Structură, adâncime, precizie – Un nou tip de astrologie

Posted by
Timp de lectură: 31 minute

 
 

Dr. Glenn Perry

 
 
Acest articol este capitolul “Structure, depth, precision” al cărții From Ancient to Modern Astrology. Reprodus cu permisiunea autorului.
 
 
FromAncient to PostModern AstrologyAceastă carte explorează originile și dezvoltarea astrologiei în contextul evoluției conștiinței. Primii cititori în stele priveau soarta ca voința atotputernică a zeilor care ar putea fi îmblânzită, dar nu negată. Astrologii elenistici au adoptat filozofia stoică a unui cosmos total determinist, care ar putea fi transcens prin cultivarea virtuții, tăriei morale și a non-rezistenței sau detașării. Astrologii moderni, împrumutând din psihologia umanistă și abisală, s-au concentrat pe explicarea interiorului ființei, reducând în același timp importanța predicției și a sorții. Practicanții post-moderni ai astrologiei se îndreaptă într-o direcție total nouă, evidențiind o relație participativă și co-creativă cu puterile cerești, una care recunoaște semnificația evenimentelor externe ca vehicule și catalizatori pentru evoluția conștientă.

O premisă principală a cărții este că istoria astrologiei reflectă evoluția conștiinței umane. Fiecare tip de astrologie – arhaic, tradițional, modern și post-modern – include viziunea perioadelor anterioare. Cu toate acestea, fiecare este fundamental schimbat prin virtutea unei viziuni superioare, mai cuprinzătoare. Pe măsură ce conștiința evoluează, relația noastră cu lumea interioară și exterioară se schimbă și ea. Etapele anterioare ale astrologiei s-au caracterizat printr-o viziune statică asupra lumii, un sine slab diferențiat și un cosmos omnipotent ale cărui decrete determinau atât caracterul, cât și destinul. Etapele ulterioare ale astrologiei sunt caracterizate printr-o viziune evolutivă asupra lumii, un sine din ce în ce mai diferențiat și mai conștient precum și recunoașterea faptului că soarta reflectă caracterul și oferă totodată un impuls pentru dezvoltarea lui ulterioară.
 
 

Cuprinsul articolului

Șapte asumpții centrale
Proces și conținut
Toate semnificațiile rezidă în unghiuri
Alte principii cheie ale AstroPsihologiei
Aspectele: factori inerenți și eficienți
Formațiuni de compromis
Reguli fixe și strategii flexibile
Jupiter în careu cu Saturn
Rezumat și concluzie
Alte articole de Glenn Perry
Note

 
 
De-a lungul ultimului deceniu, astrologia psihologică a fost criticată aspru pe motiv că i-ar lipsi precizia modelelor tradiționale. Propunând reguli exacte ce conduc la judecăți clare, verificabile, se presupune că tehnicile elenistice și medievale produc rezultate mai specifice, mai concrete și mai precise despre temperamentul și destinul unei persoane. La polul opus, se spune despre astrologia secolului XX că este vagă și nesistematică. Astrologii moderni sunt acuzați că interpretează iresponsabil (playing fast and loose), astfel că orice poate însemna orice. Chiar dacă astrologia umanistă pune accent pe creștere și dezvoltare personală, fiind prima formă de astrologie ce adresează dimensiunea psihologică a unei hărți astrologice, calitățile sale pozitive sunt umbrite de acuzațiile conform cărora ea se folosește de un limbaj imprecis, incoerent și neclar. (1)

Fără îndoială, astrologia psihologică s-a distanțat de terminologia axiologică a predecesorilor săi și a propus o nouă nomenclatură conceptuală. De exemplu, în astrologia psihologică, vechiul sistem de clasificare ce distinge între planete benefice și malefice, case bune și rele, demnitate și debilitate, exaltare și cădere și o mulțime de astfel de judecăți lipsește cu totul. De asemenea, s-a renunțat la multe dintre tehnicile redescoperite precum secta, triplicitatea, guvernatorii, loturile și termenii, tehnici care le permiseseră astrologilor tradiționali să măsoare, cântărească și compare forța componentelor unei hărți în vederea predicțiilor. Fără ele, astrologia modernă pare văduvită de orice modalitate de a emite răspunsuri precise la întrebări specifice. La prima vedere, acest lucru cu greu poate părea ceva bun. Dar s-ar putea să fie absolut esențial pentru o reconstrucție și o redirecționare a astrologiei către aplicații cu totul diferite decât cele cu care s-a identificat această practică în secolele anterioare.

Nu voi discuta aici despre meritele sau validitatea tehnicilor tradiționale. Subiectul va fi rezervat unui alt articol. Mă voi mărgini să afirm că astrologia psihologică este caracterizată de un set diferit de presupoziții privind natura existenței umane. Principala direcție a acesteia nu este de a prezice evenimentele viitoare, ci mai degrabă de a înțelege semnificația și scopul evenimentelor care se desfășoară în prezent. Preocuparea legată de ce și când se va întâmpla ceva este subordonată motivului pentru care se întâmplă ceva și felului în care evenimentul respectiv poate reprezenta activarea unui proces de creștere inerent hărții.
 
 

Șapte asumpții centrale

Prin definiție, astrologia psihologică se interesează în primul rând de psihic; mai precis, de structura și dinamicile sale. Ideea că harta astrologică este literalmente o “hartă” a psihicului a apărut pe la începutul secolului XX, la Alan Leo, și a coincis aproximativ cu ascensiunea psihologiei abisale formulate de Sigmund Freud și Carl Jung. Sinteza astrologiei și psihologiei a reprezentat un progres radical, fără precedent. Teza ce guvernează această dezvoltare poate fi rezumată în trei cuvinte: caracterul este destin (2). Asta înseamnă că evenimentele exterioare sunt reflexii sincronistice ale proceselor interioare. Ca atare, ele joacă rolul de vehicule și catalizatoare ale anumitor tipuri de dezvoltare, al căror scop este evoluția către o stare ideală în care funcțiile psihicului sunt complet diferențiate și integrate într-un întreg echilibrat și armonios.

În versiunea mea de astrologie psihologică, pe care o numesc AstroPsihologie, concepția de mai sus este formalizată în șapte puncte. Le-am putea numi principiile prime ale AstroPsihologiei.

  1. Liberul arbitru,

    asumpția că abilitatea omului de a alege joacă un rol crucial în manifestarea hărții. Ca simbol al voinței sau intenționalității noastre, Soarele reprezintă capacitatea noastră de a alege între alternative și de a ne direcționa conștient atenția în vederea rezultatelor preferate. Astfel, Soarele modelează creativ experiența, în direcția alegerilor sale.

  2. Indeterminarea,

    asumpția că liberul arbitru nu poate fi prevăzut, pentru că altminteri nu ar mai fi liber. De aici rezultă că astrologia are o inevitabilă calitate de indeterminare (imprevizibilitate). Harta astrologică scoate la iveală structuri psihice. Însă psihicul este în sine dinamic și evoluează constant, în limitele acestei structuri. Caracterul nu este ceva fix, ci maleabil, fiind modelat de alegerile făcute în mod liber.

  3. Sincronicitatea,

    asumpția că personalitatea sau caracterul produc evenimente consistente cu el. Precum în cer, așa și pe pământ; există o coincidență a evenimentelor interioare și exterioare. Așadar, relevanța unui eveniment derivă din semnificația simbolică în raport cu un factor psihologic asociat. Așa cum harta natală simbolizează conștiința entității care intră în viață, tot astfel evenimentele ulterioare produse prin puterea creatoare a acestei entități sunt de asemenea simbolice. Fiecare eveniment este o metaforă a conștiinței din care izvorăște.

