Posted by
Glenn Perry
Acest articol este capitolul 5 din cartea Finding the Shadow in the Horoscope.
Reprodus cu permisiunea autorului.
În albumul foto What Took You So Long, Sheldon Kopp ne prezintă un măcelar ținând o găină pe care urmează să o taie. În josul fotografiei, câteva cuvinte: “Uneori lucrurile sunt exact atât de rele pe cât par.” Îmi închipui că după atacurile teroriste de la World Trade Center din New York cel puțin o parte dintre noi am empatizat cumva cu acea găină – lucrurile au luat-o deodată razna. Se simțea ca o amenințare cu moartea, ca și cum un pericol întunecat ar fi fost scăpat în lume, și, în ciuda tuturor încercărilor de a trece peste [evenimente] de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, puteai simți adânc în vintre prezența a ceva nou, nedorit, ceva stăruitor ce nu urma să dispară prea curând. (1)
Până acum, deja suntem cu toții conștienți de felul în care evenimentele din 9/11 au evidențiat cea mai oribilă dimensiune a unei opoziții Saturn-Pluto. Nu e cazul aici să reiau pur și simplu acest eveniment și alte manifestări de suprafață ale acestei configurații. Îmi propun mai degrabă să înaintez un pic mai adânc, cu intenția de a dezvălui dinamicile ascunse și scopul real al acesteia. Pentru a putea face acest lucru vom medita cu precădere asupra manifestărilor pozitive ale complexului Saturn-Pluto din perioada 2001-2002, manifestări orientate către a face lumea mai bună. (2) Această insistență poate părea stranie, date fiind evenimentele teribile la care cu toții am asistat în această perioadă. Totuși, există dovezi abundente ce sugerează că în acești ani lumea a trecut prin chinurile nașterii, avansând într-un proces mai amplu de transformare ce a condus la instalarea unei noi ordini, mai complexă decât cea precedentă.
Pentru a pregăti terenul pentru ce va urma, să trecem în revistă pe scurt câteva date. Un ciclu complet Saturn-Pluto durează aproximativ 32-37 de ani. Ultima opoziție a avut loc în anul 1965, iar următoarea ne va lăsa să o așteptăm până în 2035. Opoziția din ’65 a declanșat perioada revoluționară a anilor ’60, și acum iată-ne în ceea ce Jean Houston numește “vremea cutremurării spiritului”. În ceea ce privește opoziția de dată mai recentă, Saturn și Pluto au fost în aspect exact pe 5 August 2001, apoi iarăși pe 2 Noiembrie în perioada de retrogradare, apoi iarăși pentru a treia și ultima oară pe 25 Mai 2002, anul următor.
Având în minte și întrebându-ne referitor la opoziția Saturn-Pluto, cel mai la îndemână ne-ar fi să presupunem că efectele configurației se mărginesc numai la sfera politică, mai ales că în această sferă ele au fost cele mai evidente. E clar că războiul global împotriva terorismului este cea mai flagrantă manifestare a aspectului, laolaltă cu amenințarea continuă ce planează odată cu multiplicarea armelor nucleare și biologice. Acestea sunt subiectele care par să aibă prim-planul știrilor în această perioadă. Și totuși, dinamicile complexului Saturn-Pluto pot fi recunoscute pe mai multe paliere ale realității. Le-am observat și în lumea afacerilor cu scandalul Enron și criza economică, în științe s-au remarcat controversele din jurul cercetărilor asupra celulelor stem și clonării umane, și, în fine, în sânul Bisericii Catolice, odată cu demascarea preoților pedofili și a “violului națiunii”.
Rick Levine a urmărit genealogia acestui aspect până la era pre-creștină, și se pare că el corespunde de fiecare dată aceleiași categorii de evenimente cruciale – războaie și revolte, ascensiunea și căderea națiunilor, revoluții – inclusiv științifice, ca de exemplu începutul erei nucleare din 1947, odată cu prima exploatare a energiei nucleare. Nu întâmplător acest aspect se corelează de asemenea cu istoria războiului dintre Occident și Orientul Mijlociu. Iată un exemplu din multitudinea de situații de acest fel.
La data de 27 Noiembrie 1095, când Saturn și Pluto formau un quincunx (3), Papa Urban a ținut unul dintre cele mai faimoase discursuri din istorie în fața Consiliului de la Clermont din Franța, chemând țările europene din dezbinare la unitate și la un război general împotriva Islamului. Dr. E.L. Skip Knox de la Universitatea Boise State din Idaho ne oferă un rezumat al discursului de atunci al Papei:
Rasa nobilă a francilor trebuie să sară în ajutor fraților creștini din Orient. Păgânii turci avansează în inima creștinătății orientale, creștinii sunt asupriți și atacați, bisericile și spațiile sfinte sunt profanate. Ierusalimul geme sub jugul sarazin. Sfântul Mormânt este în mâinile musulmanilor și a fost transformat în moschee. … Francii [Germanii] trebuie să sfârșească disputele și războaiele interne. Însuși Dumnezeu îi va conduce, căci ei lucrarea Lui o vor săvârși. Toți cei care vor muri în slujba lui Hristos vor fi mântuiți și li se vor ierta păcatele. În această lume ei sunt păcătoși jalnici și săraci cu duhul, dar în cea de dincolo vor fi bogați și fericiți. Să nu aibă nimeni nici o ezitare, trebuie să pornim în marș la vară. E Voința lui Dumnezeu!
Și așa Papa Urban a declanșat două secole de războaie sângeroase. Două culturi medievale foarte diferite ale secolului al XI-lea, Catolicii și Musulmanii, se angrenau acum într-o luptă pe viață și pe moarte, fiecare încercând să-l izgonească pe celălalt afară din Țara Sfântă.
Strigându-și strigătul de luptă, “Deus vult!” (“E Voința lui Dumnezeu”), Catolicii au repurtat numeroase victorii împotriva Musulmanilor. În vara anului 1099, când Saturn și Pluto se găseau în aspect exact de opoziție (la fel cum se va întâmpla și în 2001-2002), istoricul medieval Raymond de Agiles scria de la fața locului următoarea relatare a atacului și asediului victorios al creștinilor asupra Ierusalimului. (4)
“Unii dintre oamenii noștri și-au decapitat inamicii, alții i-au străpuns cu săgeți, făcându-i să cadă din turnuri, alții i-au torturat îndelung aruncându-i în foc. Puteai vedea pe străzile orașului movile de capete, brațe și picioare. Trebuia să încerci cumva să-ți croiești drum peste cadavrele de oameni și cai. Dar toate acestea păleau în comparație cu situația de la templul lui Solomon, un loc unde se țineau îndeobște slujbe religioase. Ce s-a întâmplat acolo? Dacă îți voi spune adevărul, cu siguranță credința și puterea ta de înțelegere vor fi depășite. Dar va fi de-ajuns să-ți spun măcar atât, că în templul și în porticul lui Solomon, oamenii călăreau într-o baltă de sânge ce le ajungea până la genunchi și la capăstrul cailor.”
Deloc surprinzător, dată fiind estetica teribilă a relatării de mai sus, Richard Tarnas descrie complexul arhetipal Saturn-Pluto ca fiind “cel mai greu, cel mai întunecat, cel mai împovărător, cel mai aducător de moarte și cel mai grav din punct de vedere istoric, [complex arhetipal] dintre toate.” De asemenea, el observă că același aspect are capacitatea de a determina transformări socio-politice de durată. Chiar dacă, fără îndoială, dinamicile complexului Saturn-Pluto sunt adesea asociate cu unele teme sumbre, întunecate și mustind de disperare, sunt de acord cu Richard că există de asemenea și o anumită latură pozitivă a opoziției în discuție.
Acum câțiva ani am participat la o prelegere susținută de Bob Hand la conferința NCGR din Hartford și m-a impresionat profund un lucru spus de el. Spre sfârșitul prelegerii, el a făcut o referire la articolul său din The Mountain Astrologer despre Saturn-Pluto, articol pe care îl scrisese în vara dinaintea atacurilor de pe 11 Septembrie. Bob spunea că a fost efectiv tulburat de propriul său articol, căci în ciuda faptului că a prezis mai mult sau mai puțin precis conflictul dintre Statele Unite și Orientul Mijlociu, această predicție nu a fost în nici un fel utilă – cel puțin nu în sensul de a preveni cumva evenimentele respective. Apoi el sugera că poate astrologia mundană predictivă ar trebui să fie nu numai descriptivă, ci și prescriptivă, așa cum încearcă să fie și astrologia psihologică modernă.
Însă ceea ce vreau să sugerez este că dinamicile complexului Saturn-Pluto ar putea constitui în sine o astfel de prescripție. În natura complexului există implicate anumite efecte vindecătoare, transformatoare, dincolo de manifestările distructive mult mai vădite ale acestuia. Cu alte cuvinte, aspectul își este sieși propria prescripție, desfășurându-și activitatea prin intermediul umanității, fie că ne dăm seama sau nu de asta. Desigur, valoarea astrologiei rezidă în faptul că ne permite să facem un pas înafara acestui proces și să-l vedem în mod obiectiv, ceea ce în schimb ne oferă ocazia de a lucra laolaltă cu el într-o manieră conștientă, intențională.
