Suflet și Cosmos

Posted by
Timp de lectură: 40 minute

 
 
Epilog la cartea The way of the Psychonaut (2019) a lui Stanislav Grof (*)

Richard Tarnas, Ph. D.

Reprodus cu permisiunea autorului.
 
 
Cuprinsul articolului
Contextul cercetării noastre
Primele corelații
Corelații cu Experiențe Perinatale
Corelații cu Sistemele COEX
Tranzitele Globale
Problema Cauzalității
Natura Arhetipurilor
Observații finale
Note
 
 
La cererea lui Stanislav Grof am schițat pe larg în paginile ce urmează cercetările asupra cărora am colaborat de-a lungul ultimilor patruzeci de ani. Chiar dacă în tot acest timp am predat împreună o serie de cursuri universitare și seminarii publice în care am prezentat multe dintre descoperirile noastre, încă nu am publicat o sinteză globală a cercetării, în ciuda relevanței enorme pe care a avut-o pentru noi în problema înțelegerii psihicului și proceselor sale de transformare. Totuși, odată cu re-legalizarea cercetării și psihoterapiei psihedelice, poate că acum ar fi momentul potrivit să prezentăm publicului larg măcar un scurt rezumat al dovezilor și relevanței lor posibile pentru psihoterapie și explorarea de sine, prin lucrul cu psihedelicele și alte metode transformaționale ce implică stări extinse de conștiință.
 
 

Contextul cercetării noastre

După ani de practică în psihoterapia cu LSD și alte substanțe psihedelice, mai întâi în Praga și ulterior în Maryland, Stan s-a mutat în toamna anului 1973 la Institutul Esalen din Big Sur, California, pentru a lucra la o serie de cărți care aveau să rezume descoperirile sale clinice. La câteva luni după ce a ajuns aici, m-am alăturat și am lucrat sub supravegherea lui la disertația mea doctorală despre psihoterapia cu LSD. Mutarea la Esalen s-a dovedit a fi pentru amândoi una pivotală și pe termen lung. În timpul unei bune părți din perioada anilor ’70-’80, Stan a ocupat rolul de Cercetător Rezident (Scholar in Residence) și a ținut multe seminarii întinse pe mai multe luni, iar eu, mai întâi ca angajat (staff member) și apoi ca director de programe, am colaborat cu el în cercetarea prezentată mai jos. În 1993-1994, ne-am alăturat corpului profesoral al Institutului pentru Studii Integrale din California (California Institute of Integral Studies) din San Francisco, unde am predat următorii douăzeci de ani.

La începutul muncii noastre în colaborare la Esalen, ne interesa variabilitatea radicală a experiențelor psihedelice, un fenomen observat de mulți dar nu atât de bine înțeles. Două persoane cu statut clinic similar puteau ingera aceeași substanță, același număr de micrograme, în același decor clinic, și totuși puteau avea experiențe extrem de diferite. Un subiect putea avea experiența unei unități spirituale profunde și a unei transcendențe mistice euforice, în timp ce celălalt, primind aceeași substanță în același dozaj, se confrunta cu o stare continuă de panică metafizică sau cu o disperare nemărginită care nu promitea să se rezolve vreodată. Similar, la momente diferite, aceeași persoană putea avea, iarăși, experiențe psihedelice izbitor de diferite. Variabilitatea lua de asemenea o altă formă, în care anumite persoane păreau să fie predispuse din constituția lor să confrunte anumite constelații de experiențe similare – anumite complexe, amintiri biografice cu încărcătură emoțională, matrici perinatale, experiențe transpersonale – într-o manieră evoluând de-a lungul mai multor sesiuni psihedelice, reflectând anumite teme persistente din călătoria vieții lor. Fiecare individ părea să aibă propriul set caracteristic de teme durabile care de-a lungul timpului puteau lua forme diferite, cu inflecții pozitive sau negative, pe mai multe nivele de conștiință, adesea în aceeași sesiune.

Stan și colegii săi din Praga și Baltimore au căutat îndelung o manieră sigură de a prezice natura și rezultatul sesiunilor psihedelice, sperând să descopere unelte utile pentru anticiparea felului în care indivizi diferiți ar putea reacționa la terapie psihedelică și dacă aceștia ar beneficia de pe urma ei. Însă ani întregi de cercetare a acestei probleme s-au scurs fără succes, întrucât niciunul dintre testele psihologice standard – MMPI (Minnesota Multiphasic Personality Inventory), POI (Personal Orientation Inventory), TAT (Thematic Apperception Test), testul Rorschach, scala Wechsler pentru măsurarea Inteligenței Adulților, și altele – n-au dovedit vreo valoare predictivă pentru acest scop. Un asemenea deziderat era, într-un sens, inteligibil cel puțin pentru cea de-a doua formă de variabilitate, în care aceeași persoană ia aceeași substanță la momente diferite de timp, pentru că în general retestarea indivizilor folosind testele psihologice standard nu schimbă rezultatele. Dacă cineva este testat astăzi, apoi iarăși peste o lună, rezultatele nu se vor schimba semnificativ, dar dacă un subiect ia LSD azi și apoi ia aceeași doză peste o lună, sesiunea poate fi radical diferită. Însă dată fiind intensitatea experiențelor psihedelice, posibilitatea de a anticipa cum vor răspunde indivizi diferiți la o astfel de terapie, sau cum va răspunde același individ la momente diferite, diminua speranța că o metodă utilă va putea fi găsită într-o zi.

