Semnificațiile celor șapte planete tradiționale

Posted by
Timp de lectură: 54 minute

 
 

– Chris Brennan în dialog cu Kelly Surtees și Austin Coppock

 
 
 
 
astrology-podcast-logoTradus cu permisiunea autorului după episodul 64, The Significations of the Seven Traditional Planets, al The Astrology Podcast.

Înregistrarea discuției în engleză dintre Chris Brennan și invitații săi este disponibilă aici.

 
 
 
 

Cuprinsul articolului
Introducere
Soarele și Luna
Mercur
Venus
Marte
Jupiter
Saturn
 
 

Introducere

CHRIS BRENNAN: Bună! Numele meu e Chris Brennan. Bine v-am găsit la The Astrology Podcast. Înregistrăm acest episod marți, 24 februarie 2016 la ora 2:26 PM în Denver, Colorado. Am ajuns la episodul 64 al emisiunii.

Pentru mai multe informații legate de abonare și cum puteți sprijini producția episoadelor viitoare, precum și despre beneficiile exclusive ale abonaților, vizitați adresa https://theastrologypodcast.com/subscribe/ .

În acest episod voi discuta cu Kelly Surtees și Austin Coppock pe tema semnificațiilor celor șapte planete tradiționale. Să trecem direct la subiect. Bine ați revenit la emisiune, Kelly, Austin.

AUSTIN COPPOCK: Bună, Chris.

KELLY SURTEES: Bună, Chris, bine te-am regăsit.

CHRIS BRENNAN: Sunt foarte entuziasmat în legătură cu acest episod. Lucrez de aproximativ o lună la un capitol pentru cartea mea despre astrologia elenistică, unde voi vorbi despre semnificațiile planetelor și despre semnificațiile originare ale planetelor într-una din cele mai timpurii forme ale astrologiei elenistice. De aici mi-a venit inspirația pentru acest episod. Cred că voi sunteți oamenii potriviți pentru a discuta pe această temă, pentru a purta un dialog despre semnificațiile esențiale ale celor șapte planete tradiționale, pentru a aborda întrebarea “de unde obținem aceste semnificații sau cum sunt derivate acestea?” și pentru a explora timp de o oră acest subiect.

Totul a plecat de la faptul că luna asta am terminat o traducere a primului capitol din Antologia lui Vettius Valens, unde el prezintă semnificațiile planetelor. Mi-a luat ceva vreme, lucrez la asta de cinci sau șase ani (cu întreruperi). Pe scurt, lucrarea lui Valens are câte o secțiune separată pentru fiecare dintre cele șapte planete, și în fiecare secțiune câte o sută de semnificații diferite asociate fiecăreia. E interesant pentru că unele sunt semnificații individuale, izolate, care provin evident dintr-un arhetip supraordonat, iar altele sunt cumva legate sau puse în contrast cu celelalte planete.

Cred că acesta e un bun punct de plecare pentru a discuta semnificațiile acestor planete și pentru a înțelege cum pot fi ele folosite ca unități sau seturi de semnificații. Un element diferit în prezent este că, de obicei, în astrologia modernă a secolului XX, avem nouă sau zece corpuri planetare care includ și planetele de la Neptun la Pluto, însă în Antichitate și în astrologia tradițională se foloseau doar șapte planete, cele care pot fi văzute cu ochiul liber. Cred că mulți astrologi încep să revină asupra acestei distincții, dintre planetele care pot fi văzute cu ochiul liber și celelalte, înțelegând-o ca o distincție importantă ce pune planetele tradiționale într-o categorie separată. Cum stau lucrurile cu voi? Ați făcut o tranziție la un moment dat? Credeți că există o distincție între cele șapte planete tradiționale și planetele exterioare, sau credeți că nu poate fi vorba de o astfel de distincție?

KELLY SURTEES: Absolut, consider că este o diferență. Și da, am făcut tranziția destul de devreme în cariera mea de astrolog, iar în cazul meu asta a însemnat să nu mai consider planetele exterioare guvernatori de semne. Cred că una dintre marile diferențe este că planetele originare sau tradiționale sunt vizibile cu ochiul liber, așa că, din punctul meu de vedere le experimentăm diferit, spre deosebire de planetele moderne sau exterioare, unde avem nevoie de un intermediar, de un instrument tehnologic, pentru a ne conecta la ele sau pentru a le vedea. Deci e clar că există diferențe calitative. Sper că m-am făcut înțeleasă.

CHRIS BRENNAN: Da, cred că e o distincție importantă din punct de vedere simbolic. În lumea antică existau diferite forme de divinație, iar astrologia era una dintre ele. Erau și altele, dintre care și astăzi mai există de pildă cititul în cărțile de tarot sau în frunze de ceai, sau cititul în palmă. Ceea ce poate fi observat sau văzut, ceea ce este vizibil observatorului și felul specific în care apare acestuia au implicații simbolice importante pentru fenomenul pe care îl discutăm, și aici cred că intră în joc distincția dintre vizibil și invizibil în ceea ce privește planetele.

KELLY SURTEES: Absolut.

AUSTIN COPPOCK: În legătură cu tranziția mea de la faza când îi consideram pe Uranus, Neptun și Pluto parte din același set, aceasta s-a întâmplat în mare parte așa cum a descris-o Kelly. Nu mai folosesc aceste planete ca guvernatori, dar încă mă interesează aspectele la ele, fie în tranzit, fie natale. Aș zice că vizibilitatea este, desigur, cel mai important aspect, posibilitatea de a fi văzut cu ochiul liber. Dar în același timp, nu trebuie să uităm că noi analizăm planetele tradiționale chiar și atunci când nu le putem vedea. Ne interesează faptul că Saturn este în Casa a III-a într-o hartă chiar dacă Saturn nu este vizibil cu ochiul liber. Spre deosebire de tehnicile de divinație menționate, cum ar fi în tarot unde nu interpretezi cărțile care nu apar, în astrologie distincția dintre vizibilitate și invizibilitate este foarte importantă, pentru că ambele categorii spun ceva. Dacă Mercur este prea aproape de Soare și nu poate fi văzut, asta ne oferă o anumită informație, nu-i așa? În astrologie, invizibilitatea este un semn, o parte relativ unică a limbajului său simbolic, spre deosebire de cititul în palmă, unde nu citești liniile care nu sunt pe mână. De fapt, astrologii analizează îndeosebi “ceea ce lipsește”.

CHRIS BRENNAN: Exact. Mi se pare interesant că amândoi spuneți că punctul vostru de acces pentru această distincție au fost guvernatorii moderni, pentru că și la mine a fost la fel. Aveam o problemă cu guvernatorii tradiționali, și cred că majoritatea oamenilor se confruntă cu problema asta la început și nu vor să diferențieze între planetele tradiționale și planetele exterioare. Mă opuneam aproape militant acestei idei, asemeni lui Charleston Heston, tipul “va trebui să mă forțați să cred asta”.

AUSTIN și KELLY: [râd]

AUSTIN: Ei bine, cu toții știm de ce, pentru că ești Scorpion. Guvernatorul tău este Pluto, cu toate aspectele lui “tari”. Am observat adesea că Scorpionii sunt foarte reticenți dacă vrei să le iei dimensiunea plutonică, ceea ce, desigur, se potrivește cu obsesia și încăpățânarea care vin adesea la pachet cu Pluto. În orice caz, sunt conștient că există și alte cauze, dar datorită astrologiei pe care mulți dintre noi am învățat-o din textele de secol XX, unele dintre planetele tradiționale și-au pierdut “atractivitatea”.

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN: Iar această atractivitate a fost asociată planetelor exterioare. De pildă, o persoană născută cu Soarele în Vărsător, foarte neobișnuită, ar considera că această calitate provine de la Uranus. “Cum aș putea eu să fiu guvernat de Saturn, de vreme ce mă situez în afara structurilor sociale?” Vom discuta și despre asta, despre focul de care au fost văduvite planetele tradiționale, însă pentru moment cred că parte din împotrivirea oamenilor se rezumă la faptul că nu pot descrie ceea ce văd pornind de la ceea ce știu despre planetele tradiționale.

CHRIS BRENNAN: Într-adevăr, unele semnificații ale planetelor tradiționale au fost transferate asupra celor exterioare. Uneori s-a mers mai departe de atât, iar unele nuanțe și semnificații profunde ale planetelor interioare au fost reduse sau pierdute într-o oarecare măsură. În multe forme ale astrologiei moderne, punctul de interes au devenit planetele exterioare, în detrimentul unei înțelegeri a celor șapte planete tradiționale. În anumite forme de astrologie, se insistă aproape exclusiv pe planetele exterioare, de pildă Astrologia Evolutivă, unde se pune accentul pe Pluto.

Așadar, cred că ce se întâmplă în ultima vreme și ce facem noi aici este să îi reacomodăm pe oameni cu subtilitatea, nuanțele și importanța celor șapte planete tradiționale. Iar când spunem “planete tradiționale” considerăm, desigur, și cei doi luminarii, Soarele și Luna, drept planete.

Revenind la fundamente, mai precis la semnificația originară a planetelor, cred că ai vorbit odată despre ce înseamnă cuvântul “planetă”, nu-i așa, Kelly?

KELLY SURTEES: Da. Așa cum înțeleg eu, cuvântul “planetă” descrie o stea “rătăcitoare”. La origini, așa se diferențiau planetele de stelele ce păreau nemișcate, acelea pe care în astrologia modernă le numim “stele fixe”. Planetele rătăcitoare sau grupul pe care îl folosim astăzi cu titlul de “planete” păreau că se mișcă mai rapid decât stelele fixe. Acestea erau mai strălucitoare și mai dinamice, și cred că așa s-a fixat sensul termenului.

CHRIS BRENNAN: Desigur. Aseară am ieșit dintr-o locație cu Leisa și ne-am uitat la cer și am văzut Luna plină care tocmai ce avusese loc în Fecioară, în conjuncție cu Jupiter. Am văzut Luna plină strălucind și lângă ea era o stea la fel de strălucitoare, însă aceasta nu era o stea, ci de fapt o planetă, Jupiter. Așadar, de-a lungul secolelor, observatorii cerului au sesizat că un anumit grup de stele se mișcă, spre deosebire de stelele care par fixe pe cerul nopții, și astfel acestea au căpătat numele de “planete” sau de “rătăcitoare”.

Însă aici intrăm în problema fundamentală, “de unde provin semnificațiile de bază ale planetelor?”. Dacă cineva ar inventa astrologia de la zero, și nu ar exista deloc tradițiile fondatoare, semnificațiile sau cunoașterea de orice fel, cum ar putea el să ajungă la semnificațiile planetelor și care ar fi punctul de plecare? Adesea, în perioada modernă, mai cu seamă în ultimii treizeci sau patruzeci de ani, oamenii încep cu mitologia sau cu numele planetei și asocierile culturale ale acestui nume. Dar ce mi se pare interesant este că, analizând textele antice, mitologia nu apare atât de frecvent și în mod obișnuit nu se face referire la mituri pentru a explica semnificațiile planetelor sau ale altor corpuri planetare, așa cum am putea presupune dacă am aborda subiectul din perspectiva unui astrolog modern.

În perioada modernă, mitologia reprezintă un element central, dar în Antichitate, dacă ne uităm, de pildă, la o traducere din Valens, el nu afirmă că Soarele guvernează intelectul datorită asocierii sale cu zeul grec Helios. Valens are alte motive conceptuale sau teoretice pentru care Soarele este asociat cu intelectul, iar acestea n-au nimic de-a face cu zeul cu care este asociată planeta sau cu care aceasta împărtășește numele. E o idee importantă pe care am dorit să o menționez (astrologia tradițională fiind și o pasiune pentru mine), pentru că am impresia că mitologia a fost presupusă și proiectată. Se presupune că a fost dintotdeauna o componentă centrală a astrologiei. În ultimele zeci de ani, oamenii au luat-o razna de-a dreptul cu aplicarea excesivă a mitologiei, în încercarea de a afla semnificațiile lucrurilor, în loc să practice astrologia așa cum era ea la începuturi. Cred că astrologia a început cu observația aspectului unui anumit corp planetar sau a proprietăților vizibile ce s-ar putea dovedi relevante în interpretare. Aveți și voi aceleași rezerve referitor la mitologie? Care este părerea voastră despre aplicarea mitologiei în astrologie și, mai precis, în problema semnificațiilor planetelor?

AUSTIN COPPOCK: Ei bine, am câteva lucruri de spus pe tema aceasta. În primul rând, în textele la care te referi, astrologii nu numesc planeta Jupiter sau Zeus, nu-i așa? O numesc “steaua lui Zeus”.

CHRIS BRENNAN: Așa este, ei folosesc posesivul.

AUSTIN COPPOCK: În regulă, știm că acest corp planetar aparține acestui zeu. Deci există o oarecare distanță, nu e o identificare directă. Această folosire a cuvintelor dă de înțeles că este vorba de o relație, dar nu de o identitate. În al doilea rând, cred într-adevăr că mitologia poate fi aplicată excesiv, dar semnificațiile planetelor tradiționale și ale zeităților greco-romane cu care împărtășesc numele se potrivesc destul de bine. Cred că această strategie începe să aibă o credibilitate îndoielnică dacă o aplicăm la corpurile nou descoperite.

CHRIS BRENNAN: O, da. Ai spus asta în legătură cu Neptun în episodul anterior.

AUSTIN COPPOCK: Da, în legătură cu Neptun și Uranus, dar în cazul lui Neptun asocierile merg cel mai prost, pentru că aproape nimic din semnificațiile planetei nu are de-a face cu zeul roman, cu excepția faptului că există o legătură cu apa. Practic, asta e singura legătură.

KELLY SURTEES:Singura.

