Semne prevestitoare in Cinematografie: Perspective dintr-o Formă de Artă cu totul Nouă

Posted by
Reading Time: 27 minutes

 
 

Era Varsatorului (IV)

 

Ray Grasse

Acest fragment este capitolul 4 din Signs of the Times (2002). Reprodus cu permisiunea autorului.

În ziua de 28 decembrie 1895, în subsolul Grand Cafe din Paris, Auguste și Louis Lumiere au difuzat în premieră o serie de filme scurte unui public format din câteva zeci de spectatori curioși. Era un moment istoric, căci era pentru prima dată când s-au proiectat filme în fața unui public care plătise. Spectacolul a durat numai 20 de minute, dar efectul a fost electrizant. Curând oamenii au început să se alinieze în fața cafenelei pentru a vedea uimitoarele filme alb-negru ale fraților Lumiere scene uzuale, iar în vreme de 12 luni, dispozitivul cinematographe al fraților Lumiere era prezentat în mai multe țări, până și în Australia.

În mod ciudat, frații Lumiere au prezis un viitor scurt pentru dispozitivul lor, dar nu toată lumea le-a împărtășit acest sentiment. Când în anul 1896 frații Lumiere se aflau în turneu în Moscova, celebrul romancier rus Maxim Gorki scria despre impactul straniu, chiar tulburător, pe care acest dispozitiv îl avea asupra imaginației, și sugera consecințele de anvergură pe care acest mediu le va avea cândva asupra artelor comunicației.

Desigur, Gorki avea dreptate, iar frații Lumiere greșeau. Din punct de vedere istoric, într-o clipă această invenție avea să fie transformată dintr-o ciudățenie văzută de câțiva curioși, într-o forță culturală majoră cu un puternic impact asupra lumii. Până în anii 50, în fiecare țară importantă aveau să fie construite studiouri de film, acestea fiind folosite pentru orice, de la educația publică la antrenamente militare. În 1995, la un secol după întâia proiecție din Paris, aproximativ un miliard de oameni priveau ceremonia televizată de decernare a premiilor Academy Awards din Los Angeles, un eveniment ținut în cinstea artei, tehnologiei și industriei filmului. Într-un anumit sens, romancierul Gore Vidal a pus punctul pe “i” atunci când a spus că Hollywood-ul a devenit capitala culturală a lumii noastre.

Au existat numeroase invenții remarcabile în istoria recentă, însă ce anume explică incredibila vrajă emoțională sub care acest mediu a ținut atât de mulți oameni de pe tot globul, și care l-a propulsat în avanposturile culturii populare? Este clar că ceva adânc s-a aflat la lucru aici, ceva care a făcut legătura dintre mitul Hollywood-ului și nivelele psihice fundamentale ale umanității, însă ce anume? Ce relevanță are această tehnologie pentru Era Vărsătorului? Pentru a răspunde la aceste întrebări, va trebui să facem un pas în spate și să înțelegem contextul istoric al apariţiei cinematografiei și televiziunii.
 
 

Mediul este Mesajul

Încă din vremuri străvechi, oamenii au exprimat o foame constantă pentru fantastic – lumea imaginației și a ficțiunii care reprezintă materia viselor noastre. Pentru a-l parafraza pe poetul Robinson Jeffers, noi oamenii tânjim după viziuni care să ne distragă din perimetrul limitelor noastre și să ne transporte dincolo de constrângerile uzuale spațio-temporale. Ar putea fi o simplă tendință escapistă, sau ar putea fi o reflecție a năzuinței către transcendență și sensul vieții. Orice explicație am alege, este clar că aici se oglindește o foame a sufletului, care ignorată cere un preț greu de plătit. Întocmai ca oxigenul pentru scufundătorul de adâncime, nevoia noastră de fantastic și ecstatic pare legată direct de conservarea bunăstării noastre psihice, ca indivizi și ca societate.

În acest scop, oamenii au apelat la nenumărate metode de-a lungul secolelor, de la ingerarea de substanțe halucinogene, până la realizarea unor ritualuri și rituri religioase elaborate. Această nevoie a fost cea care ne-a inspirat cele mai timpurii întruniri în peșteri, unde participanții își efectuau ceremoniile inițiatice; această nevoie a fost cea care a oferit impulsul esențial pentru tragediile sacre grecești, dedicate zeului Dyonisos; și tot această nevoie a fost forța directoare din spatele poveștilor și miturilor tradiționale ale fiecărei culturi a lumii, o forță care-i transporta pe ascultători în tărâmuri care “au fost odată ca niciodată”.

Odată cu începutul declinului influenței religiei organizate în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, oamenii s-au regăsit în căutarea unor alte vehicule mai noi prin care să-și satisfacă această nevoie, rol ocupat înainte de religie. În mare parte din Europa, această căutare a dat naștere unei sete puternice de imagistică impresionantă și numinoasă, care le fusese negată forțat oamenilor prin reforma iconoclastă protestantă. De pildă, întocmai când societatea europeană devenea mai științifică și mai rațională, se năștea cea mai extravagantă și fantezistă formă de artă, opera. Această nouă și stranie creație oferea o fuziune amețitoare de imagine, muzică, acțiune și cuvinte, care prefigura muzicalurile moderne și chiar și videoclipurile rock din zilele noastre. Cu bogăția sa multi-senzorială, ascensiunea popularității operei în secolul al XVIII-lea a contrabalansat raționalismul arid al Iluminismului, cu accentul său exclusiv asupra cuvântului.

În ciuda popularității operei și a altor forme de artă, foamea chinuitoare persista. De pildă, chiar dacă opera avea să fie transformată într-o artă magnifică de către genii precum Mozart sau Wagner, totuși nu era pe gustul tuturor, și nici accesibilă la scară largă. Cam același lucru putea fi spus despre teatru, care de multe ori avea dezavantajul de a-i lipsi acompaniamentul muzical. Dezvoltarea romanului în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea angaja viețile interioare ale cititorilor, însă totuşi lipsea dinamismul sunetului şi imaginii. În tot acest timp, ştiinţa continua să înlăture restul de mistere despre lume rămase, iar religia continua să piardă teren ca o metodă acceptabilă de eliberare ecstatică. Pe la finele secolului al XIX-lea, starea [lumii] putea fi descrisă ca fiind o tăcută disperare.