Chiar dacă la acea vreme nu eram complet conștienți de asta, C.G. Jung inaugurase cu câteva zeci de ani înainte o nouă abordare posibilă a acestei variabilități a experienței psihologice. Pornind de la un studiu amănunțit al mai multor sisteme ezoterice, el a ajuns să considere astrologia drept o fereastră extraordinară pentru înțelegerea dimensiunii calitative a timpului, și mai ales a dinamicilor arhetipale active la un moment dat, inclusiv la momentul nașterii. El a susținut că timpul nu este numai de natură cantitativă, un continuum neutru și omogen, ci că acesta posedă mai degrabă o dimensiune intrinsec calitativă. Și mai surprinzător, el a ajuns la concuzia că dimensiunea calitativă a timpului era legată intrinsec într-o manieră nedeterminată de pozițiile Soarelui, Lunii și celorlalte planete, relativ la Pământ. După cum afirma în Amintiri, Vise, Reflecții, “psihicul nostru este configurat în acord cu structura universului, iar ceea ce se întâmplă în macrocosm se întâmplă de asemenea la nivelul infinitezimal și în cele mai subiective cotloane ale psihicului.” 1 În ultimii săi ani, Jung folosea analiza hărții natale ca un aspect firesc al sesiunilor de terapie analitică efectuate cu pacienții săi. Însă dat fiind climatul intelectual al acelei peroade, și într-adevăr și al perioadei în care trăim și noi, ni se pare firească reticența sa în a face publică măsura în care a folosit astrologia. El mutase deja limitele discursului intelectual al secolului XX atât de departe cât s-a putut.

În timpul șederii noastre acolo, Institutul Esalen era cunoscut ca un centru educațional în care era explorată o gamă neobișnuit de diversă de perspective și practici de transformare – occidentale și orientale, antice și contemporane, psihologice, somatice, filosofice, științifice, șamanice, mistice, ezoterice. Dintre toate aceste perspective și practici, astrologia era poate ultima pe care ne-o puteam imagina demnă de a fi investigată cu seriozitate. În cultura intelectuală contemporană, astrologia a jucat cumva rolul de standard al superstiției, cu care compari ceva dacă vrei să subliniezi cât de ridicol și dincolo de orice discuție serioasă este acel ceva. Însă pe la începutul lui 1976, la sugestia unui participant la un seminar din Esalen care studiase îndelung astrologia, am decis că ar trebui să examinăm măcar dovezile pentru posibilele corelații. Participantul, un artist pe nume Arne Trettevik, se concentrase cu precădere pe studiul “tranzitelor” planetare, mișcările ciclice ale planetelor de la zi la zi, de la an la an, și alinierile geometrice specifice formate de ele în raport cu harta natală a unei persoane. El studiase felul în care tranzitele par să corespundă cu anumite tipuri de experiențe pe care oamenii le trăiesc de-a lungul vieții – perioade marcate în mod special de fericire personală sau eșecuri, de pildă, sau perioade de îndrăgostire, de trecere într-o nouă fază a vieții și așa mai departe. După ce i-am audiat conferințele, Stan a sugerat că tranzitele planetare ar putea fi de asemenea relevante pentru înțelegerea tipurilor de experiențe pe care oamenii le au în stările puternice de conștiință catalizate de substanțele psihedelice.

Apoi Stan mi-a menționat această idee și mie, iar Trettevik ne-a arătat cum să trasăm o hartă natală și harta tranzitelor, folosind lucrările de referință necesare precum efemeridele planetare, un atlas mondial cu fusurile orare și tabelele matematice. Asta se întâmpla în anii de dinainte să apară computerele personale, deci fiecare hartă natală și hartă a tranzitelor trebuiau calculate de mână. De asemenea, am obținut mai multe lucrări interpretative standard, în care se găseau semnificațiile caracteristice ale diferitelor combinații planetare și ale alinierilor lor, măsurate după longitudinea celestă de-a lungul eclipticii (de exemplul, Saturn în opoziție cu Soarele, sau Jupiter conjunct cu Luna). 2 Întrucât și eu și Stan aveam jurnale ale sesiunilor noastre cu LSD de-a lungul anilor, inclusiv datele lor și temele predominante [ale lor], am putut compara retrospectiv experiențele noastre cu descrierile din textele astrologice referitoare la tipurile de evenimente și experiențe care se puteau întâmpla în timpul tranzitelor respective.
 
 

Primele corelații

Spre uimirea noastră, am fost deosebit de impresionați atât de natura corelațiilor cât și de consistența lor. Ceea ce experimentasem în sensiunile noastre din timpul acelor tranzite păreau a fi versiuni intensificate arhetipal ale experiențelor de viață mai comune descrise în textele astrologice. De exemplu, în funcție de planetele și alinierile active, textul poate arăta că perioada tranzitului este una potrivită pentru extinderea orizonturilor intelectuale, pentru integrarea a noi perspective, o călătorie într-o țară îndepărtată și descoperirea unei noi culturi. Ar putea indica de asemenea o perioadă de potențare a spiritualității sau, la polul opus, de tensiuni și frustrare intensă în raport cu cariera sau apariția unor probleme de familie. Un tranzit ar putea fi descris ca fiind corelat cu o disponibilitate crescută la accidente și impulsuri riscante, în timp ce altul poate fi caracterizat ca indicând un potențial ridicat pentru o furie sau agresivitate intensă, depresie sau anxietate generalizată. Aceste descrieri ale unor circumstanțe și emoții mai comune din textele astrologice s-au dovedit utile pentru înțelegerea energiilor arhetipale de bază active în fiecare caz. De fapt, am fost foarte uimit de felul în care natura arhetipală fundamentală a paradigmei astrologice era evidentă în multe texte astrologice care nu foloseau un vocabular jungian sau care nu reflectau o relație conștientă cu tradiția platonică sau cu rădăcinile ezoterice mai profunde în care era centrală o formă a perspectivei arhetipale. Fiecare planetă era înțeleasă ca fiind purtătoare a unei asocieri cosmice fundamentale cu un anumit principiu arhetipal, care se putea exprima multivalent în diverse chipuri și în diferite dimensiuni ale vieții – psihologic, circumstanțial, interpersonal, fizic și așa mai departe – însă întotdeauna cu o legătură clară cu natura esențială a acelui complex arhetipal. Corelațiile nu erau concret predictive, ci mai degrabă arhetipal predictive.