AUSTIN COPPOCK: Tranzitele lui Neptun nu îți aduc nimic de felul unui zeu acvatic furios și violator. Dar în ceea ce privește planetele tradiționale, legăturile sunt destul de solide. Cred că unul din motivele pentru care planetele tradiționale și-au căpătat numele de zei este procesul de sincronizare dintre numele zeităților greci și cele romane, precum și cu tradiția anterioară mesopotamiană. Iar pentru că mesopotamienii aveau o religie foarte “astrală”, ei chiar își puneau problema zeului care coincide sau care poate fi cel mai bine asociat cu un anumit corp planetar. Așadar, numele planetelor tradiționale provin dintr-un proiect de sute de ani, în timp ce denominațiile moderne provin de pe urma unei dezbateri între astronomi, despre care nu putem spune că sunt preoți celești de același calibru.

CHRIS BRENNAN: Într-adevăr, am fost la un fir de ață de a-l numi pe Uranus “George”, nu-i așa?

AUSTIN COPPOCK: Da, “George”, apoi “Herschel”, și în cele din urmă “Uranus”.

CHRIS BRENNAN: Într-adevăr un alt argument bun ar fi următorul. Chiar dacă școala lui Tarnas este la fel de vinovată ca oricare altă școală de astrologie modernă de aplicarea mitologiei la corpurile planetare nou descoperite, mai ales în ultima vreme, Tarnas însuși susține că mitul lui Prometeu este mai potrivit într-o anumită măsură pentru Uranus decât mitul greco-roman. Deci la anumiți astrologi moderni care aplică miturile asupra planetelor putem observa o tensiune, pentru că aceștia înțeleg că uneori aplicarea arbitrară a mitologiei asupra unui anumit corp planetar nu exprimă întregul spectru de semnificații al acestei planete din punct de vedere astrologic.

AUSTIN COPPOCK: Da. De fapt, chiar am discutat recent într-o consultație această idee. Vorbeam despre Uranus și poveștile asociate lui, însă Uranus nu are atât de multe povești. Practic, povestea principală a lui Uranus este aceea când i s-au tăiat testiculele, iar în astrologie nu înțelegem așa planeta, nu obținem cine știe ce semnificație de aici. Așadar, personal sunt de acord cu Tarnas pe acest subiet.

CHRIS BRENNAN: Desigur.

AUSTIN COPPOCK: Iar despre Neptun, cred că Dionisus este zeul greco-roman mai potrivit, dacă vrem să găsim o asociere cu panteonul greco-roman.

KELLY SURTEES: În ceea ce privește planetele tradiționale, o distincție validă mi se pare aceea dintre benefice și malefice, dintre lumină și întuneric.

CHRIS BRENNAN: Într-adevăr, cred că în realitate acesta este nucleul de unde provin în primul rând semnificațiile planetelor. Această utilizare a perechilor de opuși pentru a obține semnificațiile reprezintă punctul zero din punct de vedere conceptual și teoretic. În general, dacă ar fi să recreăm sistemul conceptual, să rescriem astrologia de la zero, să construim un sistem de semnificații, am pleca de la o anumită semnificație, dar am ține cont și de opusul sau antiteza ei. Cred că distincția dintre benefice și malefice ne este de ajutor pentru că provine dintr-o componentă fundamentală de observație. Cu alte cuvinte, dacă ne uităm noaptea la cer și analizăm planetele, observăm că există două grupuri. Un grup este format din Venus și Jupiter, care par a fi două stele foarte albe, strălucitoare, apoi celălalt grup este format din Marte și Saturn, care par mai întunecate, mai fade și neclare. Marte e cumva roșiatic, iar Saturn, o nuanță de maro.

AUSTIN COPPOCK: Da, au un aspect cumva obscur (dusky).

KELLY SURTEES: “Obscur” este un cuvânt potrivit pentru a le descrie aspectul, un altul ar fi “monoton” (dull).

[Râsete]

CHRIS BRENNAN: Da. Asta ne oferă un prim contrast între cele două grupuri de planete descrise prin distincția malefic/benefic. De aici se pare că astrologii au derivat contraste și contrarii, inclusiv contrarii de natură morală, prin aplicarea noțiunilor de bine și rău. De fapt, chiar de aici provin termenii de “malefic” și “benefic”. Cuvântul inițial în greacă pentru “benefic” însemna “aducător de bine”, în timp ce cuvântul tradus în “malefic” era echivalent cu “aducător de rele”. Însă, totodată, distincția evocă contrarii subiective ce țin de experiență, de experiența subiectivă a evenimentelor din viața unei persoane, unde beneficele tind să fie asociate cu evenimente subiectiv pozitive, iar maleficele cu evenimente subiectiv negative. De exemplu, subiectiv oamenii preferă de obicei sănătatea, nu boala. Acesta devine un contrast fundamental dintre benefice și malefice: viață și moarte, bine și rău, sănătate și boală, și așa mai departe.

AUSTIN COPPOCK: Aș avea ceva de spus legat de polaritățile morale, despre distincția dintre bine și rău, dintre aducătoare de bine și aducătoare de rele.

CHRIS BRENNAN: Te rog.

AUSTIN COPPOCK: Când spunem “bine” și “rău” este absolut imposibil să detașăm aceste concepte de cei aproximativ 1500 de ani de elaborare creștină, fie că ne referim la catolicism, protestantism, etc. Cultura noastră există sau, cel puțin, s-a născut dintr-un cadru unde există o polaritate morală extremă, Dumnezeu și diavolul. Foarte puțini dintre oamenii din vasta întindere a Imperiului Roman sau dintre cei din epoca elenistică aveau un cadru cosmologic unde să existe un bine absolut și un rău absolut. Unul dintre lucrurile pe care le observ atunci când oamenii încearcă să gândească această distincție dintre malefice și benefice este faptul că adesea tind să le asocieze cu extremele morale provenite din tradiția monoteistă. Dar nu așa au fost gândite aceste idei în cultura în care s-au născut astrologia și conceptele despre care vorbim. De fapt, această cultură era mult mai relativistă, mai panteistă. De pildă, lumea subpământeană nu era echivalată cu iadul. Într-adevăr, exista o anumită parte din această lume unde erai chinuit pentru “obrăznicii”, dar erau de asemenea și alte locuri. Și sigur că zeii sălășluiau în cer, dar să știi că și ei erau uneori destul de întunecați (shady). Așadar, era vorba de niște noțiuni mult mai mundane de bine și rău, nu de unele absolute, așa cum ai zis și tu. O manieră prin care le explic altora această distincție este prin diferența dintre o zi bună și o zi rea. Nu e o zi rea ca și cum ar fi fost năpădită de puterea lui Satan, ci doar “ahh, a fost o zi grea” sau “o, a fost o zi minunată, astăzi am fost recompensat pentru eforturile mele.”

CHRIS BRENNAN: Desigur, făcând legătura cu categoria valorilor subiective obișnuite.

AUSTIN COPPOCK: Da.

CHRIS BRENNAN: Așadar, ca să vă faceți o idee despre aceste polarități pe care se concentrează vechii astrologi, am extras câteva opoziții din traducerea textului lui Valens (unde el pune în contrast semnificațiile beneficelor și maleficelor), pentru că așa sunt obținute unele dintre semnificațiile de bază: avem anumite concepte supraordonate precum benefică și malefică, iar acestea sunt aplicate planetelor. Astfel, dacă o planetă semnifică ceva, cealaltă planetă semnifică opusul.

De exemplu, Venus semnifică iubirea, în timp ce despre Marte se spune că semnifică ura. Jupiter simbolizează libertatea, în timp ce Saturn simbolizează detenția. Venus semnifică achiziția de proprietăți, iar Marte semnifică deposedarea de proprietăți. Jupiter semnifică înțelepciunea, iar Saturn ignoranța. Jupiter semnifică conceperea și nașterea copiilor, în timp ce Marte semnifică avortul, iar Saturn lipsa copiilor. Venus simbolizează căsătoria, iar Saturn semnifică o persoană necăsătorită sau văduvă. În fine, Venus semnifică prietenia, Jupiter alianțele, în timp ce Marte despărțirea prietenilor și războiul.

Iată unele contraste. Acestea reprezintă extremele. În textele antice autorii aveau tendința de a înfățișa lucrurile în astfel de termeni, și tu trebuia să îți dai seama singur care ar fi zona de mijloc. De multe ori Valens afirmă că există cazuri în care beneficele pot să nu fie pozitive sau să fie contraproductive, și că există cazuri în care maleficele pot avea un efect constructiv sau chiar pozitiv, în funcție de alte condiții și de cum sunt dispuse în hartă. Dar această distincție binară între benefice și malefice ne oferă un punct de plecare pentru extragerea unora dintre semnificațiile fundamentale, bazându-ne doar pe polarități sau contrarii.

KELLY SURTEES: Da, este foarte utilă, mai ales în ceea ce privește posibilitatea de a concepe copii versus lipsa copiilor, paradigma Jupiter-Saturn. Sună foarte extrem, și chiar este, dar când lucrezi cu clienții există o anumită zonă gri în ceea ce privește fertilitatea. Sunt unele hărți extrem de fertile și hărți foarte neroditoare, iar dacă persoana are aceste experiențe în viața sa, atunci sigur că avem nevoie de aceste versiuni extreme ale planetelor. De exemplu, un client avea Jupiter într-o situație bună, în Pești conjunct cu Venus, Venus fiind guvernatorul Casei a V-a: cu o astfel de situație vom avea o concepere ușoară, naștere ușoară și mulți copii. Presupun că la asta te referi în legătură cu zona gri, Chris, că un Jupiter extrem de bine amplasat poate fi extrem de pozitiv pentru anumite aspecte ale vieții, iar un Saturn foarte prost amplasat poate fi extrem de dificil.

CHRIS BRENNAN: Da, exact. Mai întâi trebuie să stabilești extremele, apoi odată ce-ai făcut asta, poți găsi și terenul de mijloc sau zona gri. Aici mi se pare că pentru moderni discuția se încheie înainte să înceapă, pentru că de obicei contra-argumentul la distincția benefic/malefic face referire la persoanele cu experiențe saturniene specifice acestei zone gri, unde Saturn pare să acționeze cumva constructiv, sau la persoanele care au astfel de experiențe cu Jupiter, chiar dacă Jupiter nu este bine amplasat și pare că semnifică excese. Prin urmare, s-ar părea că distincția dintre benefice și malefice este inutilă. Dar aceasta e o concluzie falsă, pentru că sunt discutate cazuri în care aceste planete nu se află în situații extreme, unde s-ar putea manifesta fie extrem de pozitiv, fie extrem de negativ, ci se află în situații care se corelează cu experiențe de “mijloc”. De aici se extrapolează și este respinsă o distincție utilă doar pentru că există scenarii tipice zonei gri.

În orice caz, cred că primul pas este înțelegerea manifestărilor extreme (și aici cred că distincția benefic/malefic este un bun punct de plecare). Asta ne dă spectrul complet al experienței umane în diferite domenii ale vieții, fie că vorbim de relații, copii, carieră, prieteni, familie și așa mai departe. Obținem un spectru foarte vast de experiențe pozitive și negative, iar acesta trebuie identificat pentru a înțelege ce ar putea semnifica planetele, mai cu seamă prin contrast.

Așadar, această distincție este un bun punct de plecare. De aici, cred că am putea aprofunda tema contrariilor. În anumite texte, de pildă la Rhetorius, vedem că el încearcă să pună în contrast planetele prin diferite metode. Un exemplu este utilizarea domiciliilor sau schemelelor tradiționale ale guvernatorilor, unde cei doi luminarii, Soarele și Luna, guvernatorii Leului, respectiv, Capricornului, sunt amplasați în opoziție cu cele două zodii guvernate de Saturn. Astfel sunt obținute diferite contraste între Soare și Lună, simbolizând lumina și căldura, în opoziție cu Saturn, care semnifică elemente precum recele și întunericul. Sau obținem alte asocieri, de pildă semnele lui Mercur puse în opoziție cu semnele lui Jupiter, sau semnele lui Venus în opoziție cu cele ale lui Marte, ceea ce oferă o serie de polarități suplimentare, care nu sunt neapărat aceleași pe care le obținem prin distincția dintre benefice și malefice. De fapt, ele pot fi mai nuanțate de atât.

Această metodă este un punct de plecare bun. Alte metode folosite uneori fac trimitere la naturile fundamentale ale lui Ptolemeu – fierbinte, rece, umed și uscat: aplicarea modelului temperamental asupra planetelor. Știu că ai lucrat mult cu acest model, și l-ai găsit destul de util, nu-i așa, Kelly?

KELLY SURTEES: Da, este foarte util. Poate că am ajuns la acea vârstă unde o parte din lucrul meu cu clienții se concentrează pe domeniul fertilității. Însă chiar și din punct de vedere psihologic este extrem de util, pentru a stabili dacă o persoană are de pildă un ton uscat sau umed al personalității, și cred că acest lucru s-a pierdut în abordarea noastră modernă a analizei planetelor. Nu considerăm Luna ca fiind rece și umedă, știm doar că are de-a face cu emoțiile. Însă o persoană care are o personalitate foarte selenară (de pildă, în harta sa, Luna este pe Ascendent într-un semn de apă) va avea deopotrivă la nivelul trupului și psihicului ideea de comuniune sau apropiere, ceea ce reprezintă în mare parte influența elementului umed sau a planetelor de apă. Cred că acest lucru este important, iar Ptolemeu discută într-adevăr despre asta, în Tetrabiblos. Rubrica pe care o consider cea mai utilă este cea intitulată “sub influența orburilor planetare”. Aici se afirmă că Soarele produce căldură și uscăciune, că Luna generează în principal umezeală, etcetera. Așa cum spuneai și tu, ideea este să definești calitatea centrală a fiecărei planete, în funcție de calitatea temperamentală – fierbinte, uscat, rece sau umed – și apoi de aici să tragi concluzii despre trăsături ale personalității sau posibilități de viață. Dacă pentru cineva cariera are o natură foarte “uscată”, această calitate poate fi cumva slab reprezentată în hartă, iar umezeala poate sugera ideea de generare. Cred că din aceste concepte de bază pot fi extrapolate foarte multe interpretări.