Întocmai în acest vacuum și-a făcut loc cinematografia. Filmul şi-a extras seva din fiecare formă de artă care i-a precedat: literatura, teatrul, poezia, muzica și pictura. Nașterea sa a coincis îndeaproape cu puternicele configurații planetare ale începutului decadei 1890, tipare celeste care au avut efectul de a străpunge prin membrana psihicului nostru colectiv, permițând unei forme de artă cu totul nouă să-și facă apariția în lume. Cinematografia s-a dovedit a fi precum un robinet al inconștientului colectiv, prin care au curs cascade de imagini care au exprimat cele mai înalte, dar și cele mai josnice aspecte ale imaginației. Într-o clipă, cinematografele au evoluat de la niște teatre de mici dimensiuni la marile palate ale epocii filmului mut, cu o opulență și o mistică amintind de vechile catedrale. Asemănătoare bisericii, acestea erau un loc nou unde oamenii se puteau aduna în număr mare, încăperi cavernoase dotate cu orgi cu tuburi pentru a participa cu solemnitate la comuniunea rituală cu misterele revelate în altarul aflat mai sus (scena).

Cinematografia nu a fost numai prima nouă artă care să figureze în istoria înregistrată, ea a fost menită să devină o formă chintesențială de artă a Erei Vărsătorului. De ce? În primul rând, pentru că a fost prima artă din istorie care să depindă în întregime de electricitate; putem dansa, picta, cânta sau scrie cărți fără energie electrică, însă nu putem crea filme. Trăsăturile sale tipice pentru Vărsător se întrevăd și în natura profund democratică a cinematografiei, care oferă divertisment accesibil tuturor claselor societății. De pildă, în New York-ul anilor 1900, imigranții proaspăt sosiți nu-și puteau permite să meargă la teatru sau într-o sală de concert, însă puteau urmări noile filme pentru câțiva bănuți.

Cinematografia și-a revelat trăsăturile sale tipice Vărsătorului de asemenea și prin faptul că a devenit curând prima formă de artă “corporatizată” din istorie, creată pe linii de asamblare deloc diferite felului în care mașinile ies dintr-o fabrică pentru profit. Ca orice alt produs fabricat în serie, fiecare peliculă de film era identică în fiecare privință cu oricare altă copie, până la ultimul cadru. Spre deosebire de ritualurile religioase tradiționale, în care fiecare “reprezentație” poate să difere subtil de celelalte (în funcție de timpul sau locul punerii în act), putem fi asigurați pe deplin că un film văzut în Spokane va fi identic cu același film vizionat în Schenectady. Întreaga semnificație a acestui fapt e următoarea: izvorul nesecat al psihicului care hrănise societatea de milenii și-a găsit brusc un nou mediu prin care să-și exprime nevoile presante, un mediu transformat de contextul unei societăți tehnologice.
 
 

Viziunile Duale ale Cinematografiei

Sau asta e cel puțin o descriere [simplă] a evenimentelor, întrucât de la bun început a fost clar că viziunea imagistică exprimată de cinema avea de fapt două fețe distincte. Da, putem spune că a existat o latură fantastică a filmului, cu rădăcini în tradițiile istorice ale religiei și tragediei. Aici era vorba de o cinematografie cu o latură tipică mai degrabă pentru Pești, axată în mare parte pe realități imaginare și tendințe supralumești, care urmărea fără rușine să transporte spectatorii dincolo de [domeniul lui] aici-și-acum. Din toate punctele de vedere, primul mare pionier al acestui flux mai subiectiv este regizorul francez George Melies cu al său A Trip to the Moon.

Pe de altă parte, însă, a existat și o latură distinctă a cinematografiei, de o formaţie tipică pentru Vărsător, ceea ce am putea numi latura “documentară”. Spre deosebire de aspectul cinematografic mai subiectiv, bazat pe fantezie, această latură a filmografiei oferea ceva relativ nou prin încercarea sa de a captura lumea mai obiectiv și mai realist, fără ajutor din partea recuzitei și decorurilor complicate. Marii pionieri timpurii ai acestei abordări au fost frații Lumiere, ale căror pelicule, înfățișând muncitori plecând din fabrică și trenuri sosind în gară, urmăreau să pună într-o manieră lucidă o oglindă în fața realității, transportându-ne înapoi în [domeniul lui] aici-și-acum. Această latură are rădăcini în invenții precum telegraful, ziarul, chiar însăși tradiția științifică, cu interesul lor secular pentru informația brută.

În secolul desfășurat de la nașterea cinematografiei, aceste două fluxuri stilistice aveau să se încrucișeze, întrucât regizorii aveau să găsească modalități de a-și trage seva din ambele direcții stilistice deodată. Exemplele pentru acest tip de regizor îi include pe John Cassavetes (Shadows), Richard Lester (Hard Day’s Night), Oliver Stone (JFK, Natural Born Killers), Orson Welles (Citizen Kane), și întreaga mișcare franceză a “Noului Val”.

Ce-ar putea să însemne toate acestea la nivel simbolic pentru Era Vărsătorului? Una dintre interpretările posibile este că această viziune reflectă o dualitate fundamentală în însăși imaginația de tip Vărsător. Poate că sufletele noastre încep să fie în mod similar angrenate într-un dans între aceste două tendințe opuse. Nevoia de o imaginație mai tradițională de tip Pești va exista întotdeauna, imaginație care tânjește după fantastic și caută să se transmute dincolo de ea însăși. Cu toate acestea vedem o puternică ardoare pentru latura mai realistă, ceea ce reflectă spiritul secular al conștiinței emergente de tip Vărsător, ardoare care nu reiese numai din filmele documentare, ci și din fenomenul canalelor de știri. După cum vom vedea în decursul următoarelor câteva capitole [din Signs of the Times], acest flux [stilistic] se va dovedi cu precădere important pentru înțelegerea altor aspecte ale experienței tipice Vărsătorului.
 
