Richard Tarnas
Reprodus cu permisiunea autorului.
Acest articol este capitolul al nouăleaHidden Births din secțiunea a VI-a a cărții Cosmos and Psyche.
Secțiunea a VI-a a cărții, Cycles of Creativity and Expansion, cuprinde următoarele capitole: Opening New Horizons; Convergences of Scientific Breakthroughs; Social and Political Rebellions and Awakenings; Quantum Leaps and Peak Experiences; From Copernicus to Darwin; Music and Literature; Iconic Moments and Cultural Milestones; Great Heights and Shadows; Hidden Births.
Nu mai este nevoie să spunem că fluxul activității și gândirii umane nu se oprește și nu pornește în cadență cu alinierile planetare. Multe fenomene culturale semnificative se petrec în fiecare an și în fiecare deceniu. Totuși, pare într-adevăr că, cu extraordinară consecvență, conjuncțiile și opozițiile lui Jupiter și Uranus tind să coincidă cu o intensificare palpabilă, un punct culminant ciclic vizibil, al creativității culturale în desfășurare, al eliberării și al sentimentului de nou început, atât în viețile individuale, cât și în viața comunității umane. Fiecare astfel de aliniere pare să servească drept punct de cotitură în ciclul continuu: ca o culme a ceea ce a precedat-o, ca o fructificare a proceselor creative din trecutul imediat, dar și ca un avans într-un nou nivel de creativitate care se desfășoară în anii următori—cu idei revoluționare care intră în discursul public, cu procese creative care germinau de mult timp și ies brusc la suprafață, cu noi opere născute și răspândite, noi orizonturi explorate, noi asociații începute, noi mișcări inițiate, noi libertăți câștigate, noi înțelegeri trezite.
Totuși, una dintre caracteristicile mai puțin evidente ale corelațiilor citate aici este că semnificația multor evenimente ce coincid cu alinierile tranzitului global Jupiter-Uranus nu a fost vizibilă nici în momentul în care au avut loc, nici în anii imediat următori. În numeroase cazuri observate, semnificația a fost desigur evidentă și recunoscută pe scară largă—aselenizarea, căderea Bastiliei, căderea Zidului Berlinului. Insă puțini au realizat în 1858 semnificația lucrării comune a lui Darwin și Wallace privind teoria evoluției, atunci când a fost citită în fața Linnean Society. La momentul respectiv, a primit doar un răspuns discret, iar atunci când a fost publicată în procesele verbale ale societății, răspunsul a fost în mare parte unul critic. Câteva luni mai târziu, când președintele societății a rezumat evenimentele din anul precedent, a remarcat cu regret:
Anul care a trecut… nu a fost marcat cu adevărat de niciuna dintre acele descoperiri izbitoare care revoluționează imediat, ca să spunem așa, departamentul științific pe care îl reprezintă.
Momentul trezirii culturale, oricât de epocal ar fi, se produce adesea foarte discret. Puțini au realizat, poate nimeni, în afară de Kepler, întreaga semnificație a Astronomia Nova din 1609-10, cu soluția sa strălucită la vechea problemă a planetelor și confirmarea matematică a teoriei heliocentrice copernicane. Însuși Galilei, cu propriile ambiții în prim-planul conștiinței sale, nu a reușit să recunoască în totalitate importanța lucrării lui Kepler. Kepler a fost numai parțial retoric atunci când a declarat: “Poate aștepta un secol pentru un cititor, așa cum Dumnezeu însuși a așteptat șase mii de ani pentru un martor”.
Din acest motiv, este dificil să vorbim cu suficientă perspectivă istorică despre corelațiile cu alinierile mai recente ale lui Jupiter și Uranus. În timpul conjuncției din 1803, aproape nimeni nu știa că Beethoven compunea Eroica, cu atât mai puțin ce va însemna aceasta pentru generațiile următoare. Chiar după „șase ani de la publicarea cărții lui Freud, Interpretarea Viselor, în timpul conjuncției din 1900, se vânduseră doar 351 de exemplare. Modestul preot iezuit Lemaître și ipoteza sa privind universul în expansiune au fost înlăturați cu iritare și ignorați în 1927 de toți fizicienii distinși, inclusiv de Einstein, la celebrul congres de la Solvay. În 1962, nimeni nu a înțeles că Betty Friedan tocmai terminase o carte care avea să catalizeze o revoluție socială. Puțini ar fi putut prezice că Rachel Carson, în același an, a inițiat o nouă epocă în conștiința ecologică și o mișcare cu consecințe atât de importante la nivel planetar.