Pornind de la jurnalele experiențelor noastre din timpul acestor tranzite, părea că sesiunile cu LSD în general catalizează versiuni mai intense, adesea perinatale sau transpersonale ale stărilor și temelor mai comune, suișuirile și coborâșurile obișnuite ale vieții descrise în textele astrologice standard [ce descriu tranzitele]. În timpul sesiunii psihedelice, persoana poate experimenta o deschidere bruscă a conștiinței către o mult mai vastă perspectivă asupra realității, perspective adânci în religia sau mitologia propriei culturi, trezire mistică, renaștere spirituală, sau analog, stări puternice de singurătate cosmică, o confruntare bruscă cu inevitabilitatea nemiloasă a mortalității (mortality) a omului, sau erupția unei agresiuni și frici colective de tipul celei activate în întreaga națiune pe timpul de război. Unul dintre factorii care au făcut corelațiile mult mai ușor de recunoscut decât ne așteptam a fost faptul că în stările psihedelice, calitățile arhetipale constelate în timpul sesiunii tindeau să fie inconfundabile datorită intensității lor relative – de exemplu, nu doar sentimentul de a fi constrâns sau oprimat de circumstanțele vieții tale, ci trăirea unei identificări profunde cu toți oamenii care au fost vreodată întemnițați sau înrobiți. Și de asemenea, cel mai surprinzător, acele calități erau inteligibil corelate cu harta natală a unui individ și tranzitele sale. Uneori, intensitatea experiențială din cadrul sesiunilor psihedelice putea lua forma unei experiențe directe a dimensiunii arhetipale ce stă atât la baza stărilor mai obișnuite, cât și a experiențelor transpersonale colective, implicând confruntări cu anumite figuri mitice sau forțe arhetipale amintind foarte mult de principiile arhetipale pe care tradiția astrologică le asociază cu planetele relevante (natal și în tranzit).

După această examinare inițială a sesiunilor noastre, ne-am întors atenția asupra unui set mai mare de indivizi și a experiențele lor, începând cu cei cincizeci sau șaizeci de membri vechi ai comunității din Esalen, care au cerut să le fie calculate și interpretate tranzitele, apoi extinzând cercetarea și incluzând nenumărații participanți la seminare ce veneau la Esalen în fiecare săptămână. Institutul era de fapt un laborator ideal pentru o astfel de cercetare, întrucât mii de oameni călătoreau aici în fiecare an cu dorința de a se auto-explora și de a avea, poate, experiențe transformatoare. La acea vreme, Esalen era un fel de epicentru al experimentării psihospirituale și al cercetării conștiinței. Prin urmare, am avut disponibilă o bază de subiecți substanțială și în continuă creștere cu care să lucrăm. Pe lângă aceste cazuri curente, am avut acces la studii de caz, date ale sesiunilor și date de naștere ale multor foști pacienți și subiecți ai lui Stan din anii anteriori.

Trebuie să spun că, în ciuda impresiei noastre inițiale că dovezile înfățișau niște corelații remarcabile, înțelegerea naturii acestor corelații a fost dobândită după mai mulți pași ezitanți, care ne-au determinat să ne revizuim semnificativ primele concluzii timide. În timp, modul în care am abordat dovezile a avut parte de o evoluție clară. Inițial am observat o diviziune foarte generală, unde tranzitele implicând anumite planete și alinieri păreau să coincidă cu sesiuni mai ușoare, parcurse fără obstacole, în timp ce alte tranzite păreau să coincidă cu sesiuni mai dificile, care se încheiau fără o rezolvare. Apoi au răsărit observații mai specifice, la obiect, despre sesiunile care ofereau revelații spirituale și psihologice dramatice, spre deosebire de cele care rămâneau blocate în situații agonizante, fără ieșire. În cele din urmă, după multe tatonări, a devenit limpede că aceste tipare binare ascundeau o combinație mult mai complexă de factori planetari – natali și în tranzit – implicați în experiențele psihedelice ca întreg, în extraordinara lor diversitate.
 
