Posted by
20 iunie 2015
Din una-n alta ajung după-amiază în Carrefour, cu gând să-mi mai iau o pereche de căști – pe cele vechi le-am prins ieri în tubul de la aspirator. Mă trezesc însă în librărie și, dacă tot am ajuns aici, îmi zic să mai deschid o carte. Sfârșesc prin a deschide vreo 5, printre care Lolita și povestiri despre Hitler (scrisă de fotograful lui oficial). Câteva amănunte interesante… de exemplu se pare că, la fel ca și Stalin, Hitler avea o memorie excepțională. Dar n-am găsit nimic care să infirme concluziile lui Suvorov. Dau să plec nevătămat dar nu-mi iese: la ieșire văd o carte care-mi captează atenția: 101 de nopți. Pe spate scrie că e o traducere făcută după un manuscris din 1234, recent descoperit în Andaluzia… FS! Sună atât de cunoscut, contemporan cu Alfonso cel Înțelept… prietenii știu de ce! E ceva aici, hai s-o cumpăr îmi zic… văd că e aproape fără de cusur, n-am mai văzut așa o carte demult, carton gros, mătăsos la atingere, cu umbre argintii, însă costă 65 RON!!! O întorc pe toate părțile, e făcută cu grijă, exact ce ți-ai dori de la o carte… impecabilă. O mai învârt puțin în mână… nu mai rezist, o cumpăr.
În seara asta Luna, Jupiter și Venus se întâlnesc în Leu. Plănuiam să privesc spectacolul, însă la Iași cerul e acoperit… ce-i de făcut? O rugăciune: le invoc prezența și inspirația și le rog să mă ajute să le descopăr secretele în lectura pe care o am în față…
Mă spăl pe mâini, deschid cartea și, ca să intru în atmosferă, mă uit pe cuprins, apoi pe povestea traducerii și a manuscrisului celor 101 de nopți care datează, cum am spus, tocmai din 1234… Prima traducere (în germană) și prima ediție pe plan mondial, înainte de a fi publicat în arabă! Când văd ce a făcut doamna Claudia Ott (de studiat harta și tranzitele momentului descoperirii), îmi amintesc de alți trei germani: Richard Wilhelm, Heinrich Zimmer și Lama Anagarika Govinda… și mă întreb: oare ce naiba au nemții ăștia în ei?! Mă consolez, spunându-mi că trebuie să avem și noi românii ceva special… dar în afară de două expresii celebre, separate de câteva sute de ani: “i-au spart măselele cu buzduganul” și “te bat până spui și laptele pe care l-ai supt de la mă-ta” nu reușesc să-mi aduc aminte mare lucru. Să nu ne pierdem speranța, sigur găsim noi ceva.
Dau peste rugăciunea începătoare (cum i-ar spune la noi), o recit și eu: În numele lui Dumnezeu, cel Milostiv și Îndurător!, și apoi o spun și în original: Bismillah Al-Rahman, Ar-Rahim! Asta e una dintre cele două pe care le știu în arabă, pe prima am învățat-o când aveam vreo 9 ani, la moscheea din Mangalia. Ne întorceam de la plajă, eram terminat de căldura amiezii și nu mai puteam să merg așa că ai mei au acceptat să facem o pauză și să vizităm moscheea. După vizită, când plecam, l-am întrebat pe tipul care ne fusese ghid ce scrie pe frumoasa și misterioasa inscripție sculptată deasupra intrării. Omul o spune în arabă, o traduce… suna melodios și mi-a plăcut, așa că l-am pus să repete până când ai mei s-au enervat și mi-au spus să termin. Insă a zâmbit și am continuat jocul: el o spunea, eu o repetam după el și tot așa până când am reușit să o rețin. Cred că a repetat-o de vreo 20 de ori, dar n-am mai uitat-o niciodată de atunci: lā ʾilāha ʾillā-llāh, muḥammadur rasūlu-llāh.