Jung spunea că nevroza este o suferință ce încă nu și-a găsit semnificația. O ființă umană poate îndura aproape orice, gândea Jung, atât timp cât suferința sa are semnificație. Așa se face că atunci când un pacient venea la el cu o întâmplare dureroasă, Jung îl întreba: “Pentru ce credeți că s-a întâmplat asta?”. Cu alte cuvinte, “care este scopul și semnificația acestui eveniment”? Ce anume cere el de la individul respectiv? Dacă aplicăm această metodă pentru a înțelege tendințele și evenimentele colective care ne interesează, întrebarea devine următoarea: “Care este scopul celei mai recente opoziții Saturn-Pluto, în ceea ce privește umanitatea înțeleasă colectiv?” Evident, scopul ei nu poate fi pur și simplu acela de a provoca suferință și teroare de moarte la scală globală. Mai nimerit ar fi să ne întrebăm cum s-ar putea corela aceste evenimente cu o voință divină sau un plan cosmic.
În această privință astrologia se poate dovedi extrem de utilă, nu doar ca o unealtă de predicție folosită pentru a afla ce se va întâmpla sau s-ar putea întâmpla, ci mai degrabă pentru a ne întreba privind retrospectiv: “Pentru ce, cu ce scop s-au întâmplat aceste evenimente?”
SATURN
Eu înțeleg planetele ca procese. Mai precis, planetele sunt active și dinamice. Fiecare planetă simbolizează un set de acțiuni interdependente ce conduc la împlinirea unui scop. Saturn, de exemplu, reprezintă acțiunea de a structura, organiza și planifica. Am putea spune că scopul său este atingerea perfecțiunii: ordine perfectă și control, ceea ce reprezintă un sentiment de succes determinat în funcție de temele guvernate de zodia în care se găsește și de planetele cu care intră în aspect.
Procesele saturniene se manifestă printr-o seamă de roluri și fenomene. Figurile paterne, șefii, autoritățile, organizațiile, guvernele, legile și regulamentele – toate au în comun funcțiile saturniene de a controla, reglementa, conduce, planifica, administra și altele asemenea. Important de ținut minte este că Saturn reprezintă o serie de acțiuni ce conduc către împlinirea unui scop, mai precis a unui scop pe termen lung, anume scopul formei, ordinii și controlului perfect. Desigur, noi nu putem niciodată atinge perfecțiunea, cel puțin nu în mod obișnuit, și nu mereu. Asemeni tuturor principiilor arhetipale, Saturn este lucrare în proces. Atunci când ceva sau cineva nu se ridică la înălțimea standardelor, Saturn pretinde responsabilitate – un cuvânt saturnian cheie.
PLUTO
La fel ca Saturn, și Pluto este un proces. Și el simbolizează o serie de acțiuni interdependente – transformare, vindecare și regenerare. Acestea sunt cuvintele pe care le auzim cel mai adesea asociate cu Pluto. Totuși, în astrologie folosim uneori cuvinte precum vindecare și transformare de parcă am vorbi despre cerealele de la micul dejun. Ce înseamnă cu adevărat “să transformi” ceva? Prefixul trans- din “a transforma” înseamnă “peste, dincolo”. Iar formă, desigur, este același lucru cu structură. Așadar, “a transforma” ceva înseamnă să îl transporți dincolo de forma sa actuală, într-o structură nouă, mai evoluată, ceea ce de obicei înseamnă o structură mai complexă și mai integrată. În cazul contrar prevalează vechea formă și evoluția nu se mai poate înfăptui. Așadar, în esență “transformare” înseamnă a schimba natura, funcția sau condiția a ceva, de la o stare mai simplă la o stare mai complexă. Verișori apropiați ai “transformării” sunt cuvinte precum a reforma, a converti, a revizui, a reconstrui, și a reorganiza.
Aceste procese nu se desfășoară fără o anumită cantitate de durere și suferință, în principal pentru că transformarea cere ca ceva să fie eliminat. Adesea trecem cu vederea acest lucru despre Pluto, anume asocierea sa cu procesul generic de eliminare. La nivel organic, Pluto guvernează organele eliminatoare ale corpului, laolaltă cu punctele lor terminale, anusul și uretra. O calitate plutoniană esențială este aceea de a purja, curăța și elimina acele părți care sunt indigerabile și, deci, toxice sau distructive sistemului. (5)
Însă procesele plutoniene nu au de-a face numai cu eliminarea, ci și cu integrarea, adică Pluto simbolizează și procesul de asimilare, de integrare în sistem a ceea ce este înafara sistemului, astfel regenerând vechea ordine. În schimb, integrarea necesită ca unei substanțe sau entități să-i fie permis să penetreze limita ce separă interiorul de exteriorul sistemului. Astfel, Pluto guvernează acțiuni ce au de-a face cu penetrarea, sondarea și străpungerea – sau, privind din interior, acțiuni ce presupun a ingera, a primi înăuntru sau a fi penetrat. Desigur, dacă penetrarea este nedorită sau forțată, ea va constitui o violare, sau un viol la propriu, activitate pentru care mitologicul Pluto este faimos.
Odată ce un sistem este penetrat, ceea ce rămâne ca util poate apoi să fie încorporat, metabolizat și asimilat, iar ceea ce a fost respins ca inutil trebuie excretat. Din nou, integrarea nu înseamnă altceva decât: a converti un agent exterior la structura internă existentă a sistemului, eliminând ceea ce este neasimilabil, și astfel regenerând sistemul. Celulele trupului nostru se regenerează în mod constant, funcționând întocmai după acest principiu.
La nivel socioeconomic, procesele regenerative sunt determinate de tranzacții financiare: transformăm fonduri, taxe și investiții în orice ne este necesar pentru a menține organizarea unui sistem, fie el o afacere particulară sau un guvern. Prin urmare, Pluto guvernează tot ce ține de fluxul monetar și de economie în general.
Dacă Pluto are un scop, aș zice că acela este restabilirea integrității și integralității, care odată împlinită oferă un sentiment de putere. Puterea este o funcție a integrității. În măsura în care un sistem nu este integrat, adică în măsura în care se află în conflict cu sine sau cu un alt sistem, spunem că acelui sistem îi lipsește puterea. Sau, altfel spus, în măsura în care ceva dinăuntrul sau dinafara unui sistem îi amenință existența, acel sistem își pierde puterea. Eliminând ceea ce este distructiv pentru acel sistem, el își recapătă puterea și integralitatea. La nivel sociopolitic, lucrurile care trebuiesc eliminate sunt crima, terorismul, corupția – într-un cuvânt, răul, care poate fi definit ca orice acțiune dăunătoare, care provoacă durerea sau aduce prejudicii sistemului social.
Transformarea poate fi despărțită în trei faze distincte:
- A penetra (sau a fi penetrat)
- A asimila ceea ce poate fi folosit în vederea regenerării.
- A elimina ceea ce este toxic sau distructiv.
MOARTE ȘI RENAȘTERE
Pluto mai este asociat cu moartea și renașterea. Se întâmplă uneori ca un sistem să fie amenințat de ceva atât de toxic și distructiv încât acesta să nu-l poată asimila fără a muri ca formă veche și a se reconstrui într-o structură cu totul nouă, care încorporează și agentul primejdios. Dar acest lucru este destul de înfricoșător, pentru că implică un fel de moarte. Așadar, la început sistemul poate tinde să-și creeze o barieră impenetrabilă care să-l protejeze de ceea ce este înfricoșător. Astfel este creată o umbră, ceva considerat de și din sistem ca fiind inferior, distructiv sau pur și simplu rău.
Dacă vorbim despre sisteme biologice, gândiți-vă la un virus letal sau la un agent toxic ce favorizează apariția cancerului. Dacă e vorba despre un sistem politic, gândiți-vă la teroriști, care sunt un analog pentru “celulele” canceroase. Până și felul în care vorbim despre teroriști sprijină această analogie. Fenomenul terorismului este înțeles în termenii unei rețele descentralizate de “celule teroriste” care comunică unele cu altele și care au un scop comun, acela de a penetra într-un sistem țintă și de a-l distruge. Asta face orice atentator sinucigaș, fie că e vorba despre un Boeing 767 în prăbușire peste World Trade Center, fie că e vorba despre o tânără palestiniană de numai 19 ani care intră într-o cafenea israeliană și aruncă totul în aer. Din nou, rău este tot ce se anunță distructiv în raport cu integritatea unui sistem.
În cele din urmă, pentru a se transforma în mod real, sistemul trebuie să integreze lucrul de care se teme, trebuie să încerce să îl asimileze, pentru că altminteri vindecarea și evoluția devin imposibile și sistemul stagnează. Transformarea nu este simplă regenerare. Atunci când un sistem se regenerează el nu își schimbă neapărat și structura internă. Regenerarea este renaștere, dar fără componenta morții. Celulele din corpul nostru trec printr-un proces constant de auto-regenerare. Și chiar dacă atât transformarea cât și regenerarea depind de eliminarea elementelor distructive sau toxice, transformarea merge un pas mai departe: ea implică integrarea a ceva ce va schimba irevocabil și fundamental structura internă a sistemului. Transformarea impune un proces de moarte și renaștere.