 

Semne Cinematice ale Vremurilor

Să ne orientăm acum asupra imaginilor și temelor oferite de filmele înseși. La fel ca orice altă formă de artă, cinematografia este o oglindă a Zeitgeist-ului preschimbător. La cel mai prozaic nivel, aceasta pare să semnifice cu nimic mai mult decât o operă de artă reflectând viața, în același fel în care schimbarea rochiilor reflectă gusturile oscilante ale unui public capricios. Totuși, în alte circumstanțe, se pare că există un element [mai] sincronistic la lucru, de pildă atunci când momentul lansării unui film coincide într-un fel straniu cu evenimentele istorice care au loc în acelați timp. De exemplu, premiera filmului The China Syndrome a coincis cu o marjă de câteva zile cu accidentul nuclear de la centrala din Three Mile Island, Pennsylvania, din anul 1979. Elementul sincronistic poate îmbrăca forma mai multor filme lansate în jurul aceleiași date, independent unul față de celălalt, dar totuși având scenarii similare: The Matrix și The Thirteenth Floor, ambele lansate în 1999, sunt exemple pentru această situație. În astfel de cazuri, astrologia reprezintă o unealtă folositoare pentru a oferi perspective asupra dinamicilor arhetipale aflate la lucru, dinamici care se reflectă în fiecare aspect al culturii noastre.

Deosebit de fascinante sunt momentele când o operă de artă pare să indice calea către viitor. După cum am menționat mai sus, artiștii pot intui tendințele cu mult înainte ca acestea să devină realitate. Ne putem gândi [aici] la Jules Verne, scriind în secolul al XIX-lea despre oameni care vor zbura cândva pe lună și care își vor construi rampa de lansare în Florida: exact aici avea să se contruiască această rampă, un secol mai târziu. Sau la predicţia lui Verne în privinţa vitezei de ieşire din atmosferă pe care călătorii spaţiali aveau să fie nevoiţi să o depăşească pentru a reuşi să se elibereze de gravitatea Terrei; şi aceasta s-a dovedit a fi aproape de cifra reală. Dar ce spuneţi despre satiristul Jonathan Swift, care în 1726 specula în legătură cu cele două luni ale lui Marte, înainte ca acestea să fie descoperite, descriindu-le detaliat particularităţile orbitelor, descrieri care după 151 de ani s-au dovedit în mare parte adevărate?

Cazuri precum acestea par să sugereze că artiștii sunt capabili să capteze ocazional intuiții în ceea ce privește tendințele viitorului. Dar cum putem discerne între opere fantastice și opere profetice? Lăsând la o parte genialitatea palpabilă care străbate anumite opere, astrologii au un avantaj în această privință, de vreme ce ei pot studia hărțile natale ale artiștilor sau ale operelor lor. Acest studiu poate uneori demonstra în ce profund acord se află acești indivizi și creațiile lor cu fluxurile Vărsătorului.

Cu aceste idei în minte, voi descrie de-a lungul acestei cărți o serie de filme care poartă prevestiri pentru vremurile viitoare. Ca exemplificare a acestei abordări, să luăm sumar în considerare următoarele patru filme, care tratează direct trecerea de la Pești la Vărsător.
 
 

The Abyss (1989): Trecerea de la Apă la Aer

După cum vom vedea pe parcursul acestei cărți [Signs of the Times], există multe modalități de abordare a simbolismului conținut de orice film. În cazul peliculei lui James Cameron, The Abyss, abordarea pe care o găsesc eficientă este de a cerceta evenimentele astronomice importante care au avut loc la vremea premierei filmului, mai precis misiunea Voyager II, care ne-a adus în preajma lui Neptun. Lansată în anul 1977, nava Voyager II a fost proiectată să facă fotografii de aproape celor mai multe dintre planetele exterioare din sistemul nostru solar. Programată să zboare dincolo de Uranus în 1986, această navă avea să se apropie cel mai mult de Neptun la data de 24 August 1989, oferindu-ne primul cadru detaliat al acestei planete îndepărtate.

Când se apropia vremea ca racheta să survoleze zona cu pricina, am început să veghez asupra unor evenimente care ar fi putut să reflecteze sincronistic în orice fel proprietățile arhetipale ale acestei planete. Dar din cauza asocierii simbolice a lui Neptun cu zodia Peștilor, mă întrebam dacă nu cumva voi observa evoluții care să rezume cumva temele Erei în retragere, a Peștilor.

După cum s-a dovedit, majoritatea evenimentelor anului 1989 au fost colorate de o stare ostentativ neptuniană pe mai multe fronturi. În cele mai negative privințe, această vreme a fost martoră a unui sentiment ascendent de groază în teritoriile Vestice, rezultat al crizei drogurilor care lua amploare atât în America de Nord, cât și în America de Sud. Aparent, în fiecare zi dinaintea survolului apăreau din ce în ce mai multe povești îngrozitoare din America de Sud, despre carteluri care făceau prăpăd prin asasinate politice și bombardamente publice. Întocmai în ziua în care era survolată planeta Neptun, pe 24 August, traficanții de droguri din regiune au declarat formal război guvernului columbian. Acest eveniment a fost atât de grav, încât președintele George Bush le-a cerut un anumit timp de emisie rețelelor de televiziune americane pentru a susține un discurs televizat în care să adreseze această situație. Este clar că aici se manifesta latura mai întunecată a lui Neptun, prin tendințele escapiste și adictive desfășurate pe o scenă globală.