 

Corelații cu Experiențe Perinatale

O descoperire extrem de surprinzătoare din prima perioadă a cercetării se referă la o corelație remarcabil de robustă dintre cele patru matrici perinatale de bază (BPM – Basic Perinatal Matrices) și cele patru arhetipuri aferente planetelor exterioare [Saturn, Uranus, Neptun și Pluto], așa cum sunt ele descrise în textele astrologice standard. Pe de-o parte, fenomenologia complexă a fiecărei MPB fusese extrasă din notițele sesiunilor psihedelice și descrisă de Stan încă de la jumătatea anilor 1960, punct în care el recunoscuse legătura dintre aceste patru constelații dinamice de experiență și succesiunea stadiilor nașterii biologice. Pe de altă parte, lucrând în cadrul unei tradiții de cercetare și interpretare complet diferite, cu origini îndepărtate în timp, astrologii au ajuns treptat la un consens puternic în ceea ce privește semnificația lui Saturn (cea mai exterioară planetă cunoscută anticilor) și de-a lungul următoarelor două secole, Uranus, Neptun și Pluto (descoperită prin telescop în epoca modernă). În primele stadii ale cercetării am observat o corespondență punct la punct (one-to-one) între experiențele reflectând cele patru matrici perinatale și tranzitele corespunzătoare celor patru planete exterioare care se mișcă mai lent. 3 Spre uimirea noastră, la o lectură mai atentă a textelor astrologice, a devenit limpede că fiecare trăsătură a celor patru MPB se potrivea foarte bine cu semnificațiile astrologice standard ale celor patru planete exterioare. Deoarece corelațiile din categoria perinatală au corespondențe arhetipale tipice, despre care am descoperit ulterior că implică gama largă de experiențe psihedelice pe care le cercetam, voi insista un moment asupra acestor corespondențe, comparând fenomenologia fiecărei matrici – exprimată în opera lui Stan – cu semnificațiile planetare standard menționate în literatura astrologică. Voi începe cu MPB IV, prima matrice perinatală pentru care am observat acest tipar.

Cea de-a patra matrice perinatală este asociată din punct de vedere biologic și arhetipal cu emergența din canalul nașterii și cu momentul nașterii. Ea este reflectată în experiențele de revelație bruscă, eliberare neașteptată, evadare din constrângere și întemnițare, viziune și înțelegere genială, trezire la un sens și scop mai profunde în viață, sentimentul de a fi renăscut după o călătorie (passage) lungă și primejdioasă, și așa mai departe. În dimensiunea sa negativă, atunci când este activată dar încă necompletată, MPB IV poate lua forma inflației maniacale, nerăbdării agitate, ideației excentrice însoțite de o senzație de geniu personal fără precedent, poftă nestăpânită de stimulare și hiperactivitate compulsivă.

Observând o corelație între experiențele tipice MPB IV și tranzitele majore ale lui Uranus, am fost uimit de modul plenar în care setul de semnificații simbolice atribuite universal de astrologii contemporani lui Uranus, coincidea cu fenomenologia MPB IV. Astrologic, Uranus este descris cel mai adesea ca principiu al schimbării bruște, al deschiderilor și trezirilor neașteptate, revelațiilor creatoare și inventivității, inspirației și reușitelor geniale, iluminarea subită și sclipirilor de înțelegere. De asemenea, este asociat cu impulsul către libertate, rebeliunea împotriva constrângerilor și status quo-ului, tendințelor către un comportament excentric sau haotic, instabilitate, imprevizibilitate și neliniște, impulsul către nou, neașteptatul, perturbarea, incitantul și eliberatorul.

Spre deosebire de MPB IV, cea de-a doua matrice perinatală este asociată cu stadiul perinatal dificil al contracțiilor, când uterul este încă închis. De obicei, MPB II este manifestată în experiențe de constrângere claustrofobică, fantasme de întemnițare și iad, suferință fizică și emoțională, suferință fără scăpare și victimizare, sentimente că situațiile sunt “fără ieșire” în sensul lui Sartre, alienare existențială și lipsă de sens, a fi captiv într-o perspectivă în care tot ceea ce există este viața muritoare într-o lume dezvrăjită, materială, lipsită de un sens sau scop mai profunde.

În acest caz, am observat cum planeta Saturn era adesea implicată în tranzite ce coincideau cu stări tipice MPB II. Și iarăși, setul de semnificații simbolice atribuite de multă vreme în tradiția astrologică planetei Saturn s-a potrivit îndeaproape cu fenomenologia MPB II: constrângere, limitare, contracție, necesitate, materialitate dură, presiunea timpului, greutatea trecutului, autoritatea strictă sau oprimantă, vârsta, moartea, sfârșitul lucrurilor; judecata, vina, procesele, pedeapsa; tendința de a restrânge, reține, împovăra, separa, a nega și a se opune, de a experimenta dificultăți, probleme, declin, depravare, înfrângeri, pierderi; travaliul vieții, mașinațiunile soartei, karma, consecințele acțiunilor precedente, pesimismul, melancolia; întunericul, recele, greul, densul, uscatul, bătrânul, lentul.

Însă în timp ce în celelalte trei cazuri păreau să fie exprimate deopotrivă latura negativă și cea pozitivă a principiului astrologic în cauză, în gama largă de experiențe tipice fiecărei matrici perinatale, în cazul MPB II am observat că se manifestă numai dimensiunile problematice și negative ale arhetipului Saturn. Subiecții aflați sub imperiul MPB II par să experimenteze totul printr-o lentilă negativă atotcuprinzătoare ce nu permite sub nici o formă vreo dimensiune pozitivă sau izbăvitoare a vieții. Numai privind retrospectiv, după ce procesul perinatal s-a desfășurat și a fost, cel puțin într-o anumită măsură, rezolvat și integrat, putem vedea experiența MPB II într-o altă lumină, și purtând o altă semnificație. Atunci latura pozitivă a constrângerii, separării, pierderii, suferinței, confruntării cu moartea și așa mai departe devine întru totul limpede în manifestarea concretă a nașterii biologice sau renașterii spirituale, în experiența de a păși pe tărâmul celor “recunoscători că sunt morți” (grateful dead), bucurându-se că au renăscut. Înțelegem că înfrângerea zdrobitoare a vechii identități sau structuri a realității face posibilă o înțelepciune trainică împărtășită din ambele dimensiuni ale vieții, și care poate îmbrățișa durerea și suferința ca necesare pentru un mod mai profund de a exista. Realitatea îmbătrânirii și a mortalității sunt văzute într-o nouă lumină, permițând emergența calităților pozitive care sunt de asemenea asociate de tradiție arhetipului Saturn.