CRIZE ȘI EVOLUȚIE
În termeni psihologici, ceea ce trebuie asimilat este umbra, care la început este împinsă sau proiectată înafara sistemului, asupra mediului înconjurător. Pare să fie un principiu general al evoluției acela că elementul respins ajunge în cele din urmă să inducă o criză în mediul înconjurător, care, la un anumit punct, ajunge să nu mai poată sprijini structura curentă a sistemului. Umbra este ceva ce sistemul nu poate asimila, cu alte cuvinte ea reprezintă “deșeul” care odată disipat în mediul înconjurător determină apariția acelor condiții care în cele din urmă vor conduce la destabilizarea sistemului. Este un proces evolutiv de feedback: proiecția schimbă mediul, care la rândul său se întoarce împotriva sistemului și-l aruncă în starea de criză. Sistemul răspunde la această perturbare auto-indusă reorganizându-se pe un nivel mai înalt care integrează ceea ce mai înainte era respins ca “deșeu”.
Crizele sunt tot atât de firești pentru Pluto cât este ordinea pentru Saturn. Este interesant de notat că ideograma chinezească pentru criză este de fapt o combinație de două ideograme distincte, una însemnând “pericol” și cealaltă “oportunitate”. În esență, asta se întâmplă cu orice lucru Saturnian din lume. Fiecare lucru trece printr-o criză, care este cu siguranță periculoasă, dar care reprezintă totodată o oportunitate pentru transformare.
În perioada 2001-2002 am fost martori unei proliferări extraordinare a revoluțiilor și revoltelor, orientate împotriva guvernelor din întreaga lume – Statele Unite, Israel, Pakistan, Yemen, Rusia, India, Indonezia, Filipine, Angola, Congo, Columbia, Brazilia, Argentina, și așa mai departe. Ideal este ca revoluția să se desfășoare în vederea reformei. În cele din urmă dacă se urmărește o transformare reală este absolut necesară integrarea agentului amenințător în structura sistemului, astfel provocându-i moartea și apoi renașterea într-o ordine nouă, mai înaltă. Remarcăm acest lucru în cazul reconstrucției Afganistanului, care integrează principii democratice de sorginte occidentală în sistemul său politic. Transformarea Afganistanului cuprinde oarecum ceea ce se întâmplă global, însă la un nivel mult mai subtil – practic o reconstruire și reorganizare a ordinii mondiale.
OPOZIȚIA
Crizele reprezintă perioade primejdioase, este cât se poate de clar. Din perspectiva lui Saturn, aceste procese transformatoare trebuiesc controlate, conduse și restrânse astfel încât ele să nu devină doar distrugătoare. Dacă Pluto este criza și Saturn este gestiunea, atunci o semnificație evidentă a lui Saturn-Pluto este “gestiunea crizei”. La fel îl putem interpreta pe Saturn ca presiune, și pe Pluto ca răsturnare violentă. Astfel, Saturn-Pluto este ca o oală sub presiune cu focul setat periculos de tare. Opoziția se manifestă ca atunci când capacul este propulsat în aer. Să medităm la asta un moment.
În primul rând, opoziția este un aspect de relație. Menirea unei opoziții este aceea de a uni doi opuși conflictuali și de a crea un soi de parteneriat între cele două funcții planetare. Întrucât cele două planete se opun una celeilalte, opoziția este un aspect de conștientizare obiectivă. Ea are calitatea de a aduce ceva în vedere, ceva ce acum este în fața ta. Fiecare planetă trebuie să o angajeze, să o angreneze pe cealaltă, fie întru iubire ori război. Opoziția este ca și cum ai focaliza o anumită perspectivă cu lentila unei camere: ceea ce la început era un fundal încețoșat se dezvăluie acum mai precis, se așează cu succes în fața privirii. Interesant este că de fapt Saturn potențează tocmai această calitate, pentru că Saturn are de-a face cu înfruntarea realității, cu “a vedea lucrurile așa cum sunt”. În acest caz, Saturn (guvern, autoritate, legiutor) îl are de înfruntat pe Pluto, adică are de înfruntat ceea ce vine cu un potențial fie transformativ, fie distructiv pentru ordinea existentă.
Cel mai bun exemplu aici este terorismul – Pluto. Nu e ca și cum Bin Laden și Al Qaeda au apărut brusc din neant pe 11 Septembrie. Ei operau din 1989. În același fel, Talibanii au stăpânit Afganistanul vreme de șapte ani, până la momentul 11 Septembrie când ne-am dat cu toții seama că ne confruntăm cu o problemă. De atunci noi am conștientizat din ce în ce mai plenar (aici gândiți-vă la cum se “împlinește” Luna) mai multe lucruri: militantismul malign ce caracterizează fundamentalismul islamist; prigoana femeilor afghane sub regimul talibanilor; furia și disperarea sinucigașă a tinerilor palestinieni; sărăcia și deznădejdea paralizantă a cetățenilor din țările Lumii a treia, care constituie un teren propice pentru apariția terorismului; legătura dintre droguri și terorism, și o seamă de alte rele. De asemenea, am devenit mai conștienți de elementele Plutoniene ce se manifestă și în țara noastră. Corupția și lăcomia proprii culturii corporatiste americane (de ex., Enron) și pedofilia din cadrul Bisericii Catolice sunt două dintre cele mai grăitoare exemple, și nu sunt de ieri, de azi, ci ne-au însoțit de multă vreme.
În cazul opoziției, ideal este ca planetele să se completeze reciproc, una prin intermediul celeilalte. Prin “completare” mă refer la obținerea unei stări de echilibru. Funcțiile planetare trebuie să se abordeze una pe cealaltă, să exploreze cum s-ar putea conecta și cum ar putea colabora, și să-și ajusteze felul de-a fi pentru a se acomoda una cu cealaltă. Dacă funcționează optim, funcțiile respective vor coopera într-o manieră benefică pentru ambele părți. În acest caz, fiecare va face un soi de compromis pentru a se putea coordona cu cealaltă, fiecare va echilibra și menține în vizor tendințele extreme ale celeilalte.
Cred că cel mai bun exemplu pentru acest caz îl reprezintă noile alianțe politice formate după 2002, ca o consecință a războiului împotriva terorii. În timp ce la momentul ultimei conjuncții Saturn-Pluto din 1982 înregistram momentul de maximă tensiune al Războiului Rece, acum cu opoziția din 2002 Statele Unite și Rusia deveniseră aliați. În luna Mai, pentru prima dată în istorie, NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord – aproba un parteneriat de cooperare cu Rusia pe teme precum terorismul, controlul înarmării și gestiunea crizelor. Ministrul de Externe britanic Jack Straw spunea atunci: “Aceasta este înmormântarea Războiului Rece. Acest moment marchează o schimbare istorică și de mare profunzime. Acum Rusia își părăsește fosta calitate [de inamic] devenind un partener, un aliat și un prieten al NATO.” Înafară de Rusia, NATO a mai purtat negocieri fără precedent cu China, Pakistan, Iran, Arabia Saudită și alte țări din Orientul Mijlociu, în încercarea de a constitui o ripostă mai puternică împotriva amenințării teroriste.
Tot atunci, agențiile americane de informații începeau să coopereze între ele și cu oficiali din guvern într-o manieră cu totul și cu totul nouă. FBI, CIA și INS (Serviciul pentru imigrație și naturalizări) sunt analoge componentelor sistemului imunitar din “organismul” politic. Gândite cu scopul de a contracara amenințările la securitatea națională, ele joacă un rol tipic plutonian de asimilare și eliminare. Inainte de acest moment aceste agenții își făcuseră o tradiție din a lucra în mod independent una de cealaltă. Însă odată cu evenimentele din 9/11 s-au schimbat foarte multe în ceea ce privește modul în care sunt studiate și circulate în cadrul guvernului informațiile despre amenințări [la securitatea națională].
Pentru prima dată în istorie CIA și FBI comparau între ele observațiile fiecăreia asupra fluxului zilnic de informații privind amenințările teroriste. Acest “raport zilnic al amenințărilor teroriste” era apoi redistribuit către politicienii de rang înalt din cadrul guvernului – Saturn – inclusiv către șeful de atunci al departamentului de Apărare Națională, Tom Ridge. Raportul oferea practic scheletul discuțiilor purtate de demnitari pe temele evaluării corecte a amenințărilor și constituirii unor strategii adecvate de răspuns. Ca urmare, sistemul nostru imunitar [național] – structura care se ocupă cu recoltarea informațiilor – a devenit mai integrat, mai complex și mai eficient în combaterea amenințărilor ce vizează securitatea națională. Iar acest lucru reprezintă o consecință directă a nivelului superior de cooperare (opoziție) între guvern (Saturn) și comunitatea serviciilor de informații (Pluto).
Cu toate acestea, există și cazul în care opoziția nu funcționează optim, și atunci ea devine un aspect conflictual. Poate apărea ezitarea între cele două funcții, și tendința de a ne simți prinși la mijloc între cele două laturi ale unei probleme. De exemplu, în America a existat o controversă, și anume aceea dacă ar trebui să dăm vina cu totul pe fundamentaliștii islamici pentru ce s-a întâmplat la 9/11, sau dacă ar trebui să ne asumăm o parte din responsabilitate, cel puțin în ceea ce privește condițiile care au făcut posibilă teroarea. A fost America doar o victimă a unui atac nejustificat? Sau poate că de vină este lăcomia, insensibilitatea, falimentul spiritual și mentalitatea imperialistă orientată după profit cu orice preț de care au dat dovadă corporațiile noastre multinaționale? Chiar dacă bombardarea complexului World Trade Center nu poate fi atât de ușor justificată, unele persoane consideră că politicile noastre externe, anume acelea de a sprijini guverne corupte în Orientul Mijlociu pentru a proteja interesele naționale în materie de petrol, au contribuit fără să vrea la apariția unui climat politic ce generează teroare. Evident, problema poate fi argumentată din ambele puncte de vedere.