Am observat mai multe alte evenimente cheie, care păreau să reflecte energia neptuniană tipică Peștilor prezentă la acea vreme, atât în feluri pozitive, cât și în feluri negative. Printre acestea se numără instalarea unui nou lider în Polonia la data survolării, un eveniment care a reprezentat primul cui în coșciugul comunismului occidental. Ținând cont de faptul că comunismul modern a debutat în tandem cu descoperirea lui Neptun (planeta Neptun a fost descoperită în 1846, Manifestul Comunist al lui Marx a fost publicat în 1848), schimbarea puterii în Polonia aproape că părea să vestească finalizarea unei evoluții care începuse cu un secol și jumătate înainte. O altă știre frapantă din această vreme a fost imaginea incredibilă a pastorului creștin Jim Bakker având o cădere psihică în toată regula, în public, în timp ce era escortat în cătușe dintr-un tribunal federal. Și aici putem percepe un alt semn al diminuării influenței Erei Peștilor, care se aliniase atât de îndeaproape cu creștinismul.

Dar starea neptuniană a acestei perioade a fost cu precădere remarcabilă în filmele ei, în special în pelicula SF a lui Cameron, The Abyss, care avea să fie lansată în toată ţara [SUA] pe 9 august, cu câteva zile înaintea survolului. În mod adecvat, povestea acestui film se desfăşoară în mare parte sub apă, şi se concentrează asupra problemelor care apar când un focos nuclear ajunge în preajma fundului oceanului, în urma unui dezastru submarin. Filmul se încheie cu o secvenţă obsedantă, în care protagonistul (Ed Harris) îşi sacrifică viaţa de dragul umanităţii, plonjând mii de metri adâncime până pe fundul oceanului pentru a dezamorsa o bombă. Reuşind să ducă la bun sfârşit această misiune, el rămâne totodată fără oxigen, dar este în mod neaşteptat salvat de nişte creaturi extraterestre, care îl duc pe nava lor submarin pentru a se recupera.

Într-o cameră de izolare atipică, protagonistul trăieşte o transformare dramatică: mai înainte în poveste, el se adaptase existenţei acvatice inhalând un lichid oxigenat pe care îl respirase la fel ca pe aer, dar acum el suferă o “renaștere”, făcând tranziția de la starea de a respira apă înapoi la starea de a respira aer, având ca martor inteligența extraterestră. Fără îndoială punctul culminant al peliculei, acest moment seamănă foarte mult cu nașterea însăși, atunci când personajul tușește lichid din plămâni și se străduiește să-și mențină echilibrul. După cum reiese din film, renașterea sa este secondată de renașterea umanității înseși, întrucât prin altruismul protagonistului sunt salvați de distrugere toți oamenii de pe Pământ. În varianta regizorului, această idee este consolidată de apariția unui imens tsunami care amenință să înece țărmurile lumii, dar care este anulat în ultimul moment de extratereștri, ca răspuns la abnegația acestui singur om.

Dintre nenumăratele elemente ale acestui film care capturează starea neptuniană a perioadei, mă voi concentra asupra unuia în mod special: transformarea elementală din punctul culminant. Asemănător finalului peliculei The Truman Show, protagonistul nostru suferă o transformare esențială de la o stare [de existență] bazată pe apă la o stare [de existență] bazată pe aer, personajul portretizat de Ed Harris străduindu-se să elimine apa din plămâni și să respire din nou oxigen. Deși de fapt el revine la o stare bazată pe aer, această tranziție capătă o mai mare forță odată cu amplasamentul scenei în cadrul filmului, sugerând anumite paralele cu nașterea. Ca și când ar accentua importanța acestui simbolism, filmul se încheie cu imaginea unei nave extraterestre gigantice ridicându-se din ocean – o altă expresie a tranziției de la elementul acvatic la cel aerian.

În lumina sincronizării acestui film cu survolul navei Voyager II în preajma lui Neptun, aceste scene reprezintă încă un indicator al tranziției societății de la Pești la Vărsător, și al tranziției de la o eră bazată pe emoții la o eră bazată pe raționalitate. Cum s-ar zice, am ajuns la capăt de drum, în ceea ce privește confruntarea cu problemele și lecțiile erei precedente, și începem acum să ne întoarcem atenția către o serie de alte teme și lecții. Asta nu înseamnă că Era Peștilor s-a încheiat în 1989 mai mult decât s-a încheiat în anii 1960 sau 1890. Influența Erei Peștilor va continua fără îndoială să se facă simțită secole de-acum în colo, dar vor continua să apară anumite puncte pivotale în mai larga tranziție unde dinamicile transformării sunt amplificate în mod dramatic, în vreme ce straturile în descompunere ale erei precedente sunt date la o parte. Faptul că l-am privit îndeaproape pe Neptun în 1989, laolaltă cu tiparele astrologice active în acel an, sunt un exemplu al unui astfel de punct pivotal.
 
 

Star Wars (1977): Artă Futuristă

Fie că vă convine sau nu, fără îndoială George Lucas a accesat ceva foarte adânc în psihicul universal odată cu lansarea primului său film Star Wars în 1977. Filmul, o senzație apărută peste noapte, a oferit spectatorilor priveliști și sunete pe care aceștia nu le mai experimentaseră până atunci, și a creat totodată un nou vocabular cinematic care avea să influențeze filmografia pentru următoarele zeci de ani. După cum a remarcat la acea vreme o cunoștință de-a mea, vizionarea filmului în premieră era aproape ca o trecere într-o lume cu totul și cu totul diferită, care avea proprii ei locuitori, propria atmosferă, chiar propria logică.

O parte a motivului pentru enorma atracție pe care a exercitat-o a fost, desigur, felul abil în care Lucas a incorporat temele eterne ale miturilor tradiționale în povestea sa, repovestind punctele cheie ale expediției eroului tipologic: un tânăr care ajunge la vârsta maturității, intră ucenic la un maestru, și depășește o mare provocare. Cu toate acestea, ceea ce a dat caracterul oportun al acestui film a fost modul în care Lucas a reușit să reîncadreze toate aceste elemente din perspectiva tehnologiei și valorilor unei ere spațiale, reîmprospătând aceste idei într-un fel egalat doar de câțiva alți artiști moderni. Ca atare, regizorul a făurit o adevărată viziune tip Vărsător, oferindu-ne senzația că tragem cu ochiul la “destinul nostru scris în stele” și la perspectiva unei societăți interplanetare. Prospețimea absolută a viziunii acestui film a împins limitele imaginației noastre colective cu încă un pas înainte.