  4. Cauzalitatea circulară,

    asumpția că psihicul și mediul său sunt angajate într-un proces de influență reciprocă. Configurațiile din horoscop simbolizează evenimente corelate subiective și obiective asociate printr-o cauzalitate circulară. Evenimentele constituie un feedback evolutiv, care poate fi definit ca efect al proceselor lăuntrice reintrând în psihicul persoanei ca informații despre aceste procese. Ca urmare, acest lucru stimulează învățarea, care modifică procesele interioare și evocă noi tipuri de feedback într-un ciclu continuu.

  5. Creșterea și dezvoltarea,

    asumpția că învățarea conduce la o schimbare progresivă a conștiinței. Această schimbare este caracterizată de o diferențiere sporită a funcțiilor planetare și de atingerea unor grade mai înalte de integrare. Cu destulă atenție și îndeajuns efort, elementele aflate în conflict în hartă pot fi treptat fortificate și coordonate în relații de cooperare ce produc o mai bună stabilitate, unitate a scopului și funcționalitate. Ca urmare, acest lucru crește reziliența și sporește capacitatea persoanei de a crește mai departe.

  6. Teleologia,

    asumpția că psihicul este direcționat dinăuntru și dinafară de un principiu transcendent care funcționează ca o cauză finală, “trăgând” dezvoltarea în mod inexorabil către stări mai înalte și mai complexe de conștiință. Evenimentele au un rost – cu alte cuvinte, sunt orchestrate precis de o inteligență cosmică pentru a stimula actualizarea potențialului. Teleologia nu neagă liberul arbitru, însă este subordonată unei năzuințe lăuntrice (și dorințe adânci) de te reuni cu sursa existenței individuale. Omul este liber să se împotrivească sau să coopereze cu imperativul evolutiv.

  7. Nivelele actualizării de Sine,

    asumpția că oamenii funcționează într-un continuum al actualizării de sine, și evoluează de-a lungul timpului de la nivele mai joase la nivele mai înalte. Nivelele mai înalte sunt marcate de conflicte reduse, o mai bună acceptare de sine, o capacitate mai bună de a-și îndeplini nevoile, o conștientizare mai plenară a potențialului personal și, în general, mai multă satisfacție. Nivelele actualizării de sine nu pot fi cunoscute doar din harta astrologică, ci trebuie deduse din informațiile oferite de persoană. Asta implică că hărțile se exprimă diferit de-a lungul timpului, în funcție de gradul actualizării de sine.

 
 

Proces și conținut

Din cele de mai sus ar trebui să fie limpede că AstroPsihologia pune accent mai degrabă pe proces decât pe conținut, ceea ce este tocmai inversul astrologiei tradiționale. Conținutul îl reprezintă rezultatele observabile – cu alte cuvinte, trăsăturile de comportament și evenimentele exterioare. Când un astrolog folosește astrologia pentru a descrie un temperament fix, neschimbător sau pentru a răspunde la întrebări privind rezultatul unor chestiuni practice, înseamnă că astrologia sa este orientată după conținut, scopul acesteia fiind certitudinea (acuratețea).

Pe de altă parte, procesul reprezintă psihodinamicile hărții natale și are de-a face cu motivele, sentimentele, credințele, țelurile și alegerile de fond ce caracterizează viața interioară a unei persoane. Întrucât procesul poate fi definit ca o serie de operații ce conduc înspre un anumit scop, el este dinamic. Procesul reprezintă mișcarea activă a conștiinței, pe măsură ce aceasta progresează de la motivație la acțiune, la eveniment, și înapoi, într-un ciclu recursiv care generează transformare (progressive change).

Prin urmare, conținutul este rezultatul funcționării psihologice. El iese la iveală în “randamentul” creativ și relațiile cu oamenii, lucrurile și evenimentele. La polul opus, procesul este funcționarea psihică. El constituie dimensiunea interioară a sinelui, operând la baza (beneath) conținutului, asemeni unor rădăcini care sprijină și hrănesc creșterea unei plante.

Activitatea esențială a individului este de a integra toate elementele hărții într-un tot unificat, organic. Așa cum rădăcinile asimilează materie și energie din sol pentru a susține creșterea plantei, tot astfel persoana trebuie să metabolizeze experiența din mediul său înconjurător pentru a se dezvolta și a învăța. Acest lucru necesită introspecție (inner work) – o reflecție căutătoare de sine, înfruntarea fricilor, disponibilitatea de a fi auto-critic, de a lua decizii noi, noi hotărâri și un angajament de a deveni mai bun. Succesele exterioare sunt asemeni florii de trandafir, un produs secundar (byproduct) al vieții psihice.

Ultima idee este de o importanță critică, pentru că dacă ne concentrăm pe conținut, fără a înțelege procesul, înseamnă că vedem manifestările mai degrabă ca efecte ale hărții, decât ca rezultate ale psihicului pe care îl simbolizează. Iar întrucât harta este văzută ca un portret fix al unui moment de timp, asta înseamnă că rezultatele – destinul nativului – sunt determinate la momentul nașterii. O perspectivă procesuală contrazice această teză. Din această perspectivă, nu harta determină caracterul și destinul persoanei, ci persoana determină felul în care se exprimă harta. Cu alte cuvinte, persoana este responsabilă de gradul său de evoluție și învățare.

La nivel procesual, horoscopul înfățișează impulsuri, conflicte și sisteme de apărare – tot ceea ce stă la baza acțiunilor și experiențelor unei persoane. O configurație poate simboliza un obicei distructiv sau o abilitate de adaptare, în funcție de nivelul de integrare al persoanei. Văzută astfel, astrologia devine un mijloc de a înțelege cauzele fundamentale ale suferinței, pentru că ajută la expunerea și deconstrucția (disconfirm) ideilor patogene care blochează potențialul.

Unii astrologi consideră că tehnicile tradiționale pot fi utilizate pentru scopuri psihologice. Dar eu nu sunt neapărat de acord cu acest lucru, pentru că scopurile celor două modele astrologice par că se exclud reciproc. Facilitarea dezvoltării este foarte diferită de corectitudinea predicției. Evoluția psiho-spirituală implică faptul că nu există o manifestare finală fixă, predeterminată, a unei configurații, întrucât creșterea este un proces dinamic continuu influențat de efort și intenție. În această perspectivă, astrologii nu ar trebui să nesocotească visele clientului sau să le trunchieze percepția propriului potențial afirmând (sau chiar gândind) că dezamăgirea va fi un rezultat inevitabil al unei aspirații sau alteia doar pentru că factorii astrologici asociați par dificil de integrat. În experiența mea, chiar și cele mai dificile amplasări planetare pot fi transformate în calități trainice. A folosi astrologia pentru a prezice rezultate este tocmai opusul utilizării acesteia pentru a sprijini posibilități. În prima formă, scopul este certitudinea; în cea de-a doua, este celebrată incertitudinea, pentru că ea vine la pachet cu liberul arbitru.
 
 

Toate semnificațiile rezidă în unghiuri

AstroPsihologia reprezintă o manieră de abordare a interpretării unei hărți care se bazează pe dovezi, este neutră din punct de vedere axiologic și are ca principiu fundamental teza că toate semnificațiile rezidă în unghiuri. Faptul că se bazează pe dovezi înseamnă că semnificația unei configurații este derivată în primul rând din observații ale manifestărilor relevante pentru această configurație.

De exemplu, să luăm Marte în Capricorn. Cunoaștem din date empirice calități specifice planetei, respectiv, zodiei. Aceste semnificații stabilite prin consens sunt apoi îmbinate conform unor reguli de sinteză interpretativă a hărții. Interpretările sunt mai degrabă descriptive decât judicative. Un practicant al acestei forme de astrologie nu ar putea spune “Marte este în Capricorn, prin urmare se găsește în cea mai bună poziție”, pentru că aceasta e o judecată arbitrară, cu o foarte redusă sau nulă valoare informativă. Mai degrabă, ar putea spune: “Atunci când Marte se află în Capricorn, spontaneitatea sa naturală este inhibată, controlată și direcționată către obiective pe termen lung.” Această descriere a lui Marte în Capricorn nu cuprinde o judecată care să implice că este o amplasare bună sau rea, chiar dacă Marte se află într-un semn cu care, în mod natural (ca guvernator al Berbecului), formează careu, iar asta ar putea sugera un anumit stres sau dificultăți.