Inabilitatea de a integra ambele laturi determină o manifestare dezechilibrată. Una dintre planete este exprimată mai mult, în detrimentul celeilalte, sus și jos, înainte și înapoi, dar niciodată întâlnindu-se la mijloc. Exprimarea secvențială a planetelor, fiecare pe rând, tinde să creeze un tipar de amplificare simetrică, fiecare planetă înscriindu-se metaforic într-o cursă pentru dominație. Saturn încearcă să prevină excesele plutoniene – violență, distrugere – instituind controale rigide, iar Pluto se revoltă împotriva acestui act opresiv saturnian prin acte teroriste și subversive.
În privința situației politice a anilor 2001-2002, putem vorbi despre excese de ambele părți ale baricadei. Mulți au simțit că distribuția puterii și averii în lume este dezechilibrată într-o manieră de-a dreptul obscenă – un procent relativ mic de oameni controlează majoritatea resurselor financiare ale lumii, în timp ce peste trei miliarde de oameni câștigă mai puțin de 2$ pe zi. Pe de altă parte, actele extreme pe care insurecționiștii sunt dispuși să le facă pentru a redresa acest dezechilibru – să trimită scrisori cu antrax congresmenilor americani, să cumpere arme din profiturile dobândite din traficul de heroină, să forțeze copiii să se înroleze în armată (în Uganda) – sunt de departe mult mai grave decât răul pe care încearcă să-l suplinească, dacă situația poate fi numită într-adevăr “rea”.
Un alt exemplu pentru această lipsă de echilibru este conflictul israelo-palestinian. Aici Israel joacă rolul lui Saturn, cel dominator, încercând să-i controleze pe palestinieni și să instaureze ordinea. Și totuși, cu cât evreii îi presează mai mult pe vecinii lor, cu atât ei dezlănțuie astfel mai multă furie plutoniană în cei din urmă – mergând până în punctul în care copiii palestinieni sunt gata să se arunce în aer numai pentru a face o impresie, pentru a avea un impact oricât de mic asupra asupritorilor lor. Și iarăși, cu cât palestinienii se revoltă mai mult și mai tare, cu atât Israelul se consideră mai îndreptățit să-i oprime. Este un ciclu vicios al violenței, în care nici o parte a baricadei nu are o influență pozitivă. Desigur, acest ciclu al violenței pare să nu aibă sfârșit și doar cu greu poate fi corelat cu un anume tranzit. Totuși, în perioada 2001-2002, conflictul israelo-palestinian pare să se fi intensificat, în condițiile mai largi ale războiului generalizat declarat terorii.
Opozițiile sunt de asemenea aspecte de proiecție. Componenta oscilantă a opoziției este dată de procesele de identificare și proiecție. În funcție de planeta cu care se face identificarea, cealaltă devine cea proiectată. Este interesant că talibanii consideră Occidentul ca fiind maleficul Satan (Pluto), ei fiind restauratorii ordinii (Saturn) în Afganistan, o țară bântuită de războaie după retragerea trupelor sovietice. Evident că noi, vesticii, îi vedem pe ei ca forțe ale întunericului. Fiecare latură proiectează arhetipul plutonian asupra celeilalte părți. Ideal este ca, în opoziții, externalizarea conflictului să conducă la o conștientizare mai plenară a ambelor funcții planetare, relația dintre ele devenind astfel mobilul prin care sunt integrate în cele din urmă, gradual, cele două funcții. În esență, opoziția este un aspect al dialogului, reconcilierii și medierii.
E ca și cum Saturn l-ar privi pe Pluto și i-ar spune: “Zi-mi tu, Pluto, ce trebuie să fac pentru a mă vindeca, pentru a deveni cât se poate de organizat, extrem de eficient, maxim de spornic și cu pasiune devotat cauzei de a instaura o ordine mondială bună în care nici o parte nu este oprimată, ci toată lumea acordă același respect legii.” Iar Pluto ar răspunde, “Desigur, ți-aș spune bucuros ce trebuie să faci, dar te rog, nu vrei să mă ajuți și tu să îmi fac treaba mai bine? Ajută-mă să capăt acel control asupra mea încât să-mi pot restructura sistemele fără a le vătăma mai mult decât este nevoie, ajută-mă să devin mai disciplinat în ceea ce privește eliminarea răului, mai eficient în regenerarea a ceea ce este degenerat, în vindecarea sistematică a ceea ce este lovit de boală și în eliminarea metodică a corupției. Ajută-mă să instaurez sentimentul unei integrări globale autentice în fiecare națiune, să înființez o cultură mondială transformată din temelii, cu o mai echitabilă distribuție a puterii, averii și prosperității. Mă poți ajuta cu toate acestea, Saturn?”
INFLUENȚĂ PLANETARĂ RECIPROCĂ
Dacă fiecare planetă își are propriul scop, atunci dacă două planete vor intra în aspect ele vor avea un scop comun. Nu doar că trebuie să coopereze, ci mai mult, fiecare planetă are de integrat în sine o fărâmă din esența celeilalte. Un aspect este ca un proces de transfuzie planetară sau de alchimie cosmică în care se formează un soi de amestec, ale cărui noi proprietăți nu sunt specifice nici uneia dintre planete luată separat.
De exemplu, Saturn va saturniza tot ce este de natură plutoniană. El va încerca să administreze, să gestioneze procesele arhetipale plutoniene într-o manieră ce favorizează perfecționarea controlului și organizării în dimensiunile guvernate de Pluto, dând astfel o direcție cu adevărat transformativă întregului proces. Pe de altă parte, Pluto îl va plutoniza pe Saturn. El va încerca să restructureze, să vindece și să transforme tot ce este de natură saturniană, eliminând ceea ce atentează la scopul final al lui Saturn: forma perfectă. Așadar, cele două planete luate împreună – complexul Saturn-Pluto –simbolizează transformarea structurilor și reglementarea transformărilor.
INFLUENȚA LUI SATURN ASUPRA LUI PLUTO
Saturn se întreabă: “cum pot fi mai bine organizate și direcționate fenomenele plutoniene pentru rezultate mai utile?”. Ei bine, un răspuns ar fi prin reglementarea proceselor regenerative, așa cum se întâmplă în prezent în dezbaterile ce tratează subiectul unei legislații care ar controla clonarea reproductivă. Acest tip de clonare, diferit de clonarea terapeutică, presupune în principal regenerarea unor structuri celulare cu scopul de a crea un bebeluș. Clonarea umană este considerată de cei mai mulți o amenințare la adresa societății; prin urmare, ea trebuie restrânsă. Cu toate acestea, clonarea terapeutică implică fertilizarea unei celule ou primite din partea unui donator cu ADN-ul unei alte persoane, cu scopul de a dirija existența acelei celule (devenită acum embrion) în scopuri utile din punct de vedere medical, ca de exemplu producerea unor celule pancreatice capabile de a vindeca diabetul. Opoziția dintre Saturn și Pluto se manifestă foarte clar în dezbaterile purtate permanent în jurul beneficiilor și riscurilor implicate de o decizie în ceea ce privește continuarea cercetărilor în acest domeniu.”Provocarea”, spune senatorul californian Diane Feinstein, “este aceea de a ști cum și unde să echilibrăm talerul balanței [opoziție] astfel încât să nu ajungem în situația de a arunca copilul cu tot cu apa din covată.” (6)
Un alt răspuns ar fi gasirea unor metode mai bune de reglementarea gestiunii banilor în cadrul corporațiilor. Corporațiile încorporează, adică subsumează și integrează mereu noi afaceri în structura lor. Prin urmare, din acest punct de vedere ele sunt într-adevăr entități plutoniene. De asemenea, corporațiile aparțin în mod colectiv investitorilor prin intermediul acțiunilor, deci ele sunt și entități colective. (7) Din momentul în care practicile ilegale și distructive ale corporațiilor au fost “demascate” în urma scandalului Enron, Guvernul – Saturn – a fost nevoit să găsească noi modalități de a reglementa corporațiile. Guvernul (Saturn) putea întări sistemul economic (Pluto) numai aruncând o privire rece și critică asupra mizeriei din spatele scandalului Enron și a celor care l-au creat. În consecință, recent au fost avansate o serie de propuneri de politici publice, gândite cu scopul de a reforma cultura corporatistă și de a o dirija către mai bine.
Scandalul Enron este doar unul dintre exemplele pentru ce se poate întâmpla atunci când Pluto “scapă” nereglementat de Saturn. O integrare insuficientă între aceste două planete se poate manifesta în situații în care procesele tipice lui Pluto scapă de sub control, ca de exemplu în cazul lăcomiei necontrolate pe care o întâlnim în corporații. O bună parte din comportamentul corporatist toxic este facilitată de anumite legi greșite sau trecută cu vederea datorită absenței legilor, caz în care vorbim despre dereglementare. Ceea ce a permis companiei Enron să profite de pe urma crizei energetice din California a fost lipsa totală de punere în aplicare a legislației federale și, practic, lipsa acestei legislații, situație care a fost “cumpărată” prin contribuții oferite politicienilor în campaniile electorale. A ieșit de asemenea la lumină faptul că operatorii energetici ce lucrau cu Enron foloseau metode lipsite de scrupule și nume de genul “Steaua Morții” (Death Star) pentru a manipula piața energetică a statului California, pentru a-și maximiza astfel profiturile. (8) Documentele interne din cadrul companiei reprezintă dovezi clare că dezastrul energetic al Californiei a fost provocat de faptul că firma Enron căuta efectiv să facă bani, și nu de vreun deficit real de electricitate. Așa se face că acum există pe rol o anchetă penală la nivel federal, cercetând fapte precum frauda, șantajul și conspirația.