CHRIS BRENNAN: Apropo, am o notiță pe birou, pe care am extras-o din conferința pe care ai ținut-o la ISAR în urmă cu un an și jumătate. Acolo ai oferit niște cuvinte cheie foarte bune pentru aceste calități fundamentale. Ai spus că fierbintele ține de mișcare, recele are legătură cu lentoarea, umedul este asociat cu coeziunea, iar uscatul cu separarea. Nu sunt sigur dacă am extras direct de la tine aceste cuvinte sau dacă le-am dedus pornind de la ce ziceai, dar cred că sunt destul de bune pentru a înțelege aceste naturi fundamentale și, prin extensie, pentru a le aplica planetelor, în sensul că ele sunt puteri ale planetelor din care pot fi derivate semnificații.

KELLY SURTEES: Absolut. De pildă, spunem despre Saturn că este o planetă asociată cu Hermitul. Ei bine, Saturn este o planetă foarte uscată, prin urmare duce la separare, sau are o calitate independentă sau autonomă. Este un studiu foarte bogat, pentru cine vrea să aprofundeze mai pe-ndelete această latură a lucrurilor.

CHRIS BRENNAN: Desigur. Dacă vorbim de textele antice, poate că Ptolemeu nu a fost primul care a vorbit despre aceste calități, dar cu siguranță el a fost cel care le-a sistematizat într-o manieră nemaiîntâlnită până atunci. Apoi, în tradiția medievală, mulți dintre astrologi au aplicat abordarea aristotelică.

KELLY SURTEES: Așa este.

CHRIS BRENNAN: Au folosit această abordare pentru a deriva multe alte semnificații ale planetelor. Să vedem, mai sunt și alte lucruri care trebuiesc luate în considerare pentru a pricepe nu doar semnificațiile universale ale unei planete, ci și cele particulare? De pildă, secta, sau distincția dintre hărțile de zi și hărțile de noapte, este importantă pentru că modifică felul în care funcționează ca malefică sau benefică o planetă, și pentru spectrul de semnificații extrem de pozitive sau negative ale unei planete.

Mai sunt și alte chestiuni, precum situația când o planetă este “arsă de razele soarelui”, atunci când ea se află la mai puțin de 15° de o conjuncție, astfel fiind ascunse dimensiunile luminoase și semnificațiile planetei respective, așa cum spunea și Austin mai devreme.

Există și distincția dintre o planetă la răsărit și o planetă la apus: atunci când o planetă răsare înaintea Soarelui în ziua nașterii nativului, spre deosebire de o planetă care apune după Soare în ziua nașterii acestuia.

De asemenea, există alte considerații, de pildă viteza unei planete, dacă planeta se mișcă mai repede sau mai încet decât viteza zilnică medie. În fine, există încă un set complicat numit “condițiile de bonificare și maltratare”, șapte condiții specifice prin care planetele benefice sau malefice pot fie să afirme, fie să nege semnificațiile altor planete, prin configurațiile și relațiile formate cu acestea.

Toate aceste elemente intră în rubrica generală a studiului condițiilor planetare, ceea ce reprezintă în sine o temă destul de complicată, însă am vrut să menționez câte ceva despre ele, pentru a sublinia faptul că anumite lucruri trebuiesc luate în considerare dacă ne propunem să purtăm o discuție mai nuanțată despre semnificațiile de bază ale planetelor. Evident, nu vom putea acoperi toate aceste elemente într-o discuție de o oră. Așa că haideți să revenim puțin la semnificațiile individuale ale planetelor, să discutăm câteva din semnificațiile de bază și cum le putem interpreta pe fiecare.

Vreți să începem cu o anumită planetă?

AUSTIN COPPOCK: Am putea să le luăm în ordine ptolemaică ascendentă, dacă tot suntem la capitolul “astrologie tradițională”. Sau am putea să le luăm de la cea mai rapidă la cea mai lentă.

KELLY SURTEES: De acord.

 
 

[Soarele și Luna]

CHRIS BRENNAN: În regulă, să începem cu Luna.

Luna este adesea punctul de plecare în ordinea ascendentă ptolemaică sau chaldeeană, pe care Austin tocmai a menționat-o. Luna este prima pentru că este corpul planetar cel mai apropiat de noi și cel care se mișcă cel mai repede, întrucât ea orbitează în jurul Pământului și parcurge întreg zodiacul într-o lună. Deci este destul de rapidă, având în vedere că petrece doar două zile și jumătate într-o zodie.

Ce semnificații ale Lunii pot fi derivate din acest fapt? Prima și principala semnificație pe care o discută Valens și toți astrologii antici este următoarea: având în vedere că Luna este corpul celest cel mai apropiat nouă, ea este asociată cu corpul și încarnarea fizică a individului, pentru că asta se întâmplă aici pe Pământ, suntem cu toții în viață într-un corp fizic și trăim vieți fizice, pământene.

AUSTIN COPPOCK: Corect, de asemenea Luna este puternic asociată cu mareele generării și nimicirii, intrarea în ființă și trecerea în neființă a corpurilor. Într-un sens, aceasta e cea mai apropiată sferă planetară, pe ea o vedem prima. Vedem corpuri care apar și vedem corpuri care decad. Aceasta e cea mai rapidă și mai impermanentă chestiune, iar acest caracter trecător, schimbarea constantă pe care Luna o evidențiază prin fazele sale, este o componentă importantă a simbolismului său de bază. Lucrurile se schimbă necontenit, iar Luna guvernează acele lucruri care se schimbă mereu. La nivel psihologic, unul dintre aceste lucruri este starea noastră. Ne schimbăm starea constant. De asemenea, Luna guvernează acele lucruri care se mișcă în același ritm ca ea. Ai spus că Luna petrece doar două zile și jumătate într-un semn, Chris, prin urmare aici e vorba de lucrurile superficiale, părțile superficiale din noi. Nu-i așa?

CHRIS BRENNAN: Corect. Asta în contrast cu Soarele, pe care anticii (cel puțin Valens, în secolul II) tind să-l asocieze cu lumina și cu ideea de permanență și toate lucrurile asociate cu asta: de pildă sufletul și intelectul. Valens pune aceste lucruri în contrast cu Luna, care de asemenea emite lumină noaptea, fiind vizibilă noaptea, dar o chestiune interesantă pe care o afirmă el este că această lumină este una contrafăcută. Observația e că Luna reflectă lumina Soarelui, și într-un sens asta dă o natură “contrafăcută” unora dintre semnificațiile Lunii. Asocierea Lunii cu corpul este, într-un sens (cel puțin în secolul II), o expresie a faptului că trupul este ceva trecător, care îmbătrânește, se schimbă și moare, în contrast cu Soarele, asociat cu sufletul și intelectul, care sunt văzute ca fiind mai permanente, mai reale, și cumva exterioare trupului.

AUSTIN COPPOCK: Da, mai durabile. Aceasta e o temă care străbate filosofia clasică, și în egală măsură astrologia, distincția dintre ceea ce este fix și permanent și ceea ce se află într-o perpetuă schimbare. Iar ceea ce dăinuie mai mult se consideră că are o valoare ontologică sporită, că este mai real, nu-i așa?

CHRIS BRENNAN: Corect.

AUSTIN COPPOCK: Iar dacă analizăm Soarele și Luna la un nivel psihologic foarte elementar, Soarele reprezintă identitatea, cine sunt. Nu vom încerca acum să definim mai profund identitatea pentru că e o temă extrem de vastă, însă am putea spune că Soarele este cine sunt, iar Luna cum mă simt în acest moment. Faptul că “mi-ar plăcea o gustare” nu este o trăsătură durabilă a identității cuiva. (râsete)

KELLY SURTEES: (râde) Să sperăm că nu.

AUSTIN COPPOCK: Prin urmare, e evident că ambele sunt necesare pentru a descrie condiția umană, dar există acest contrast între constanța Soarelui și inconstanța Lunii.

CHRIS BRENNAN: Desigur.

KELLY SURTEES: Acest lucru este limpede și din manifestarea fizică sau din vizibilitatea Lunii, care își schimbă forma și mărimea aproape în fiecare noapte. Asta în contrast cu Soarele, care este mult mai stabil, mai ales în ceea ce privește viteza. Revenim la această idee a permanenței și durabilității asociate Soarelui. Soarele are o mișcare mai stabilă, în timp ce mișcarea Lunii este una în fluxuri, mereu schimbătoare. Iar de aici ajungem la ideea că Luna guvernează lucruri precum starea, acele gânduri care licăresc în mintea noastră, care sunt într-un flux perpetuu, așa cum este și forma Lunii.

CHRIS BRENNAN: Desigur. Să vedem acum și alte semnificații. Mă uit acum la unele pe care le-am selectat din Valens, pentru că m-am concentrat asupra textului său. El listează semnificații care sunt întâlnite și astăzi la astrologii moderni, cum ar fi căminul, menajul, regina, amfitrioana casei. Dar mai discută și unele semnificații un pic diferite de astrologia modernă. De pildă, asociază Luna cu călătoriile, pentru că Luna se mișcă atât de rapid.

KELLY SURTEES: Da.

CHRIS BRENNAN: De asemenea, [la Valens] Luna guvernează peregrinările și de asemenea anumite părți ale corpului. Însă acesta e o temă cu totul diferită, melothesia planetară, adică asocierea anumitor planete sau semne ale zodiacului cu diferite părți ale corpului. Se spune că Luna guvernează ochiul stâng, stomacul, sânii și altele, în funcție de sistemul de melothesia aplicat.

KELLY SURTEES: Cred că semnificația călătoriilor este foarte importantă, având în vedere mișcarea [Lunii]. În textele moderne despre Lună nu găsim nimic legat de asta. O altă chestiune este legătura cu mintea sau gândirea, ori chiar limbajul și comunicarea. Există anumite referințe conform cărora Luna este asociată cu cuvântul scris ca simbol sacru, zeul Lunii Toth fiind zeul scribilor. Așadar, există această legătură cu limbajul, exprimarea sau comunicarea, pe care nu cred că o găsim în teoriile moderne despre Lună.

CHRIS BRENNAN: Această semnificație este puțin controversată, având în vedere sursele divergente. Avem o problemă aici, pe care încerc să o înțeleg. Egiptenii l-au asociat la început pe Toth cu Luna, dar în perioada elenistică, prin sincronizarea culturală, zeul Toth a devenit totuna cu zeul grec Hermes, formând una și aceeași zeitate sau figură mitică. Însă grecii îl asociau pe Hermes cu planeta Mercur, și atunci Toth a fost asociat la rândul său cu Mercur. Astfel, de pildă Valens asociază limbajul și scrierea cu Mercur, iar mintea și intelectul cu Soarele. Pe de altă parte, în tradiția indiană, există o asociere cât se poate de clară a Lunii cu mintea.

KELLY SURTEES: Așa este.

CHRIS BRENNAN: Astfel au apărut diferite tradiții, iar în funcție de sistemul simbolic și referințele pe care le folosim, există anumite divergențe între ele.

AUSTIN COPPOCK: Da. În legătură cu Toth, trebuie să înțelegem cum și de ce era asociat Toth cu Luna. Nu era vorba de o identificare. Toth era responsabil de creația calendarelor, de secționarea și divizarea timpului. Iar după ce dividem timpul în zi și noapte, ceea ce până și animalele înțeleg, prima diviziune matematică a timpului o facem în urma observației ciclului Lunii, nu-i așa? Deci, într-un sens, Luna ne oferă darul primului calendar. Am putea spune că Toth este asociat cu Luna într-o manieră foarte mercurială. Nu e ca și cum el pur și simplu trăiește în Lună. De fapt, el este asociat cu Luna într-un fel foarte specific intelectual și numeric.

CHRIS BRENNAN: Da. O altă categorie pe care n-ar trebui să o trecem cu vederea este asocierea persoanelor sau membrilor familiei cu planetele. De pildă, Luna este de regulă asociată cu mama. Valens o asociază de asemenea cu doica și cu sora mai mare, dar se spune că Luna simbolizează femeile în general. Poate că am putea discuta și acest aspect. Unul dintre aspectele principale legate de asta este că astrologii antici asociau Soarele cu bărbații pentru că Soarele emite lumină, în timp ce Luna era asociată cu femeile pentru că Luna primește lumină de la Soare. Așadar, se bazau pe o distincție între o componentă activă și o componentă pasivă.

KELLY SURTEES: Iar această distincție între activ și receptiv iese în evidență în diferențele dintre tipurile masculine și tipurile feminine.

CHRIS BRENNAN: Corect, Cristopher Renstrom aplică asta. De asemenea, am parcurs o secțiune din Ptolemeu unde el abordează sexualitatea umană. Ptolemeu oferă un spectru interesant al sexualității umane, plecând de la excesul de planete fie “masculinizate”, fie “feminizate”. Iar această calitate este determinată plecând de la poziția acestora, în funcție de rolurile sociale convenționale ale genurilor și așteptările de gen [ale casei sau semnului respectiv]. Este interesant pentru că, pe de-o parte, analiza lui este foarte tradiționalistă, având în vedere distincția fermă dintre masculin și feminin aplicată pentru a afla semnificatorii, dar pe de altă parte are un element mai nuanțat decât ar putea părea la prima vedere, și foarte asemănător cu teoriile moderne despre gen.

KELLY SURTEES: Într-adevăr.

CHRIS BRENNAN: În regulă. Să continuăm discuția. Am vorbit despre Lună și puțin despre Soare. Ați dori să mai spuneți câte ceva despre Soare?