În AstroPsihologie, sunt evitate judecățile axiologice bazate pe asumpții a priori sau preconcepții legate de valoarea relativă a unei configurații planetare (puternică/slabă; bună/rea). Printre acestea se numără noțiunile de sectă, exaltare și cădere, case bune și case rele, planete malefice și planete benefice, aspecte rele, afectare (afflictions), debilitare și așa mai departe. Aceste convenții arbitrare nu sunt doar arbitrare și mioape, ci mai mult, fixează gândirea astrologului într-un anumit fel și îl dispun astfel încât el nu mai acceptă că și cele mai dificile configurații pot fi întoarse în avantajul nativului.

În încercarea noastră de a discerne semnificațiile semnelor, caselor și aspectelor, ar trebui să ținem cont de faptul că toate semnificațiile astrologice sunt derivate din unghiuri multipli de 30 de grade – 0, 30, 60, 90, 120, 150 și 180 – care, la rândul lor, rezultă dintr-o diviziune a unui ciclu de 360 de grade. (3) Fiecare unghi sau fiecare fază din acest ciclu pot fi considerate câte un arhetip – un principiu universal din natură – care îmbracă trei forme: zodie, casă și aspect.

Delimitarea unui semn sau a unei zodii se bazează pe unghiul pe care îl formează Pământul cu punctul echinocțiului vernal în timpul orbitei sale în jurul Soarelui. Când acesta se află la 30 de grade, este în Taur, când este la 60 de grade – în Gemeni, când e la 90 de grade – în Rac, și așa mai departe. Similar, casele se bazează pe unghiurile formate dintre locațiile de pe Pământ (longitudine și latitudine) și orizont la momentul nașterii unei persoane. Orice locație are, într-un moment dat, o relație angulară cu orizontul. Astfel, fiecare locație formează un unghi, pe care astrologii îl numesc casă.

De asemenea, aspectele sunt determinate de unghiurile formate de planete între ele, pe parcursul ciclurilor lor sinodice. Planeta care se mișcă mai repede se va îndepărta treptat de conjuncția cu o planetă mai lentă și, de-a lungul unei anumite perioade de timp, va forma succesiv mai multe unghiuri cu acea planetă, până în momentul când ciclul sinodic al celor două planete ajunge la sfârșit. Practic, un ciclu sinodic este un ciclu de 360 de grade cu o anumită durată – durata necesară planetei mai rapide pentru a parcurge zodiacul și de a forma din nou conjuncția cu planeta mai lentă. În timpul acestui ciclu, există șase unghiuri principale – conjuncția, semi-sextilul, sextilul, careul, inconjuncția (quincunx) și opoziția. Cu excepția conjuncției și opoziției, fiecare unghi survine de două ori; prima dată în deschiderea (faza de creștere) [ciclului], a doua oară în faza de închidere (sau de descreștere). În zodiac, semnificațiile acestor unghiuri corespund exact cu contrapărțile lor.

Singura excepție la regula că toate semnificațiile rezidă în unghiuri sunt planetele, ale căror mișcări sunt necesare pentru producerea unghiurilor. Chiar dacă, în sine, ele nu formează unghiuri, planetele au semnificații arhetipale ce par să rezoneze cu anumite unghiuri. Saturn rezonează cu zodia Capricornului, cu casa a X-a și cu careul de închidere, toate acestea bazându-se pe unghiuri de 90 de grade. Motivul pentru care planetele sunt asociate cu anumite unghiuri (pe care le guvernează) este neclar; totuși, faptul că ele corespund într-adevăr cu aceste unghiuri este afirmat de un consens atât de general încât pare incontestabil. După cum un cerc nu are părți rele sau bune, nici aspectele astrologice nu sunt rele sau bune; prin urmare, nu există semne, case, aspecte sau configurații rele.

De vreme ce semnificațiile astrologice sunt derivate din unghiuri, o manieră mai utilă de a interpreta amplasarea unei planete este prin stabilirea relației angulare intrinseci asociate poziției respective; cu alte cuvinte, stabilirea unghiului dintre semnul unde se află o planetă și semnul pe care îl guvernează – sau dintre casa în care se află și casa pe care o guvernează. De exemplu, dacă Jupiter este în Pești, atunci planeta se află într-un semn cu care Jupiter formează în mod natural careu, pentru că Jupiter guvernează Săgetătorul (acceptând, pentru moment, validitatea guvernatorilor moderni). Așadar, putem presupune că abilitatea lui Jupiter pentru gândire abstractă și judecăți morale limpezi este compromisă de calitatea emoțională, trans-morală a zodiei Peștilor, caracterizată de idealism și iertare.

Dacă Jupiter ar fi în casa a V-a, atunci el ar fi într-o casă cu care formează în mod natural trigon, întrucât Jupiter guvernează în mod firesc casa a IX-a. Exuberantul și entuziastul Jupiter se adaptează ușor unui mediu ce semnifică joaca și creativitatea. Pe scurt, am putea spune că Jupiter se află într-o zodie (Pești) care pune accent mai degrabă pe imaginație decât pe rațiune și într-o casă (a V-a) care sprijină exuberanța sa nativă.

Analiza relațiilor angulare intrinseci poate fi aplicată și în studiul aspectelor. Un aspect între două planete implică, pe de-o parte, relația angulară efectivă dintre cele două planete, dar și o relație esențială, bazată pe unghiul format între semnele guvernate de planetele respective. De exemplu, dacă Soarele formează un careu cu Saturn, unghiul efectiv este de 90 de grade, iar unghiul esențial este inconjuncția, pentru că între Leu și Capricorn avem o distanță de 150 de grade. Asta înseamnă că dinamica Soare-Saturn este problematică prin natura sa, indiferent de aspectul format efectiv între cele două planete. Careul nu face decât să intensifice această dificultate.

În astrologie există doar douăsprezece semnificații (unghiuri) fundamentale, dar ele se pot combina și pot interacționa într-o varietate aproape infinită de feluri. Fie că interpretăm amplasarea unei planete într-o zodie, într-o casă sau într-un aspect, unghiul format între variabilele operative oferă un mijloc de a aprecia configurația respectivă. Marte în Săgetător are calitatea trigonului, Jupiter în casa a II-a, calitatea inconjuncției, Pluto conjunct cu Soarele este ca un careu, și așa mai departe. Stabilirea relației angulare naturale oferă o semnificație mai degrabă descriptivă și informativă decât judicativă. De exemplu, Jupiter în Rac are calitatea inconjuncției, ceea ce înseamnă că este anxios, ciudat și dificil. Asta ne oferă mai multe informații decât dacă am spune pur și simplu că Jupiter este exaltat în Rac, ceea ce este oricum discutabil.
 
 

Alte principii cheie ale AstroPsihologiei

Scopul principal al AstroPsihologiei este să-l ajute pe individ să capete mai multă putere. Ca atare, încerc să evit să le spun clienților mei lucruri care ar putea însemna că evenimentele – din carieră, căsnicie sau orice alt domeniu al vieții – sunt o consecință a hărții, și nu a persoanei lor. Atunci când discut harta cuiva, mă străduiesc să nu folosesc o terminologie cauzală, adică să nu folosesc cuvinte precum cauzează, influențează sau determină; le înlocuiesc cu reflectă, se corelează și corespunde. Din punctul meu de vedere, factorii planetari înfățișează, nu cauzează, procesele psihologice.

AstroPsihologia își propune să aprofundeze atenția clientului față de lumea sa interioară, potențându-i astfel capacitatea de alegere. Pentru a căpăta putere (be empowered), clientul trebuie să devină conștient de tiparele care s-ar putea să îi determine la un nivel preconștient comportamentul. El sau ea trebuie să creadă că atitudinile și credințele sale fac într-adevăr diferența și că dacă investește destul efort și destulă deschidere, în timp ele se pot schimba.

