Ciclul Saturn-Pluto: Războaiele Mondiale, Războiul Rece și 11 Septembrie

Richard Tarnas

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului.

Acest articol este primul capitol World Wars, Cold War, and September 11 din secțiunea a V-a a cărții Cosmos and Psyche. Secțiunea a V-a a cărții, Cycles of crisis and contraction, cuprinde următoarele capitole: World Wars, Cold War, and September 11; Historical Contrasts and Tensions; Conservative Empowerment; Splitting, Evil, and Terror; Moby Dick and Nature’s Depths; Historical Determinism, Realpolitik, and Apocalypse; Moral Courage, Facing the Shadow, and the Tension of Opposites; Paradigmatic Works of Art; Forging Deep Structures.
 
 
 
În continuare vom examina ciclul planetar al lui Pluto cu Saturn, care în anumite puncte esențiale seamănă cu ciclul Uranus-Pluto. Natura acestei asemănări pare să reflecte în ambele cicluri prezența activată a principiului arhetipal asociat planetei Pluto. Dar felul cum se activează arhetipul Pluto în timpul perioadelor de aliniere Saturn-Pluto (Saturn -> Pluto) și, în al doilea rând, acel principiu arhetipal care e îmbogățit cu putere și intensitate de către Pluto (Pluto -> Saturn), prezintă o imagine cu totul diferită.

Dacă perioadele Uranus-Pluto coincid adesea cu răspândirea mișcărilor revoluționare, intensificarea impulsurilor de emancipare și inovația culturală radicală, cuadraturile din ciclul Saturn-Pluto se corelează cu perioade istorice extrem de dificile, marcate îndeosebi de calitatea atotprezentă (pervasive) a contracției intense: epoci de criză și conflicte internaționale, ascensiunea forțelor reacționare și impulsurilor totalitare, violența organizată și persecuția, toate marcate în unele cazuri de consecințe traumatice de durată. O atmosferă de sobrietate și tensiune tinde să însoțească aceste perioade de trei-patru ani, și deopotrivă un sentiment larg-răspândit de sfârșit de epocă: “finalul unei ere”, “sfârșitul inocenței”, distrugerea unui mod anterior de viață care în retrospectivă pare marcat de o indulgență, decadență, naivitate, negare, și inflație generală. Transformarea profundă e o temă dominantă, la fel ca în cazul ciclului Uranus-Pluto, dar aici transformarea survine prin contracție, reacții conservatoare, criză și încheiere (termination).

Ambele Războaie Mondiale au izbucnit în coincidență precisă cu alinieri tensionate aproximativ exacte ale lui Saturn și Pluto, în august 1914, respectiv, septembrie 1939. Ultima aliniere Saturn-Pluto a survenit în același timp cu evenimentele din 11 septembrie 2001, distrugerea [clădirilor] World Trade Center din New York și atacul asupra Pentagonului în Washington, și nenumăratele evenimente puse în mișcare imediat după. În prima jumătate a lunii septembrie 2001, Saturn și Pluto se aflau la 2° de o opoziție exactă. (În aceeași perioadă, o configurație de Lună Plină, a Soarelui în opoziție exactă cu Luna, forma o extraordinar de rară și exactă “cruce cosmică” (grand cross) cu Saturn și Pluto, cele două opoziții – Soare-Lună, respectiv, Saturn-Pluto – formând careuri (90°) între ele.) Mulți astrologi au speculat, în scris cât și în privat, în legătură cu ce s-ar putea întâmpla în timpul acestei configurații, incluzând și probabilitatea mare a terorismului. (1) În clipele ce-au urmat atacurilor asupra turnurilor World Trade Center și Pentagonului din 11 septembrie, practic toți astrologii din țară știau că forțele simbolizate de alinierea Saturn-Pluto, care în trecut s-a corelat atât de frecvent cu perioade sumbre de criză și contracție istorică, ieșiseră la iveală.