Aceste noi controale presupun noi reguli pentru industria contabilă. Rolul jucat de Anderson în dezastrul de la Enron a aruncat o nouă lumină asupra practicilor contabile frauduloase.In calitate de consultant Anderson oferea consiliere financiară celor de la Enron, însă în același timp îi și audita, ceea ce reprezintă un conflict de interese cât se poate de clar. Drept urmare, SEC [Security and Exchange Comission] a propus o comisie de supraveghere “fără ascunzișuri”, investită cu puterea de a investiga, disciplina și a face publice abuzurile din industria contabilității, care până la acest moment fusese auto-reglementată. Asta a condus la o revizie totală a regulilor din domeniul finanțelor. De atunci, SEC investighează de asemenea conflictele de interese survenite între analiștii financiari [stock analysts] care lucrează pentru marile bănci, ca de exemplu Merrill Lynch. Vorbim despre cercetători și analiști financiari care le recomandă terților să cumpere anumite acțiuni, profitând astfel de pe urma tranzacțiilor. Altfel spus, ei nu au o atitudine obiectivă sau imparțială atunci când îi consiliază pe investitori. Drept urmare, SEC a aprobat un nou cod sau regulament etic pentru analiștii financiari, conceput pentru a preveni apariția unor astfel de conflicte de interese.
Poziția în care se afla Pluto, Săgetătorul – care guvernează etica și justiția – a fost cu siguranță un factor decisiv. Aceste evenimente au scos la iveală atât de multă corupție și au stârnit atât de multe scandaluri la Wall Street, încât s-a creat un climat favorabil pentru avocații corporațiilor. În prezent, în contextul post-Enron, investitorii au rămas cu o profundă neîncredere din cauza rapoartelor “imprecise” referitoare la acțiunile și performanțele corporațiilor. Acești investitori absolut decepționați, înșelați prin practici lipsite de scrupule răspândite în industria bancară și finanțe, deschid acum pe bandă rulantă procese făptașilor, într-un ritm fără precedent de alert. Reforma legală este determinată de o sensibilitate și o înțelegere potențate ale fenomenului corupției, aceasta fiind coordonată de [la] Washington și prin diferite agenții de reglementare care veghează la respectarea practicilor etice și responsabile, și având menirea de a proteja societatea în întregul ei.
Faptul că la Enron a fost demascat un caz de corupție și criza imediat următoare acestor dezvăluiri au împins practic mult mai sus pe ordinea de zi proiectul de lege vizând reforma finanțării campaniilor [electorale]. Compania Enron a dat un exemplu atât de limpede pentru cum sumele îndeajuns de mari de bani pot influența guvernul (Enron făcuse lobby pentru liberalizarea legilor din domeniul industriei energetice, iar cei de la Washington acceptaseră) încât guvernul a fost forțat să instituie, în cele din urmă, controale mai severe asupra “donațiilor indirecte” care influențaseră nepermis de mult procesul de guvernare. De la scandalul Watergate survenit cu o generație în urmă, proiectul de lege privind reforma finanțării campaniilor [electorale] reprezintă cea mai mare restructurare a regulamentului de desfășurare a campaniilor electorale.
O altă dimensiune a statului care implică controlul guvernului asupra unor fluxuri monetare o reprezintă trezoreria, care în această perioadă a înghețat fondurile a numeroase entități suspectate că ar fi finanțat organizații teroriste. Iată o exemplificare perfectă a complexului Saturn-Pluto. Desigur, Saturn implică și o oarecare contracție sau “înghețare”, iar Pluto guvernează tranzacțiile financiare, și de aici: înghețarea fondurilor.
Aproape că nici nu mai trebuie s-o spunem, dar Alan Greenspan și Rezerva Federală au suportat o presiune enormă, anume aceea de a regla fluxul banilor prin reducerea dobânzilor pentru a contracara criza economică din prezent. Însăși criza este o manifestare a lui Saturn (încetinire, micșorare, contracție) și Pluto (investiții, asumarea riscurilor).
ADUCEREA RĂULUI SUB CONTROL
S-a încercat în nenumărate feluri și s-a pus foarte mult accentul pe a aduce răul (Pluto) sub control (Saturn). Printre aceste încercări numărăm înființarea unei coaliții internaționale care luptă împotriva terorismului, aprovizionarea cu vaccinuri pentru mai multă promptitudine în caz de atac biologic, consolidarea serviciilor de informații astfel încât țara să fie mai bine protejată de elemente criminale și invadatori străini, stăvilirea lăcomiei necontrolate a companiilor precum Enron și impunerea consecințelor firești, propunerea de noi politici și strategii pentru raportarea eficientă a abuzurilor sexuale cu minori din cadrul bisericii, prevenirea clonării umane de către oamenii de știință cu interese malefice, eliminarea pornografiei infantile de pe Internet, amendarea Constituției în sensul de a proteja drepturile victimelor crimelor, stabilirea unui nou regulament federal de rambursare [Federal Reimbursement Code] pentru Medicare care să permită doctorilor să se identifice ca specialiști în tratarea durerii [pain management], și punerea sub acuzație a fostului președinte iugoslav Slobodan Milosevic pentru genocid și crimă împotriva umanității. (9) Toate aceste exemple ilustrează diferitele modalități prin care Saturn a încercat să reglementeze și să înfrâneze excesele reale sau doar posibile ale lui Pluto în această perioadă caracterizată de opoziția dintre cele două planete.
TATĂL ÎNTUNECAT
Dacă Saturn este tatăl, iar Pluto întunericul, atunci Saturn-Pluto poate fi tatăl întunecat, sau după cum ar prefera George Lucas – Darth Vader. În ultima vreme am avut parte de mai multe manifestări ale acestei triste povești, în orice caz mai multe decât eram obișnuiți. Iată câteva exemple: Osama bin Laden râde în timp ce relatează povestea oamenilor săi, tinerii arabi care nu au știut că pleacă în America într-o misiune sinucigașă până să se îmbarce în avion; președintele Enron, Kenneth Lay, își încurajează angajații să cumpere mai multe acțiuni ale firmei, în timp ce el le vinde la foc automat anticipând colapsul iminent al companiei; părintele John Geoghan din Boston molestează în jur de 130 de băieți aflați în grija sa; și ultimul, președintele irakian Sadaam Hussein oferă mii de dolari familiilor palestiniene care își dau copiii pentru a deveni atentatori sinucigași cu bombă (finanțând astfel moartea unei bune părți a tineretului palestinian).
Acestea sunt doar câteva dintre exemplele de tați întunecați despre care am citit în ultimul an. Vestea bună, dacă putem vorbi de vreuna în această tristă litanie a morții, este că toți înafară de Hussein (și nici cu el nu mai durează mult) plătesc un preț scump pentru crimele lor.
REGULI PENTRU A MURI
O altă temă pregnantă a lui Saturn-Pluto este aflarea unor noi metode de gestiune a morții și a faptului de a muri. În Ianuarie, Curtea Supremă a hotărât să conteste constituționalitatea pedepsei cu moartea în nouă state americane în care mai degrabă judecătorii, și nu jurații, decid condamnarea la moarte a unui criminal. Mai bine de 700 de cazuri de condamnări la moarte ar putea fi puse sub semnul întrebării. Pe de altă parte, în Aprilie un judecător federal a susținut legea din Oregon care permite suicidul asistat medical sau eutanasia, verdictul său fiind acela că Departamentul pentru Justiție nu dispune de autoritatea necesară pentru a o abroga. Remarcabil este faptul că în același timp în care judecătorul federal susținea legea din Oregon, Olanda devenea prima țară din Europa care decriminalizează eutanasia, oferind astfel tuturor pacienților dreptul la moarte. O lună mai târziu, Belgia a promulgat o lege similară. Este interesant de observat că acolo unde moartea forțată (execuția) pare să piardă teren, opțiunea cetățeanului de a-și lua moartea în propriile mâini (dreptul la moarte) crește ca importanță.
INFLUENȚA LUI PLUTO ASUPRA LUI SATURN
Multe dintre fenomenele care simbolizează încercările lui Saturn de a-i impune o conduită lui Pluto pot fi interpretate la fel de bine ca încercări ale lui Pluto de a-l transforma pe Saturn. O spunem din nou, opoziția Saturn-Pluto simbolizează (1) transformarea structurilor, și (2) reglementarea transformărilor. Cu alte cuvinte, evenimentele tratate până acum au ambele aceste proprietăți, le putem privi din ambele puncte de vedere. Principala diferență rezidă în faptul că Saturn reprezintă procesele de schimbare de sus în jos, în timp ce Pluto simbolizează procesele de schimbare de jos în sus. În cazul unei opoziții integrate, cele două arhetipuri planetare se întâlnesc la jumătatea drumului și se complementează reciproc.