Harta simbolizează structura psihicului și pune în lumină nevoile de bază și credințele centrale care motivează comportamentul. Din nou, harta înfățișează un proces: felul în care individul încearcă să-și satisfacă nevoile și să-și actualizeze potențialul. Ca structură a unui proces în flux, horoscopul scoate la iveală felul în care nevoile (semnele) motivează acțiunile (planetele) care sunt exprimate în diferite feluri (poziții în semne), au loc în diferite contexte (case), se ciocnesc sau au o relație armonioasă cu alte acțiuni (aspecte) și stimulează alte acțiuni viitoare (dispozitori).

Dimensiunea fundamentală a acestui proces este motivația. Semnele zodiacale simbolizează motivațiile nucleare ale psihicului, indiferent dacă se află sau nu planete aici. Fiecare semn semnifică o nevoie psihologică de bază, ce poate fi dedusă din comportamente specifice semnului respectiv. Prin urmare, orice comportament efectiv stă în slujba uneia sau mai multor nevoi psihologice. Dacă într-o zodie se află o planetă, motivația specifică acestei zodii va avea o poziție dominantă în cadrul personalității. Cu cât se află mai multe planete într-un semn, cu atât mai puternică va fi motivația respectivă, și cu atât mai important va fi guvernatorul acelui semn.

Nevoile specifice zodiilor pot fi definite precis folosind câteva cuvinte cheie ce cuprind fiecare o nuanță diferită a acelei zodii. De exemplu, Săgetătorul semnifică nevoia de adevăr, scop și sens, care laolaltă denotă căutarea înțelepciunii. Ca atare, căutarea este asociată unui impuls moral – căutarea dreptății, care mai departe este asociată cu nevoia de speranță și credință. În fine, Săgetătorul simbolizează un imbold către expansiune, fructul firesc al speranței și credinței. S-ar putea scrie nenumărate pagini despre felul în care aceste nevoi strâns legate motivează o rețea complexă de comportamente asociate, dar este util să simplificăm acest proces reducându-l la esența sa. Fiecare cuvânt cheie este ca o fațetă a unui diamant, care, luat ca întreg, reprezintă un compus motivațional multi-fațetat.

Întrucât nevoile motivează acțiuni, fiecare nevoie a unui semn este un stimul pentru acțiunea planetei guvernatoare, care acționează pentru a împlini nevoia semnului pe care îl guvernează. Activitatea normală și proprie a unei planete îi constituie funcția. La fel ca semnele, funcțiile planetare pot fi deduse din comportamentele caracteristice ale unei planete, și pot fi definite precis prin cuplarea mai multor cuvinte cheie (interlocking). De exemplu, Jupiter reprezintă acțiunile de a teoretiza, a crede și a preda. Credința stârnește un impuls de a promova ceva; astfel, Jupiter semnifică de asemenea nevoia de a persuada și a convinge. Apoi, această acțiune implică o capacitate de a te putea încrede, a spera și chiar a avea credință. Însă mai există și alte funcții ale lui Jupiter, fiecare oferind o nuanță ușor diferită de semnificație, asociată temei arhetipale a lui Jupiter luate ca întreg.

Fiind componente ale structurii psihice, planetele operează ca niște sub-personalități sau personaje arhetipale din cadrul sinelui. Jupiter este profesorul, profetul sau judecătorul nostru lăuntric. Acest personaj arhetipal îndeplinește funcțiile jupiteriene necesare, dar într-o manieră care este modificată de semnul în care se află planeta. Prin urmare, semnele funcționează ca adverbe ce încadrează (qualify) expresia verbului planetar (acțiunii); ele descriu “cum” își joacă rolul o planetă. De exemplu, Jupiter în Pești ar putea preda într-o manieră inspirată, imaginativă și intuitivă, folosind imagini din vise și mituri pentru a ilustra un concept abstract. De asemenea, semnele au funcția de complement al verbelor planetare, care primește acțiunea acestora și astfel descriu “ce” fac planetele. Jupiter în Pești ar putea preda mitologia, ar crede în vise sau ar teoretiza în jurul inconștientului.

Cred că e limpede că această configurație astrologică este compusă din mai multe straturi de semnificație. Semnul motivant, Săgetătorul, se află pe cuspida unei case și declanșează planeta guvernatoare, Jupiter, a cărei expresie este modificată de semnul în care se află, Peștii. Oriunde s-ar afla pe hartă Săgetătorul, temele casei respective intră în responsabilitatea lui Jupiter. Ca atare, Jupiter este semnificatorul casei respective și este obligat față de ea.

De pildă, să presupunem că Săgetătorul se află pe cuspida casei a II-a. Există anumite reguli pentru interpretarea amplasării unui semn pe cuspida unei case, dar e suficient să spunem că nevoia de sens este asociată unui domeniu al vieții care are de-a face cu securitatea și atașamentul. Astfel, această legătură va conduce la efectuarea unei acțiuni în casa în care se află realmente Jupiter. Casele reprezintă contextul pentru desfășurarea acțiunilor planetare. Așadar, planeta trebuie să își satisfacă nevoile în circumstanțele asociate casei pe care o ocupă. Așa cum am văzut, Jupiter simbolizează o gamă întreagă de acțiuni potențiale, care sunt încadrate apoi de semnul pe care-l ocupă. Întrucât în acest moment al interpretării avem atât de multe variabile – semn motivant, casă semnificată, planetă, poziție în semn și poziție în casă – fiecare simbolizând o gamă proprie de semnificații, există nenumărate posibilități prin care s-ar putea materializa sau evolua în altceva.

Fără datele confirmatorii oferite de client, putem doar să ghicim manifestările potețiale. De vreme ce acțiunea primară a lui Jupiter este de a preda, Jupiter în Pești ar putea preda ceva despre semnificația miturilor, în măsura în care miturile sunt povești imaginative bogate în conținut simbolic. Să ne imaginăm că Jupiter se află în casa a V-a. O semnificație a casei a V-a este că reprezintă o arenă a exprimării creative de sine, asemeni unui teatru. Așadar, o persoană cu Jupiter în casa a V-a ar putea formula o teorie despre mituri care să fie jucată într-o piesă – ne-am putea gândi la tragedia lui Sofocle, Oedip Rege, zodia Peștilor fiind de asemenea asociată cu tragedia. Ca urmare, această teorie ar fi în sine un act creativ, un vehicul al exprimării de sine a persoanei. În fine, predatul i-ar putea garanta anumite venituri, astfel potențându-i sentimentul de siguranță și îndeplinind obligația lui Jupiter față de casa a II-a.

Observați că în paragraful anterior am făcut o trecere de la proces la conținut. Astfel, am simplificat un val multidimensional de posibilități într-o singură particulă de destin. Adevărul este că am fi putut deduce o multitudine de alte manifestări din această configurație. Ideea principală aici e că predicția este în mare parte o chestiune de ghicit. E mult mai ușor să discuți pur și simplu cu persoana respectivă și să te folosești de afirmațiile sale în conjuncție cu datele astrologice pentru a formula o interpretare croită special pentru ea. Acest lucru ne oferă siguranța că interpretarea va fi cât se poate de relevantă.
 
 

Aspectele: factori inerenți și eficienți

Următorul strat de semnificație ar fi aspectele. În esență, un aspect denotă o relație de un anumit tip între două planete. Există mai multe feluri de a gândi acest lucru. În primul rând, care este unghiul dintre semnele guvernate de planetele operative [implicate în aspect]? Dacă Jupiter formează un aspect la Saturn, știm că semnele pe care le guvernează, Săgetătorul și Capricornul, se află în mod natural în semi-sextil. Semnele adiacente au o relație compensatorie; semnul care urmează reacționează împotriva semnului care-i precede, îndepărtându-se de el și mișcându-se într-o direcție cu totul nouă. Astfel, planetele ce guvernează semne adiacente năzuiesc la satisfacerea unor nevoi aflate într-un raport antitetic.