Complexul viu de calități, emoții și semnificații asociate cu aceste evenimente extrem de grave – izbucnirea celor două Războaie Mondiale, 11 septembrie și consecințele sale și nenumărate alte evenimente desfășurate în timpul alinierilor Saturn-Pluto – se potrivește remarcabil de precis cu sinteza principiilor arhetipale asociată combinației celor două planete, exprimată în cea mai extremă formă a sa, negativ și pozitiv: evenimente cu o încărcătură extrem de profundă și consecințe de durată, intensificarea colectivă a dezbinării, conflict și ostilitate, manifestarea unei puteri distructive masive, extrem de disciplinate, atent organizate cu o precizie remarcabilă, și un sentiment generalizat de victimizare și suferință datorat impactului forțelor cataclismice și represive ale istoriei.

Mai general, acest complex arhetipal tinde să consteleze un sentiment larg-răspândit că viața noastră e determinată și constrânsă de mari forțe impersonale – de natură istorică, politică, militară, socială, economică, judiciară, biologică, elementală, instinctuală – prea puternice și prea dominante ca să fie afectate de sinele individual. La rândul său, acest sentiment de vulnerabilitate este contrabalansat adesea de un imbold către putere, control și dominare. Adesea cele două laturi ale acestui gestalt mai cuprinzător se constelează simultan în două persoane sau grupuri aflate în conflict, de-o parte fiind prădătorul și de cealaltă, victima. Însă la fel de frecvent cele două laturi se constelează simultan în una și aceeași persoană, într-un singur grup sau națiune, o parte a complexului activând-o inconștient pe cealaltă. Astfel, experiențele de umilință profundă cauzate de violență, violare și învingere sunt adesea însoțite de o nevoie compensatorie de a-ți dovedi puterea de oțel, invulnerabilitatea și capacitatea de a riposta de potență letală.

Perioadele de aliniere Saturn-Pluto sunt de asemenea caracterizate de manifestări personale și colective de determinare, voință neabătută, curaj și sacrificiu; de un efort intens concentrat, silențios, asiduu de împotrivire în fața pericolului și morții; de o aprofundare a capacității de judecată morală, născută din experiență și suferință; și de transformarea și construirea unor structuri trainice, fie materiale, politice sau psihologice.

Evenimentele din 11 septembrie reprezintă o tragedie umană extraordinară și un moment întunecat și plin de consecințe din istoria umanității, mai ales pentru oamenii din New York și Statele Unite. Dar pentru că imaginile mistuitoare cu evenimentul au fost transmise instantaneu în toată lumea, impactul atacurilor a fost resimțit într-o mare măsură de oamenii de pretutindeni. În următoarele săptămâni și luni, evenimentele au atras un răspuns – emoțional și existențial, politic și militar, moral – puternic și susținut. În aceeași perioadă de aliniere, foarte mulți oameni [din părți diferite ale lumii] au fost șocați de o violență teribilă – Irak, Afganistan, Israel și Palestina, Spania, Cecenia, Sudan, Kenia, Turcia, Arabia Saudită, Maroc, Bali – unele având legătură directă cu evenimentele din 11 septembrie, altele doar ca parte a unui val sincronistic de teroare și moarte care a marcat anii acestei alinieri. Din toate aceste perspective, evenimentele din 11 septembrie și după se aseamănă cu alte perioade de mare sobrietate istorică, iar aceste perioade coincid cu o frecvență remarcabilă cu cuadraturi ale ciclului Saturn-Pluto.

Principiul arhetipal Saturn este de mult asociat cu un anumit complex de semnificații care, deși multivalent și divers, fără îndoială păstrează o extrem de limpede coerență și consistență: structurile și limitările dure ale realității materiale și existenței muritoare, gravitate și sobrietate (gravity and gravitas), necesitate și finalitate, sfârșitul lucrurilor. Saturn presează lucrurile înspre o concluzie și le definește în finitudinea lor. El exprimă realități existențiale precum îmbătrânirea și maturitatea, moartea și experiența morții, munca și datoria, suferința și greutățile, povara timpului și a trecutului, înțelepciunea din experiență. Saturn guvernează autoritatea, soliditatea, securitatea, stabilitatea, încrederea, tradiția principală, starea de fapt (status quo), ordinea și sistemele, ceea ce rezistă și susține.