AUSTIN COPPOCK: Sigur. Una dintre semnificațiile despre care nu se vorbește prea mult este asocierea Soarelui cu inteligența. În textele elenistice aceasta este o semnificație fundamentală, spre deosebire de astrologia secolului XX, unde nu este discutată la scară largă, poate chiar deloc. Deci la un nivel foarte simplu, Soarele pune lucrurile în lumină pentru ca noi să le putem vedea. Soarele este intim legat de capacitatea de a privi și de a vedea, nu-i așa?

CHRIS BRENNAN: Așa e, capacitatea de a ilumina lucrurile.

AUSTIN COPPOCK: Da. Mi se pare interesant că sesizăm ceva, și apoi brusc acel lucru devine parte din inteligența noastră. Din cauza prejudecăților, sau cel puțin datorită cadrului culturii noastre, când oamenii spun “inteligență” de obicei ei tind să se refere la gimnastica intelectuală sau la istețime. Dar dacă am analiza definițiile culturale ale inteligenței din perioada greco-romană, cu siguranță vorbele potrivite și înțelegerea numerelor face parte din acest concept, însă atunci inteligența era mai degrabă o facultate a spiritului solar decât o capacitate de a potrivi cuvintele frumos. Corect? Așadar, într-o anumită măsură era vorba de o definiție mai spirituală a inteligenței în acea perioadă, ancorată în simbolismul Soarelui.

 
 

[Mercur]

CHRIS BRENNAN: Absolut. Și e interesant pentru că acesta e parte din motivul pentru care Mercur a fost asociat cu funcția de mediator și cu discursul și literele și alte lucruri la care ne referim ca să evidențiem inteligența sau cunoașterea. Întrucât Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare, el are un rol de a transfera lucrurile de la Soare, planeta care reprezintă cunoașterea și înțelepciunea, la celelalte planete. Prin urmare, Mercur nu este tocmai “portarul”, dar am putea spune că este intrarea sau…

AUSTIN COPPOCK: Intermediarul.

KELLY SURTEES: Sau canalul.

AUSTIN COPPOCK: Mediul.

CHRIS BRENNAN: Exact.

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: Trebuie să aduc în discuție aici foarte pe scurt un mit. Este un mit egiptean care ilustrează perfect aceste concepte. Îl avem pe Ra, zeul Soarelui, împreună cu Toth, asociat cu Mercur. Și Toth vine la Ra și-i spune că a inventat scrisul și că va fi ceva extraordinar pentru că nu vor mai trebui să țină minte totul. Ra îi răspunde circumspect: “Dar dacă oamenii nu vor mai trebui să țină minte lucrurile, asta nu le va slăbi mintea? Nu cumva oamenii vor deveni mai proști acum că noi am inventat scrisul?” Și dezbat ei ce dezbat despre diferitele virtuți și vicii pe care le va produce scrisul, iar în final concluzionează că limbajul, mai cu seamă limbajul scris, este un pharmakon (în repovestirea acestui mit este folosit acest termen grecesc), adică o substanță otrăvitoare în anumite circumstanțe și vindecătoare în altele. Deci îl avem pe Ra în ipostaza Soarelui, care susține inteligența pură, și Mercur care propune scrisul: “am putea scrie lucrurile, am putea face liste și aș putea să notez ceea ce tocmai ai spus”.

Însă, bineînțeles că lucrurile pot fi scrise incorect. Practic, acest mit sugerează ideea jocului “telefonul fără fir”, care reprezintă, într-un sens, degradarea progresivă a cuvântului. Această idee era foarte importantă pentru greco-romani (mai ales dacă ne uităm mai înainte, la tradiția filosofiei grecești), cuvântul rostit era considerat mult mai pur decât cel scris. Din anumite puncte de vedere, asta e o inversiune a ideii conform căruia cuvântul sfânt există cu precădere într-o carte, nu-i așa? În orice caz, aceasta e doar o povestioară despre Toth-Mercur, care propune această metodă adjuvantă isteață, și despre Soare, inteligența spirituală brută, care are o atitudine ambivalentă în legătură cu asta.

CHRIS BRENNAN: Da, e o poveste minunată și se potrivește cu ce spuneam. Să vedem, Soarele: mintea, inteligența. Citesc acum câteva dintre semnificațiile oferite de Valens: autoritate, regalitate, tatăl, stăpânul, personalități notabile (deci el asociază chiar celebritățile sau fețele faimoase cu Soarele). În ceea ce privește părțile corpului, el menționează ochiul drept, bineînțeles – inima, aurul. Aveți alte idei legate de Soare înainte să trecem mai departe?

AUSTIN COPPOCK: Multe dintre aceste semnificații sunt extrase din ceea ce este evident. Soarele este centrul lucrurilor, este foarte luminos și strălucitor. Nimic nu este mai vizibil pe cer decât Soarele.

CHRIS BRENNAN: Corect. Cred că e important [să ținem minte ce ai spus legat de evidențe] pentru că, implicit, noi extragem asocierile simbolice de aici, nu din vreun fel de mecanism, ca și cum Soarele ar determina aceste lucruri (iar aceasta e o idee pe care studenții astrologiei nu o înțeleg la început). De fapt, noi extragem aceste asocieri simbolice de la Soare, ceea ce uneori poate lua forme destul de abstracte. Nu știu cum să exprim mai bine această idee acum, pentru că trebuie să trecem mai departe, dar cred că merita subliniată.

În regulă, am parcurs Soarele și Luna, să trecem la Mercur. Mercur este asociat cu multe semnificații în mai toate tradițiile astrologice. Traducerea acestei porțiuni din textul lui Valens a fost cea mai agasantă, pentru că autorul dă de două sau trei ori mai multe semnificații pentru Mercur decât pentru celelalte planete. Motivul este că Mercur joacă un rol oscilant, el merge încolo și încoace și poate fi de-o parte sau de cealaltă. El poate să ia asupra sa și să modifice calitățile altor planete. Așa cum am spus deja, el se află în acea zonă mediană și joacă rolul de intermediar. Astfel, una dintre primele asociații ale lui Valens pentru această planetă este scrisul și vorbirea, ambele fiind folosite pentru a exprima sensuri. Poți rosti cuvinte sau poți folosi un stilou pentru a exprima ceea ce provine din inteligența ta. În fine, Mercur semnifică în primul rând exprimarea acestor lucruri, transmiterea lor.

AUSTIN COPPOCK: Da. Unul dintre cuvintele cheie pe care le folosesc pentru Mercur este “traducere”. Dacă înțelegi ceva, înseamnă că poți vedea acel lucru în ochiul minții (Soarele), dar apoi trebuie să transmiți cumva acel lucru celuilalt, trebuie să traduci ceea ce ai văzut în cuvinte sau numere. Un alt lucru pe care l-aș spune despre Mercur, în contextul acestui cadru al contrariilor, este că Mercur este propriul său contrariu.

KELLY SURTEES: Excelent spus.

AUSTIN COPPOCK: În toate aceste sisteme astrologice, Mercur este deopotrivă benefic și malefic sau nici benefic nici malefic. Mercur poate fi considerat ca aparținând și sectei de zi și sectei de noapte, sau niciuneia dintre ele. Mercur nu are contrarii în același sens cum au celelalte planete. Am putea menționa contrastul cu Jupiter, cea mai mică versus cea mai mare planetă (în afară de Soare, bineînțeles), însă el nu are contrarii, ci le generează din sine.

CHRIS BRENNAN: Corect. O altă calitate faimoasă este că e deopotrivă masculin și feminin.

AUSTIN COPPOCK: Așa e.

KELLY SURTEES: Absolut.

CHRIS BRENNAN: În regulă. Să vedem, alte semnificații. Un aspect interesant care apare cu prisosință în anumite locuri din Valens este ideea că Mercur are de-a face cu contestarea lucrurilor, sau cu chestiunile incerte sau indecise. Mi se pare interesant că textul lui Valens aduce în discuție anumite aspecte pe care astrologii moderni le asociază cu perioadele când Mercur e retrograd. Astfe, sunt asociate cu Mercur ideea incertitudinii, indecizia, disputele sau tăgăduirile. Așadar, disensiuni de tot felul. E interesantă această asociere pentru că poate fi pusă în contrast cu semnificațiile lui Jupiter, care tind să afirme sau să stabilizeze lucrurile. Așa cum ai spus și tu, Austin, Mercur joacă uneori un rol opozitiv în raport cu Jupiter, iar asta duce uneori la destabilizare, la contraziceri sau certuri.

AUSTIN COPPOCK: Corect.

CHRIS BRENNAN: Acesta ar fi poate, unul dintre rolurile lui Mercur.

AUSTIN COPPOCK: Așa este. Într-o anumită măsură, dacă o planetă afirmă ceva, Mercur vine și spune, “ei bine, să ne mai gândim puțin la asta”.

CHRIS BRENNAN: Corect.

KELLY SURTEES: Desigur.

CHRIS BRENNAN: Sau joacă rolul avocatului. De fapt, aceasta e de asemenea una din semnificațiile lui Mercur, care ar putea fi asemuit cu avocatul diavolului.

AUSTIN COPPOCK: Absolut.

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: Generarea contrariilor acolo unde nu pare să existe loc de așa ceva.

[râsete]

CHRIS BRENNAN: În regulă. Acesta ar putea fi rolul scepticului, al celui care pune întrebări, cel care nu pune întrebările delicate, ci pe cele incomode, sau care poate ridica probleme acolo unde înainte nu existau dubii.

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: În Picatrix, în secțiunea unde ți se spune cum să identifici religia cuiva, toate planetele fiind identificate cu anumite religii, religia lui Mercur este ateismul. Iar asta e scris într-un text din secolul XI! (râsete)

CHRIS BRENNAN: Desigur.

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: Toate planetele au o anumită religie, dar nu și Mercur. Sau, religia lui rezidă în contestarea tezei că Dumnezeu există.

KELLY SURTEES: Da, unele pasaje din acest text sunt foarte interesante. Chris, cred că tu ai observat asta: adesea în astrologia modernă nu-l mai înțelegem pe Mercur ca responsabil pentru cele ce țin de piață și de meșteșugul bancar.

CHRIS BRENNAN: Într-adevăr, este un simbol uriaș pentru Mercur.

KELLY SURTEES: Da. Toate acestea sunt legate de Mercur: vânzătorii, afacerile de orice fel, contractele, faptul de a merge la piață și negocierile.

AUSTIN COPPOCK: Pe scurt, comerțul.

KELLY SURTEES: Exact, comerțul.

CHRIS BRENNAN: Ne gândim la schimburi. Mergi la piață și întrebi “cât costă asta?”, iar vânzătorul spune că $100, iar tu spui “ce zici de $50?”, iar el răspunde “hai $75”. La acest tip de “du-te, vino” ne referim. Nu știu dacă “dialectică” este un cuvânt potrivit, însă ideea e că acest “du-te, vino” este foarte specific pentru Mercur, mai ales în contextul comerțului. De fapt, una dintre ultimele semnificații pe care le dă Valens este că Mercur guvernează monedele și, în general, banii.

KELLY SURTEES: Da.

CHRIS BRENNAN: Și lucrurile care se schimbă pentru servicii sau produse, precum și faptul de a da sau primi bani.

KELLY SURTEES: Dacă ați văzut vreodată o sală de bursă pe vremuri, înaintea ca majoritatea tranzacțiilor să fie preluate de calculatoare, ați fi văzut un mediu extrem de mercurial, unde comentariile și informațiile zburau literalmente de colo colo, iar schimburile valorând sume imense de bani erau făcute în mijlocul acestei gălăgii. Ca niște trocuri, dacă vreți.

CHRIS BRENNAN: Absolut. Mercur este de asemenea rapid.

KELLY SURTEES: Foarte rapid.

CHRIS BRENNAN: Întrucât Mercur este o planetă atât de rapidă, cea mai rapidă planetă (în afară de Soare și Lună), tradițional este asociat cu lucruri foarte rapide din toate domeniile.

KELLY SURTEES: E foarte, foarte rapid. De fapt, viteza lui poate ajunge de două ori mai mare decât cea mai mare viteză posibilă a Soarelui. Deci da.

AUSTIN COPPOCK: Nu doar că e cel mai rapid, ci și cel mai schimbător.

KELLY SURTEES: Da, asta e cealaltă calitate de bază a sa. Pe ecliptică, Mercur ajunge în anumite locuri de care celelalte planete nici nu se apropie. Cred că asta ține de simbolismul mitologic al lui Mercur ca mesager.

CHRIS BRENNAN: Absolut.

AUSTIN COPPOCK: Într-adevăr, în mitologie se spune că el are libertate deplină atât în lumea de sus, cât și în cea de jos, și nu se stabilește pe deplin în nici una.

KELLY SURTEES: Exact, el este singurul care le poate traversa pe toate trei. Cu câțiva ani în urmă, Bernadette Brady a prezentat la UAC o animație cu mișcarea lui Mercur pe ecliptică și a fost absolut fenomenal să avem vedem cât de departe ajunge la marginile eclipticii, unde celelalte planete pur și simplu nu ajung pentru că ciclurile lor nu sunt îndeajuns de variabile.

CHRIS BRENNAN: Aceste aspecte se leagă de asemenea (așa cum spuneați mai devreme) de ideea de neregularitate asociată lui Mercur. Una dintre afirmațiile lui Valens care m-a impresionat este că “Mercur ne aduce neregularități în destine și ne distrage de la scopurile noastre.” Așadar, ideile de neregularitate și distragere sunt teme comune pentru această planetă.

KELLY SURTEES: Foarte bun citatul. Distragerile sunt mintea maimuței, nu-i așa? Ai impresia că faci ceva, apoi dintr-o dată o chestie strălucitoare îți captează privirea și s-a terminat.