În al doilea rând, care este unghiul efectiv dintre planete? De exemplu, să ne imaginăm că Jupiter formează un careu de închidere cu Saturn în Gemeni în casa a VIII-a. Jupiter, planeta mai rapidă, se află la 90 de grade de o conjuncție cu Saturn. Aspectul își capătă semnificația din natura semnelor ce reprezintă unghiul respectiv în zodiacul natural. Careul de închidere corespunde cu zodia Capricornului; prin urmare, Jupiter și Saturn au o relație de tip Capricorn. Cele două planete trebuie să coopereze pentru a îndeplini o responsabilitate comună și pentru a obține un nivel înalt (high standard). Năzuind la succes într-un scop sau proiect comun, în același timp ele trebuie să-și satisfacă nevoile proprii semnului lor – Săgetător și Capricorn. Dat fiind că aceste nevoi sunt intrinsec antitetice, este posibil ca această sarcină să fie una deosebit de grea.

Careul de închidere denotă o teamă că lupta pentru succes ar putea de fapt să ducă la un eșec. Observați că Jupiter formează un unghi tip Capricorn tocmai cu planeta care guvernează Capricornul – Saturn. Asta constituie o temă recursivă și subliniază natura extremă Capricorn-Saturn a acestui aspect. Pe scurt, Jupiter trebuie să țină pasul; trebuie să muncească din greu să ajungă la ceva de o valoare trainică ce îmbină temele guvernate de cele două planete. De vreme ce Saturn pare să domine, mai degrabă Jupiter ar putea să se conformeze cerințelor lui Saturn decât invers. Căutarea credinței și sensului trebuie să acomodeze realismul mohorât, dur, al lui Saturn.

La acest nivel al analizei, descriem doar natura inerentă a conflictelor. Știm nevoile (semnele guvernate), funcțiile (planetele), stilurile (amplasările în semne), contextele (amplasările în case) și tipul de conflict (careu de închidere), dar nu știm cum se vor manifesta acestea. Conținutul manifest al unui aspect este o consecință a felului în care acesta e exprimat și integrat. Prin asta mă refer la 1) alegerile pe care le face individul în raport cu opțiunile pe care le are și 2) nivelul de integrare la care are loc configurația. Distincția dintre factori inerenți și eficienți ar putea fi asemuită cu cea între proces și conținut, cu specificația suplimentară a integrării. De fapt, gradul de integrare a unui aspect, nu doar unghiul respectiv, determină dacă expresia acestuia va fi una funcțională sau disfuncțională.
 
 

Formațiuni de compromis

Prin însăși natura lor, aspectele tensionate denotă conflicte, iar acest lucru este mai cu seamă vizibil în cazul careului. Din nou, semnificația unui aspect derivă din semnul ce corespunde unghiului respectiv. Capricornul ne revelează semnificația careului de închidere și abilitățile necesare pentru a-l transforma într-un avantaj. Cuvintele cheie aici sunt control, gestionare (management) și perseverență. Pentru ca Jupiter și Saturn să aibă succes cu împlinirea unei misiuni comune, expresia lor trebuie controlată și gestionată efectiv pe termen lung. Cu alte cuvinte, trebuie să se “țină de plan”, în ciuda obstacolelor sau piedicilor.

Ca în cazul oricărui careu, și aici există o influență și o respingere mutuală. Fiecare planetă acționează asupra celeilalte potrivit naturii sale, așadar are loc un proces de transfuzie interplanetară. Jupiter îl va determina pe Saturn să fie mai teoretic, moralist și expansiv, în timp ce Saturn îl va presa pe Jupiter să fie mai structurat, realist și pragmatic. Însă de asemenea ele se resping. Fiecare planetă se teme că împlinirea nevoilor proprii va fi împiedicată de cealaltă. În general, asta conduce la anumite grade de reprimare, fiecare planetă urmărind să nege dreptul la expresie al celeilalte, fiind totodată sensibilă la influența sa la nivel inconștient. De asemenea, planeta reprimată va fi proiectată. Cu alte cuvinte, calitățile negative ale acestei planete vor fi atribuite mai degrabă celor din jur, decât propriului sine.

Nevoile conflictuale conduc la apariția anumitor opinii. În măsura în care aspectul rămâne neintegrat, acestea pot fi convingeri negative privind capacitatea persoanei de a-și satisface aceste nevoi. Opiniile bipolare, maladaptive, prezic o consecință negativă în cazul în care este urmărită una dintre nevoi. În acest context, termenul “bipolar” se referă la două opinii negative antitetice, fiecare reflectând același aspect.

Saturn în careu cu Jupiter ar putea corespunde unei temeri că orice încercare de a satisface nevoile jupiteriene de sens, credință și expansiune ne vor face să devenim creduli, naivi și nechibzuiți – cu alte cuvinte, opinii de adaptare nerealiste. A satisface nevoile lui Jupiter zădărnicește valorile saturniene. Persoana și-ar putea închipui că se lasă pradă unui optimism stupid, că este indusă în eroare de doctrine false sau compromisă etic de false precepte morale.

Analog, încercările de a satisface nevoile saturniene de ordine, structură și control pot conduce la teama că persoana ar putea deveni pesimistă, cinică sau chiar atee – zădărnicindu-l, astfel, pe Jupiter. Persoana s-ar putea teme că nu va reuși să găsească vreun sens sau vreun scop în viața sa. Putința sa de a crede într-un Univers just și binevoitor al posibilităților infinite va fi sacrificată pe altarul unei certitudini sumbre și înguste.

Conflictele intrapsihice necesită o strategie de adaptare, numită formațiune de compromis. Dacă persoana anticipează un risc prea mare în legătură cu satisfacerea nevoilor lui Jupiter/Saturn, atunci ea va ține la distanță în egală măsură stările dorite și cele nedorite păstrându-și un nivel de experiență și un comportament de compromis. Formațiunile de compromis conduc la adaptare în măsura în care nevoile operative sunt satisfăcute pe deplin și în mod egal. Totuși, în cazul în care compromisul permite satisfacerea unei nevoi în detrimentul celeilalte, sau permite doar o satisfacție minimă a ambelor tipuri de nevoi, și astfel determină consecințe indezirabile (simptoame și semne de patologie), atunci strategia este maladaptivă.

Gradul real de adaptare la un aspect tensionat este imposibil de prezis numai din harta astrologică. N-aș exagera spunând că pentru un singur aspect, formațiunile de compromis sunt numeroase și variate – și se pot schimba în timp. Prin introspecție, persoana se poate deprinde să dezvolte noi strategii mai funcționale și mai adaptative. De aceea, este foarte important să examinăm persoana înainte de a începe interpretarea hărții. Astrologii pot folosi harta ca un șablon care ghidează interviul de examinare a persoanei și conduce la formarea unei ipoteze provizorii. Acest lucru este foarte diferit de formarea unor concluzii tari și pripite bazându-ne doar pe hartă.
 
 

Reguli fixe și strategii flexibile

Prin definiție, procesul poate fi definit cu un anumit grad de abstractizare, fără referire la urmări concrete. Motivul este că ființele umane, ca toate sistemele vii, sunt guvernate de reguli fixe și strategii flexibile. Într-un horoscop, fixe sunt amplasările efective ale planetelor – pozițiile în semne, pozițiile în case și aspectele. De asemenea, există reguli fixe de interpretare a acestor poziții. Un careu de închidere, de pildă, impune ca cele două planete să fie constrânse, coordonate și direcționate către împlinirea unui scop comun. Ceea ce nu este fix (sau destinat) este felul în care persoana se comportă în parametrii acestor reguli. Strategiile flexibile implică faptul că suntem liberi să evoluăm către feluri noi, mai eficiente, de gestionare a dinamicilor inerente ale psihicului.