Incep să citesc. Simbolurile curg, iar vraja începe pe nesimțite atunci când regăsesc teme actuale din viața mea oglindite într-un text vechi de aproape 800 de ani, cumpărat din întâmplare în după-amiaza asta… nu-mi vine să cred ce citesc: «frumoasă ca Luna!» «frumoase ca niște luni pline», «frumoase aidoma lunii», «fată mândră, mai frumoasă ca oricare alta de pe lume, frumoasă ca luna strălucitoare». Luna pare să fie etalonul de frumusețe al lumii ăsteia – descrierea apare odată la câteva pagini…
Înțeleg cât de veche trebuie să fie senzația pe care am trăit-o când vedeam femeile cu Venus în Rac despre care am scris luna trecută… mai sunt și alții care au trăit frumusețea exact așa… ei, de asta ce mai spui, tipule? cei de prin pustiuri să pună atâta preț pe genul ăsta de frumusețe încât să aibă o expresie specială pentru ea…
bun, bun… Venus și Luna sunt prezente… dar pe unde e Jupiter? în aceeași secundă îmi amintesc întrebarea pe care i-am pus-o lui John Frawley: “Why is the 1975 Mouton Cadet in your cellar subruled by Jupiter? Because of the taste or rarity?” Și răspunsul lui lapidar: “Because of its expense.” Ințeleg că am cumpărat exact conjunctura din seara asta de pe Cer…
Văd mai multe în carte… pentru mine acum Saturn în tranzit a ajuns iar la opoziție aproape perfectă cu Venus, mă calcă din marșarier acum, e aplicant retrograd la 0°8′ azi, (nu e totul frumos, ieri mi s-a stricat centrala și nu mai am deloc apă caldă): “în cele din urmă facură și nunta și cei doi trăiră cu mulțumire, mâncând și bând cele mai minunate bucate și băuturi, până ce în cele din urmă sfârșitul, care nu ocolește pe nimeni, îi ajunse și pe ei.”
Tot recursiv apare tema grădinii Edenului: cu izvorul cu apă dătătoare de viață și pomii de mirodenii… tocmai cea pe care am decis să o explorez de acum câteva săptămâni. Și asta după ce la amiază, din senin, Ștefania îmi trimite mesaj că e la o mânăstire carmelitană de la Snagov unde pe vitralii sunt versete din Cântarea Cântărilor, “chiar și cele pe care mi le-ai recitat tu”. I-am trimis un mesaj înapoi, nici un răspuns. E Saturn la opoziție cu Venus… probabil că dacă în locul lui Saturn era Uranus mă trezeam cu ea la ușă.
Tranzitul Saturn-Venus este foarte descurajant dar reușesc să mă consolez spunându-mi că nu toate manifestările lui sunt deprimante… iată, am în mână o reflexie literală, un text străvechi (Saturn) într-o carte frumoasă (Venus): o frumusețe clasică (Venus-Saturn). Până și situația cheie a poveștii cadru e tot Saturn-Venus: emirul e pe cale să omoare (Saturn) femeia (Venus) cu care “se-npreună până la ceasul știut” (mie nu mi-e deloc clar care e ceasul ăla) iar ea, ca să-și salveze viața, scoate la bătaie și altceva decât seducția fizică. Ca urmare a poveștilor spuse (și a ‘împreunărilor’ mă gândesc eu…), relația (Venus) devine stabilă (Saturn) și este instituționalizată (ce e căsătoria dacă nu Venus-Saturn?).
Decid să onorez opoziția asta mai lungă decât veacul consemnând ce trăiesc mai deosebit, prea multe chestii interesante s-au dus pe apa sâmbetei… avea dreptate mama: verba volant, scripta manent. Așa că, după o lectură de vreo 50 de pagini, mă opresc ca să transcriu întâmplările astea. Iau laptopul și, chiar acum, în timp ce scriu finalul, îmi intră un e-mail cu următorul subiect:
SCHEREZADIAN (!) Summer Solstice Mythic News.
Zorii mijiră… oare ce-ar mai fi de spus?
Ascult și mă supun!