Dar aproape la fel de importantă ca povestea filmului a fost abilitatea de a utiliza noile progrese din tehnologia filmului, iar acesta este încă un fel prin care Lucas s-a dovedit a fi înaintea vremurilor sale. Prin folosirea computerelor și a noilor tehnici sofisticate, el ne-a deschis ochii în fața unui nou spectru de imagini și efecte, pregătind astfel terenul pentru o nouă generație de pionieri în domeniile divertismentului. Ca rezultat direct al lansării Star Wars, Lucas a fondat Industrial Light and Magic – un nume adecvat pentru Vărsător, după cum vom vedea – o casă de efecte speciale considerată de mulți ca fiind lider în domeniu, care de atunci a dezvoltat efectele speciale pentru nenumărate seriale TV și filme, inclusiv Jurassic Park, Terminator II, și The Abyss.

Cu toate acestea, Star Wars a evidențiat și felurile mai puțin plăcute prin care lumea artelor și consumerismul aveau să fuzioneze în noua cultură. Pentru a recupera unele posibile pierderi financiare ale acestui film inițial, Lucas s-a angajat într-o campanie elaborată de legături de marketing și produse secundare, campanie care a stabilit o modă ce avea să influențeze sute de filme ulterioare. Mai mult decât orice alt film dinaintea lui, Star Wars a contribuit la estomparea graniței dintre artă și comerț. Și aici putem vedea un semn cu privire la viitorul umanității, în sensul dansului precar dintre interesele corporatiste și integritatea artistică, o posibilă viitoare provocare a mileniului următor.

Alte indicii importante despre semnificația acestui film pot fi regăsite dacă cercetăm horoscopul lui Lucas pentru a observa în mod specific cum reflectă acesta racordarea regizorului la tendințele viitorului. Din punct de vedere astrologic există multe aspecte care pot fi cercetate dacă cineva dorește să afle racordarea unei persoane la teme și simboluri ale Vărsătorului. În ceea ce-l privește pe George Lucas, Uranus era poziționat la începutul zodiei Gemenilor la momentul nașterii sale, pe 14 Mai 1994. De ce este acest detaliu important? Pentru că Uranus traversa exact același punct zodiacal în momentul semnării Declarației de Independență, la data de 4 Iulie 1776. După cum o spun astrologii, Lucas s-a născut exact în momentul “celei de-a doua revoluții Uraniene” a statului American – punctul în care această planetă și-a încheiat cel de-al doilea traseu complet în jurul zodiacului, aceeași poziție de unde a plecat în 1776.

Ce semnifică asta? Simplu pus, de vreme ce Uranus este planeta îndeobște asociată de astrologi cu toate temele legate de viitor și tehnologie, reiese că Lucas este racordat direct la sensibilitățile inovative și high-tech ale psihicului American. Spre exemplu, luați seama că primul block-buster important al lui Lucas (American Graffiti) era în principal un omagiu adus Americii și tehnologiilor sale. Acest film s-a concentrat la fel de mult asupra mașinilor tunate și radiourilor pe cât de mult s-a concentrat asupra actorilor.

Dar să ducem această înțelegere la nivelul următor. După cum am discutat până acum [în Signs of the Times], America este un microcosmos pentru Era Vărsătorului. Într-adevăr dacă cineva ar fi nevoit să aleagă un singur horoscop care să reprezinte harta natală a Erei Vărsătorului, acesta n-ar greși să aleagă horoscopul Americii. Uranus face o revoluție completă în jurul zodiacului la fiecare 84 de ani, și de fiecare dată când se întoarce în punctul inițial (“acasă”), el introduce un nou val de inovație și complexitate, care se leagă atât de America, cât și de Era care stă să vină. După cum am menționat, George Lucas s-a născut exact în momentul în care Uranus își completa a doua revoluție completă în acest punct, la 8 grade în Gemeni. Pornind de la legătura internă dintre America și zodia Vărsătorului, asta înseamnă că Lucas este racordat profund nu doar la gusturile americanilor, ci și la fluxurile emergente ale Erei Vărsătorului. Cu un Uranus natal suprapus perfect pe acea poziție inițială din harta Americii (nu departe de gradul zodiacal pe care l-a ocupat când Uranus a fost descoperit câțiva ani mai târziu, în 1781), Lucas atingea pulsul temelor, simbolurilor și valorilor care aveau să figureze în destinul viitor al umanității.

De la bun început opera lui Lucas revelează un interes recurent pentru posibilitățile viitorului. Primul său film lansat în cinematografe, THX 1138, oferea o privire dezolantă asupra provocărilor viitoare ale tehnologiei și individualismului. Mai mulți ani mai târziu, Star Wars avea să-i consolideze reputația de futurist cu o minte de artist și de afacerist cu o minte racordată la tehnologie.

Este interesant felul în care povestea peliculei oglindește provocările și temele însuși Războiului de Independență; de exemplu, în ambele cazuri ne aflăm puși în fața unor grupuri de rebeli în stilul celor de la graniță, drojdia societății, care se confruntă cu imperii cu mult mai puternice și organizate, coordonate de mari tirani: Darth Vader și, respectiv, Regele George. În ambele cazuri, preocuparea primordială este obținerea libertății.

Ar putea ca acesta să fie un semn prevestitor pentru viitorul nostru? Dacă da, atunci destinul Americii s-ar putea să prevestească într-un sens destinul Erei Vărsătorului; poate că filmul lui Lucas și Războiul de Independență sunt precursori ai tendințelor viitoare, cu accentul lor asupra obținerii libertății și căpătarea independenței față de sistemele depersonalizate de orice fel: guvernamentale, corporatiste sau tehnologice.

După studierea horoscopului lui George Lucas, m-am întrebat ce alți inivizi s-au născut în perioade în care Uranus s-a întors “acasă” în Gemeni (punct regăsit în harta Statelor Unite din 1776 și în harta descoperirii înseși planetei Uranus, din 1781). S-ar putea ca și acești indivizi să manifeste interese “futuriste” sau participare la teme tipice Vărsătorului?