 
 

[Venus]

CHRIS BRENNAN: În regulă. Am putea menționa o mulțime de alte lucruri pentru Mercur, dar probabil că ar trebui să trecem mai departe. Următoarea planetă este Venus. E destul de ușor de discutat despre Venus, pentru că multe dintre semnificațiile sale intră în categoria unificării sau reconcilierii lucrurilor. Acestea sunt cele două cuvinte principale pe care Schmidt le-a folosit în tabelul său de domicilii, inspirându-se de la Rhetorius, care folosea domiciliile drept cadre fundamentale pentru înțelegerea contrariilor planetelor. Legat de semnificațiile de bază ale lui Venus, am descoperit recent într-o traducere a comentariului lui Proclus la Timaeus, apărută nu demult, că acestea provin sau sunt derivate prin contrast cu Marte. Proclus afirmă că Venus are puterea de a lega lucrurile și de a armoniza ceea ce a fost separat. Iar faptul de a fi separat este, desigur, semnificat de Marte, pentru că Marte simbolizează acele lucruri care întrerup sau separă, în timp ce Venus reprezintă acele aspecte care leagă laolaltă, reconciliază sau unesc.

KELLY SURTEES: Da, cuvântul “unificare” este foarte important pentru Venus.

CHRIS BRENNAN: Absolut. Poate că nu toate, dar o bună parte a semnificațiilor pe care oamenii le folosesc pentru Venus intră în această categorie mai largă. Iar acesta e scopul oricărui astrolog, și ceva la care lucrez de ceva vreme. Îmi dau seama că e aproape imposibil. Cred că o manieră bună de conceptualizare este înțelegerea planetelor ca arhetipuri. Atunci când Valens listează o sută sau cincizeci de semnificații pentru Venus, e clar că unele teme sunt reuniuni sau combinări ale acestor semnificații. Există un fel de concept umbrelă, supraordonat, din care sunt derivate celelalte semnificații, și cred că, general vorbind, în perioada modernă, aceasta e semnificația conceptului de arhetip: ideea că există un principiu fundamental, superior, din care sunt derivate multitudinea de semnificații individuale. Ceea ce mi se pare frustrant e că definiția arhetipului este că reprezintă ceva transcendental, care există în afara realității, prin urmare nu poate fi exprimat pe deplin, deoarece cuprinde toate manifestările posibile din lume ale conceptului respectiv. Așadar, prin definiție, arhetipul nu poate fi circumscris, dar putem încerca, iar uneori putem ajunge destul de aproape, de pildă în cazul lui Venus prin anumite cuvinte cheie generale precum “unificare” sau “reconciliere”. Iar de aici obținem alte douăzeci de semnificații individuale ale lui Venus, de pildă căsătoriile, relațiile, prieteniile, împăcarea oamenilor care s-au certat sau altele asemenea, chestiuni care intră în aceeași categorie generală. Însă fapt este că nu putem circumscrie principiul arhetipal primordial.

KELLY SURTEES: Într-adevăr, e foarte greu să faci asta, însă dacă avem anumite cuvinte sau concepte cheie ce rezumă cumva toate celelalte teme individuale, cred că asta poate fi de ajutor.

CHRIS BRENNAN: Sigur. Așadar, Venus semnifică aspecte precum prietenia, căsnicia și relațiile. Mai sunt și alte semnificații importante pe care le-am trecut cu vederea?

AUSTIN COPPOCK: O anumită semnificație pe care am găsit-o și care mi s-a părut foarte interesantă, datorită preocupărilor mele și datorită faptului că nu este menționată foarte des, sunt ritualurile. O funcție a lui Venus în textele din perioada greco-romană e aceea de a guverna ceremoniile și riturile religioase.

KELLY SURTEES: Minunat.

AUSTIN COPPOCK: Adică, practic, teatrul, nu-i așa?

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: Știm deja că Venus guvernează artele, însă oamenii au în zilele noastre o definiție destul de limitată a religiei, lăsând laoparte catolicii. Însă dacă ne gândim la religiile sau căile spirituale din această perioadă, despre asta e vorba nu? Ne uităm la textele magice sau hermetice care vorbesc despre cum se face un ritual sau o ceremonie și vedem că trebuie să folosim o anumită culoare, un anumit tip de material textil, anumite fumigații. E ceva destul de artistic. Așadar, Venus reunește calitățile estetice ale unui lucru și este evocată astfel. La acest cuvânt mă gândeam când vorbeai despre dificultatea de a arăta ceva ce nu poate fi arătat. Nu poți să arăți efectiv arhetipul, dar îl poți evoca adunând laolaltă multiplele sale semnificații. Iar asta e de fapt arta ritualului: a evoca invizibilul prin intermediul vizibilului.

CHRIS BRENNAN: Da. Orice student al astrologiei trebuie să înțeleagă că e nevoit să memoreze și să analizeze toate aceste semnificații individuale pentru a înțelege semnificația unei planete. Iar metoda aceasta e valabilă dintotdeauna, pentru că este imposibilă o evocare sau o exprimare deplină a conceptului supraordonat. În anumite cazuri, te poți apropia de această semnificație, dar pentru a înțelege spectrul complet trebuie să înțelegi mai întâi semnificațiile individuale.

Așadar, această semnificație pe care ai menționat-o, Austin, este foarte importantă, pentru că reprezintă un concept central, supraordonat, acela că Venus tinde să semnifice acele aspecte armonioase sau plăcute din punct de vedere estetic.

KELLY SURTEES: Da.

CHRIS BRENNAN: Iar din asta obținem o mulțime de semnificații pentru Venus. De pildă, Valens vorbește despre compunerea și interpretarea muzicii, sunetele plăcute, dar și aspecte precum artele rafinate, frumusețea formei, pictura, broderia, și tot felul de alte lucruri care au legătură fie cu armonia, fie cu frumusețea. Practic, ceea ce este plăcut din punct de vedere estetic.

AUSTIN COPPOCK: Corect. Venus ne reconciliază cu lumea simțurilor. Ea nu este simbolizată de lucrurile care ne îndepărtează de lumea materială, ci de acelea care ne atrag către ea și ne ajută să o apreciem.

CHRIS BRENNAN: Iar asta este în sine o formă de armonie, în contrast cu lucrurile care atrag dizarmonia.

KELLY SURTEES: Da. Asta ne aduce mai aproape de polaritatea Venus-Marte. Venus are această atracție magnetică, nu doar în sensul de atracție romantică, ci literalmente este o forță de atracție care leagă laolaltă lucrurile, spre deosebire de Marte, care este asociat cu certurile sau discordia, și provoacă separare sau distanță.

CHRIS BRENNAN: Absolut.

AUSTIN COPPOCK: Corect, asta zicea și Empedocle.

CHRIS BRENNAN: Poftim? Poți să repeți?

AUSTIN COPPOCK: Sigur, spuneam de Empedocle, care a propus doctrina că armonia și discordia sunt cele două forțe care fac și desfac toate lucrurile, fiind asociate cu Venus și Marte.

CHRIS BRENNAN: În regulă.

KELLY SURTEES: De asemenea, orice lucru frumos, orice lucru de care suntem atrași reprezintă magia sau funcția lui Venus.

AUSTIN COPPOCK: Da.

CHRIS BRENNAN: E amuzant că în hărțile natale acest lucru e extrem de evident. Sunt câteva exemple pentru asta, de pildă persoane cu Venus în Casa I (iar Casa I reprezintă corpul și înfățișarea fizică) care sunt anormal de frumoase sau atrăgătoare. O să menționez doar două exemple recunoscute la scară largă pentru atractivitatea lor, Angelina Jolie și Paul Newman.

KELLY SURTEES: Într-adevăr, Angelina are Venus foarte aproape de Ascendent.

CHRIS BRENNAN: Da, și Paul Newman, un actor foarte faimos care a jucat în filme precum Cool Hand Luke, are Venus tot în Casa I, și am impresia că și în harta lui este foarte aproape de Ascendent. Această amplasare se poate manifesta într-o varietate de feluri, însă în final Venus reprezintă acea parte a hărții unde se manifestă temele frumuseții, armoniei sau reconcilierii în viața unei persoane.

 
 

[Marte]

În regulă, am vorbit despre Venus, iar aceste considerații ne oferă un contrast interesant cu Marte, planeta cu care Venus este adesea luată împreună. Așa cum am spus, și cum a subliniat deja Kelly, ideea de ruptură, separare sau despărțire este o temă importantă pentru Marte, chiar nucleul multora dintre semnificațiile sale individuale. Voi oferi din nou o serie de exemple din Valens, însă trebuie spus că el tinde să listeze manifestările extreme, și afirmă de la bun început că Marte semnifică violență, războaie, jafuri, țipete, deposedarea de averi.

(râsete)

De asemenea, expulzarea, exilul, despărțirea de părinți și multe altele.

KELLY SURTEES: E o listă destul de stranie pentru Marte, dar e clar că aceste elemente fac trimitere la separare și agravare.

CHRIS BRENNAN: Da. Separarea de prieteni este un exemplu, certurile, în contrast cu Venus, care semnifică împăcarea prietenilor sau Jupiter care este asociat cu alianțele dintre oameni. Marte reprezintă ruperea acestor relații. Venus indică sunetele plăcute, armonice și muzica, Marte se află la polul opus. Valens afirmă că semnifică abuzul verbal, țipetele, insolența și minciunile. Cred că “minciuna” este un aspect interesant, pentru că de aici provin semnificațiile de tipul înșelătoriilor sau decepțiilor, de care planetele tradiționale au fost deposedate, acestea fiind transferate în perioada modernă asupra planetelor exterioare.

Să vedem, ce mai este? Furia, ca o componentă emoțională a lui Marte, și confruntările.

AUSTIN COPPOCK: Revenind la calitățile temperamentale, una dintre semnificațiile uzuale pe care le am pentru Marte este că guvernează căldura netemperată.

KELLY SURTEES: Da, căldura excesivă.

AUSTIN COPPOCK: Corect. Soarele este cald, dar Marte guvernează căldura excesivă. Și observăm asta la oamenii care sunt înfierbântați peste măsură și devin violenți. Însă, ca să-l citez pe Valens, Marte guvernează de asemenea aspecte precum atacurile de febră, ulcerele, erupțiile cutanate și inflamațiile pielii. Iar asta se întâmplă când corpul se supraîncălzește, se înroșește și are o stare proastă.

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: Așadar, două cuvinte cheie pe care le am pentru Marte sunt “tăieturile” și “arsurile”.

KELLY SURTEES: Absolut.

AUSTIN COPPOCK: Marte separă cu sabia și supraîncălzește prin foc. Și, desigur, focul este propria sa separare. Dacă ardem ceva, focul separă literalmente substanța respectivă la nivel chimic.

CHRIS BRENNAN: Mi se pare interesant că asta face parte din modelul temperamental și ține de distincția fundamentală a lui Ptolemeu dintre benefice și malefice. Iar diferența e, așa cum ai spus, că maleficele tind către extremele fierbințelii și răcelii, în timp ce beneficele tind către moderație, iar asta conduce la experiența unor evenimente subiectiv pozitive sau negative ale temelor semnificate. Pe scurt, din acest motiv, extremele conduc la scenarii care sunt experimentate negativ.

AUSTIN COPPOCK: Da. Aș mai adăuga ceva în legătură cu Marte care nu este tocmai ceva negativ, faptul că acea căldură extremă este necesară pentru transformarea anumitor substanțe, de pildă a metalelor. Iar asocierea lui Marte cu lucrătorii în metalurgie, mai ales cu fierarii, este la fel de veche precum textele pe care le studiem.

Nu poți crea ceva dacă o pui pe Venus să prelucreze o bucată de fier, adică răcorind-o încetișor, sau Soarele. Dacă pui pur și simplu o bucată de fier la Soare, ea nu se va transforma, nu-i așa? Așadar, Marte reprezintă căldura extremă necesară pentru transformarea anumitor materiale, dintre care și unele psihice sau interioare.

CHRIS BRENNAN: Clar. Și ca să menționăm și alte manifestări pozitive, mai ales în perioada modernă, Marte este în mod obișnuit asociat cu atleții și sportivii, și de asemenea cu armata sau soldații sau diferite profesii din această zonă.

KELLY SURTEES: Absolut. O altă semnificație a lui Marte poate fi chirurgia, unde calitățile tăierii și separării specifice lui Marte sunt folosite productiv.

CHRIS BRENNAN: Da, aceasta ar fi o slujbă bună pentru un Marte în Fecioară, datorită atenției la detalii și concentrării asupra detaliilor foarte subtile, necesare Fecioarei.

KELLY SURTEES: Iar acest lucru este vizibil când în harta clientului este activat Marte, prin tranzit sau altcumva, și acesta trebuie să treacă printr-o operație minoră, în care ceva este tăiat sau eliminat.

AUSTIN COPPOCK: Da.

CHRIS BRENNAN: În regulă. Iar la capătul negativ al spectrului, observăm că rănile, accidentele și altele asemenea se corelează uneori cu Marte.

KELLY SURTEES: E adevărat. Te poți tăia din greșeală sau ceva de genul.

AUSTIN COPPOCK: La un nivel destul de elementar al tranzitelor, de fiecare dată când Marte atinge un punct critic din harta mea, mă ard scoțând ceva din cuptor.

KELLY SURTEES: Da, se întâmplă.

AUSTIN COPPOCK: Și uneori am probleme precum febra sau inflamarea.

CHRIS BRENNAN: Clar. Am uitat să menționez ceva, Austin, apropo de ce ziceai. Cu câteva zile în urmă am descoperit un citat extraordinar din Iamblichus în care vorbește despre Marte și Saturn. Sună cam așa: “emanația provenită de la Saturn tinde să adune laolaltă lucrurile, în timp ce emanația lui Marte tinde să determine mișcare în lucruri. Totuși, la nivel material, receptorul pasiv, generator, primește emanația lui Saturn sub forma rigidității și răcelii, iar pe a lui Marte ca o inflamare peste măsură.” În acest pasaj el discută despre mistere și încearcă să explice că planetele, benefice sau malefice, nu sunt în sine bune sau rele. Planetele nu intenționează să facă rău, însă în tărâmul sublunar al experienței, recele sau fierbintele excesiv (ca simboluri generale) tind să fie experimentate într-o manieră negativă.

