, exact unde se afla tranzitul lui Saturn în momentul uciderii lui Stratten. Se pare că CDT a intrat în vigoare pe 25 aprilie în acel an (mulțumiri lui Frank Clifford pentru această informație).
6 Louise Stratten s-a născut la 8 mai 1968, în Vancouver BC, Canada (Yule, p. 131).
7 Paul Snider s-a născut la 15 aprilie 1951, în Vancouver BC, Canada (http://www.dorothystratten.com/appoint23.html
www.findagrave.com/pictures/4176.html)
8 Datele lui Hugh Hefner, cotat AA; sursa: Gauquelin Book of American Charts citează B.C. NB. CDT (+5) este o posibilitate, deși puțin probabilă.
9 http://www.seanparnell.com/Bar%20Reviews/Gone/PlayboyClub/PlayboyClub.htm
10 http://www.seanparnell.com/Bar%20Reviews/Gone/PlayboyClub/PlayboyClub.htm