Arhetipul Saturn include tot ce implică granițe și limite. El definește și întemeiază, constrânge și solidifică. Se exprimă prin disciplină și control, rigoare și rigiditate, reprimare și oprimare. Guvernează judecata, vina, consecințele acțiunilor din trecut, eroarea și defectul, înfrângerea și eșecul. În cuvintele lui Nietzsche, Saturn este “spiritul sobrietății”, greu și întunecat. În cuvintele lui Freud, este “principiul realității”, ceea ce amână și interzice gratificarea, obstacolele și scăderile asociate exigențelor vieții. Saturn este cel ce exprimă adevărul crud: gol, neornamentat, instructiv, trezitor, adesea dureros. Este capătul de linie, necesitatea, inevitabilul și implacabilul.

În cazul aspectelor majore dintre Saturn și o altă planetă, fenomenele corelate sugerează că arhetipul Saturn tinde să se combine cu cel de-al doilea principiu într-o manieră care să-i permită să-și exprime calitățile și temele specifice – contracție, realism, dezbinare, deprivare, materialitate, suferință, judecată, autoritate strictă, și așa mai departe – însă face asta prin și cu ajutorul celui de-al doilea principiu arhetipal (care aici este Pluto). Mai ales în cazul aspectelor tensionate, principiul Saturn tinde să scoată la iveală potențialul problematic al celuilalt principiu, însă în alte privințe i se poate opune sau îl poate nega. Influența sa arhetipală pare și ea a fi una care împinge evenimentele către puncte critice și definitorii de cotitură.

Așa cum în timpul alinierilor Uranus-Pluto principiul arhetipal asociat lui Pluto părea să confere putere și intensitate nevoii de libertate și impulsului prometeic pentru rebeliune, inovație și schimbare radicală, cu consecințe epocal de transformatoare și adesea distructive, tot astfel în timpul alinierilor Saturn-Pluto principiul plutonic pare să intensifice și să confere putere tendințelor și calităților saturniene menționate mai sus, adesea într-o măsură copleșitoare și în proporții masive. Dincolo de această influență aducătoare de putere și intensitate, arhetipul Pluto pare de asemenea să adauge în semnificația mai largă a complexului propriile sale calități, anume forțele instinctuale și elementale, puterea titanică și intensitatea violentă, violare și distrugere, adâncimi chtonice și infernale și transfomare evolutivă.

Plecând de la aceste principii arhetipale, putem începe să analizăm extraordinara consistență cu care perioadele istorice de sobrietate, criză și contracție s-au corelat, rând pe rând, cu alinieri majore ale ciclului Saturn-Pluto. La fel ca în cazul ciclului Uranus-Pluto examinat în capitolele anterioare, și aici dovezile sugerează o corelație izbitoare cu seria de conjuncții și opoziții ale ciclului planetar. Pentru simplitate și claritate, în prima parte a analizei tiparului specific al corelațiilor pentru ciclul Uranus-Pluto, am restrâns atenția la aceste alinieri axiale, conjuncția și opoziția, discutând careul abia în secțiunile din final. Aici voi discuta de la bun început toate cele patru tipuri de cuadraturi formate de Saturn și Pluto în ciclul lor continuu. Repet, aceste alinieri sunt conjuncția (0°), opoziția (180°) și, între ele, cele două careuri (90°), cunoscute în general ca “aspecte tensionate majore”. În ciclul Lunii, acestea sunt echivalente cu faza de Lună Plină, Luna Nouă și cele două poziții intermediare, în creștere – Primul Pătrar și în descreștere – Ultimul Pătrar. Orbul pentru datele menționate în aceste capitole pentru conjuncții și opoziții din tranzitele globale ale planetelor exterioare este de aproximativ 15°, cu o marjă de penumbră care ajunge până la 20°, în timp ce orbul pentru cele două careuri este mai mic, de aproximativ 10°, cu o penumbră proporțional mai mică.

Prima conjuncție Saturn-Pluto a secolului XX a coincis cu acumularea de tensiune și izbucnirea Primului Război Mondial în 1913-1916, devenind exactă pentru prima oară pe parcursul celor trei luni (august, septembrie, octombrie) ale anului 1914 când, într-o secvență rapidă, majoritatea țărilor europene își declarau război și își mobilizau efectivele militare masive, inițiind masacrul din lunile și anii care-au urmat, pe timpul perioadei de conjuncție și după.

