Recenzia cărţii „Descoperirea iubirii: o experienţă psihedelică cu LSD-25”

Posted by
Timp de lectură: 10 minute

 
 

a lui Malden Grange Bishop (Dodd, Mead & Company: New York, 1963)

 
 
traducere după Book Review – The Discovery of Love: A Psychedelic Experience with LSD-25
 
 

de Lawrence Hagerty

 
 
Cartea lui Malden Grange Bishop, “Descoperirea iubirii: o experienţă psihedelică cu LSD-25” este una dintre cel mai detaliate şi mai fascinante relatări pe care le-am citit vreodată despre primul contact pe care l-a avut cineva cu LSD. Nu numai că această carte oferă perspectiva participantului asupra a ceea ce s-a numit “experimentele de la Menlo Park”, ci ne dezvăluie de asemenea forţa incredibilă a unei călătorii psihedelice bine planificate şi executate. Începând din 1961 şi desfăşurându-se în următorii trei ani şi jumătate, Fundaţia Internaţională pentru Studiu Avansat din Menlo Park, California a condus cercetările cu LSD şi mescalină, având ca subiecţi cam 350 de participanţi. Ca o înregistrare istorică, cartea lui Bishop furnizează un raport direct de la sursă a acestor experimente, din punctul de vedere al participantului.

Ceea ce face ca aceasta carte să fie remarcabilă este contextul istoric în care a fost scrisă. Prin aceasta înţeleg atât concepția despre lume a autorului, cât şi cadrul socio-politic al vremurilor. După cum veţi vedea, autorul a fost reprezentativ pentru vârsta, sexul şi poziţia sa în societate. Nu au fost decât nişte mici diferenţe în trecutul său care să-l separe de bărbaţii şi femeile de care îmi amintesc ca fiind prieteni cu părinţii mei. Concepția lor despre lume a fost în mare parte formată de către Marea Depresie și “Anii războiului” iar patriotismul superficial era încă la mare cinste pentru un număr semnificativ de oameni.

Acestea nu au fost chiar cele mai bune timpuri. De exemplu, la un moment dat, Bishop aminteşte de îngrijorarea sa cu privire la posibilitatea unui război nuclear. La momentul respectiv acest gând era aproape în mintea fiecăruia. Era în 1961 şi 1962, după cum vă amintiţi, când trăiam într-o astfel de tensiune generată de evenimente cum ar fi invazia din Bay of Pigs, construirea Zidului Berlinului şi criza rachetelor cubaneze. Chiar şi şcolarii au fost îndoctrinaţi în această cultură a fricii cu frecvente instructaje cum ar fi “ghemuieşte-te şi acoperă-te” în care erau învăţaţi să se înghesuie de groază sub bănci în aşteptarea Armaghedonului. Aceasta a fost punctul de vedere şi cadrul din care a fost scrisă cartea lui Bishop.

Odată cu apariţia website-urilor care le permit oamenilor să-şi posteze relatări ale experienţelor psihedelice personale, este puţin probabil să mai vedem cărţi ca aceasta. Într-un fel, aş putea spune că “Descoperirea iubirii” este pur și simplu un raport de călătorie de 175 de pagini bine scris. Totuşi consider că acest volumaş este chiar mai important decât atât. Publicată la începutul anului 1963, cartea lui Bishop precede o serie de evenimente de transformare culturală în Statele Unite, cum ar fi primele revolte de masă, protestele împotriva războiului din Vietnam, Vara Dragostei şi criminalizarea folosirii LSD-ului. Când a fost publicată această carte, John Kennedy înca trăia. Era o vreme foarte diferită atunci.

Ca să nu exagerăm, în zilele acelea noi toţi eram “ţinuţi mai din scurt”. Era un lucru rar totuşi să vezi atunci bărbaţii îmbrăţişându-se în public în loc de salut, iar cuvântul “iubire” era de domeniul femeilor, arareori folosit de afaceriştii pedanţi şi plictisitori care păreau să conducă lucrurile. Asta nu înseamnă că atunci era mai puţină iubire în lume. Vreau doar să subliniez faptul că noţiunea de iubire nu era larg discutată în public de către afaceriştii de vârstă mijlocie.