Stan și cu mine am fost uimiți mai ales de seturile de semnificații straniu de asemănătoare, chiar aproape identice, corelând MPB III cu arhetipul astrologic Pluto. Fenomenologia celei de-a treia matrice perinatale este neobișnuit de diversă și adună laolaltă o constelație unică de experiențe extrem de intense. În raport cu stadiile nașterii biologice, ea este asociată cu momentul de “propulsare” al fătului prin canalul nașterii atunci când uterul este complet dilatat. Din punctul de vedere al trăirii, observăm o convergență puternică de experiențe implicând o energie elementală titanică, de proporții vulcanice, excitație intensă a libidoului sexual și a agresiunii, descărcări imense ale energiilor reprimate, experiențe dramatice implicând lupte violente, primejdii de moarte, o biologie sângeroasă, război, scene de distrugere în masă, coborârea în infern, rău demonic, sadomasochism, sexualitate pornografică, degradare și pângărire, scatologie, canale și materii degradate, foc purificator sau pyrocatharsis, transformare elementală, sacrificiu ritual, bacanale orgiastice și trecerea paradoxală a agoniei în extaz. În general, MPB III reprezintă energiile elementale copleșitor de intense dintr-un creuzet al transformării ce culminează cu experiența morții și renașterii.

Date fiind aceste teme specifice, teme care converg în aceeași matrice perinatală, am considerat extraordinară corelația consistentă a experiențelor tipice MPB III cu tranzitele lui Pluto, întrucât descrierile date de astrologii contemporani multi-fațetatului principiu plutonic întrupau exact același cumul de teme: intensitatea, profunzimea și puterea elementală; ceea ce constrânge (that which compels), împuternicește și intensifică orice atinge, adesea la proporții copleșitoare și catastrofice; o preocupare dominantă pentru supraviețuire, sexualitate sau putere, chakrele inferioare; instinctele primordiale – libidinal și agresiv, regenerativ și distructiv –; vulcanicul, catharticul, eliminatorul, transformatorul, cel care evoluează mereu (ever-evolving); procesele biologice ale nașterii, sexului și morții, ciclurile moarte-renaștere; colapsul, putrezirea și fertilizarea; purjarea violentă a energiilor reprimate; situațiile extreme pe viață și pe moarte, luptele pentru putere, tot ceea ce este titanic, puternic și masiv, forțele puternice ale naturii izvorând – înăuntru și înafară – din adâncurile ei chtonice, lumea intensă, de temut a infernului (underworld) și undergroundului, în mai multe sensuri (geologic, psihologic, sexual, urban, politic, criminal, demonic, mitologic); id-ul primordial al lui Freud, “cazanul clocotind al instinctelor”, natura în evoluție a lui Darwin și lupta biologică pentru existență.

La fel ca în cazul celorlalte matrici perinatale, atunci când au atins dimensiunea mai profundă a acelei matrici, subiecții au avut adesea experiența directă a unor zeități mitice. În cazul MPB III, figurile mitice întâlnite au fost în mare aceleași care sunt menționate în textele astrologice când se descrie natura arhetipului Pluto: zeități ale distrugerii și regenerării, coborârii și transformării, morții și renașterii, precum Dionis, Hades și Persefona, Pan, Priap, Meduza, Lilith, Inanna, zeița vulcan Pele, Quezalcoatl, activarea lui Kundalini și a puterii Șarpelui, Shiva, Shakti, Kali.

În fine, am observat un set similar de paralele atunci când am examinat corelația gamei extrem de diferite de experiențe ale MPB I cu tranzitele lui Neptun. MPB I este asociată cu starea prenatală de dinaintea procesului efectiv al nașterii: experiența universului amniotic, senzații de plutire în ocean, topirea granițelor, o relație poroasă cu mediul, lipsa diferențierii dintre interior și exterior, experiențe embrionice contopite multidimensional cu experiențe acvatice, interstelare, galactice și cosmice. Și aici aflăm experiențe de unitate mistică, transcendență spirituală, disoluția realității materiale și a ego-ului separator, senzația de contopire cu pântecul, cu mama, cu alte persoane sau ființe, cu viața în întregul ei, cu divinul, accesul la alte dimensiuni ontologice aflate dincolo de realitatea consensuală, transcendența spațiului și timpului. Experiențele de natură idilică, precum insulele tropicale sau jocurile copilăriei pe câmpii minunate sau malurile mării, se pot transforma în experiențe de unitate cosmică, extaz oceanic și imagini ale Paradisului. În dimensiunea sa negativă, MPB I este asociată cu experiențe ce implică o pierdere a granițelor care dezorientează, dizolvarea identității stabile sau a structurii realității, posibilitatea gândirii delirante, senzația de a fi cuprins de o atmosferă amenințătoare, plină de pericole invizibile și influențe virale subtile, și experiența pântecului toxic, trecând în experiențe de otrăvire cu medicamente, contaminare psihică sau poluare oceanică.