De asemenea, primul careu imediat după această aliniere, din 1921-23, a coincis cu ascensiunea fascismului și totalitarismului în Europa, [fenomen] marcat în Italia de venirea la putere a lui Mussolini, în Uniunea Sovietică de cucerirea mașinăriei de stat a partidului comunist de către Stalin și în Germania, începutul ascensiunii lui Hitler, conducând la puciul din Munchen.

Următoarea aliniere, opoziția activă între 1930 și 1933, a coincis cu criza economică mondială, ascensiunea rapidă a nazismului în Germania și dictatura lui Hitler, ascensiunea militarismului japonez și invazia Manciuriei și Chinei și, în Uniunea Sovietică, intensificarea dominației totalitare a lui Stalin, politicile sale de colectivizare forțată și începutul înfometării a peste șapte milioane de ucrainieni.

În fine, al doilea careu a coincis precis cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în 1939-1941, ajungând pentru prima oară la 1° de alinierea exactă în august și septembrie 1939, când Germania invada Polonia. Această aliniere a fost activă în timpul celei mai întunecate perioade a dominației naziste în Europa, și a coincis cu blitzkrieg-ul, căderea Franței și a unei bune părți a statelor vest și nord-europene, terifianta Bătălie a Angliei, operațiunea masivă de invadare germană a Uniunii Sovietice, formularea Soluției Finale de către Hitler și începutul Holocaustului.

Tot în această perioadă – în august 1939, când alinierea devenea exactă pentru prima oară – temându-se de programul german de cercetare nucleară, Einstein a semnat fatidica scrisoare către Roosevelt în care insistă ca guvernul Statelor Unite să dezvolte o bombă atomică (lucru pe care l-a considerat mai târziu “cea mai mare greșeală” a vieții sale). În lunile următoare ale alinierii, era inițiat Proiectul Manhattan.

Tiparul ciclic de evenimente istorice legate diacronic având același caracter arhetipal a început din nou, odată cu următoarea conjuncție a celor două planete, survenită în 1946-1948, în coincidență exactă cu începutul Războiului Rece, “lăsarea” Cortinei de Fier și începutul dominației sovietice a Europei de Est. Aceste expresii, “Cortina de Fier” și “Războiul Rece” s-au format pentru prima oară în această perioadă, și sunt deosebit de caracteristice pentru complexul arhetipal asociat ciclului Saturn-Pluto: granița rigidă, de netrecut, ce-i separă pe dușmanii neîndurători, starea înarmată (armored state) de permanentă ostilitate, climatul geopolitic deosebit de glacial, atmosfera de întuneric și gravitate istorică, starea globală constantă în care puterea distructivă de proporții catastrofice era totodată afirmată și ținută în echilibru de frica de anihilare reciprocă. (2)

Perioada conjuncției a venit cu un val de evenimente indicând limpede complexul arhetipal: începutul cursei globale de înarmare nucleară, începutul testelor cu bombă atomică ale Statelor Unite în Pacificul de Sud, escaladarea spionajului sistematic și scurgerea de “secrete atomice” în Uniunea Sovietică, acapararea puterii de către comuniști și înființarea treptată a guvernelor totalitare în Albania, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, România și Cehoslovacia, criza blocadei Berlinului și starea constantă de confruntare dintre aliații din Occident și Uniunea Sovietică, ascensiunea rapidă a comunismului lui Mao în China, revoluția comunistă în Coreea de Nord, înființarea NATO, înființarea CIA și apariției consensului și mentalității anticomuniste în timpul Războiului Rece în Statele Unite. Tot în timpul acestei conjuncții, în 1948, era instituit apartheid-ul în Africa de Sud, odată cu venirea la putere a Partidului Naționalist African, de extremă dreapta.

Secvența ciclică de conjuncții a celor două planete survine o dată la aproape treizeci și unu – treizeci și șapte de ani, în funcție de viteza și poziția lui Pluto pe orbită. Pe parcursul alinierilor succesive Saturn-Pluto din secolul XX, observăm că cele trei conjuncții au coincis cu evenimente și decizii definitorii care au stabilit o fundație istorică de durată pe baza căreia aveau să se desfășoare evenimentele legate cauzal din deceniile următoare. În sens larg, prima conjuncție a secolului XX care a coincis cu izbucnirea Primului Război Mondial în 1914 a marcat, în esență, începutul unui “Război de Treizeci de ani” al secolului XX, care a înglobat întreaga Europă și apoi întreaga lume. Din acel moment și până dincolo de Al Doilea Război Mondial, momentele critice ale acestui război s-au constituit în strânsă legătură cu succesiunea de cuadraturi formate de cele două planete în timpul acestei perioade de aproximativ treizeci de ani (1914-1945).