Dacă l-aş fi cunoscut pe Malden Bishop la vremea când şi-a scris cartea, cred că era ultimul om de pe planetă pe care mi l-aş fi imaginat să scrie o carte întreagă despre iubire. În prefaţa acestei cărţi Humphry Osmond îl numeşte pe Bishop “un om simplu”. Fără vreo lipsă de respect, propriile cuvinte ale lui Bishop vin să confirme această impresie. În timp ce citeam cele aproape 50 de pagini de informaţii autobiografice pe care Bishop le-a adus la cunoştinţa Fundaţiei în aplicaţia sa pentru a se înscrie la experimente, am devenit destul de nerăbdător să ajung la descrierea zilei în care a ingerat în sfârşit LSD-25 pentru prima dată. Privind retrospectiv, îmi dau acum seama că informaţiile despre trecutul său sunt esenţiale pentru înţelegerea impactului profund pe care experienţa l-a avut asupra psihicului lui Bishop. Nu vreau să insinuez că această istorisire este plictisitoare, chiar dimpotrivă. Bishop, la fel ca mulţi dintre noi, are de spus o poveste a vieţii foarte interesantă. In ultimă instanță, este totuşi o poveste obişnuită de viaţă, o poveste care poate fi a oricărui bărbat sau a oricărei femei. Tocmai asta dă forţă cărţii. A urmări procesul de transformare a unui om de afaceri conservator, în vârstă de 54 de ani, într-o persoană care preţuieşte iubirea mai mult decât orice altceva în viaţă este o mărturie profundă despre puterea acestei medicine sacre pe care o numim LSD.

Pentru oricine a experimentat puterea de vindecare a LSD, relatarea lui Bishop nu are surprize. Revelator pentru mine, totuși, a fost gradul de claritate pe care l-a dobândit într-o singură şedinţă. Mai presus de toate, această carte este o importantă reamintire a potenţialului vindecător care este accesibil într-o singură şedinţă LSD, bine planificată şi condusă profesionist.

În comparaţie cu felul în care mulţi oameni au experimentat LSD pentru prima dată în timpul celei de a doua jumătăţi a anilor 60, protocolul de folosire a LSD-ului la Menlo Park era foarte solicitant. Pregătirea începea cu cel puţin patru săptămâni înainte de experienţa efectivă. (Participanţii care au avut o a doua şedinţă trebuiau să aştepte cel puţin şase luni între cele două experienţe.) Înainte să i se administreze LSD unui participant acesta trebuia mai întâi să răspundă unui chestionar detaliat şi apoi să participe într-o serie de interviuri particulare cu personalul Institutului. Pe lângă aceasta, participanţii erau introduși în lumea stărilor modificate de conştiinţă cu ajutorul folosirii carbogenului.

Descrierea pregătirii sale cu carbogen făcută de Bishop este una dintre comorile ascunse ale acestei cărţi. Carbogenul este un amestec de 70% oxigen şi 30% dioxid de carbon. Este administrat într-o ambianţă clinică prin plasarea unei măşti pe faţă. După spusele lui Bishop,

…pe măsură ce respiri gazul acesta, pentru câteva secunde pierzi contactul cu lumea din jur”. În timpul ăsta ai o străfulgerare de subconştient într-un fel de (sic) stare ca aceea de visare. Scopul acestor şedinţe este să te înveţe să îţi priveşti sinele tău ascuns, adevăratul tău eu”.

În esenţă, carbogenul a fost folosit pentru a-i familiariza pe subiecţi cu ceea ce se numeşte stare psihedelică. De asemenea îi pregăteşte pe participanţi pentru şocul descoperirii materialului inconştient, care este aproape întotdeauna o surpriză totală (de unde noţiunea de “inconştient”). Un scop ulterior al acestui antrenament constă în a pune bazele unei relaţii de încredere între subiecţi şi membrii personalului care îi vor asista în experienţa lor LSD. În cele mai multe cazuri erau necesare şase până la opt inhalări de carbogen înaine de prima utilizare a LSD. Acestea erau împărţite de-a lungul a trei sau patru interviuri pregătitoare săptămânale.