Din punct de vedere psihologic, procesul constituie psihodinamica, adică literalmente activitatea sufletului, având legătură cu distribuția și reglarea continuă a energiei psihice. Compuse din forțe ce se activează automat, orientate către un scop și care interacționează între ele, harta astrologică și psihicul sunt, în sine, dinamice. Teoria psihodinamicii abordează natura și consecințele conflictului intrapsihic. Similar, un horoscop înfățișează un flux dinamic de energie între și prin (between and amongst) părțile componente ale psihicului, multe dintre ele fiind în conflict. Aplicarea regulilor de delimitare a semnificațiilor din acest flux dinamic reprezintă arta sintezei unei hărți.

La nivelul procesual al analizei, scopul este acela de a formula o interpretare cu un maxim grad de generalitate și o specificitate foarte redusă. Astfel, se formează un șablon sau un tipar în care sunt turnate apoi datele concrete din povestea clientului. Ca atare, o interpretare procesuală funcționează ca o ipoteză preliminară care ne ajută să interpretăm povestea clientului mai rapid, mai profund și mai clar decât am face-o în lipsa beneficiilor oferite de hartă.

Exemplul nostru era Săgetătorul pe cuspida casei a II-a cu Jupiter în Pești în a V-a în careu cu Saturn în Gemeni în casa a VIII-a. Chiar și în lipsa datelor confirmatorii, putem ști cu un oarecare grad de certitudine următoarele:

Căutarea sensului este asociată cu siguranța, securitatea și atașamentul, care stimulează impulsul de a formula o opinie extrem de intuitivă și care înfățișează semnificații prin intermediul imaginilor simbolice. Această opinie sau teorie se poate ocupa de un subiect idealist, misterios sau chiar iluzoriu, oferind totodată un vehicul pentru exprimarea creativă de sine. Există potențialul pentru un interes sau aptitudine față de opere creative ce exprimă adevăruri profunde, simbolice.

Nevoia de a fi practic, cu picioarele pe pământ și realist se află în conflict cu acest impuls expansiv, filosofic (sau religios). Această parte a sinelui vrea să capete distincții prin acumularea de cunoaștere empirică. Individul ar putea năzui să devină o autoritate în subiecte ce țin de sexualitate, traumă și vindecare. Abordarea este prudentă și controlată. Ar putea exista un interes față de consecințele reprimării sau traumei sexuale. Impulsul către autoritate este asociat cu moartea și transformarea, ceea ce sugerează o posibilă traumă paternă sau, mai general, o frică de autoritate. De asemenea, persoana ar putea să tindă la măiestrie intelectuală în domenii care au legătură cu trauma.

Partea autoritară, logică, a sinelui, ar putea încerca să reprime instinctul religios, considerându-l stupid, fantezist și rupt de realitate. Însă nevoia de sens și, deci, impulsul de a formula o teorie imaginativă ar putea afecta raționalitatea rece, științifică, forțând un compromis. Realistul și optimistul lăuntric trebuie să coopereze cumva pentru împlinirea unui scop comun.

Credința oarbă ar putea da naștere unei aprecieri dure și precaute a faptelor, însă în final poate fi atinsă o sinteză a celor două funcții, care îi permite nativului să făurească o doctrină străbătută în egală măsură de logică și compasiune. Acest sistem de gândire ar putea fi un mijloc de a atinge succesul și ar putea aborda consecințele abuzului autorității sau frica de autoritate, mai cu seamă întrucât acestea au un impact asupra fenomenelor ce țin de sexualitate și moarte.

Sigmund Freud, 6 mai 1856, 5:53 PM, Freiberg, Germania

Probabil că cititorul a ghicit deja că am descris harta lui Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei. Într-o anumită măsură, interpretarea mea procesuală înclină către ceea ce știu că este adevărat despre viața lui Freud. Însă chiar și fără date biografice, interpretarea este destul de generală încât să poată să fie aplicată și altei persoane, chiar dacă detaliile efective ale vieții acelei persoane ar fi diferite. Cu siguranță aș fi putut formula interpretarea în alte feluri, însă pentru moment este un exemplu suficient de clar pentru a ilustra la ce mă refer prin proces.

Aici ideea este că pot înțelege mai rapid manifestarea careului Jupiter-Saturn din harta lui Freud folosind ca ghid interpretativ analiza procesuală. Orice aș descoperi legat de această parte a vieții lui Freud (printr-o interviu de examinare) mi-ar oferi informații despre cum își exprimă el careul; sau, altfel spus, despre cum își gestionează conflictul intrapsihic. Cu alte cuvinte, scopul nu este de a putea prezice manifestarea careului, ci de a-i înțelege semnificația în raport cu psihodinamicile care-l susțin. Apoi, pot să interpretez aspectul pe baza acestor noi cunoștințe și să i-l prezint din nou lui Freud (sau oricărui alt client) ca informație despre efectele careului său Jupiter-Saturn – adică sub formă de feedback.

Psihodinamicile reprezintă mișcarea energiei psihice, ca urmare a aplicării unor manevre adaptive – reprimare, proiecție, sublimare și altele asemenea. În esență, această mișcare are un singur scop supraordonat: integrarea ce determină actualizarea de sine. Poate că horoscopul este caracterizat de reguli fixe, însă el nu reprezintă un portret fix al unui robot mecanic ce repetă la nesfârșit aceeași rutină monotonă. De fapt, el simbolizează un sistem viu, în evoluție, care gândește, simte și învață. Tocmai capacitatea persoanei de a învăța permite aplicarea unor strategii flexibile. Cu alte cuvinte, aspectul este o strategie de împlinire a unei nevoi, care în timp are potențialul de a evolua către manifestări din ce în ce mai satisfăcătoare.

Vă amintiți că o formațiune de compromis este o manieră de adaptare la un conflict intrapsihic. Ca atare, ea urmărește satisfacerea nevoilor relevante, și totodată minimizarea ocurenței consecințelor temute. În discuția ce urmează, va deveni limpede că formațiunea de compromis din cazul lui Freud conține toate elementele discutate anterior la nivel procesual. O axiomă a AstroPsihologiei este: conținutul oglindește procesul. Cu alte cuvinte, manifestarea careului Jupiter-Saturn din harta lui Freud reflectă psihodinamicile care stau la baza ei.
 
 

Jupiter în careu cu Saturn

Jupiter în Pești în Casa a V-a iese imediat în evidență în cea mai faimoasă lucrare a sa, Interpretarea Viselor. Un fenomen specific Peștilor, visele trebuiesc interpretate pentru a le fi descoperit sensul, ceea ce reprezintă funcția lui Jupiter. Mai mult, scrisul poate fi un act creativ (casa a V-a), mai ales când sunt prezentate noi idei. Iar de vreme ce cartea a fost un succes enorm, Freud a câștigat o sumă importantă de bani (casa a II-a) în urma publicării. Desigur, Peștii guvernează orice fenomen ce implică imaginea și simbolul. Freud este recunoscut pentru faptul de a fi descoperit inconștientul, depozitarul viselor, imaginilor și simbolurilor. El spunea că “interpretarea viselor este calea regală către inconștient.” De fapt, teoria freudiană a inconștientului este o expresie perfectă a lui Jupiter în Pești. Țineți minte că amplasarea unei planete într-un semn descrie atât felul cum se comportă acea planetă, cât și ce exprimă ea. Așadar, Jupiter în Pești interpretează într-o manieră intuitivă și teoretizează despre inconștient.

Interpretarea freudiană a mitului grecesc al lui Oedip exemplifică poziția lui Jupiter în Pești în casa a V-a. Freud a folosit tragedia lui Sofocle pentru a-și ilustra propria teorie legată de complexul Oedip, probabil cea mai importantă și originală contribuție a sa la cunoașterea umană. Însă pentru a înțelege pe deplin greutatea teoriei sale, trebuie să examinăm careul său dintre Jupiter și Saturn în casa a VIII-a.