Apoi, a doua conjuncție Saturn-Pluto a secolului XX a coincis precis cu începutul Războiului Rece în 1946-1948, care s-a desfășurat într-o manieră similară, corelându-se cu succesiunea de cuadraturi ale ciclului. Următorul careu din 1955-1957 a coincis cu reocuparea sovietică a Ungariei, zdrobirea rebeliunii poloneze și intensificarea amenințărilor împotriva Occidentului de către Hrușciov (“Istoria e de partea noastră. Vă vom îngropa!”) În punctul de mijloc al ciclului, opoziția din 1964-1967 a coincis precis cu începutul războiului din Vietnam și escaladarea sa rapidă. Următorul careu din 1973-1975 a adus înfrângerea americanilor în Vietnam și instaurarea regimurilor comuniste în Vietnamul de Sud, Laos și Cambodgia.
 
 
CICLUL SATURN-PLUTO
cuadraturi 1914-2020

Pentru conjuncții și opoziții, un orb de 20° adaugă în general încă două luni [de operativitate] înainte și după datele menționate pentru 15°, uneori până la unsprezece luni. De asemenea, pentru careuri, un orb de 15° adaugă încă două până la unsprezece luni [de operativitate] înainte și după datele menționate pentru 10°.

Ultima aliniere din acest ciclu și ultima conjuncție a lui Saturn și Pluto în secolul XX, a început spre finalul anilor 1980 și a durat din 1981 până în 1984. În această perioadă, cursa înarmării nucleare, escaladarea antagonismului Războiului Rece și frica generalizată de o apocalipsă nucleară și-au atins punctul culminant în timpul primei administrații Reagan și anilor de final ai Uniunii Sovietice pre-Gorbaciov, condusă de Brejnev, Andropov și Chernenko. Pe parcursul conjuncției, starea globală a fost marcată de intensificarea înarmării defensive, granițe stabilite autoritar, separare ostilă, demonizare reciprocă (de pildă atunci când Reagan numea Uniunea Sovietică un “imperiu al răului” și “punctul focal al răului în lumea modernă”), intensificarea tensiunilor militare, acțiunile militare represive și terorismul de stat în multe părți ale lumii, inclusiv America Centrală și de Sud, Orientul Mijlociu și Afganistan. Printre evenimentele caracteristice ale acestor ani se numără activitatea trupelor paramilitare din El Salvador și Guatemala, intensificarea apartheid-ului în Africa de Sud, ascensiunea militantă a extremiștilor islamici în Asia Centrală și ascensiunea sprijinită de Occident a agresiunii militare a lui Saddam Hussein în Irak.

Același ciclu se remarcă limpede și se corelează strâns cu crizele din Orientul Mijlociu și războaiele arabo-israeliene, începute în această zonă odată cu perioada de război și terorism a anilor 1946-1948 în care pe teritoriul Palestinei s-a fondat statul modern Israel, în timpul conjuncției Saturn-Pluto de la începutul Războiului Rece. Aceste evenimente din Orientul Mijlociu au fost urmate cu o regularitate aproape ca de ceas de o serie de războaie: în 1956 Criza Suezului (careu), în 1967 Războiul de Șase Zile (opoziție), în 1973 Războiul Yom Kippur (careu) și în 1982 invazia israeliană a Libanului (conjuncție). Ultima aliniere menționată, conjuncția anilor 1981-1984, a coincis de asemenea cu un măcel de proporții în războiul dintre Irak și Iran, Războiul Malvinelor (Falkland War) dintre Marea Britanie și Argentina și fazele profunde ale eforturilor militare sovietice în Afganistan, care au dus la ascensiunea mișcării islamice jihadiste, sprijinită clandestin de americani. Fiecare eveniment din seria de războaie din Orientul Mijlociu menționată mai sus a survenit în coincidență izbitor de strânsă cu seria de cuadraturi a ciclului Saturn-Pluto. Tiparul a continuat la fel până la cea mai recentă opoziție Saturn-Pluto, cu războiul inițiat de Statele Unite în Irak în 2003 și criza israelo-palestiniană din 2000-2004, și ciclul traumatic de atacuri cu bombă și represalii vindicative.