Spre deosebire de unele relatări de groază pe care le-am citit despre experimentele cu LSD făcute de CIA, perioada de timp şi energia investite în pregătirea participanţilor de la Menlo Park pentru prima lor experienţă psihedelică este impresionantă. Deşi unii ar putea considera că nu este nevoie de atâta pregătire preliminară, eu cred că aceasta a contribuit direct la profunzimea experienţei sale. Cel puţin în cazul lui Bishop acest lucru pare adevărat. Mi s-a părut interesant faptul că el a început să experimenteze schimbări pozitive în viaţa de zi cu zi încă din săptămânile dinaintea zilei în care a avut loc călătoria sa interioară.

Detaliile tehnice ale experienţei lui Bishop ne furnizează o privire fascinantă asupra modului cum erau conduse experimentele clinice cu LSD la Menlo Park. În compania unui personal special pregătit din punct de vedere profesional, cu care avea deja o relație de încredere, Malden Bishop a ingerat 200 de micrograme de LSD-25 şi a petrecut următoarele 10-12 ore în cea mai fascinantă călătorie a vieţii sale. Deşi aceste experimente au fost conduse într-o ambianţă clinică, a existat o grijă deosebită de a fi puse la dispoziţie atât mobilier comfortabil, de bun gust, cât şi frumoase lucrări de artă. Muzica bună a fost de asemenea un ingredient esenţial al experienţei. Per ansamblu, descrierile lui Bishop asupra cadrului în care a avut loc experimentul sunt net diferite de scenele arătate în recentele documentare de televiziune despre alte experimente clinice cu LSD. Îmi amintesc de o piesă recentă de la MTV care conţinea scene cu subiecţii de test în stare de suferință evidentă într-o ambianță clinică pronunțată. Adecvat conduse, experimentele clinice cu substanţe psihedelice pot produce momente la fel cu cel pe care Bishop îl descrie desfășurându-se în primele ore ale experienţei sale:

[După descrierea viziunii pastorale pe care a avut-o.]
Am fost un bărbat tânăr care rătăcea înăuntrul și înafara multor case vechi. Casele vechi m-au interesat întotdeauna. Deseori le-am asemănat cu femeile bătrâne. La fel ca femeile bătrâne, ele fuseseră odata pline de vigoare tinerească, de afecţiune, de viaţă, de însufleţire. Dar după o vreme şi-au împlinit scopul şi par să se dezintegreze încet, topindu-se încet în pământul din care au venit. Pentru mine ele sunt un fel de simbol al efemerităţii formei, şi al eternităţii substanţei…

Am trecut prin toate experienţele tinereţii mele şi chiar mai mult.

Lucrul important legat de această fază a experienţei a fost, cred eu, că am învăţat că toate lucrurile sunt una şi toate lucrurile sunt o parte, o parte esenţială din fiinţa mea. Floarea şi bucata de excrement sunt una şi la fel de importante. Furtuna şi razele soarelui, piatra şi nisipul, orice şi toate lucrurile sunt una cu mine, iar eu sunt una cu ele. Auzisem formulate aceste idei înainte, dar acum am știut-o.

Afirmaţia sa, “acum am știut-o” este miezul experienţei psihedelice. Contactul direct cu divinul, fără filtrele de zi cu zi ale vieții umane, este învăţătura centrală a cărţii lui Bishop. Consider că este important să nu uităm că înainte de acest moment Bishop a petrecut o viaţă întreagă încercând a-şi adapta viaţa sa interioară profundă valurilor timpului. El a fost un om serios, un om de afaceri practic. În vremurile acelea nu era uşor să împaci simţul lăuntric al frumuseţii și iubirii cu lumea în care se desfășurau treburile zilnice. Intâlnirea cu LSD-ul nu i-a adus lui Bishop nimic nou în ființă mai mult decât să îi permită să vină în contact intim cu unitatea sa divină.