Saturn în Gemeni în casa a VIII-a sugerează că Freud a avut un impuls de a atinge măiestria într-un domeniu al vieții (casa a VIII-a) care are legătură cu trauma și vindecarea. Ca psihiatru, el a observat în mod sistematic tiparele de vorbire ale pacienților săi. De aici a rezultat o carte, Psihopatologia vieții cotidiene, în care a analizat tendința umană de a expune prin limbaj (Gemeni) materialul psihic reprimat (Saturn, Casa a VIII-a). Freud susținea teza conform căreia complexele ascunse ies la iveală singure prin scăpări de limbaj – ceea ce numim azi “scăpări freudiene” (freudian slip).

Saturn simbolizează impulsul de a stăpâni și controla. Poziția sa în casa a VIII-a ar putea fi, deci, asociată cu un abuz sexual din partea unei figuri autoritare, rezultând de aici reprimare sexuală. De fapt, Freud a fost o autoritate renumită pe plan mondial tocmai în acest domeniu, susținând că incestul cu tatăl este un eveniment des întâlnit la fetițe. În opera sa capitală, Trei eseuri despre sexualitate, el a oferit argumente în favoarea ideii de sexualitate infantilă. Freud susținea că impulsul sexual reprimat față de părintele de sex opus reprezintă forța motorie din spatele nevrozei (complexul Oedip).

Complexul Oedip ne aduce iarăși la Jupiter în Pești în casa a V-a, poziție care, după cum am văzut, este asociată cu tragedia/mitul Oedipus Rex. Totuși, acum putem observa că cele două planete – Jupiter și Saturn – lucrează împreună către un scop comun. Freud a fost determinat să învețe totul despre consecințele reprimării sexuale din epoca victoriană, ceea ce reflectă poziția lui Saturn în Gemeni în casa a VIII-a. Însă toată această învățare saturniană îl apasă pe Jupiter, care trebuie să se acomodeze cu datele empirice (Gemeni) ale lui Saturn despre sex (casa a VIII-a) și să le folosească ca un impuls de a teoretiza despre inconștient, așa cum este el revelat prin vise și asociere liberă (Pești). Complexul Oedip s-a născut din colaborarea între metoda științifică (Saturn/Gemeni) și interpretarea empatică (Jupiter/Pești).

După Freud, complexul Oedip este un fenomen universal și responsabil prin excelență de vina inconștientă și de nevroza ce rezultă de aici. Totuși, horoscopul său sugerează că aceasta era o problemă a sa personală, pe care a generalizat-o, aplicând-o întregii culturi. Pentru a înțelege corelatul astrologic al complexului Oedip în viața lui Freud, trebuie să interpretăm careul format între Saturn și Marte din casa a XI-a, Luna în casa a VIII-a și careul dintre Lună și Neptun din casa a IV-a. Acest lucru depășește intenția acestei scrieri, dar e de-ajuns să spunem că orice planetă din casa a VIII-a poate avea legături cu teme ce țin de sex, traumă și moarte. Printr-o riguroasă analiză introspectivă (incluzând aici și interpretarea viselor), Freud a ajuns la concluzia că în copilărie l-a perceput pe tatăl său (Saturn) ca rival erotic ce atentează la afecțiunea mamei sale față de el, și că voia să-l ucidă și să-i ia locul, devenind partenerul mamei. Temându-se că tatăl l-ar putea ucide (sau castra) dacă ar fi aflat asta, Freud a renunțat la atașamentul său instinctiv față de mamă, s-a identificat cu tatăl și a devenit propria sa autoritate – aceasta fiind așa-numita rezolvare de succes a complexului Oedip.

Mai târziu în cariera sa, Freud și-a extins teoria asupra studiului religiei. Din nou, titlul cărții sale spune totul: Viitorul unei iluzii. Bineînțeles, Jupiter simbolizează religia, iar Peștii guvernează iluzia. Freud considera că religia nu este o simplă eroare, ci o iluzie, pentru că e un produs a ceea ce oamenii își doresc să fie adevărat. În acest context “a dori” este asociat Peștilor, în măsura în care denotă o dorință de a evada într-o lume imaginară, transcedentă. Freud susținea că religia este consecință a complexului Oedip pentru că derivă dintr-o frică de, și în același timp dintr-o năzuință la, protecția unui tată ceresc (Saturn) împotriva ororilor naturii – mai cu seamă împotriva ororii morții (casa a VIII-a). Astfel, spunea Freud, respectarea necondiționată a dictatelor lui Dumnezeu ar asigura nu doar protecția față de greutățile acestei vieți, ci o fericire absolută în Paradis.

Condamnarea zdrobitoare pe care o face Freud credinței este mărturie clară a forței sporite a lui Saturn în conflictul său cu Jupiter. Poziția lui în Gemeni simbolizează metoda științifică pe care Freud a aplicat-o în problema religiei, iar amplasarea în casa a VIII-a corespunde cu frica de moarte, pentru că moartea este dincolo de controlul lui Saturn. Freud și-a declarat deschis frica de moarte, pe care o asocia cu anihilarea de către un tată răzbunător (Saturn). Am putea presupune că asta a cântărit greu în teoria sa, unde speranța la o viață eternă în Paradisul ceresc (Jupiter în Pești) nu este decât un element compensatoriu al fricii de moarte ce bântuie specia umană. Astfel, Freud și-a proiectat fricile personale asupra întregii culturi. De asemenea, am putea spune că tocmai această frică de religie l-a determinat pe Freud să compenseze excesiv în direcția lui Saturn, construind un model teoretic riguros, întemeiat în realitatea materială, pesimist și eminamente ateu.

Așadar, aceasta e formațiunea de compromis pe care Freud a întocmit-o între Jupiter și Saturn. Din nou, pentru că Jupiter formează un careu de închidere (Capricorn) cu Saturn, în această configurație forța lui Saturn este mai mare decât cea a lui Jupiter (4). Ca urmare, Freud se vedea pe sine ca un realist științific matur și dur care nu putea să cadă pradă iluziei copilărești a unui tată ceresc. Cu această gândire, el și-a sublimat instinctul religios într-un tratat științific în care religia însăși este repudiată. El n-a putut fi o persoană religioasă, pentru că al său Saturn nu a suportat asta, așa că și-a creat propria dogmă, postulând o teorie profund anti-religioasă. Astfel, el și-a exprimat o credință nu în Dumnezeu, ci în metodologia Saturn/Gemeni care i-a permis să-și clameze superioritatea intelectuală față de cei cuprinși de o frică absolut copilărească și de o iluzie compensatorie.

Pe baza hărții sale natale, trebuie să spunem că teoria lui Freud asupra religiei a fost o expresie a conflictului său interior. Faptul că a scris mai multe cărți pe această temă reprezintă încă o dovadă în favoarea acestei afirmați. Nu doar că n-a reușit să facă saltul în Tărâmul Făgăduit al credinței, ci mai mult, s-a opus oricui ar fi făcut asta. “Când se eliberează de religie”, scria el, “omul are mai multe șanse să trăiască o viață normală și plină.”(5) Aflând despre interesul lui Jung față de astrologie, o disciplină ocultă cu implicații spirituale, el i-a scris celui pe care-l credea moștenitorul său: “Trebuie să facem din psihanaliză un bastion de neclintit în calea valului negru al ocultismului.” (6) Este, cu siguranță, o mare ironie că tocmai astrologia scoate la iveală că fiecare construct al edificiului teoretic freudian, indiferent de cât de ingenios sau cât de persuasiv argumentat, este, în esență, autobiografic – un autoportret al lumii sale interioare.