În corelație cu același ciclu iese la iveală un tipar paralel în aceeași perioadă pentru India și Pakistan, începând cu declararea independenței Indiei și divizarea teritoriului țării în 1947-1948 și distrugerile masive care au avut loc la acea vreme, asasinarea lui Gandhi de către un extremist hindus și moartea a milioane de oameni într-un val dezlănțuit de violență sectară. Corelațiile cu cuadraturi au continuat succesiv până la cea mai recentă opoziție Saturn-Pluto, care a coincis cu criza Kashmirului, provocări nucleare și acte repetate de violență în masă și răzbunare între hinduși și musulmani în perioada 2000-2004.

Așadar, primul ciclu Saturn-Pluto din secolul XX s-a corelat îndeaproape cu cele două Războaie Mondiale, iar cel de-al doilea cu Războiul Rece. Chiar dacă încă ne aflăm în cel de-al treilea ciclu [cartea a apărut în 2006 n. tr.], până acum evenimentele survenite în timpul alinierilor de cuadratură ale ciclului s-au corelat în mod special cu fenomenul terorismului internațional și cu războiul împotriva terorii. Conjuncția anilor 1981-1984, discutată mai sus în asocierea ei cu Războiul Rece și conflictele din Orientul Mijlociu, a coincis de asemenea cu primele atacuri teroriste asupra ambasadei americane din Beirut și asupra unităților militare (barracks) americane și franceze din Liban (acestea fiind considerate cele mai importante (consequential) acte teroriste dinainte de atacul asupra World Trade Center, survenit în timpul opoziției următoare). Aceeași conjuncție din 1981-1984 a adus un val neașteptat de acte teroriste grave (în Irlanda de Nord, Franța, Iran, Filipine, America Centrală), asasinate (Answar Sadat în Egipt, Indira Gandhi în India, Benigno Aquino în Filipine) și încercări de asasinare (Papa Ioan Paul al II-lea, Ronald Reagan) în mai multe părți ale lumii. Următoarea aliniere, careul Saturn-Pluto din 1992-1994, a coincis exact cu primele atacuri cu bombă asupra World Trade Center, prima chemare la jihad împotriva Americii a lui Osama bin Laden și venirea la putere a talibanilor în Afganistan.

În fine, cea mai recentă opoziție a coincis cu emergența deplină a terorismului internațional și a războiului împotriva terorii, cu evenimentele din 11 septembrie 2001 și cu nenumăratele măsuri de reprimare și răzbunare, violența sprijinită de guvern și replicile teroriste care nu au întârziat să apară. (3) Alinierea și-a atins exactitatea prima oară în august-septembrie 2001, odată cu distrugerea World Trade Center și atacul Pentagonului, urmate de invazia Statelor Unite în Afganistan; ultima apropiere a celor două planete la mai puțin de 3° de exactitate a survenit în martie 2003, odată cu invazia Irakului și tactica “șoc și groază” folosită aici într-o manieră copleșitor de distrugătoare. Perioada îndelungată de violență și teroare din Irak, începută după invazie, în care personalul militar și paramilitar american a abuzat și torturat prizonierii irakieni iar forțele de rezistență irakiene și islamiste au decapitat și detonat bombe, a început odată cu ultimele stadii ale opoziției Saturn-Pluto din 2003-2004. Această fază a tranzitului a inclus de asemenea atacurile teroriste din Madrid și scandalul abuzurilor și torturii prizonierilor din Abu Ghraib, izbucnit când alinierea se apropia de punctul final de 15°. Într-o paralelă cu desfășurarea ciclică mai largă a structurilor geopolitice și evenimentelor istorice de mare importanță, invazia americană a Irakului a fost văzută la rândul său ca aducând sfârșitul ordinii mondiale postbelice, bazate pe alianța multilaterală european-americană a Occidentului și pe susținerea fundamentală a Națiunilor Unite. În aceiași ani, evenimente paralele străbătute de teroare, răzbunare, oprimare și ascensiune conservatoare s-au desfășurat în Rusia lui Putin, unde conflictul violent și susținut cu insurgenții ceceni a servit ca o justificare a unei neo-stalinizări generale a vieții politice rusești.