Remarcabil, astrologii asociază simbolic planeta Neptun cu experiențe având un caracter spiritual, transcendent sau mistic; cu domeniul subtil și intangibil, cu ceea ce unește, cu eternul, imaterialul și infinitul; tot ce transcende lumea limitată a materiei, timpului și realității empirice concrete. Neptun este asociat cu stări de fuziune psihologică, permeabilitate fizică și psihică și năzuința către “dincolo”. Planeta este asociată simbolic cu apa, marea, fluviile și râurile, pâcla și ceața, cu lichiditatea și disoluția de orice fel, și cu ceea ce Freud numea “sentimentul oceanic”. Negativ, Neptun se face remarcat prin tendințe către iluzii și amăgiri, maya, decepții și auto-înșelare, dezorganizare, escapism, intoxicație, adicție, distorsiuni perceptive și cognitive, proiecții, incapacitatea de a distinge lumea lăuntrică de cea exterioară și vulnerabilitate la reacții toxice la medicamente/droguri, infecții și contaminare.

Pentru fiecare dintre cele patru matrici perinatale, ceea ce ne-a uimit într-adevăr a fost natura dublă a corelațiilor: la nivelul studiului comparativ al sistemelor simbolice, faptul că două tradiții de interpretare absolut diferite, psihologia și astrologia, puteau să formuleze câte patru seturi de calități și semnificații care să corespundă atât de bine unele cu celelalte – element cu element, matrice cu arhetip – a fost cu siguranță ceva surprinzător în sine. Dar înafara acestor paralele clare de semnificație, faptul că momentul experimentării fiecărei matrici perinatale de către subiecți în sesiunile psihedelice a coincis atât de consistent cu tranzitele implicând tocmai planeta purtătoare a naturii astrologice aferente – acest fapt ni s-a părut de-a dreptul uimitor.

Aceste corespondențe perinatale care au răsărit în fața privirii noastre pe la începutul cercetării s-au complexificat foarte mult odată cu trecerea timpului, iar noi am dobândit o înțelegere mai plenară a felului în care alinierile geometrice majore implicând două sau mai multe planete (“aspectele” planetare cele mai importante, precum conjuncția, opoziția și careul) se manifestă în harta natală și în tranzite. De exemplu, Neptun în tranzit peste Soarele natal al cuiva pare să se manifeste diferit de cazul în care Neptun tranzitează Luna, chiar dacă cu siguranță avem de-a face cu aspecte comune “neptuniene” în fiecare dintre cele două cazuri. În cazul tranzitelor lui Neptun la Saturn, experiențele din aceste perioade tind să fie în anumite privințe aproape opuse celor din perioadele de tranzit la Jupiter, deși, iarăși, ele au în comun o serie de elemente fundamentale ce reflectă în diferite feluri arhetipul asociat lui Neptun. Diferențele din fiecare caz țin direct de calitățile arhetipale asociate cu cea de-a doua planetă implicată în tranzit.

Fiecare combinație planetară pare să implice o activare reciprocă a celor două principii arhetipale implicate, fiecare dintre arhetipuri infuzând și influențând cu natura sa specifică pe celălalt, așadar fiecare arhetip modelând expresia celuilalt și generând un compus viu al celor două. Mai mult, persoane diferite par să experimenteze diferit același tranzit al unei anumite planete la o planetă natală, în funcție de felul în care acea planetă natală este amplasată în raport cu celelalte planete din harta natală, sau în funcție de celelalte tranzite active la acel moment. Nimic nu se întâmplă într-un vacuum. Totul este întotdeauna situat în și modelat de un context unic, fie biografic și circumstanțial, cultural și istoric sau arhetipal.

Ca o altă exemplificare a acestor complexități, în cadrul experiențelor MPB II în toată regula, un nivel perinatal specific al conținutului din sesiunile psihedelice părea să implice de regulă prezența lui Saturn în aspect cu una dintre cele trei planete exterioare, Pluto, Neptun sau Uranus. Luat în sine, un tranzit al lui Saturn de pildă la Soare, Lună sau una dintre planetele interioare, tinde să coincidă cu experiențe de viață mai comune ce reflectă varietatea de teme asociată arhetipului Saturn. Pe de altă parte, experiențele din MPB II erau cel mai probabil să aibă loc în timpul tranzitelor lui Saturn la Pluto sau Neptun, fiecare dintre acestea scoțând la suprafață anumite nuanțe ale celei de-a doua matrici, reflectând arhetipul aferent. De exemplu, Saturn-Pluto este mai probabil să coincidă cu experiențe de suferință neajutorată în fața unei cruzimi extreme sau unele de contracții titanic de intense, fără scăpare; în timp ce pe Saturn-Neptun l-am descoperit mai adesea în cazuri de tipul confruntării cu lipsa de sens a vieții muritoare, noaptea întunecată a sufletului, pierderea sensului spiritual, disperare suicidală sau frica de a înnebuni. Tranzitele Saturn-Uranus au fost cel mai adesea asociate cu experiențe implicând confruntări bruște cu moartea, căderi neașteptate în dizgrație sau colapsul brusc al structurilor sigure mai înainte, fie ale identității sau ale realității înseși. Uranus, Neptun și Pluto par să aibă un caracter mai pronunțat transpersonal, în timp ce Saturn reprezintă mai degrabă o graniță simbolică dintre personal și transpersonal, între viață și moarte.