Iată o serie de nume pe care le-am găsit, persoane care s-au născut în timpul primei revoluții a lui Uranus în gemeni în anii 1860:

Alfred North Whitehead 15 Feb. 1860 Uranus la 8° Gemeni
Alan Leo 17 Aug. 1860 Uranus la 11° Gemeni
Rudolf Steiner 27 Feb. 1861 Uranus la 8° Gemeni
Laurie Dickson 1861 necunoscut
George Melies 8 Dec. 1861 Uranus la 14° Gemeni
Claude Debussy 22 Aug. 1862 Uranus la 20° Gemeni
Auguste Lumiere 19 Oct. 1862 Uranus la 20° Gemeni
Vivekananda 12 Ian. 1863 Uranus la 17° Gemeni
William Randolph Hearst 29 Apr. 1863 Uranus la 18° Gemeni
Henry Ford 23 Iul. 1863 Uranus la 23° Gemeni
Richard Strauss 11 Iun. 1864 Uranus la 24° Gemeni
Louis Lumiere 5 Oct. 1864 Uranus la 29° Gemeni
William Butler Yeats 13 Iun. 1865 Uranus la 29° Gemeni

Cu toate că este încă prea devreme pentru a aprecia întreaga amploare a influenței următoarei revoluții a lui Uranus în Gemeni de la sfârșitul anilor 1940 – fără îndoială există mai mulți indivizi din această perioadă care încă nu au răsărit – rezultatele preliminare ale cercetării sunt deja incitante.

Printre figurile notabile născute în această perioadă se numărără:

David Lynch 20 Ian. 1946 Uranus la 13° Gemeni

Regizor de film deosebit de privat, al cărui serial TV “Twin Peaks” devenea un adevărat fenomen cultural pe la începutul anilor 1990.

Bill Clinton 19 Aug. 1946 Uranus la 21° Gemeni

Fost președinte al Statelor Unite, subiect al unei monitorizări fără precedent din partea presei în timpul serviciului la Casa Albă.

David Bowie 8 Ian. 1947 Uranus la 18° Gemeni

Extraordinar trend-setter în materie de muzică și modă, al cărui prim hit important vorbește despre un astronaut pierdut în spațiu (“Space Oddity“), și al cărui prim rol important a fost cel de extraterestru în filmul The Man Who Fell to Earth.

David Letterman 12 Apr. 1947 Uranus la 18° Gemeni

Gazdă a unui talk show foarte influent, un iconoclast complet.

Laurie Anderson 5 Iun. 1947 Uranus la 21° Gemeni

Muzician și show-man a cărui muncă în ambele domenii integrează tehnologia în feluri cu totul noi.

Art Bell 17 Iun. 1947 Uranus la 14° Gemeni

Personalitate consacrată de un show târziu la radio, specializat în subiecte “alternative” (OZN-uri, cercetarea paranormalului, fizica cuantică, etc.)

Arnold Schwarzenegger 30 Iul. 1947 Uranus la 24° Gemeni

Actor al cărui succes de vârf a fost înregistrat în filme futuristice precum Total Recall și The Terminator, în care a jucat rolul unui robot venind din viitor.

Oliver Stone 14 Sep. 1947 Uranus la 21° Gemeni

Regizor genial cu o aplecare către teme controversate și tehnici de editare de ultimă oră (JFK, Born on the Fourth of July)

Steven Spielberg 18 Dec. 1947 Uranus la 14° Gemeni

Geniu al cinematografiei și extraordinar futurist în materie de vizual (Close Encounters, A.I., Minority Report)

Înafara exemplelor de acest gen, anii târzii ai decadei 1940 au jucat un rol esențial în ceea ce privește evenimente revoluționare mai largi, din întreaga lume:

  • Nașterea CIA (1947);
  • Apariția celei mai mari democrații din lume (prin declararea independenței Indiei, 1947);
  • Emergența statului modern Israel (1948);
  • Publicarea lucrării lui Norbert Weiner, Cybernetics (1948);
  • Descoperirea teoretică a holografiei, făcută de Dennis Gabor (1948);
  • Apariția computerului modern (ENIAC, primul computer complet electronic, prezentat pe 15 Februarie 1946 – Uranus poziționat la 13° Gemeni);
  • Guvernul Statelor Unite își otrăvește proprii cetățeni cu doze letale de plutoniu, parte a unui experiment cu radiații la scară largă (1945-1947); și
  • Așa-numitul “incident Roswell” din New Mexico (Uranus la 23° Gemeni, aproape de punctul descoperirii aceleiași planete) – un eveniment care, dacă este adevărat, avea să semnaleze un salt uriaș în cunoașterea noastră tehnologică (Iulie 1947).

 
 

The Matrix (1999): Mitul Vărsătorului

În același an în care George Lucas a intrat înapoi în competiția cinematografică cu un episod anterior din seria Star Wars,Episode I – The Phantom Menace, apărea pe scena mondială o producție cu un buget mai redus, dar care avea să devină un block-buster mondial. Intitulat enigmatic The Matrix, filmul spunea povestea unui grup de rebeli cibernetici care trăiau într-o lume unde “realitatea” se dovedise a fi nimic altceva decât o imitație generată pe calculator. În această lume, viața este o luptă pentru evadarea din strânsoarea hipnotică a unei inteligențe artificiale. Cu fuziunea sa dintre o metodă stilată de filmare, narațiune eficace și secvențe pline de coregrafii bine puse la punct, The Matrix a impresionat publicul larg cu noutatea și prospețimea sa stilistică amintind de primul Star Wars. Într-o perioadă în care mulți credeau că nu se mai poate face nimic nou în materie de efecte speciale, acesta era un film cu imagini și experiențe surprinzător de noi. Lansările concomitente, la numai câteva luni distanță unul de celălalt, ale filmului lui Lucas, Phantom Menace, și a peliculei fraților Andy și Larry Wachowski, The Matrix, părea perfect nimerită, ca și cum ar fi semnalat o trecere a torței de la o generație la următoarea. În mințile unora, seria care se năștea atunci, The Matrix, promitea să joace rolul unui Star Wars pentru noua generație.