AUSTIN COPPOCK: Așa e, sunt pur și simplu prea extreme pentru noi, frate!

(râsete)

KELLY SURTEES: Absolut.

CHRIS BRENNAN: În regulă, să trecem mai departe pentru că suntem limitați de timp. Dacă reușim să terminăm cu planetele în următoarele 15 minute, poate vom reuși să facem și o bună parte din episodul dedicat previziunilor. De acord?

KELLY SURTEES: Sună bine. Mai avem de discutat doar despre Jupiter și Saturn.

CHRIS BRENNAN: În regulă. Să trecem atunci la Jupiter. Jupiter este așa-numitul “mare benefic”. Venus este “micul benefic”, Marte e “micul malefic”, iar Saturn este “marele malefic”.

AUSTIN COPPOCK: Poate că ar trebui să spunem și de ce sunt numite “mici” sau “mari”, pentru că există un motiv foarte limpede.

KELLY SURTEES: Spune-ne.

CHRIS BRENNAN: Da, haide.

AUSTIN COPPOCK: Ei bine, micul benefic Venus și micul malefic Marte sunt planetele care se mișcă mai repede, iar cele “mari” sunt cele care se mișcă mai încet.

KELLY SURTEES: Bine zis.

CHRIS BRENNAN: Corect. De asemenea, diferența este vizibilă și fizic.

KELLY SURTEES: După mărime.

CHRIS BRENNAN: Unele sunt mai mici, celelalte sunt mai mari.

AUSTIN COPPOCK: În primul rând cele două “mici” sunt ambele dincoace de centura de asteroizi. Ambele planete sunt solide, am putea păși fără probleme pe suprafața lor. Pe de altă parte, cele “mari” sunt giganți gazoși și au o mărime și compoziție similară. Prin urmare, e firesc să le grupăm împreună. Odată ce-am observat care sunt mai strălucitoare și care sunt mai întunecate, putem face destul de ușor diferența dintre “mari” și “mici”.

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: Voiam să menționez asta, chiar dacă sună ca o chestie arbitrară și pompoasă. Cele “mici” sunt numite astfel pentru că sunt mai rapide și mai apropiate de noi.

CHRIS BRENNAN: Cred că ce ai spus despre natura solidă sau gazoasă a planetelor este o distincție importantă. Am impresia că studiul proprietăților planetelor va fi unul dintre următoarele domenii de cercetare în astrologie. Până acum nu s-a insistat asupra proprietăților fizice ale planetelor, însă cred că în viitor e posibil, având în vedere că acum avem capacitatea de a le investiga.

AUSTIN COPPOCK: Sigur.

CHRIS BRENNAN: Uneori pot fi extrase semnificații foarte interesante de aici. Am discutat despre asta în alte episoade, de pildă într-o discuție cu Nick Dagan Best. Proprietățile fizice ale planetelor, privite în contextul sistemului solar, pot evoca surprinzător de multe semnificații pe care astrologii deja le asociază cu corpurile planetare, chiar dacă aceste semnificații au fost derivate cu mult înainte ca noi să putem studia propriu-zis planetele.

AUSTIN COPPOCK: Încă ceva legat de asta. Ne uităm la cum sunt grupate planetele după sectă. Secta de noapte este compusă din Venus, Luna și Marte, cele mai apropiate planete de Pământ, pe care putem păși. Pe de altă parte, secta de zi, formată din Jupiter, Saturn și Soare, e compusă din aceste corpuri gazoase imense pe care n-am putea păși, pentru că nu sunt realmente solide.

CHRIS BRENNAN: Foarte interesant. Aș face un episod separat pe această temă. De exemplu, la un moment dat, acum câțiva ani, când Nick Dagan Best era în oraș, am fost împreună la un planetariu, și un element pe care ni l-au prezentat în detaliu a fost o spintecătură gigantică pe suprafața lui Marte. Arăta de parcă cineva ar fi tăiat o felie din el, datorită acelui canion sau tranșeu imens care străbate planeta. Și mi s-a părut amuzant, dată fiind asocierea comună a lui Marte cu tăieturile, rănile sau spintecăturile de orice fel.

KELLY SURTEES: Fantastic.

AUSTIN COPPOCK: Da, și mai sunt și munții. Chiar dacă e o planetă mică, munții de pe Marte sunt mult mai înalți decât cei de pe Pământ. Iar dacă ne gândim la erupțiile cutanate, suprafața acestei planete este crăpată, cicatrizată, plină de suișuri și coborâșuri. În fine, nu e armonioasă, sau nu atât de armonioasă ca alte planete, a noastră, de pildă.

CHRIS BRENNAN: Interesant. Cred că acesta ar fi un domeniu interesant de explorat pentru cei care vor să analizeze corpurile planetare nou descoperite și să le determine semnificațiile astrologice.

În orice caz, să revenim la Jupiter.

 
 

[Jupiter]

KELLY SURTEES: Marele benefic. Cea mai mare planetă.

CHRIS BRENNAN: Da, este mare, și cred că această calitate reprezintă un punct de plecare bun pentru a determina semnificațiile lui Jupiter, de vreme ce multe dintre acestea trimit la ideea de “mărime”, aspecte mari din punct de vedere fizic sau filosofic.

KELLY SURTEES: Jupiter pare să guverneze aceste lucruri, mai ales ca declanșator dinamic în tranzite, progresii sau tehnicile de stabilire a Stăpânilor Timpului. Jupiter vorbește despre mărire sau creștere, faptul de a fi mai mult, dublarea a ceva, sporirea de orice fel. Și, literalmente, în sistemul solar, Jupiter este un corp gigantic.

CHRIS BRENNAN: Într-adevăr. De asemenea, abundența. Valens menționeză abundența, darurile de mare preț, profitul abundent, ideea de a avea ceva într-o cantitate mare.

KELLY SURTEES: Da.

CHRIS BRENNAN: În ceea ce privește contrastele lui Schimdt, referitor la domiciliile planetare, două semnificații importante pe care el le-a identificat, pe care le consider foarte bune, sunt faptul că Jupiter tinde să stabilizeze și să afirme sau să confirme lucrurile. Această idee de stabilizare apare foarte des în multe semnificații. Situațiile incerte sau disputele capătă stabilitate, sunt confirmate sau afirmate, în sensul că Jupiter spune “da”, dacă există o întrebare de genul “se va întâmpla asta?”.

AUSTIN COPPOCK: Unul dintre cuvintele cheie pe care le folosesc pentru Jupiter este “coerență”. Când Jupiter nu sporește un lucru, el conferă coerență elementelor sale constituente. De exemplu, când spunem despre Jupiter că este asociat cu dezvoltarea personală, aceasta nu e ceva care “crește”. Dezvoltarea personală înseamnă a ajunge la armonie între părțile constituente care te formează, înseamnă să reduci conflictele interioare, ceea ce îți va permite, poate, să crești, să devii mai mare. Însă armonia interioară sau dobândirea coerenței părților este ceva extrem de specific pentru Jupiter, și reprezintă o precondiție pentru creștere. Dacă ceva este disproporționat, iar părțile sale nu sunt conectate unele cu celelalte, creșterea nu doar că nu este necesară, ci este contraproductivă. Nu faci decât să sporești o problemă. Jupiter are o funcție de echilibrare, despre care se vorbește adesea în multe dintre textele tradiționale, dar care a fost mai mult sau mai puțin ignorată în ultima sută de ani, în detrimentul funcției de a mări lucrurile. Să nu mă înțelegeți greșit, într-adevăr, Jupiter mărește lucrurile, însă această coerență interioară este deosebit de importantă.

KELLY SURTEES: Această semnificație a echilibrului și coerenței este foarte importantă. Frumos spus, Austin.

CHRIS BRENNAN:
Să vedem, alte semnificații. Valens numește aspecte precum confirmarea lucrurilor bune, eliberarea de cele rele, a fi eliberat din lanțuri sau din închisoare, libertate, bogăție, abundență, plăți, dreptate, alianțe, cunoaștere (aici el folosește termenul gnosis), prieteniile cu oameni puternici și așa mai departe.

Sunt destul de sigur că ne-au scăpat câteva lucruri. Kelly, crezi că am omis teme importante asociate lui Jupiter?

KELLY SURTEES: Am vorbit despre partea de înțelepciune și cunoaștere?

CHRIS BRENNAN: Da, dar cred că e un aspect important și probabil că trebuie discutat mai în detaliu. Valens evidențiază puternic această idee a cunoașterii sau înțelepciunii folosind cuvântul “gnosis”, și cred că am putea insista puțin asupra acestui aspect.

KELLY SURTEES: Ai menționat deja acest termen, nu-i așa? Da, este important.

CHRIS BRENNAN: Cum am putea contrasta această semnificație? Cum se diferențiază cunoașterea sau înțelepciunea lui Jupiter cu semnificațiile similare ale lui Mercur, cu formele sale de inteligență?

AUSTIN COPPOCK: Din punctul meu de vedere, diferența e că Jupiter reprezintă înțelepciunea în sensul de a cunoaște sau înțelege într-o manieră integrată sau substanțială. Cred că legătura lui Mercur cu inteligența ține mai degrabă de abilitatea de a exprima această înțelepciune provenită de la Jupiter sau din alte părți, însă cunoașterea sau conștiința cred că țin mai degrabă de Jupiter decât de Mercur.

CHRIS BRENNAN: Așadar, poate că diferența e că Mercur adună o serie de fapte, ajunge la o colecție de fapte distincte, însă Jupiter este cel care înțelege ceea ce a fost adunat, cel care interpretează propriu-zis mecanismele interioare ale lucrurilor sau înțelepciunea asociată lor. Am putea spune că diferența este cumva între date și înțelegerea datelor.

KELLY SURTEES: Cu siguranță datele sau parametrii țin de Mercur, colectarea faptelor doar de dragul de a le ști, spre deosebire de Jupiter, care se întreabă referitor la sens, la context, la scopul din spatele faptelor și datelor, dacă există o cale de a le pune laolaltă într-o priveliște de ansamblu. Cred că acesta ar fi rolul lui Jupiter.

CHRIS BRENNAN: Corect.

AUSTIN COPPOCK: Jupiter se întreabă “cum folosim asta?”, “ce are de spus acest lucru despre viață?”, “cum putem folosi asta pentru a ne face viața mai bună?”. Mai întâi adunăm o mulțime de fapte despre viață, dar apoi ne punem cumva întrebarea filosofică a clasicilor, “cum ne transformă aceste fapte definiția vieții bune și cum ne ajută să o obținem?”. Jupiter este orientat foarte mult pe aplicare.

KELLY SURTEES: Așa este.

AUSTIN COPPOCK: Când spunem “înțelepciune”, ne referim la ceva ce este transcendental adevărat, dar care totodată poate fi aplicat în diferite situații. Aș mai spune că, în multe cazuri, înțelepciunea este ceea ce apare atunci când există o coerență între diferitele fapte și experiențe din minte. Înțelepciunea este cumva meta-produsul experiențelor pe care le trăiește o persoană. O altă contrarietate Mercur-Jupiter, pe care o folosesc atunci când predau astrologia, este ideea că, atunci când analizăm diferite idei din istoria gândirii, ar trebui să ne folosim cunoașterea, pentru că aceasta e cumva la mijloc între înțelepciune și fapte, nu-i așa?

KELLY SURTEES: Minunat.

AUSTIN COPPOCK: Avem acest concept de “guru”, iar în tradiția indiană Jupiter este numit tocmai astfel…

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: Iar acest guru încearcă să ne transmită înțelegerea sa. Am o experiență bogată cu acest concept, din artele marțiale chinezești și din taoism, unde lucrurile decurg conform acestui model. Însă la polul opus avem profesorul universitar (Mercur), iar aici trebuie să mergi la cursuri, să citești faptele și apoi să îți susții punctul de vedere în legătură cu ce ai citit. Există mai multe feluri de a perpetua tradițiile cunoașterii.

CHRIS BRENNAN: E o idee foarte interesantă. Termenul grecesc pentru cunoaștere este gnosis, care a dat “gnostic”, sectele gnostice din Antichitate, printre care și unele creștine. Acestea se bazau pe ideea că există un soi de cunoaștere fundamentală, un adevăr central revelat umanității, care le conferă oamenilor libertatea, iar transmiterea acestei cunoașteri sau înțelepciuni de la învățător la student făcea parte din tradițiile misterelor, incluzând aici și tradiția hermetică.

AUSTIN COPPOCK: Corect. Și nu era ceva legat doar de texte. Existau o serie de tehnici care îți permiteau să ai o experiență directă a divinității. Asta înseamnă gnosis. Ceea ce putem spune despre divinitate nu este o gnosis. În principiu, gnosis nu este ceva de natură verbală sau textuală. Asta încearcă și un guru să transmită, încearcă să ajungă la sufletul tău ca să te facă să vezi ce vede el sau ea. Pe de altă parte, o tradiție mercurială a cunoașterii este ceva diferit. Sigur că cele două se intersectează și se întrepătrund, însă există o diferență fundamentală la nivel arhetipal.

CHRIS BRENNAN: Asta ne confirmă că termenul “înțelepciune” este o alternativă sau o traducere potrivită pentru gnosis, pentru că înțelepciunea ne face limpede diferența dintre a studia cu un învățător și a studia pe cont propriu. El a strâns deja ani și ani de experiență, a ajuns prin toate fundăturile și a descoperit ce funcționează și ce nu, iar această experiență de a lucra direct cu un învățător îți oferă toți acei ani de experiență și întreg efortul său într-o manieră nemijlocită, spre deosebire de faptul de a citi ceva într-o carte, când trebuie să înțelegi pe cont propriu, și aduni o colecție de fapte și teorii, dar ești mult mai departe de felul în care funcționează informațiile respective în practică.