Mai mult, în tranzit, toate combinațiile planetare de mai sus se pot desfășura în feluri care trec de la profunzimile perinatale către nuanțe vindecătoare foarte diferite ale acelorași principii arhetipale: dictonul lui Stan potrivit căruia experimentarea completă, afectivă și somatică, a unei emoții dificile este “rugul funerar al acelei emoții” 4 a fost relevant pentru înțelegerea modului în care un anumit complex arhetipal poate evolua de la forme mai dificile la expresii deosebit de pozitive. Astfel, după integrarea materialului inconștient traumatic sau problematic în orice alt sens, inclusiv experiențele de chin infernal ale MPB II, am observat că tranzitele Saturn-Pluto tind să se asocieze cu un nou și neabătut curaj în fața morții și primejdiei, o înnoită dispoziție de a aborda realitățile sumbre ale vieții și de a purta poveri grele, de a mobiliza cantități imense de energie cu un efort susținut și determinare pe mari perioade de timp, ca în cazul travaliului titanic al nașterii. Similar, experiențele din timpul tranzitelor Saturn-Neptun pot “înflori” într-o mai mare compasiune pentru suferința celorlalți și eforturi practice susținute pentru a alina această suferință, o înnoită capacitate pentru sacrificiu și renunțare la posesiunile personale, în virtutea aspirațiilor spirituale, sau coborârea idealurilor spirituale în manifestare concretă într-o manieră practică, concentrată și disciplinată.

Aceste complexități reflectă multivalența proprie arhetipurilor, faptul că ele sunt purtătoarele unei game mult mai largi de semnificații interconectate decât ar putea exprima vreodată o listă simplistă. Treptat ni s-a clarificat că arhetipurile pe care le-am observat în experiențele perinatale și care corespund planetelor specifice (în tranzit și natale) par să existe la un nivel supraordonat în raport cu dimensiunea perinatală a psihicului. Acest statut supraordonat a devenit limpede atunci când am observat o categorie remarcabilă de corelații implicând sistemele COEX, care configurează nu doar nivelul biografic al inconștientului ci și cel transpersonal, nivelul perinatal servind adesea rolul de portal experiențial între cele două tărâmuri.
 
 

Corelații cu Sistemele COEX

În anii 60, în timpul primelor sale încercări cu terapia psiholitică și înainte de a fi recunoscut matricile perinatale, Stan a observat existența unor anumite constelații de amintiri încărcate emoțional care împărtășeau calități afective și somatice similare: sistemele COEX, sau sistemele de experiență condensată. În serii de sesiuni cu doze mici și medii de LSD, aceste sisteme COEX se revelează treptat odată ce diverse amintiri înrudite tematic din diferite perioade ale vieții ies la suprafață, și în cele din urmă converg într-un mănunchi, condensându-se într-o puternică experiență multidimensională. În primele sesiuni, astfel de amintiri recuperate sunt bazate cel mai adesea pe evenimente și experiențe mai recente, în timp ce în sesiunile ulterioare ele răzbat profund în inconștient către copilăria timpurie și experiențele infantile înrudite tematic cu amintirile de dată mai recentă.

Indivizi diferiți tind să aibă propriile seturi de sisteme COEX, atât negative ca de pildă diferite experiențe de abandon, vină, constrângere claustrofobică, cât și pozitive precum experiențe de iubire hrănitoare, triumf bucuros sau iluminare expansivă (expansive awakening). Analiza atentă a hărților natale și tranzitelor indivizilor pe parcursul vieții lor sugerează că aceste sisteme COEX corespund în feluri izbitoare cu alinierile planetare majore din harta natală, ale căror semnificații arhetipale sunt direct legate de temele sistemului COEX emergent. Mai izbitor a fost faptul că momentul (timing) evenimentelor majore care au contribuit la formarea sistemului COEX pe parcursul vieții (ca de exemplu, moartea unui părinte, o experiență numinoasă din copilărie sau o revelație romantică) a coincis în mod consistent cu tranzitele majore peste configurațiile planetare specifice asociate acelui sistem COEX. De asemenea, emergența la nivelul conștiinței și integrarea unui astfel de COEX în timpul unei sesiuni psihedelice a tins să aibă loc atunci când configurațiile natale relevante erau atinse de un tranzit major. Dovezile sugerau că astfel de tranzite peste o configurație planetară natală asociată cu un anumit sistem COEX puteau fi experimentate fie ca o amplificare a sistemului COEX, astfel crescându-i puterea în psihic, fie ca o oportunitate de a-l aduce la conștiință și, în cazul sistemelor COEX negative, a elibera energiile reprimate și emoțiile dureroase asociate cu traumele inițiale.

Așa cum menționează Stan în această lucrare [The way of the Psychonaut] și în celelalte ale sale, sistemele COEX asociate cu diverse experiențe biografice s-au dovedit a fi profund înrădăcinate în inconștient într-una din cele patru matrici perinatale, ale căror bogate și complexe fenomenologii conțin în formă prototipică temele elementare ale practic tuturor sistemelor COEX. Experiențele biografice de abandon, precum pierderea tragică a unui părinte în timpul copilăriei, o respingere romantică devastatoare, sau un divorț sfâșietor, sunt legate tematic unele de altele, însă au de asemenea rădăcini în experiența perinatală a despărțirii primordiale de pântecul matern. Prin contrast, experiențele ulterioare de succes neașteptat la școală sau într-un sport din tinerețea cuiva, sau de succes profesional major în carieră în perioada adultă, sau – mai general – fericirea bruscă generată de depășirea marilor obstacole, își află rădăcinile profunde în experiența ivirii bruște afară din uterul sufocant.