Remarcabil, epoca terorismului modern se consideră a fi început în 1946 odată cu bomba detonată în Hotelul King David de extremiștii sioniști, în coincidență cu conjuncția Saturn-Pluto a anilor 1946-1948 și cu începutul Războiului Rece. Și în secolele anterioare au avut loc cu regularitate astfel de cicluri Saturn-Pluto, definitorii din punct de vedere istoric, cum ar fi conjuncția din 1618, de la începutul adevăratului Război de Treizeci de Ani, izbucnit în acel an și răspândit la scurtă vreme în toată Europa. Vreme de treizeci de ani, întregul continent a fost răvășit de lupte aproape continue, de o brutalitate fără precedent, până în 1648, exact la începutul conjuncției din următorul ciclu Saturn-Pluto – la fel cum s-a întâmplat în cazul perioadei de treizeci de ani cuprinzând cele două Războaie Mondiale în secolul XX.

O altă astfel de conjuncție definitorie a fost cea din 1348-1351, care a coincis cu erupția și răspândirea Ciumei Negre, care a devastat Europa și a pus în mișcare o serie de transformări economice și culturale la finalul evului mediu care aveau să schimbe pentru totdeauna viața europenilor. Ciuma Neagră – sau “bubonică” – a erupt în 1333 în China în același timp cu opoziția precedentă Saturn-Pluto și a atins punctul culminant în Europa în perioada conjuncției din 1348-1351. Un tipar similar poate fi remarcat în cazul epidemiei de SIDA, care a erupt la scară largă și a fost identificată prima dată pe timpul conjuncției din 1981-1984, și care a atins proporții pandemice globale, în special în Africa, în timpul opoziției următoare Saturn-Pluto, din 2000-2004.

Oriunde au fost disponibile izvoare istorice relevante, am descoperit că ocurența simultană a mai multor categorii de evenimente diferite dar conectate arhetipal în timpul alinierilor Saturn-Pluto a fost un fenomen constant în istorie. Ca să dăm un exemplu pentru un astfel de val sincronic, prima conjuncție Saturn-Pluto a secolului XIII a avut loc între anii 1210-1213. La fel ca în cazul primei conjuncții a secolului XX, din 1914-1916, și în timpul acestei alinieri războaiele și violența în masă au măturat mare parte a Europei, alimentate de conflictele dintre Biserica Romano-Catolică și Sfântul Imperiu Roman și de eforturile Papei Inocențiu al III-lea de a-i extermina pe eretici și păgâni și de a subjuga dușmanii politici ai Bisericii. În aceiași ani, pașnicii cathari din sudul Franței au fost persecutați și arși pe rug, ca parte din cruciada Albigensiană. În aceeași perioadă, în anul 1212, Cruciada Copiilor a pornit către Țara Sfântă. Rezultatul a fost pierderea a aproape cincizeci de mii de copii, mulți dintre ei răpiți de traficanții de sclavi. În timpul aceleiași conjuncții, în 1211-1212 în Asia, cuceritorul mongol Genghis Han a dat startul imensei sale operațiuni de invadare a Chinei.

Corelarea ciclului Saturn-Pluto cu genocidul, etnocidul și uciderea în masă este izbitoare. Secolul trecut, uciderea în masă a armenilor de către turcii otomani în timpul conjuncției din 1914-1915, moartea a milioane de kulaci la comanda lui Stalin în timpul opoziției din 1930-1933, proiectul Soluției Finale al lui Hitler și uciderea în masă a evreilor inițiată în timpul careului din 1939-1941, masacrarea a aproape un milion de indonezieni de către regimul militarist de extremă dreapta în 1965-1966, uciderea a peste un milion de cambodgieni de către Khmerii Roșii [denumirea comuniștilor și a Partidul Comunist din Cambodgia, n. tr.], începută în timpul careului din 1973-1975, brigăzile morții din El Salvador și Guatemala în timpul conjuncției din 1981-1984, uciderile în masă din Bosnia și Rwanda în timpul careului din 1992-1994 și, cel mai recent, moartea a sute de mii de sudanezi din regiunea Darfur de mâinile propriului guvern, în timpul conjuncției din 2000-2004.