AUSTIN COPPOCK: Da. Știu că n-ar trebui să insistăm prea mult asupra lui Jupiter, dar în unele tradiții există o anumită “transmisie directă”. Învățătorul te “curentează” efectiv cu esența înțelepciunii sale, cu sucul acesteia, și literalmente primești componenta energetică abstractă a tradiției, care nu e totuna cu ceea ce poate fi spus în cuvinte despre ea.

CHRIS BRENNAN: Sigur. Cred că e o idee bună pentru a încheia discuția despre Jupiter.

AUSTIN COPPOCK: Sucul înțelepciunii…

KELLY SURTEES: Sucul lui Jupiter… Îmi place cum sună! Putem să folosim asta ca hashtag!

(râsete)

CHRIS BRENNAN: Apropo de asta, ideea e relevantă pentru semnificațiile de genul conceperii sau nașterii copiilor, care apar foarte proeminent cu Jupiter.

(râsete)

AUSTIN COPPOCK: Într-adevăr. În corp, el este guvernatorul spermei, pântecului etc.

KELLY SURTEES: Sucul și dezvoltarea. Minunat.

CHRIS BRENNAN: În regulă. Voi menționa acum semnificațiile din textul lui Valens. Mi se pare interesant că această idee apare foarte frecvent în miturile despre Jupiter, iar Valens pune semnificația conceperii copiilor în capul listei.

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: Într-adevăr.

CHRIS BRENNAN: E greu de spus: uneori au sens doar aspectele simbolice, dar mitologia poate fi și ea relevantă.

KELLY SURTEES: Aș mai adăuga o observație scurtă despre temperamentul lui Jupiter. Este o planetă fierbinte și umedă, iar acestea sunt condiții necesare creșterii.

(râsete)

KELLY SURTEES: A devenit și mai rău, nu-i așa?

AUSTIN COPPOCK: Da, mult mai rău.

KELLY SURTEES: La naiba, încercam să fiu serioasă!

(râsete)

AUSTIN COPPOCK: Am putea să mai spunem ceva foarte rapid: lumea nu-l asociază deloc pe Jupiter cu cuvântul “sexy”.

KELLY SURTEES: Corect.

AUSTIN COPPOCK: Dintre astrologii moderni, n-am văzut pe cineva să zică de Jupiter că e sexy.

KELLY SURTEES: Nu știu ce vorbesc (râde).

AUSTIN COPPOCK: Așa-i.

CHRIS BRENNAN: Și mie mi-a sărit în ochi acest aspect, mai ales că dintre semnificațiile pe care le dă Valens pentru Jupiter se numără dorința, iubirea și alianțele. Prin urmare, există o componentă aproape venusiană asociată lui Jupiter. Sunt lucruri pe care le asociem de obicei cu Venus, dar care apar și la Jupiter. Iar acest lucru este valabil și pentru alte planete. Există anumite intersectări, iar anumite perechi de planete împărtășesc semnificații comune. Se întâmplă și în cazul perechii Marte-Saturn, de asemenea Soarele și Luna au câteva semnificații comune. Luna și Mercur se aseamănă cumva prin viteza mișcării, prin urmare au și ele o serie de semnificații comune. Uneori semnificațiile planetelor se suprapun și acestea formează anumite perechi, datorită anumitor proprietăți categorice sau anumitor proprietăți observaționale.

KELLY SURTEES: Absolut. Cumva cred că aspectele pozitive sunt împărtășite de Venus și Jupiter pentru că ambele sunt planete benefice, dar semnificațiile se manifestă la scară mai mică sau mai mare.

 
 

[Saturn]

CHRIS BRENNAN: Da. În regulă, să trecem acum la ultima planetă, Saturn, cea mai îndepărtată, cea mai lentă și cea mai puțin vizibilă dintre cele șapte planete tradiționale ce pot fi văzute cu ochiul liber. De fapt, Saturn reprezintă granița, punctul dincolo de care nu mai pot fi văzute alte planete. Într-un sens, putem spune că Saturn reprezintă limita exterioară, fiind asociat cu tema granițelor, cu zidurile, cu lucrurile dincolo de care nu poți trece.

KELLY SURTEES: Întocmai. Cred că multe dintre aceste semnificații provin din amplasarea fizică a lui Saturn în Cosmos, așa cum o experimentăm noi în mod nemijlocit. Mi se pare extrem de important acest aspect. Austin, ai legătura.

AUSTIN COPPOCK: În regulă, vreți să vă recit un poem?

KELLY SURTEES: O, da.

AUSTIN COPPOCK: E despre copiii lui Saturn. Nu e foarte lung și cred că rezumă foarte drăguț mare parte din ce vom discuta pe această temă.

CHRIS BRENNAN: E dintr-un text din secolul XVII, nu-i așa?

AUSTIN COPPOCK: Da, ți l-am trimis.

Saturn este numele meu; Sunt primul
Între planete, mult deasupra pământului.
Natura mea e rece și uscată,
Iar lucrările mele sunt nenumărate.
În casele mele ferm locuiesc –
Capricornul și Vărsătorul.
Fac multe stricăciuni cu puterea mea,
Pe ape și pământ, ziua și noaptea,
Exaltarea mea în Balanță,
Dar în Berbec puterea îmi cade.
După treizeci de ani, aspri și răi,
Iată că revin în același semn.
Copiii mei sunt cruzi, uscați și bătrâni,
Invidioși, osteniți, nefericiți și reci.
Cu ochi adânci, pielea tăbăcită și bărbile scurte.
Sunt șchiopi, deformați, cu totul depravați.
Trădători, deprimați, lacomi și palizi.
Se pomenesc adesea în închisoare.
Scormonesc în pământ, sapă morminte, ară pământul.
Și-n haine ponosite și-mpuțite se-nveșmântă.
Osândiți să moară sau să trăiască în suferință,
Sudoare și efort, sau necazuri să-și caute
Mereu neajutorați, niciodată liberi,
Iată copiii lui Saturn.

CHRIS BRENNAN: Excelent. Mi se pare amuzant că textul rezumă o bună parte din semnificațiile date de Valens. Sunt surprins. E un text din secolul XVII, nu?

AUSTIN COPPOCK: Așa cred. S-ar putea să fie de mai devreme. E un clasic, de aceea am vrut să-l citesc.

CHRIS BRENNAN: Interesant.

KELLY SURTEES: Într-adevăr, cuprinde toate semnificațiile.

CHRIS BRENNAN: Să vedem. Încerc să mă gândesc la un punct de plecare. Așadar, restricții, granițe, lucruri peste care nu poți trece.

KELLY SURTEES: Da. Saturn spune “nu” situațiilor. El spune “nu poți merge acolo, ai o barieră în calea ta”.

CHRIS BRENNAN: Acestea ar fi printre semnificațiile primordiale; ideea de respingere, de excludere, de negare sunt concepte centrale pentru Saturn.

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: Aș mai adăuga ceva aici. Una dintre polaritățile lui Saturn ține de confirmare și negare.

KELLY SURTEES: Da.

AUSTIN COPPOCK: Să zicem că mergi să dai un test ca să devii terapeut licențiat. Fie vei trece, fie vei pica testul. Autoritatea, figura saturniană, fie te va confirma și va spune că ești îndeajuns de bun încât să treci testul, fie te va respinge. Ești admis sau respins. Am discutat mult pe tema asta în legătură cu Saturn. Apoi, aș mai aduce în discuție încă o polaritate asociată lui Saturn, una dintre preferatele mele: includere și excludere. Un zid sau o structură îi ține întotdeauna pe unii înăuntru, iar pe alții în afară. Nu e neapărat bine sau rău să fii de-o parte sau alta a zidului, însă ca oameni, rolurile noastre au ziduri. Una dintre frustrările mele (nu știu dacă e un cuvânt potrivit), sau mai degrabă o anumită tipologie de oameni pe care o aduc adesea în discuție sunt oamenii care cred că dacă sunt Vărsători nu au cum să fie guvernați de Saturn. Ei bine, Saturn guvernează excluderea, iar aceștia sunt în afara anumitor structuri. Bun venit în casa lui Saturn, cel care definește cuvintele “în afară” și “înăuntru”, granițele. Saturn guvernează granițele vizibile.

CHRIS BRENNAN: E foarte amuzant, iar dacă veți asculta episodul nostru despre Saturn în Săgetător, unde abordăm simbolismul și semnificația granițelor, zidurilor și altele asemenea, veți vedea că în ultimele luni, acestea s-au manifestat în două feluri. Pe de-o parte, ceea ce tocmai ai spus despre ziduri mă duce cu gândul la întreaga discuție din jurul faptului că Donald Trump a devenit principalul candidat al republicanilor pentru alegerile prezidențiale ale Statelor Unite. El vorbește constant despre cum va construi un zid între SUA și Mexic, și cred că asta e o temă specifică pentru Saturn în Săgetător. Chiar dacă Săgetătorul este în general asociat cu călătoriile și cu străinătatea, atunci când Saturn se află aici apar idei de genul granițelor sau ridicarea zidurilor și așa mai departe.

AUSTIN COPPOCK: Corect, posibilitatea de a interzice călătoriile și mișcarea.

CHRIS BRENNAN: Da. Iar al doilea exemplu pe care l-am discutat în detaliu, criza migrațiilor. Mă refer la evenimentele din Europa și din Orientul Mijlociu, marile migrații și interacțiunea culturilor fiind asociate de asemenea cu Saturn în Săgetător.

AUSTIN COPPOCK: Să discutăm puțin despre contrastele dintre semnificațiile lui Jupiter și ale lui Saturn. De exemplu, dacă Jupiter reprezintă creșterea sau sporirea, Saturn semnifică limitele creșterii. Nimic nu poate crește la infinit, totul are o anumită limită. Poate deveni contraproductivă o creștere constantă a mărimii. Legile fizicii tratează lucrurile de diferite mărimi pe măsura lor. Există un motiv pentru care nu există furnici de mărimea unei case, pentru că structura unei furnici nu funcționează la o asemenea scală, ci la scala insectelor. De aceea oamenii gigantici (de pildă o persoană înaltă de 2 metri jumătate) au adesea probleme de sănătate. Corpul uman nu se dezvoltă foarte bine la asemenea dimensiuni.

CHRIS BRENNAN: Așadar, Saturn reprezintă granițe și limite. Uneori acestea nu sunt prea plăcute, ba pot fi chiar enervante, dar alteori sunt extrem de importante din motive funcționale și ne oferă granițe și orientări utile.

KELLY SURTEES: Absolut. Am impresia că ai folosit cuvântul “limitare” (containment), Austin. Această limitare poate fi o graniță care nu te lasă să înaintezi, dar de asemenea poate fi o plasă de siguranță care îți permite să nu te rănești sau să te pui în pericol. Cred că această latură a lui Saturn are o calitate potențial pozitivă sau protectoare.

AUSTIN COPPOCK: Bineînțeles. Saturn guvernează multe lucruri. De pildă, ridicarea unor structuri solide, în care cu siguranță ai putea fi închis ca prizonier. Aceasta ar fi experiența negativă a limitării. Dar mai există faptul de a fi protejat de aceste ziduri reci de piatră. Uneori acest lucru este util, necesar și, desigur, am putea spune că suntem cu toții închiși în zidurile de piatră ale viitoarelor noastre morminte. Tradițional, Saturn este asociat cu moartea, care este limita tuturor lucrurilor create sau, cel puțin, limita vizibilă a celor create. Saturn este asociat cu mormintele și, desigur, atunci când murim intrăm într-o stare de extraordinară răceală.

CHRIS BRENNAN: Diminuarea căldurii și vieții din lucruri.

AUSTIN COPPOCK: Da, devenim reci și rigizi.

CHRIS BRENNAN: Să vedem. O altă semnificație utilă este ideea “rezistenței”.

KELLY SURTEES: Da.

CHRIS BRENNAN: Tot ce ține de timp în general, dar mai ales cele care durează mult sunt asociate cu Saturn. Avem acest contrast între Saturn și Mercur sau Luna. Acestea din urmă sunt la extrema planetelor care se mișcă foarte rapid, iar Saturn este la cealaltă extremă și se mișcă foarte încet. Luna parcurge întreg zodiacul într-o lună, Mercur într-un an sau mai puțin, dar lui Saturn îi ia treizeci de ani. Așadar, iată un contrast evident dintre ceea ce se mișcă foarte repede și ceea ce se mișcă foarte încet sau durează foarte mult timp. Saturn poate fi asociat, deci, cu permanența.

KELLY SURTEES: Da. Cred că Saturn simbolizează de asemenea epocile, dinastiile, moștenirile de durată.

CHRIS BRENNAN: Cu siguranță. Mai sunt și semnificații negative, iar acestea se manifestă mai cu seamă la nivel psihologic. Cred că multe dintre acestea pot fi puse în contrast cu semnificațiile altor planete, cum ar fi Soarele, care sugerează acțiune, a demara ceva, mișcare. Prin urmare, dacă ne gândim la contrarii, Saturn este planeta care guvernează domiciliile opuse Soarelui sau luminariilor, sugerând inactivitatea, lentoarea sau, uneori, incapacitatea de a acționa atunci când trebuie.

AUSTIN COPPOCK: Corect. Aș mai menționa aici regulile. Adesea în tranzite vedem că Saturn descrie perioade caracterizate de diferite blocaje.

CHRIS și KELLY: Da.