Uitându-mă pe notiţele pe care le-am făcut pe marginea cărţii lui Bishop, observ că majoritatea dintre ele sunt descrierile multiplelor faţete ale iubirii. În vreme ce gânduri ca acestea sunt mai uşor de întâlnit în ziua de azi, nu mă pot împiedica să îmi amintesc contextul istoric al acestei cărţi. În esenţă, Bishop zugrăveşte o imagine a potenţialului de transformare care există chiar şi în cele mai dificile perioade. Agitaţia anilor 60 era pe cale să înceapă şi totuşi acest stâlp al establishmentului a fost clătinat de o singură zi sub influenţa iubitoare a LSD-ului, încât el s-a simţit obligat să scrie o carte despre iubire. Cartea lui Bishop stă mărturie pentru valoarea inestimabilă pe care cercetările viitoare cu această substanţă o poate oferi speciei noastre în această perioadă de grav pericol global.

Asta nu înseamnă că LSD este “pilula magică”, capabilă să transforme o cultură de unul singur. Chiar dacă Bishop a realizat o descoperire semnificativă în experienţa sa, scrierea sa dezvăluie de asemenea profunzimea vechilor sale tipare de gândire. De exemplu, opinia sa asupra rolului femeii în societate este reprezentativă pentru vremea respectivă şi categoric şovinistă. La un moment dat el spune:

“Pe chipul Îngerului Păzitor am văzut şi am simţit marele rol al femeii şi de ce numai ea ar fi putut fi creată ca pereche pentru bărbat. Ea este întotdeauna un lăcaş de seninătate la care el se poate întoarce din furtunile mării vieţii pentru clipe de odihnă şi încurajare. Lacrimi îmi şiroiau din ochi când am văzut cât de multe femei ratează acest rol extraordinar, cum îşi rătăcesc calea, îşi pierd feminitatea, atunci când încearcă să joace rolul bărbatului, când încearcă să fie “egale,” când încearcă să fie şi să se comporte ca bărbaţii. Ce groaznic! O femeie nu poate fi niciodată bărbat şi nu are nici un motiv să încerce măcar. Ea are un rol uriaş, sfânt şi sacru în a fi femeie. Aici este fericirea ei şi de aici izvorăşte fericirea pe care i-o oferă lui.”

Nu trebuie să fii feminist înrăit pentru ca acest paragraf să îți producă oarecare iritare. Ar trebui să subliniez că aceasta este singura afirmaţie şovinistă pe care am remarcat-o în toată cartea. Deşi ar părea că nu e corect să scot în evidenţă o divagaţie minoră într-o carte atât de fumoasă, fac asta pentru a accentua faptul că o doză de LSD nu va schimba ca prin farmec ani de gândire stătută. La fel cum trebuie investită energie în pregătirea pentru experienţa psihedelică, chiar şi mai multă muncă este necesară după aceea, ca cineva să integreze acea experienţă în viaţa sa ulterioară. Faptul că Malden Bishop si-a acordat timpul necesar să scrie o carte despre iubire mi se pare un bun indiciu că a început acest gen de proces.

Cartea lui Bishop va oferi puține surprize cu privire la revelaţiile experimentate pentru persoanele cu o bogată experienţă psihedelică. Aceasta poate fi la fel de adevărat şi pentru cei cu puţină experienţă psihedelică sau chiar fără, dar care au citit relatările altor călătorii lăuntrice profunde. De fapt, mi s-ar fi părut neobişnuit dacă Bishop n-ar fi făcut astfel de afirmaţii cum ar fi:

Am învăţat atunci că eu nu sunt paznicul fratelui meu, ci că sunt fratele fratelui meu.
Iubirea este o experienţă de a oferi, nu de a primi.
Suferim atât de mult încât uitam să iubim!
Obiectul venerării nu este îndeplinirea ritualurilor, ci apropierea de unitatea cu Dumnezeu.
Unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le înveţi sub influenţa LSD este că toate lucrurile sunt una.

Ce face această carte deosebită, aşa cum spuneam mai devreme, este mentalitatea autorului ei şi cadrul istoric în care a fost scrisă. Privită în acest context, cartea lui Bishop furnizează un model important pentru cercetătorii care sunt interesaţi de felurile în care pregătirea și ambianța pot amplifica valoarea experienţei psihedelice. Intenția serioasă cu care au fost folosite aceste substanţe în experimentele de la Menlo Park este o lecţie importantă.