Influența transformatoare a lui Pluto asupra lui Saturn se va manifesta în trei feluri: (1) penetrând și dezvăluind neregulile, ineficiența și proasta gestiune în organizații, (2) purificând și eliminând ceea ce amenință să distrugă sistemele saturniene, și (3) reformând și integrând elementele disparate pentru o mai mare complexitate, integritate și putere într-o structură dată.
În ceea ce-l privește pe Pluto, schimbarea transformatoare este inițiată din adâncul sufletului, din lumea tenebrelor. Ea pornește de la elementele oprimate, lipsite de putere, ale sistemului. Câteva exemple ar fi: adulții care dau în judecată Biserica Catolică după ce în copilărie au fost molestați; acționarii furioși de la Enron care au pierdut miliarde de dolari atunci când compania a intrat în faliment; palestinienii disperați – umiliți de forțele de ocupație israeliene; sau tineretul arab împovărat și îmbolnăvit de incapacitatea guvernelor de a îmbrățișa proiectul modernizării și de a le oferi un crâmpei de scop, sens și speranță, ceea ce îi forțează să se refugieze în fundamentalismul islamic. În cele din urmă aceste elemente de umbră se ridică și atacă ordinea saturniană existentă. Ele simbolizează întoarcerea reprimatului. (10)
ELIMINAREA RĂULUI ȘI CONSOLIDAREA APĂRĂRII
Pe de-o parte, putem privi războiul împotriva terorismului ca o încercare saturniană de a suprima acțiunile “celor răi” și de a preveni pericolul prin constituirea unei coaliții internaționale în jurul unor reguli, legi și regulamente stringente. Pe de altă parte, însă, putem privi grupurile talibanilor, al Qaeda și fundamentalismul islamic ca fiind organizații ultra-saturniene – tiranice, rigide și opresive – care trebuie eliminate. Lupta împotriva terorismului este replica noastră plutoniană, țintind la purificarea trupului planetei de cei răi, în același fel în care anticorpii atacă substanțele invadatoare străine și le elimină din trupul omului. Este răspunsul unui sistem imunitar care se opune unui element saturnian toxic, care a atins un prag extrem al distrugerii, amenințând nepermis de mult integritatea sistemului geopolitic. (11)
În timp ce contraterorismul reprezintă un demers orientat către reformarea culturii mondiale, există de asemenea o serie de reforme implementate în cadrul guvernului țării noastre, cu precădere în instituții precum FBI, CIA și INS. Gestiunea defectuoasă și lacunele administrative s-au dovedit a fi nu numai jenante pentru aceste organizații, ci de-a dreptul letale pentru cetățenii pe care au jurat să-i protejeze. Directorul FBI Robert Mueller anunța în Decembrie că Biroul este într-un proces de reorganizare totală, având scopul de a consolida capacitatea agenției de a preveni atacurile teroriste. Mai precis, forța de muncă și resursele Biroului sunt extinse și reorientate pe spionaj. Și aici remarcăm prezența axei Gemeni/Săgetător (spionaj și formarea ipotezelor) în slujba fortificării sistemelor naționale de securitate (Saturn-Pluto).
Într-un discurs rostit în fața Congresului în Mai, Mueller capturează perfect esența lui Saturn-Pluto. “Teroriștii ne-au demonstrat că sunt dispuși să meargă până în pânzele albe ca să distrugă America”, le spunea Mueller senatorilor. “Trebuie să fim dispuși să mergem chiar mai departe de atât pentru a-i opri. Rețeaua noastră mondială trebuie să devină mai puternică. Implicarea noastră financiară trebuie să fie mai solidă. Tehnicile, pregătirea și tehnologia noastră trebuie să devină mai sofisticate. Iar starea de urgență și intensitatea trebuie să fie resimțite mai plenar.”
În Decembrie 2001, Casa Albă a promulgat o lege a Spionajului cu scopul de a fortifica CIA, punând accentul pe rețelele de spionaj umane. Ideea din spatele acestui proiect de lege este aceea de a oferi o pregătire mai bună și fonduri mai multe agenților CIA, astfel încât ei să se poată infiltra în organizații suspectate de terorism din întreaga lume.
Și, în fine, de luna trecută în cadrul INS s-au aplicat unele reforme radicale (Aprilie 2002). Această agenție a fost spartă în două separate: una care se ocupă cu serviciile de imigrare – hotărând cui îi este permis să pășească pe sol american –, și cealaltă care se ocupă cu aplicarea legii – urmărind și punând sub acuzare imigranții care încalcă legile Americii. Alte reforme din cadrul INS mai sunt crearea mai multor noi posturi administrative (Saturn) pentru supravegherea și coordonarea acțiunilor patrulelor de grăniceri, consolidarea securității la granițe prin creșterea numărului de inspectori de imigrări, înăsprirea aplicării legilor imigrației, o supraveghere mai bună a studenților străini, și înființarea unei noi baze de date care va permite FBI și CIA să coreleze informațiile de spionaj cu datele INS, astfel facilitând examinarea celor care aplică pentru viză și a străinilor care pătrund în Statele Unite.
INTEGRAREA ÎNSEAMNĂ GLOBALIZARE
O consecință neprevăzută a războiului împotriva terorii este cooperarea de o amploare nemaiîntâlnită în cadrul comunității mondiale. La nivel general s-a desfășurat un fel de reordonare a sistemului internațional. Guvernele mai multor națiuni lucrează împreună și reușesc să facă arestări, să împărtășească informații, să găsească și să închidă case conspirative, să închidă conturi bancare, să dea de urma banilor spălați, să oprească traficul de droguri (care reprezintă o sursă de finanțare a terorismului) și să pună sub urmărire la nivel internațional criminali din orice țară, căutându-i efectiv până la capătul pământului. Ca urmare, la scară globală a fost diminuată semnificativ criminalitatea, iar răul a fost purificat într-o proporție impresionantă. Desigur, ar fi naiv să presupunem că ar exista vreo soluție finală la astfel de probleme, însă putem fi siguri că sistemul imunitar global a devenit mult mai puternic, mai fortifiat după evenimentele de anul trecut (2002).
După cum am spus și mai sus, puterea este o funcție a integrității sistemului, adică depinde de gradul de integrare al acestuia: cu cât integrarea este mai desăvârșită, cu atât mai mare este puterea. Iar asta se întâmplă și la nivel global: ne integrăm. Am vorbit deja despre sfârșitul Războiului Rece și despre includerea Rusiei în tabăra aliată a NATO, ceea ce este pe puțin un eveniment istoric. Cu toate problemele pe care le-a adus, Saturn-Pluto a avut și un efect integrativ, transformator, asupra lumii. Suntem din ce în ce mai aproape de a deveni un sat global, ca să folosim cuvintele lui Marshall McLuhan. Din nou, aceasta este esența lui Saturn-Pluto: un proces de integrare în care părțile distincte, disparate, se unesc formând un întreg geo-politic nou, mai complex. Acest proces este rezumat de cuvântul-cheie al acestor vremuri: globalizare.
Un alt exemplu care vine să confirme această tendință mondială este introducerea monedei unice a Uniunii Europene, euro (EUR), în luna Ianuarie. Douăsprezece țări care înainte de 2002 aveau monedă proprie, acum au aceeași monedă. Distribuția a aproximativ 600 de miliarde de dolari (în euro) și colectarea unei sume relativ egale de bani din partea țărilor semnatare (în valută proprie) fac din această tranzacție cel mai mare schimb valutar din istorie. Noua monedă este considerată a fi un simbol al integrării economice și politice din ce în ce mai mari a Europei. De asemenea, moneda europeană poate fi văzută ca un simbol al opoziției Saturn-Pluto: Saturn guvernează politica, Pluto guvernează economia, iar aspectul de opoziție le-a adus laolaltă în armonia cooperării.
PURIFICAREA BISERICII
Am vorbit deja despre cum noile reglementări cu privire la raportarea abuzului sexual îi forțează pe oficialii din cadrul Bisericii Catolice să fie trași la răspundere pentru acuzațiile de abuz sexual pe care le au de înfruntat preoții pedofili. Aceasta este o schimbare realizată de sus în jos, adică un caz în care Saturn îl reglementează pe Pluto. Totuși, din perspectiva lui Pluto, biserica reprezintă o organizație ce trebuie reformată și purificată de elementele distructive. În timp ce Saturn cere responsabilitate, Pluto necesită eliminarea. Repet, impulsul de vindecare plutonian vine din biserica însăși, vine din partea copiilor oprimați și traumatizați ai bisericii, care, odată deveniți adulți, confruntă autoritățile care le-au înșelat încrederea. În sine, demascarea abuzurilor autorității este o mișcare populistă.
Catolicii din toată țara se unesc în adversitatea față de secretomania și proasta gestiune a evenimentelor care au exagerat nespus această criză a bisericii. În mai multe colțuri ale țării apar mișcări reformiste care solicită excomunicarea tuturor prelaților catolici care au recunoscut că au acoperit faptele “fraților” lor. Până astăzi, însă, numai acei preoți acuzați explicit că au molestat copiii au fost forțați să demisioneze. Cei prinși că au ținut în secret problema, ca de pildă Cardinalii Roger Mahoney din Los Angeles sau Bernard Law din Boston, au ignorat criticii care le cer eliminarea din sistem. Cu toate acestea, asemenea morții, Pluto nu iartă pe nimeni în acest proces de eliminare. Noi am crede că mai devreme sau mai târziu clericii care și-au protejat confrații mai degrabă decât acei copii trebuiesc eliminați din sistem, ca și cum ar fi niște deșeuri toxice.