După cum puncta etnologul de secol XIX, Adolph Bastian, orice mitologie poate fi studiată fie din perspectiva “ideilor sale elementare” – acele teme și simboluri universale care sunt aceleași în orice mitologie din orice loc – fie din perspectiva “ideilor sale etnice” – acele inflexiuni modificări culturale locale aduse elementelor universale. Pe primul dintre aceste paliere, acela al semnificației universale, povestea filmului The Matrix are puncte de contact cu multe dintre temele eterne regăsite în tradițiile mitice, mai precis cu motivul călătoriei, morții și renașterii eroice, motivul trezirii din starea de iluzie și arhetipul înțeleptului prevăzător. De fapt, în aceste privințe are multe în comun cu Star Wars, chiar personajele centrale fiind întrucâtva înrudite unele cu altele: Luke Skywalker = Neo; Obi-Wan Kenobi = Morpheus; Prințesa Leia = Trinity; Darth Vader = Agentul Smith.

Dar în ceea ce privește acea unică întorsătură adusă temelor și arhetipurilor universale, The Matrix diferă de viziunea lui Lucas în multe aspecte importante, și oferă în consecință o altă fereastră de înțelegere a tendințelor Erei Vărsătorului. De exemplu, în vreme ce scenariul lui Lucas punea accentul pe latura interstelară, The Matrix era centrat mai mult în jurul tehnologiilor pământene, în jurul computerelor, chipurilor inteligente și realității virtuale. Analog, filmul a subliniat o altă serie de probleme decât Star Wars, cum ar fi disocierea crescândă între minte-corp, provocată de tehnologie; problema manipulării la scară largă; și provocarea de a distinge iluzia de realitate într-o epocă saturată de tehnologie.

De asemenea, The Matrix a fost esențialmente diferit de Star Wars și în privința stilului, în acest sens oferind o intuiție întrucâtva diferită a trăsăturilor emergente ale următoarei Ere. După cum au remarcat unii critici în 1999, cel mai nou capitol din seria Star Wars părea aproape răsuflat în comparație cu mai proaspătul și mai palpitantul Matrix. Cu tot geniul ei, versiunea lui Lucas asupra lumii viitoare părea mai înrădăcinată în valorile și sentimentele conștiinței de tipul Erei Peștilor, cu peisajele sale luxuriante, cu mantiile sale largi și muzica simfonică de cristal. Odată cu patina sa “punk”, The Matrix dovedea că este mai relevantă pentru spiritul electrizantei Ere a Vărsătorului decât viziunea propusă de Lucas.
 
 

Citizen Kane (1941)

Citizen Kane a fost apreciat de criticii de pretutindeni și a inspirat generații întregi de regizori și scenariști, dar ce anume a făcut ca acest film să fie atât de special? Desigur, unul dintre motive este îndrăzneala conceptului său, felul în care a încălcat atâtea reguli ale filmografiei. Un alt motiv ar fi amplitudinea poveștii, care se întinde pe zeci de ani și folosește coloane sonore din contexte diferite. Stilul narativ al filmului e de asemenea uimitor, în ideea în care povestea sare înainte şi înapoi în timp în moduri dintre cele mai surprinzătoare. Dar mai mult decât orice – frumuseţea imaginilor, felul în care fiecare dublă a fost încadrată cu o grijă aducând a pictură de Vermeer.

Din momentul premierei sale, influenţa filmului Citizen Kane asupra altor regizori a fost atât de puternică încât ne este greu să ne imaginăm astăzi cum le-ar fi putut părea audienţelor din 1941, când inovaţiile sale erau încă proaspete. Dar ceva din acel entuziasm inițial poate fi prins dacă citim unele dintre primele recenzii care i-au salutat lansarea, ca de pildă acest comentariu din partea criticului Jesse Zunser:

“Este o experiență uluitoare să-l vezi pe Orson Welles, Geniul de 25 de ani al Lumii Occidentale, în mijlocul procesului de a crea pe ecrane unul dintre minunatele produse ale imaginației sale fertile. Te întorci fără vlagă, ca și cum te-ai fi transformat în Broadway și-ai fi văzut brusc cascada Niagara înălțându-se în spatele clădirii Paramount, muntele Matterhorn profilându-se deasupra parcului Bryant, și Marele Canion căscându-se în mijlocul pieței Times Square.” (Kael 1994)

După ce am studiat acest film vreme de 30 de ani, am devenit din ce în ce mai convins că el reprezintă o adevărată Piatră din Rosetta pentru viitoarea Eră a Vărsătorului. Dar ce-ar putea să aibă de-a face un film despre ascensiunea și declinul unui redactor de ziar cu viitorul nostru?”

Într-o anumită măsură, marile genii sunt întotdeauna profetice, în sensul că accesează straturile adânci ale inconștientului colectiv și se inspiră din tendințele arhetipale în formare, înainte ca acestea să iasă la iveală în conștiința universală. Lăudată cel mai adesea ca fiind “cel mai bun film făcut vreodată”, piesa de rezistență a lui Welles ne invită la o examinare mai atentă a indiciilor pe care le oferă în legătură cu tendințele iminente [ale viitorului].

Pentru astrologi există alte motive pentru a crede că acest film ar putea avea o semnificație cu bătaie largă, ca de exemplu tiparele planetare remarcabile care i-au însoțit lansarea, fiecare dintre acestea sugerând o traiectorie de tip Vărsător. Citizen Kane și-a avut premiera în New York la data de 1 Mai 1941, fiind lansat pe coasta de Vest o săptămână mai târziu. Numai în acea săptămână au avut loc patru configurații astrologice majore, toate implicându-l în mod direct sau indirect pe Uranus, guvernatorul planetar al zodiei Vărsătorului. Vom reveni de mai multe ori [in Signs of the Times] asupra acestui film extraordinar, așa că în continuare voi trata numai câteva puncte esențiale de interes.