Cei care ar putea găsi folositoare această carte sunt tinerii care cred că nu există nici o şansă ca părinţii lor să înţeleagă vreodată că Războiul împotriva drogurilor este o ruşine naţională. Relatarea lui Bishop asupra unei singure experienţe LSD stă mărturie că chiar şi cei care sunt profund înrădăcinaţi în sistemul actual au capacitatea de a-şi schimba concepția îngustă asupra lumii. Dacă un bărbat ca Malden Bishop poate ieși dintr-o singură călătorie psihedelică vorbind ca un copil-floare, mai este speranţă pentru specia noastră.

Poate cea mai importantă categorie de cititori pentru această carte să fie marele grup de oameni curioşi în privinţa psihedelicelor, însă sunt prea timizi să-şi extindă propria conştiinţă, chiar cu tehnici inofensive cum ar fi meditaţia profundă, respiraţia, dansul transă sau unele dintre aceste noi “brain machines” de realitate virtuală. Oricine este interesat de stările alterate de conştiinţă, dar care nu are curajul să le experimenteze direct va considera că “Descoperirea iubirii” merită să fie citită.

Malden Bishop avea 54 de ani când a ingerat LSD-25 pentru prima (şi posibil singura) dată în viaţa sa. Dacă această constituie vreo dovadă, nu e nici o greşeală să spunem că în ziua aceea el a învăţat mai mult despre fiinţa sa interioară decât a învăţat în toate celelalte zile ale vieţii sale de pâna atunci. A fost nevoie de mult curaj ca să se ofere voluntar pentru acest experiment şi cred că pe bună dreptate putem să îl lăudăm, cu propriile sale cuvinte, pentru că a făcut asta:

Nu ai nevoie de curaj ca să lupţi pentru ceva ce vrea majoritatea. Nu este un act de curaj să lupţi pentru democraţie în Statele Unite; pentru Hristos într-o biserică creştină; pentru un rege într-un regat; pentru segregaţie în Sud. Adevăraţii eroi ai oricărei epoci sunt aceia care au curajul să se ridice pentru adevăr, indiferent împotriva cui şi a ce luptă şi indiferent de consecinţele care ar putea să apară din asta.

Aceste cuvinte au fost scrise în 1963. Imaginaţi-vă cum ar fi lumea astăzi dacă fiecărui adult de pretutindeni, de atunci şi până acum, i s-ar fi oferit privilegiul de a trăi o zi ca aceea care i-a schimbat viaţa lui Malden Bishop într-un mod atât de afectuos şi de pozitiv. Ar fi o lume diferită, într-adevăr. Singurul motiv pentru care nu avem o lume ca asta astăzi este din cauză că o minoritate de bărbaţi şi femei înguşti la minte şi-au impus propriul lor cod moral asupra majorităţii. După cum spunea Bishop:

Nu vreau să încalc principiile morale, regulile sociale sau reglementările legale doar pentru a le încălca. Sunt în favoarea acestora atâta vreme cât servesc unui scop bun. Dar este o chestiune de bun simţ că atunci când codurile, convențiile și legile noastre devin stăpânii noștri, ele nu mai sunt bune. Ele trebuie să fie servitorii noştri, uneltele noastre. Ele trebuie să ne ajute să ne apropiem de Dumnezeu, nu să ne îngrădească. Ele trebuie să ne ajute să creştem, să ne maturizăm, nu să ne înțepenească și să ne sufoce. Iubirea nu poate supravieţui decât în libertate.

Cât de adevărat. Iubirea nu poate supravieţui decât în libertate. Fără libertatea pe care Malden Bishop a descoperit-o în minunata sa călătorie interioară, el ar fi putut să treacă prin viaţă fără să fie vreodată în stare să exprime profunda dragoste care a descoperit că este miezul fiinţei sale. Cât de norocoşi suntem să avem o înregistrare atât de bine scrisă a epifaniei lui Malden Bishop.
 
 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.