BISERICA INTEGRÂNDU-ȘI UMBRA
De asemenea, Pluto ne semnalează un proces de integrare în sânul bisericii. Nu e de mirare că umbra bisericii este sexualitatea și, implicit, femeia. Condamnările preoților care au molestat copii ar putea avea un efect purificator asupra Bisericii Catolice, dar asta nu e tot. Ele au contribuit la redeschiderea dezbaterii în jurul celibatului obligatoriu și interzicerii practicării preoției de către femei.
În Occident, legea celibatului nu fusese înființată în toată biserica până în secolul XII. Ea a fost stabilită mai târziu ca dispoziție oficială a Bisericii Romane la Consiliul din Trent, în anul 1563. Totuși, în opinia mea, impunerea celibatului creează un teren propice pentru perversiuni. Vorbim despre persoane cărora nu le este permis să se maturizeze din punct de vedere sexual, ceea ce îi determină în schimb să caute o manifestare sexuală imatură – implicând copii – o manifestare care de altfel reflectă dezvoltarea lor deficitară și blocată. Dacă energiei sexuale îi este negată expresia legitimă, ea tinde să caute căi ilegitime de a se satisface. Alegerea unui obiect sexual interzis – copiii – reflectă prohibiția auto-impusă a preotului în raport cu propriile sale impulsuri sexuale. În consecință, disidenții catolici cer reforme radicale în sânul Bisericii, reforme care să-l determine pe papă să integreze sexualitatea în biserică prin (1) renunțarea la cerința celibatului, și (2) garantarea dreptului de a fi preot femeilor.
REGENERAREA STRUCTURILOR VII
Tehnologiile de clonare reprezintă unul dintre exemplele cele mai promițătoare de proces de influență reciprocă între Saturn-Pluto. Acestea depind direct de faptul că am ajuns să înțelegem structura genomului uman, a cărui completă cartografiere a fost realizată de curând. Structura moleculei de ADN este probabil cea mai importantă structură a vieții. Anul precedent (2002) a adus cu sine o descoperire epocală, anume aceea că am înțeles cum să extragem ADN-ul din nucleul unei celule, să-l implantăm într-un ovul uman nefertilizat, și să direcționăm dezvoltarea acelei celule în scopuri medicale utile, ca de exemplu formarea de vase sangvine viabile ce pot înlocui cu succes arterele bolnave. Această practică se numește “clonare terapeutică”. Pentru prima dată în istoria umanității, putem crea forme proto-umane de viață – celule-ou fertilizate – care ne permit să regenerăm anumite celule care s-au pierdut din cauza unei boli sau alteia.
Numită “medicină regenerativă”, folosirea celulelor este controversată pentru că celulele stem provin din embrioni umani – celulele-ou fertilizate. Celulele stem embrionare sunt celule-strămoș ale tuturor celulelor din corpul uman. În procesul de dezvoltare al embrionului, ele se transformă în celule care vor constitui organele, oasele, pielea și alte țesuturi. Cercetătorii învață cum să direcționeze (Saturn) transformarea (Pluto) unor astfel de celule cu scopul de a repara alte organe precum inima, ficatul, creierul, etc, și de a vindeca boli precum cancerul, diabetul și Alzheimer-ul. Această direcționare sau controlare a procesului de transformare cu scopul de a regenera țesuturi vii și de a vindeca boala este poate cea mai grăitoare manifestare a complexului Saturn-Pluto din câte vom găsi.
REGENERAREA GUVERNULUI FEDERAL
Dacă tot vorbim de regenerare, un exemplu cumva sumbru îl reprezintă încercările administrației Bush de a crea ceea ce se numea guvernul-“fantomă” –un termen care descrie foarte bine complexul Saturn-Pluto. După atacul din 11 Septembrie, guvernul a trimis în jur de 100 manageri civili să trăiască și să muncească la două locații secrete, fortificate, de pe Coasta de Est. Acești oameni erau exact atât câți trebuiau ca să formeze un fel de “a doua echipă” guvernamentală, un grup de oficiali care funcționa prin rotație, fiind constituit din reprezentanți ai departamentelor și agențiilor celor mai importante, un grup care ar fi preluat puterea, adică ar fi regenerat guvernul, în eventualitatea unui atac nuclear împotriva Washingtonului. Fiecare dintre membrii grupului aveau de făcut “ture în buncăr”, mai precis trebuiau să trăiască și să muncească sub pământ 24 de ore pe zi, în ture ce puteau atinge și 90 de zile. Desigur, Pluto guvernează ceea ce este sub pământ, iar Saturn (guvernul) literalmente se află acolo!
REGENERAREA ȚĂRILOR ARABE
Studiile ne arată că țările cu cea mai mare libertate economică înregistrează de asemenea cele mai mari cifre în ceea ce privește creșterea economică pe termen lung. Mai mult, țările libere din punct de vedere economic manifestă un grad mai mare de toleranță și civism decât țările reprimate economic, unde sentimentele de deznădejde, impotență și izolare determină apariția fanatismului și terorismul. Potrivit unora dintre experți, cauza principală a ascensiunii fundamentalismului islamic este eșecul absolut al implementării instituțiilor politice în Lumea Arabă. Problema principală cu țările arabe este refuzul acestora de a face tranziția la modernitate, adică de a se alătura comunității globale, de a face pași către o societate mai deschisă, de a asigura existența partidelor politice și alegerilor libere, de a îmbrățișa o economie de piață și de a implementa domnia legii.
O consecință teribilă a acestui eșec este o populație de tineri frustrați, înveninați și nemulțumiți, spălați pe creier de școlile religioase care le redirecționează furia de la revolta întemeiată împotriva propriilor guverne transformând-o în ură împotriva societăților non-musulmane. În esență, este vorba despre o atitudine clasică tip “struguri-acri”, ca în fabula lui Esop. Islamul este luat în stăpânire de un grup restrâns, dar otrăvitor – fundamentaliștii – care susțin atitudini nemiloase și represive în raport cu femeile, educația, economia și viața modernă în general.
Fundamentalismul islamic este o mișcare de reformă, dar una reacționară. Valorile conservatoare rigide ale fundamentalismului islamic sunt situate opozitiv față de valorile progresive, liberale ale Occidentului. Islamiștii au refuzat să se schimbe odată cu vremurile, și în loc de asta au retrogradat lăsându-se prinși într-un sistem medieval de valori care promite certitudinea într-o perioadă de confuzie amețitoare. Fundamentalismul privește mai degrabă înapoi decât înainte, este mai degrabă simplu decât complex, exclusiv mai degrabă decât incluziv.
Occidentul a contribuit la menținerea status-quo-ului din multe dintre aceste țări din teama că altminteri s-ar fi creat tulburări sociale și astfel ar fi fost pusă în pericol producția de petrol, combustibil de care depindem cu toții. Cu toate acestea, ignorând încălcările flagrante ale drepturilor omului, caracterul opresiv și disperarea ucigătoare generată de economiile de stat, fără să vrea America a contribuit la dezvoltarea unor grupuri teroriste precum Al Qaeda.
Antidotul care poate într-adevăr combate virusul fundamentalismului este redirecționarea procesului revoluționar care deja are loc în aceste țări. Asta înseamnă că se impune o anumită presiune asupra țărilor arabe pentru a-și deschide societatea. Din nou, cuvântul cheie al lui Pluto este reforma, transformarea culturală și politică. Experții sunt de acord asupra faptului că lumea liberă trebuie să ajute societățile închise să se alăture comunității internaționale. Cu alte cuvinte, trebuie să le integrăm. Desigur, asta va dura mulți, mulți ani, dar această opoziție Saturn-Pluto ne semnalează că a sosit vremea “declarației de interdependență” – o viziune a unității globale ce recunoaște faptul că nici o națiune nu poate ajunge la maxima prosperitate decât atunci când și celelalte națiuni au obținut și ele prosperitatea.
Printre strategiile de implementare a reformei în regimurile neperformante se numără și ideea de a corela ajutoarele (financiare) internaționale cu disponibilitatea țărilor respective de a pune capăt corupției și de a opta pentru o economie deschisă. Într-un discurs recent, rostit în cadrul unui summit la care au participat 50 de țări, președintele Bush le-a cerut liderilor din țările cele mai bogate ale lumii să condiționeze mai aprig ajutoarele financiare de implementarea reformelor. “Lecția vremurilor noastre este clară. Când piețele națiunilor sunt închise și oportunitățile confiscate de câțiva privilegiați, nu există, repet: nu există, sumă îndeajuns de mare care să nu poată fi trimisă ca sprijin pentru dezvoltare. Trebuie să corelăm cât se poate de strâns ajutoarele mai substanțiale cu reformele politice, legislative și economice. Și insistând astfel pe importanța reformelor, efortul nostru devine o lucrare din compasiune.”
O altă strategie de promovare a reformelor este finanțarea intelectualilor și diverselor grupuri de musulmani moderați. Această finanțare le permite acestor grupuri să transmită lumii arabe o gândire mai proaspătă, cu scopul de a minimiza puterea de atracție a fundamentalismului. De asemenea, experții consideră că Occidentul trebuie să facă presiuni asupra guvernelor din aceste țări pentru modernizarea sistemelor de educație și pentru presa liberă. Această strategie pare cu atât mai potrivită dacă observăm că opoziția Saturn-Pluto a fost în zodiile învățării/predării: Gemeni și Săgetător.