În final, unul dintre multele exemple din Antichitate este conjuncția Saturn-Pluto care a coincis cu cea mai intensă perioadă de invazii barbare (huni, vandali, vizigoți) a Imperiului Roman, între 410-412. Conduși de Alaric, vizigoții au devastat Roma, arzând și jefuind cel mai puternic oraș al lumii antice în august 410, atunci când Saturn și Pluto erau la 2° de alinierea exactă – o paralelă extrem de sugestivă cu distrugerea teroristă a New York-ului, cel mai puternic oraș al lumii moderne, din 11 septembrie 2001, când cele două planete se aflau tot la 2° de exactitate.
 
 

Note:

(2) Conjuncția Saturn-Pluto din 1946-1948 care a coincis cu începutul Războiului Rece și cursa de înarmare nucleară a atins prima oară punctul de penumbră de 20° în august 1945. Atacurile cu bomba atomică asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki din 6, respectiv, 9 august 1945 au avut loc când Saturn și Pluto erau la 21° de alinierea exactă. La acea vreme, Soarele era într-o conjuncție strânsă cu Pluto, la 4° de exactitate. (Cf. Invocarea arhetipului Pluto din Bhagavad Gita, rememorată de J. Robert Oppenheimer odată cu prima explozie atomică: “Acum am devenit Moartea, distrugătoarea de lumi.”)

(3) Intensificarea generalizată a activității teroriste din a doua jumătate a secolului XX s-a distins cel mai notabil în timpul conjuncției Uranus-Pluto a anilor 1960: asasinatele, terorismul și disidența violentă s-au răspândit în întreaga decadă. După cum am discutat în secțiunea respectivă, perioadele anterioare de aliniere Uranus-Pluto, precum Revoluția Franceză, momentul 1848 și trecerea în secolul XX, au coincis la rândul lor cu valuri similare de asasinate, terorism și apariția filosofiilor anarhiste și revoluțiilor violente. Sunt de părere că acest lucru poate fi înțeles ca o distrugătoare (disruptive) trezire sau eliberare (Uranus) a instinctelor violente și agitației sociale (Pluto) asociată impulsurilor sau ideologiilor revoluționare sau de emancipare (Uranus). Cuadraturile ulterioare sau simultane Saturn-Pluto par să coincidă în mod consistent cu crize majore ale terorii și reprimării; cele două laturi ale conflictului exprimă adesea cele două laturi ale gestaltului arhetipal, într-o sinteză complexă.
 
 
Alte articole de Richard Tarnas în limba română:
Introducere în analiza astrologică arhetipală
Doi pețitori: o parabolă
Făurirea Sinelui, Dezvrăjirea Universului

Ciclul Saturn-Pluto: Ascensiunea conservatorismului
Ciclul Saturn-Pluto: Contraste și tensiuni istorice
Ciclul Saturn-Pluto: Divizare, rău și teroare
Ciclul Saturn-Pluto: Determinism istoric, Realpolitik și apocalipsă
Ciclul Saturn-Pluto: Curaj moral, înfruntarea Umbrei și tensiunea contrariilor
Moby Dick și adâncimile naturii
Ciclul Saturn-Pluto: Opere de artă paradigmatice
Ciclul Saturn-Pluto: Făurind structuri profunde

Însemnări asupra atacului de la World Trade Center

Rolul astrologiei într-o civilizație aflată în criză
Suflet și Cosmos
Cosmologia Arhetipală: scurtă descriere

Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (I)
Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (II)
Note asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe în Astrologie (III)

Idealul și Realul (I)
Idealul și Realul (II)

Sfaturi pentru astrologi
Sincron și Diacron: Rick Tarnas despre Cosmos și Suflet
 
 

Alte articole despre Saturn-Pluto:
5 Sfaturi pentru a supraviețui conjuncției Saturn-Pluto din Capricorn (2019-2020)

Opoziția Saturn-Pluto din 2001-2002: Transformând teroarea în triumf
Israel si Palestina: O explorare arhetipală a complexului Marte-Saturn-Pluto

2020, Saturn-Pluto și situațiile nucleare la limită
Un shaman al erei informației: Edward Snowden
Donald Trump și conjuncția Saturn-Pluto