CHRIS BRENNAN: Sentimentul de a fi blocat sau poate sentimentul că lucrurile nu merg atât de repede pe cât ți-ai dori, sau faptul că rămâi cumva pe loc. De asemenea, conform lui Valens, Saturn guvernează obstacolele în întreprinderi, deci acele situații care îți stau în cale, care te încetinesc, care te opresc sau care nu te lasă să înaintezi pe o anumită cale pe care vrei să mergi. De asemenea, găsim multe semnificații psihologice, chiar și la Valens, de exemplu depresia, sentimentul de izolare, faptul de a fi ursuz, nefericit sau murdar, ceea ce mi se pare o semnificație interesantă, în lumina poemului pe care l-ai recitat mai devreme, Austin, pentru că “murdar” sau cel puțin termenul grecesc tradus prin acest cuvânt poate însemna de asemenea “uscat” sau “scorojit”(ceea ce în sine reprezintă alte semnificații pentru Saturn), dar, prin extensie, poate însemna “sordid”, care mai departe ne duce cu gândul la alte asociații precum faptul de a fi nefericit, întunecat sau sumbru. Mi s-a părut foarte amuzant că Valens spune despre Saturn că este îmbrăcat în negru. Deci Saturn este cumva planeta “goth”.

KELLY SURTEES: Da, e bărbatul în negru.

AUSTIN COPPOCK: Absolut.

CHRIS BRENNAN: O altă semnificație interesantă
este înșelăciunea. Adesea această idee este transferată și aplicată asupra lui Neptun, dar în astrologia tradițională, Saturn avea multe dintre semnificațiile care au de-a face cu înșelăciunea. De exemplu, Valens afirmă că Saturn semnifică asta, sau persoanele care își ascund înșelătoriile, cei care sunt prefăcuți sau prezintă o înfățișare falsă.

AUSTIN COPPOCK: Un exemplu rapid: Bill Clinton este Mercur-Saturn.

CHRIS BRENNAN: Mercur și Saturn în Leu în Casa a XI-a.

AUSTIN COPPOCK: Literalmente el a spus că nu a făcut sex cu femeia aceea. E recunoscut pentru această minciună de proporții naționale.

CHRIS BRENNAN: E interesant pentru că acum câteva zile mă uitam la un interviu cu Christopher Hitchens, de prin 2000 când a scris cartea No one Left to Lie To. Și aici el spune că a mințit nu doar populația, ci și pe prietenii și asociații săi apropiați. Pur și simplu a negat totul, “Monica Lewinsky e o nebună”, ceva de genul. Le-a spus celor din cercul său apropiat că totul e o minciună, iar apoi a trebuit să le recunoască prietenilor, să le zică ce s-a întâmplat de fapt cu ea. De aceea mi se pare interesant că ai menționat asta.

Să vedem, alte semnificații.

KELLY SURTEES: O altă latură pozitivă a lui Saturn pe care o menționează Valens în textul său este că îi guvernează pe cei care obțin o reputație extraordinară, un rang important, tutorii și alte semnificații destul de ciudate, cum ar fi tații copiilor altora. Însă această idee a reputației mi s-a părut interesantă.

CHRIS BRENNAN: Da, există această asociere conform căreia atunci când Saturn este bine amplasat, într-o hartă de zi și în secta preferată, sau când este bine amplasat după semn sau configurațiile cu alte planete, asta poate indica persoane eminente sau care devin figuri de autoritate, administratori ai lucrurilor care aparțin altora, iar această calitate poate fi extrapolată la semnificația pe care ai menționat-o, “tații copiilor altora”.

Așadar, cu siguranță există anumite semnificații pozitive, iar Valens susține acest lucru în repetate rânduri, anume că și maleficele au potențialul de a se manifesta pozitiv în anumite situații.

KELLY SURTEES: E o descriere foarte potrivită.

AUSTIN COPPOCK: Chiar dacă acest lucru nu aparține de obicei setului de semnificații, aș mai zice că dacă îl punem pe Saturn în contrast cu Jupiter, vedem că Saturn guvernează de asemenea înțelepciunea, dar una de un alt tip. Saturn guvernează acea înțelepciune pe care o obții în singurătate, într-o celulă, meditând ani în șir.

KELLY SURTEES: Înțelepciunea introspecției.

AUSTIN COPPOCK: Da, confruntarea cu moartea. În mai multe tradiții de meditație există această metodă în care îți imaginezi moartea, iar prin faptul că ți-o închipui într-o mie de feluri ajungi să te împaci cu această limită a vieții, iar asta îți dă o rezistență psihologică pe care nu mulți o au.

Deci și înțelepciunea este o semnificație, dar nu una de același fel ca în cazul lui Jupiter, unde conștientizăm divinitatea și iubirea. Nu este o contemplare a luminii, ci a întunericului.

CHRIS BRENNAN: Sau ar mai fi ceea ce învățăm în urma piedicilor sau prin muncă grea, prin suferințe și greutăți, ceea ce dobândim când trecem de ele.

AUSTIN COPPOCK: Da. Din punctul meu de vedere, Saturn guvernează travaliile prin care oamenii trec fie intenționat, fie fără voia lor, și acea presiune de a rafina anumite părți ale psihicului sau sufletului.

CHRIS BRENNAN: Un alt aspect care merită menționat aici este înțelepciunea care vine din experiența pierderii, din dificultățile sau suferințele trăite într-o zonă sau alta a vieții, acea înțelegere mai pragmatică a lucrurilor, sau, mai general, o înțelegere a naturii lumii, dar dintr-o perspectivă diferită de optimismul nelimitat al lui Jupiter. Înțelepciunea lui Saturn este mai prudentă, mai pesimistă, mai pragmatică.

AUSTIN COPPOCK: Da, cred că Saturn corespunde foarte bine cu ideea de sobrietate.

CHRIS BRENNAN: Absolut. În regulă, sunt sigur că ar mai fi multe lucruri de discutat. Credeți că ar mai fi idei importante pe care trebuie să le discutăm despre Saturn?

KELLY SURTEES: Din punctul meu de vedere, este destul. Tu ce crezi, Austin?

AUSTIN COPPOCK: Cred că a fost o analiză sumară destul de bună.

CHRIS BRENNAN: OK. Discuția s-a întins pe două ore, inițial ne propusesem să acoperim toate cele șapte planete tradiționale într-o oră. De vreme ce fiecare dintre noi am purtat discuții lungi despre planete și fiecare am predat cursuri extensive pe tema lor, și având în vedere că episodul va fi disponibil o bună perioadă de timp, cred că ar fi util să spunem fiecare unde vom continua să discutăm mai în detaliu despre aceste lucruri, iar apoi în următorul episod dedicat previziunilor poate că vom discuta mai mult despre planurile noastre de viitor. Unde pot oamenii să găsească informații despre voi, unde vorbiți mai în detaliu despre cele șapte planete?

AUSTIN COPPOCK: Anul trecut am ținut un curs de o lună de câte șase ore pe zi numai despre planete. Ascultătorii pot să cumpere înregistrările acestui curs de pe site-ul meu, iar în afară de asta voi ține din nou o serie de cursuri de bază, și vom începe cu planetele pentru că acesta este începutul astrologiei. Primul curs va fi ținut pe 19 martie, sâmbătă.

CHRIS BRENNAN: OK, iar site-ul tău este austincoppock.com

AUSTIN COPPOCK: Da.

CHRIS BRENNAN: Excelent. Și tu, Kelly, ai discutat despre planete, chiar și în prelegerile despre temperamente, nu-i așa?

KELLY SURTEES: O, chiar mă gândeam ce să spun acum. Da, am ținut o prelegere despre temperamente la ISAR în 2014, iar înregistrarea de acolo și prezentarea PowerPoint pot fi cumpărate de pe site-ul meu. Pe pagina principală există meniul “Resurse” (Resources), apoi fix sub apare “Prelegeri” (Lectures). Click aici și vor apărea toate prelegerile mele, printre care se află și cea despre temperamente. În ultimele șase luni am ținut o prelegere intitulată “Planete, pasiuni și probleme”, în care discut anumite criterii legate de Sectă sau viteză, anumite configurații speciale care pot fie să confere putere unei planete, să o neutralizeze sau să o slăbească, iar întâmplarea face ca harta lui Bill Clinton să fie unul dintre exemplele pe care le folosesc acolo. Această prelegere va fi disponibilă în câteva săptămâni, când se va termina perioada contractuală stabilită de nonconcurență. De asemenea, în prezent predau cursuri online și voi începe un curs de astrologie predictivă în această vară. Toate aceste informații sunt disponibile pe site-ul meu în meniul “Studii” (Study). Pentru cine dorește să afle mai multe, adresa mea e kellysastrology.com

CHRIS BRENNAN: Excelent. În ceea ce mă privește, lucrez la o carte pe care sper să o termin și să o public anul acesta. Nu sunt sigur dacă voi publica până atunci această traducere a semnificațiilor planetelor, pentru că am făcut-o special pentru carte. Totuși, ea face parte din cursul meu despre astrologia elenistică, despre care puteți afla mai multe pe site-ul meu hellenisticastrology.com. În mare, în acest curs vorbesc despre planete în contextul mai larg al astrologiei elenistice și al sistemelor astrologice, și de aici puteți înțelege nu doar semnificațiile planetelor, ci și condițiile planetare și aspecte precum Secta, vizibilitatea, bonificarea și maltratarea și altele asemenea. Pentru asta, accesați cursul disponibil pe hellenisticastrology.com.

În regulă, cu asta am ajuns la sfârșitul acestui episod. Să încheiem aici, și o să vedem după ce vom face în următorul episod. (râde) Vreți să spuneți niște cuvinte de încheiere despre planetele tradiționale înainte să oprim înregistrarea?

KELLY SURTEES: Ah…

CHRIS BRENNAN: Sau poate niște sfaturi pentru studenții noi, care învață fundamentele astrologiei, pentru persoanele care vor să înțeleagă semnificațiile planetelor?

KELLY SURTEES: O, da. Le-aș sugera să înceapă prin a vedea care sunt guvernatorii tradiționali ai semnelor, ceea ce eu și cu Austin am menționat deja la început. Din punctul meu de vedere, asta poate îmbunătăți simțitor de mult și aproape instantaneu înțelegerea felului în care funcționează planetele. Deci, de exemplu, dacă aveți Peștii pe Mijlocul Cerului sau în Casa a X-a, un punct de plecare bun ar fi să vă gândiți la faptul că Jupiter este o planetă importantă pentru cariera dumneavoastră. Încercați să reflectați asupra acestui lucru, să analizați situația.

CHRIS BRENNAN: Absolut. Însă asta poate fi ceva destul de greu…

KELLY SURTEES: Sună banal, dar poate dura ceva timp până înțelegi.

CHRIS BRENNAN: Corect, pentru că afirmațiile despre semne din multe cărți de astrologie modernă se bazează pe semnificațiile planetelor exterioare. Deci depinde ce cărți citești. Dacă citești o carte mai tradițională, va fi clar că semnificațiile de acolo sunt diferite.

KELLY SURTEES: Chiar, aș dori să recomand o carte.

CHRIS BRENNAN: Ce carte?

KELLY SURTEES: Se numește Traditional Astrology for Today, an Introduction de dr. Benjamin Dykes. E destul de accesibilă și are o secțiune minunată unde analizează planetele dintr-o perspectivă tradițională și cred că e un bun punct de plecare.

CHRIS BRENNAN: Minunat. Cuvinte de încheiere, Austin?

AUSTIN COPPOCK: Aș spune doar că nu poți ști niciodată prea mult despre planete. Nu vei pierde vremea dacă studiezi planetele. Aproape totul în astrologie se reduce la planete, ele sunt rădăcina astrologiei. Dacă nu știi ce să studiezi, pur și simplu studiază planetele. Studiază, studiază și iar studiază. Contemplează-le, desenează-le, gândește-te la scheme de învățare cu culori. Folosește-ți toate simțurile și facultățile în abordarea planetelor, pentru că nu poți ști niciodată prea multe despre ele.

CHRIS BRENNAN: Cu câțiva ani în urmă, am ținut un curs împreună cu Leisa pentru grupul nostru de astrologie din Denver. A fost o serie de întâlniri pe parcursul unui an, iar la fiecare întâlnire avem un fel de masă rotundă unde discutam, iar noi adunasem mai multe pasaje din diferite abordări ale semnificațiilor planetelor din diferite epoci, din secolul I și până în secolul XX. Practic, am citit aceste pasaje din diferiți astrologi și am văzut care a fost perspectiva lor asupra semnificațiilor în ultimii două mii de ani. Asta ne-a dat o perspectivă foarte interesantă asupra felului cum le înțelegeau aceștia și asupra asemănărilor și diferențelor ce puteau fi identificate între tradiții. E o metodă pe care o recomand: găsiți cărți din diferite epoci ale tradiției astrologice și comparați semnificațiile. De pildă, primul capitol din Antologia lui Vettius Valens pentru vechea tradiție din secolul II, apoi treceți la tradiția medievală și îl citiți pe Bonatti, sau puteți sări direct la William Lily, în secolul XVII. Cartea lui este disponibilă gratuit și puteți vedea ce semnificații oferă pentru planete. Apoi puteți să treceți la secolul XX și să analizați semnificațiile lui Steven Forrest. Cartea sa, Inner Sky, are o sinteză foarte bună a semnificațiilor planetelor. Sau ați putea merge la începutul secolului XX, la Ebertin. Cartea sa, The Combination of Stellar Influences este o sursă foarte bună pentru semnificații. Apoi, puteți trece la cele mai recente, iar aici aș recomanda cartea lui Rick Tarnas, Cosmos and Psyche și lista lui de semnificații. Așa obțineți o perspectivă foarte largă asupra semnificațiilor pe care astrologii le-au asociat cu planetele de-a lungul ultimilor două mii de ani.

Și cu asta am ajuns la finalul acestui episod. Mulțumesc că ați acceptat invitația, Austin și Kelly.

KELLY SURTEES: Oricând.

AUSTIN COPPOCK: Cu plăcere.

CHRIS BRENNAN: Mulțumim și ascultătorilor. Pe data viitoare!
 
 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.