Pentru început, să luăm inovațiile tehnice și stilistice ale filmului. Deși cu siguranță Citizen Kane nu este primul film care să utilizeze unele dintre tehnicile cu care adesea creditat (ca de pildă filmatul din unghiuri strânse sau fotografia profund focalizată, prin care scenele sunt filmate în așa fel încât să înfățișeze cea mai mare profunzime de câmp posibilă), acesta le-a strâns laolaltă cu o virtuozitate extraordinară. Pelicula lui Welles s-a constituit într-o enciclopedie a tuturor inovațiilor cinematografice propuse până la acel moment, dar a introdus totodată unele noi. În ambele privințe [putem spune că] a prefigurat direcția în care avea să se îndrepte cinematografa modernă în deceniile – poate chiar secolele – următoare.

Printre aceste tehnici le putem enumera pe următoarele: lentila superangulară, dialogul suprapus; imaginea “din perspectivă”; tehnica film într-un film; fotografia cu contrast înalt; camera operată manual; ultra-realismul; romantismul gotic; tehnica “jump-cut” [trecere bruscă de la o scenă la alta]; cadrul prelungit; dizolvări artistic realizate [estompare a unui clip trecând în altul] și “super-impositions” [mai multe imagini suprapuse în același cadru]; și editare de sunet contrapunctică. Vizionând câte un film modern, descoper adesea că o idee sau o tehnică aparent nouă pe care acesta le oferă au fost deja utilizate de Welles în 1941. Ca exemplu, vizionam recent filmul chinez din 1992, Raise the Red Lantern, și am observat modalitatea ingenioasă prin care regizorul nu arată niciodată spectatorilor fața principalului protagonist masculin; mai târziu, mi-am dat seama că Welles făcuse deja asta în 1941: în Citizen Kane, fața reporterului principal care se află în căutarea indiciului pentru “Rosebud” nu este arătată niciodată.

Subiectul filmului prefigurează anumite tendințe importante ale Erei Vărsătorului, concentrându-se asupra unor teme precum materialismul, izolarea personală și goana stearpă după plăceri – toate pericole pe drumul pe care-l avem de parcurs. Un alt aspect important este tema mass-media, și puterea de a manipula masele a celor care dețin această pârghie. (“Publicul va crede ce le zic eu să creadă!”, urlă Kane într-una din scene).

Dar există și unele indicii mai subtile către Vărsător în acest film, ca de exemplu abordarea frapantă a timpului. Decât să transmită povestea într-o manieră convențională liniară, Citizen Kane folosește o abordare “taie și lipește”, amestecând scenele pentru a forma o narațiune surprinzătoare. De exemplu, Welles începe filmul cu sfârșitul vieții personajului săi, apoi sare înainte și înapoi prin timp, oferindu-ne un portret-puzzle al vieții și personalității acestuia. Din punct de vedere tehnic, Welles nu a fost primul care s-a folosit de acest truc, onorurile merg către pelicula din 1933 a lui William K. Howard,The Power and the Glory (al cărui scenariu a fost, întâmplător, scris de un vechi prieten de-al lui Welles din Illinois, Preston Sturgess). Dar și aici, cu toate că Welles nu a fost neapărat primul, genialitatea cu care a folosit această abordare este factorul care a făcut din Citizen Kane un film atât de unic și, în cele din urmă, atât de influent.

În deceniile următoare, coloanele sonore ale altor filme aveau să urmeze pașii celei din Citizen Kane, făcând noi experimente cu timpul, ca de exemplu The Killing al lui Stanley Kubrick, Reservoir Dogs și Pulp Fiction ale lui Quentin Tarantino, JFK-ul lui Oliver Stone, The Godfather II al regizorului Francis Coppola, filmele Out of Sight și The Limey aparținându-i lui Steven Soderbergh, The Red Violin – Francois Girard, Eye of God – Tim Blake Nelson, Matrix-ul fraților Wachowski și Memento-ul lui Cristopher Nolan.

Interpretat ca un semn al vremurilor tipic pentru Vărsător, ce poate semnifica trendul stilistic inițiat de Welles? Sursele tradiționale ezoterice plasează timpul sub guvernarea lui Saturn. Întrucât Saturn guvernează simbolic factori precum autoritatea, gravitatea, materialitatea și structurile tradiționale de orice tip, amestecul extrem al timpului, regăsit în filme precum Citizen Kane, ar putea anunța o transformare fundamentală a vechilor noastre perspective asupra lumii materiale, precum și o transformare a atitudinii noastre față de tradiție și autoritate. Welles a decentralizat narațiunea liniară și a împrăștiat-o în nenumărate direcții – poate că această complexitate stilistică prevesteşte o nouă complexitate a gândirii noastre.

Dar poate că are mai degrabă o semnificaţie literală, în sensul că prevesteşte o transformare a înţelegerii noastre a planului fizic (Saturn) şi a principiilor timpului şi gravitaţiei. Dacă e aşa, atunci această tendinţă stilistică ar indica un timp în care vom învăţa să stăpânim aceste forţe naturale. Vom descoperi oare cândva cum să controlăm timpul, întocmai cum a făcut-o Welles în arta sa? Doar atâta lucru putem spune cu siguranţă: deja de mulţi ani, timpul şi gravitaţia au fost probleme cercetate din ce în ce mai intens de oamenii de ştiinţă, iar perspectiva unor descoperiri majore în aceste domenii de cercetare este în întregime plauzibilă.

Pe cât de enorm a fost impactul cinematografiei, pe atât va fi de eclipsat de apariţia unei alte tehnologii a scenei, cu încă şi mai multă disponibilitate şi varietate. Deşi aceasta are anumite elemente în comun cu vechea formă, ea introduce un nou set de variabile în ecuaţie, şi astfel exprimă spiritul Erei Vărsătorului într-o manieră şi mai concentrată. De aceasta ne vom ocupa în capitolul următor [din Signs of the Times].

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.