REZUMAT
Saturn-Pluto nu înseamnă numai atentatori sinucigași, preoți pedofili și directori de companie corupți, ci înseamnă totodată oportunitate pentru transformarea lumii. Chiar dacă întotdeauna vom găsi în lume o anumită doză de corupție, ineficiență, lăcomie, frică, rău și paranoia, atunci când Saturn și Pluto intră în opoziție, aceste probleme sunt propulsate în prim-plan în modul cel mai manifest. Simptomele devin clare ca lumina zilei, și-ncep să strige după soluții. Dacă stăm puțin să ne gândim, e absolut uimitor: 911. Numărul la care sunăm când avem vreo urgență. O problemă urgentă ni se impune deodată în câmpul conștiinței, făcând apel la capacitatea noastră de acțiune. Saturn-Pluto ne semnalează că e timpul să curățăm grajdurile.
Opoziția Saturn-Pluto a reprezentat o perioadă de dezvoltare cu un puternică nuanță evolutivă. Pe de-o parte, a fost o perioadă de gestiune a crizelor, de aducere a răului sub control, de confruntare a abuzurilor de putere, și de întărire a apărării împotriva entităților distructive. Pe de altă parte, a fost și o perioadă de regenerare a vieții prin intermediul noilor tehnologii, de pildă prin cercetarea celulelor stem, și de desăvârșire a unor reforme demult așteptate în domeniul afacerilor și guvernării. Printre acestea din urmă numărăm: reformularea politicilor externe în vederea soluționării problemei terorismului direct de la cauză, eliminarea anumitor indivizi și grupuri nocive pentru societate, desființarea unor politici corporatiste care încurajau lăcomia și corupția, integrarea unor elemente disparate și crearea unor organizații și, în fine, o nouă ordine mondială mai umană, mai unită și mai favorabilă binelui general. Pe scurt, opoziția Saturn-Pluto a fost o perioadă de transformare a structurilor și de reglementare a transformărilor.
Așa cum am spus, nu toate efectele opoziției sunt malefice. Eu consider că în spatele acestor evenimente operează o inteligență profundă, o intenție divină sau un plan cosmic. Poetul Christopher Fry scria: “Mulțumesc lui Dumnezeu că vremea noastră acum este, acum când răul ne întâmpină de pretutindeni și nu ne lasă în pace până nu alegem cea mai lungă peregrinare a sufletului străbătută vreodată de om.” Partea minunată a astrologiei este că aruncă o lumină asupra esenței acestei “peregrinări”, ajutându-ne astfel să-i regăsim scopul și direcția. Astrologia ne ajută să vedem că suferința noastră are într-adevăr un sens, că opoziția Saturn-Pluto poate fi în sine o rețetă împotriva defectelor lumii, și că putem fi parte a procesului de vindecare dacă ne încredem în el și dacă ne aliniem ființa cu el.
Alte articole de Glenn Perry
De la regalitate la revoluție: Nunta Leului cu Vărsătorul
Fluturii îndrăgostiți (și alte povești Venus-Neptun de dor)
Partea întunecată a sexualității umane (patologie plutonică II)
Cosmologia Arhetipală: nouă trăsături esențiale
Horoscopul ca mitologie personală: George Lucas și Războiul Stelelor
Aspectele Soare-Pluto – Călătorie în lumea subterană
Aspectele Soare-Neptun: Pe muchie de cuțit
Cauzalitatea, legile generale și cercetarea astrologică
Alte articole despre Saturn-Pluto:
2020 – Sfârşitul… sau un nou început?
Israel si Palestina: O explorare arhetipală a complexului Marte-Saturn-Pluto
Însemnări asupra atacului de la World Trade Center
Războaiele Mondiale, Războiul Rece și 11 Septembrie
Ciclul Saturn-Pluto: Contraste și tensiuni istorice
Ascensiunea Conservatorismului
Ciclul Saturn-Pluto: Determinism istoric, Realpolitik și apocalipsă
Ciclul Saturn-Pluto: Divizare, rău și teroare
Ciclul Saturn-Pluto: Curaj moral, înfruntarea Umbrei și tensiunea contrariilor
Ciclul Saturn-Pluto: Opere de artă paradigmatice
5 Sfaturi pentru a supraviețui conjuncției Saturn-Pluto din Capricorn (2019-2020)
2020, Saturn-Pluto și situațiile nucleare la limită
Donald Trump și conjuncția Saturn-Pluto
Un shaman al erei informației: Edward Snowden
NOTE
(1) Metafora lui S. Kopp, care a împrumutat-o dintr-un newsletter de-al lui Mark Skousen.
(2) Acest capitol a fost scris în perioada anilor 2002-2003, când multe dintre evenimentele prezentate aici erau încă proaspete pe canalele de știri. Chiar dacă unele referințe folosite aici pot părea depășite pentru vremurile noastre, ideea principală a acestui capitol că tranzitele mondiale au o finalitate sau un scop își păstrează legitimitatea întrucât nu depinde direct de date sau evenimente anumite. Important este să înțelegem nu numai felul în care opoziția Saturn-Pluto s-a corelat cu cele mai semnificative evenimentele și teme ale anilor 2001-2002, ci și de ce s-au întâmplat lucrurile așa cum s-au întâmplat. A discerne scopul unui tranzit are mai mult sens decât a face pur și simplu o listă cu ce s-a întâmplat sau s-ar putea întâmpla.
(3) Quincunx = aspect de 150°, format între două planete aflate la cinci semne distanță una de alta. Mai este cunoscut și sub numele de inconjuncție. (n. tr.)
(4) Următoarea relatare a cruciadelor este extrasă din articolul lui Thom Hartmann, „The Goddess of Democracy”, apărut în volumul From the Ashes: A spiritual Response to The Attack on America.
(5) Prin sistem înțeleg orice ansamblu de părți care relaționează între ele. Un sistem este individul uman, o companie, un guvern, o țară sau o comunitate de țări. Și dat fiind că harta astrologică este și ea, în sine, un sistem constituit din părți (planetele) care relaționează (aspectele) între ele, astrologia este o unealtă perfectă pentru a simboliza organizarea pe diferite nivele a unor sisteme.
(6) Amplasarea lui Saturn în Gemeni (știință) și a lui Pluto în Săgetător (etică și religie) s-a manifestat foarte clar în dezbaterea pe tema dacă sau nu clonarea încalcă standardele etice ale comunității științifice, precum și anumite dogme și principii ale credinței creștine. Astfel, ideea de a produce embrioni în scop de cercetare și-a atras și ea mânia grupurilor care se opun avortului din motive religioase.
(7) Pluto este o planetă colectivă sau trans-personală, și anume pentru că are de-a face cu forțe ce depășesc planul personal. Ca urmare, el este asociat cu fenomene precum economia globală, mafia, revoluțiile, răscoalele populiste și tot ce ține de mase.
(8) Numele de „Steaua Morții” este deosebit de sugestiv, pentru că a fost preluat din Star Wars IV, unde desemna stația spațială ultra-malefică care era folosită pentru asedierea și, dacă se ajungea până aici, distrugerea planetelor care refuzau să plătească tribut mărețului Imperiu.
(9) O eventuală condamnare ar face din Slobodan Milosevic primul șef de stat închis pentru genocid, cea mai groaznică dintre toate crimele de război.
(10) Ca proces psihic conștient, reprimarea constă în a renunța la satisfacerea unei dorințe care nu reușește să se conformeze unui supra-eu moral, și poate conduce la alienare. Întoarcerea reprimatului reprezintă procesul necesar prin care elementele (dorințele) reprimate, păstrate în subconștient/inconștient, manifestă tendința de a reapărea în planul conștiinței sau în comportament sub forma unor derivate de ordin secundar, adesea bine- camuflate. (n. tr.)
(11) Este uluitor cum terorismul iese la iveală chiar în țara noastră. Vara trecută, la scurt timp înainte de prima opoziție între Saturn-Pluto, era executat în Oklahoma Timothy McVay. McVay este responsabil pentru cele mai grave atacuri teroriste pe sol american de până la evenimentele din 11 Septembrie. Bobby Frank Cherry era condamnat pentru crimă la data de 22 mai 2002, cu câteva zile înainte de ultima opoziție de pe 25 Septembrie. Cherry este un fost membru al Ku Klux Klan, acuzat că în 1963 ar fi plantat bomba care a ucis patru tinere de culoare într-o biserică din Birmingham. La acea vreme, acesta fusese cel mai sângeros atac împotriva Mișcării Drepturilor Civile. Tot anul acesta se va desfășura procesul celor patru foști membri ai Armatei Symbioneze pentru Eliberare, care au ucis o femeie încercând să jefuiască o bancă în 1975. Procesul lor reprezintă ultimul capitol din povestea răpirii unei moștenitoare din presă, Patricia Hearst, cu siguranță unul dintre cele mai cunoscute acte teroriste din acea perioadă. Ianuarie trecut, Sarah Jane Olsen, unul dintre cei patru membri, capturată în 1999, a pledat vinovată la acuzația că ar fi încercat să arunce în aer două mașini de poliție din Los Angeles. Saturn vorbește despre responsabilitate, Pluto despre terorism. Prin urmare, dacă avem o opoziție înseamnă că a venit timpul ca actele violente să-și primească răsplata. Aceasta este lecția lui Saturn. Cu siguranță, sunt vremuri grele pentru teroriști.