Deși alinierile Jupiter-Uranus au coincis regulat cu începuturi creative și emancipatoare, cu nașterea unor lucrări, mișcări și idei importante, aceste începuturi au fost adesea, ca să spunem așa, nașteri într-o iesle, umile și îndepărtate de centrele puterii și atenției mondiale—în intimitate și singurătate, într-un spațiu liniștit, într-o mică întâlnire, într-un caiet, singur pe o cărare de munte, lângă un iaz, în interiorul unei minți individuale, în castelul interior. Adesea, la momentul respectiv, ele nu erau recunoscute de publicul larg, iar uneori nu erau recunoscute de nimeni, nici măcar de agenții creativi înșiși. Abia mai târziu evenimentul sau semnificația sa au devenit vizibile—de fapt, uneori mult mai târziu, sub o aliniere ulterioară Jupiter-Uranus, precum în cazul descoperirilor genetice ale lui Mendel, îndelung ignorate. Nimeni nu știa, în timpul opoziției Jupiter-Uranus din 1976, că doi tineri dintr-un garaj din California începuseră revoluția calculatoarelor personale. În timpul următoarei conjuncții Jupiter-Uranus din 1983, nimeni nu a recunoscut nașterea perestroika-i atunci când Mihail Gorbaciov, în calitate de expert principal în agricultură al Uniunii Sovietice, a făcut vizita crucială în Canada în acel an, unde a întâlnit eficiența și productivitatea agriculturii nord-americane și stilul politic deschis al Occidentului și a început asocierea sa crucială cu Aleksandr Iakovlev, pe atunci ambasadorul sovietic în Canada, ce a devenit principalul teoretician al perestroikăi și al glasnostului. Astfel de corelații devin vizibile numai în timp.
Judecând după dovezile pentru toate alinierile Jupiter-Uranus anterioare, este aproape sigur că majoritatea celor mai semnificative evenimente prometeice ce coincid cu alinierile recente nu sunt încă cunoscute—lucru de care trebuie să ținem cont cu actuala opoziție Jupiter-Uranus (din momentul scrierii), care a început în toamna anului 2002 și se întinde până în vara anului 2004. Cu siguranță, sunt ușor de observat multe fenomene caracteristice lui Jupiter-Uranus din această perioadă, cum ar fi valul de descoperiri în astronomie și explorarea spațiului, demonstrațiile mondiale împotriva invaziei americane în Irak, discutate anterior, entuziasmul popular brusc pentru documentarele anti-sistem și transformarea intensificată a internetului într-un mediu de activism progresist și de diseminare a știrilor și a opiniilor disidente.21 Însă, la fel ca în cazul majorității corelațiilor discutate de-a lungul acestor capitole despre ciclul Jupiter-Uranus, de la Discurs asupra metodei și Cogito ale lui Descartes în 1637 până la nașterea rock and roll-ului în 1954-55, multe, poate chiar majoritatea fenomenelor culturale majore arhetipale relevante ale alinierii din 2002-04 vor deveni vizibile și deschise evaluării istorice abia în decursul timpului, pe măsură ce vom lua suficientă distanță față de epoca în care trăim.
Poate că este potrivit să încheiem această secțiune despre ciclul Jupiter-Uranus menționând faptul că Orația despre Demnitatea Omului a lui Pico della Mirandola, cu care am început această carte, a fost compusă ea însăși exact în timpul conjuncției Jupiter-Uranus din 1486, în zorii Înaltei Renașteri. Coincidența este atât miraculoasă, cât și întru totul reprezentativă pentru acest ciclu. Recunoscut universal de către cercetătorii moderni ca epocal, manifestul lui Pico era abia cunoscut în anul în care a fost compus, deoarece întâlnirea filosofilor pentru care a fost scris ca discurs de deschidere a fost interzisă să aibă loc de către Vatican. Cu toate acestea, cu declarația sa emoționantă despre libertatea umană și posibilitatea nelimitată în aventura cosmică, cu optimismul și creativitatea sa, cu succesul său cultural suprem și cu statutul său istoric legendar, Orația ilustrează intens temele centrale ale ciclului Jupiter-Uranus și ale complexului arhetipal corespunzător, Prometeu încoronat rege:
Tu, neîngrădit de nici un fel de limită, în conformitate cu propria ta voință liberă, în mâna căreia te-am așezat, îți vei rândui singur limitele naturii tale… Noi nu te-am făcut nici ceresc, nici pământesc, nici muritor, nici nemuritor, încât, cu libertate de alegere și cu onoare, ca şi cum ai fi propriu-ţi sculptor şi plăsmuitor, să te făurești în forma în care tu însuţi o preferi.