În ce măsură am putea spune că Freud și-a integrat careul Jupiter-Saturn? În ce măsură a fost formațiunea sa de compromis una funcțională? Cu siguranță, nevoile saturniene de structură și realizare au cooperat cu înclinația lui Jupiter față de teorie. Impactul durabil al contribuțiilor sale la cunoașterea umană este incontestabil. Totuși, se pare că acest lucru a fost obținut printr-un sacrificiu al tendinței jupiteriene de a căuta un sens înălțător al vieții. Freud n-a reușit niciodată să creadă în Dumnezeu, ci și-a pus credința în știință, construind o doctrină seacă, lipsită de suflet, în care oamenii erau coborâți la statutul de animale.

Teoria sa psihanalitică portretiza ființele umane ca funcții predestinate de reacție la impulsuri inconștiente și constrângeri sociale aflate într-un conflict perpetuu. Denigrarea spiritului uman implicată în reducționismul și determinismul biologic al psihanalizei clasice poartă marca inconfundabilă a lui Saturn, dar nimic din speranța, optimismul sau iubirea de oameni specifică lui Jupiter. “În ansamblu, am găsit prea puține lucruri bune la oameni”, afirma Freud. “Din experiența mea, majoritatea sunt niște gunoaie.”(7) O victimă a propriei sale viziuni despre lume, el n-a putut să creadă nici măcar că adevărata fericire este posibilă. Pe scurt, capacitatea sa de a crede a fost compromisă de pesimismul sumbru și de disperarea pustie a lui Saturn.
 
 

Rezumat și concluzie

Ca teorie astrologică, AstroPsihologia se bazează pe dovezi și este neutră axiologic. Ca metodă de interpretare, ea este deosebit de structurată și sistematică, având reguli clare de formulare a interpretărilor la nivel procesual. Am menționat unele dintre aceste reguli în ceea ce privește pozițiile planetelor în semne, amplasările în case și aspectele. Alte reguli au de-a face cu semnificatorii caselor și dispozitorii planetari. În special, acestea îi permit astrologului să recunoască desfășurarea secvențială a procesului, atât ca structură de caracter, cât și ca structură a poveștii.

AstroPsihologia oferă de asemenea o perspectivă abisală, urmărind să scoată la iveală mai degrabă culisele hărții (underpinnings) decât doar conținutul manifest. În măsura în care astrologii își ajută clienții să capete conștientizarea opiniilor, atitudinilor și obiceiurilor cognitive maladaptive inconștiente, aceștia le sporesc capacitatea de alegere. Dacă Freud ar fi avut parte de o înțelegere a conflictului intrapsihic ce stătea la baza atitudinii sale față de religie, poate că ar fi ajuns la un compromis diferit, mai funcțional.

Unul dintre scopurile primare ale AstroPsihologiei este de a aprofunda conștiința clientului față de calitatea scopului evenimentelor, revelându-le semnificația ca reflexii ale structurii psihice și catalizatoare ce deblochează potențialul latent. În cazul lui Freud, ar fi rezonabil să presupunem că familia în care s-a născut, clienții pe care i-a atras și atitudinea sa de negare a religiei au oglindit conflictul său intrapsihic. Aceste condiții exterioare – printre care și persecuția larg răspândită a evreilor și a iudaismului din timpul vieții sale (Freud era evreu) – nu doar că i-au obiectivat lumea lăuntric, ci i-au oferit un vehicul pentru sublimarea conflictelor psihice sub forma împlinirii culturale ca fondator și părinte al psihanalizei.

O trăsătură definitorie a AstroPsihologiei este exprimarea precisă a procesului, însă fără a sacrifica flexibilitatea semnificației. O axiomă a AstroPsihologiei este că din proces se pot manifesta o multitudine de conținuturi, și că din orice conținut specific poate fi dedus procesul. Întrucât orice variabilă a hărții este multidimensională și, deci, are potențialul de a se manifesta în numeroase feluri, un horoscop este în sine în mod inevitabil ambiguu. Nevoile, funcțiile, contextele, conflictele și secvențele ce constituie psihodinamicile pot fi distinse cu un oarecare grad de certitudine, însă indeterminarea manifestării nu poate fi evitată. Așadar, astrologia scoate la iveală un paradox: suntem creaturi ale destinului, însă totodată avem puterea de a alege, iar prin alegerile noastre influențăm evenimentele pe care le experimentăm. Paradoxul destinului și liberului arbitru este parțial rezolvat dacă înțelegem că hărțile astrologice sunt caracterizate de rezultate fixe și strategii flexibile.

Mai presus de toate, trebuie să ținem minte că harta nu e totuna cu teritoriul; horoscopul nu e totuna cu persoana. Oamenii au hărți așa cum studenții au curricule. Ca urmare, o hartă natală nu înfățișează o personalitate fixă și o soartă implacabilă, ci un proces dinamic, într-o continuă evoluție – un proces de învățare – sensibil întotdeauna la eforturi și intenții. În acest context, adesea îl parafrazez pe președintele american John F. Kennedy: Nu te întreba ce va face harta din tine, ci întreabă-te ce poți face tu din hartă.
 
 

Alte articole de Glenn Perry
De la regalitate la revoluție: Nunta Leului cu Vărsătorul
Fluturii îndrăgostiți (și alte povești Venus-Neptun de dor)
Horoscopul ca mitologie personală: George Lucas și Războiul Stelelor
Cosmologia Arhetipală: nouă trăsături esențiale
Opoziția Saturn-Pluto din 2001-2002: Transformând teroarea în triumf
Partea întunecată a sexualității umane
Aspectele Soare-Pluto – Călătorie în lumea subterană
 
 

Note:

(1) Hand, R. (2006), Toward a Post-Modern Astrology, la http://www.astro.com/astrology/in_postmodern_p.htm. De asemenea, vezi Frawley, J. (2000). The real astrology, Londra: Apprentice Books.

(2) Această afirmație datează încă de la filosoful grec Heraclit (540 î. Hr. – 480 î. Hr.), care a scris: “Caracterul unui om este destinul său.” Din Despre univers.

(3) 0 înmulțit cu 30 este 0, ceea ce corespunde cu Berbecul, Ascendentul și conjuncția. 1 înmulțit cu 30 este 30, adică Taurul, casa a II-a și semi-sextilul de deschidere (sau Peștii, casa a XII-a și semi-sextilul de închidere). Pentru mai multe informații despre semnificația unghiurilor de deschidere și închidere, vezi Perry, G., Introduction to AstroPsychology, Capitolul 8, disponibil numai la adresa: www.aaperry.com.

(4) Este adevărat, de asemenea, că planeta mai lentă tinde să domine planeta mai rapidă. În acest caz, Saturn este mai puternic pentru că este mai lent decât Jupiter, dar și pentru că Jupiter formează un careu de închidere la Saturn. Întrucât careul de închidere este un unghi Capricorn, asta contribuie la sporirea puterii lui Saturn în această relație.

(5) Extras din “Religious quotes and quotations”, www.famousquotesandauthors.com.

(6) The Sigmund Freud Carl Gustav Jung Letters, publicat la Princeton University Press, 1994.

(7) Citat din Freud extras din Meissner, W. (1986). Psychoanalysis and religious experience, p. 80.
 
 

One comment

  1. Cel mai șocant este sa dam nas în nas cu noi înșine. Și sa nu mai avem încotro fugi. Sa ne privim în ochi atât de adânc, pana începem sa ne zărim inima, care brusc ne aspira. Inima, care poate fi bolnava sau plina de durere. Sa vrem iar sa fugim, dar sa nu mai putem, pentru ca suntem noi în interiorul nostru. Și sa ne dam seama ca ne putem elibera doar dacă recunoaștem în propria noastră fata ce erori am făcut, ce abuzuri am suferit, dacă cerem iertare și iertam. La asta ajuta harta natala, analiza karmica, solar return și tranzitele. Dar este un drum greu, îndelungat și dureros. Asa ca mai bine ne luam de alții, ii criticam și mergem la culcare cu un sentiment de superioritate. Doamne ferește, sa nu facem hernie la creier, buba mare, de la vreun efort de gândire sau simțire 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.