Însă în timp, în timpul stadiilor mai avansate ale terapiei și explorării de sine, sistemele COEX s-au dovedit a fi înrădăcinate în nivele ale inconștientului chiar mai adânci decât cel perinatal, ca de pildă experiențele ancestrale, istorice, colective, karmice și filogenetice. Astfel descopeream că ceea ce putea să pară în primele sesiuni o problemă psihologică personală acută sau o temă biografică specifică individului respectiv, era de fapt ceva înrădăcinat în tipare familiale întinse pe mai multe generații, sau în experiențe vii asociate unei ere istorice precedente, unei întregi culturi sau unei alte specii biologice. În cazul sistemelor COEX încărcate negativ, integrarea acestor nivele transpersonale profunde s-a dovedit necesară pentru o vindecare profundă și pentru ca eliberarea de sindromul traumatic să aibă loc. În cazul sistemelor COEX încărcate pozitiv, legătura cu sursele lor transpersonale profunde precum uniunea mistică cu Dumnezeu sau îmbrățișarea atot-hrănitoare a Marii Zeițe Mamă a oferit o experiență deosebit de vindecătoare. Am observat cu deosebită consecvență că în inima acestor sisteme COEX se află un anumit principiu sau complex arhetipal al cărui caracter tematic influența și lega laolaltă dimensiunea biografică, perinatală și transpersonală a COEX-ului în cauză.

Această descoperire se aseamănă îndeaproape cu felul în care înțelegea Jung arhetipurile, ca constituind nucleul fiecărui complex psihologic, însă conceptul de sistem COEX adaugă o dimensiune temporală dinamică în care evenimentele și experiențele majore din diferite perioade ale vieții, din stadiile nașterii și din diferitele nivele prenatale, istorice și transpersonale ale psihicului se pot condensa și constela într-un sistem integrat care poate fi accesat experiențial în stările neobișnuite de conștiință. Conceptul de complex arhetipal dezvoltat în psihologia jungiană și cea arhetipală ne-a oferit o înțelegere nuanțată a diferitelor principii arhetipale și paleta largă de semnificații și legături mitologice și ezoterice. 5 Pe de altă parte, conceptul de sistem COEX al lui Stan a oferit o viziune mai precis delimitată asupra constelațiilor dinamice multinivelate de amintiri și evenimente cumulate în psihicul profund, înrădăcinate în nivelurile perinatal, fetal, ancestral, karmic, istoric, filogenetic și alte nivele transpersonale. De-a lungul timpului, aceste sisteme COEX par să acumuleze din ce în ce mai multă încărcătură psihică și somatică, asemeni unui bulgăre de zăpadă ce se prăvale, atrăgând la sine din ce în ce mai multe evenimente și experiențe care amplifică structurile și impulsurile psihosomatice moștenite până când acestea sunt conștientizate și integrate. Perspectiva generală care a izvorât din această sinteză este înfățișată în diagrama de mai jos.
 
 

 
 
 
 
Am putea menționa aici două implicații importante ale descoperirilor din cercetarea noastră, ambele sugerate în diagrama de mai sus. Prima se referă la rolul supraordonat al arhetipurilor în raport cu cele trei nivele ale conștiinței – biografic, perinatal și transpersonal – configurâd constelațiile și matricile dinamice de experiență de la fiecare nivel, și unificându-le tematic în cadrul complexelor multivalente de semnificație ale fiecărui arhetip sau combinație arhetipală. Formele arhetipale par să sevească drept principii generale de organizare ale psihicului profund, în mare așa cum sunt ele descrise în psihologia jungiană și cea arhetipală, însă în cadrul arhitecturii mai explicite a psihodinamicilor ce se ivesc de pe urma cercetării transpersonale a conștiinței, terapiei psihedelice și a altor experiențe holotropice.

Cea de-a doua implicație ce trebuie menționată aici se referă la neașteptata corespondență dintre descoperirea făcută de Stan, și anume importanța psihologică crucială a nașterii și concentrarea asupra pozițiilor planetare la naștere. Am putea spune că atât experiența nașterii cât și harta natală mediază într-un sens accesul la dimensiunea arhetipală și cea transpersonală. Mai precis, studiul atent al hărții natale și retrăirea nașterii în experiențele perinatale ale morții și renașterii par să ofere persoanelor metode puternice pentru a accesa mai direct și mai conștient dimensiunile arhetipale și transpersonale mai profunde care le configurează viața și le influențează starea prezentă a conștiinței. Atât nivelul perinatal al psihicului, cât și harta natală, par să reprezinte un soi de portal, o via regia, deschizând conștiința către profunzimile inconștientului.

Diagrama de mai sus poate fi de fapt citită în ambele sensuri, de sus în jos și de jos în sus. Pe termen lung, într-o serie de sesiuni de psihoterapie experiențială și explorare de sine, o secvență tipică pentru individ este să treacă de la experiențe mai recente împărtășind anumite calități fundamentale, succesiv, către experiențe din ce în ce mai timpurii cu un caracter emoțional sau somatic similar, din tinerețe, copilărie și din perioadele pre-oedipală și infantilă ale vieții; urmând apoi o aprofundare semnificativă a nivelului perinatal și a complexului de experiențe moarte-renaștere; iar aceasta din urmă făcând legătura cu – și deschizând la – o gamă vastă de experiențe transpersonale din inconștientul colectiv. Aflat dincolo de – și într-un fel împrejmuind și configurând – toate cele de mai sus, domeniul arhetipal este într-o anumită măsură asociat cu imensul univers și cerul înstelat. Revelația acestui domeniu, surprinsă în Mitul platonic al Peșterii, a fost elocvent anticipată într-un pasaj ce-i aparține scriitorului polonez de la începutul secolului XX, Bruno Schulz:

Astfel devine limpede, atunci când conducem o cercetare dincolo de o anumită adâncime, că pășim dincolo de câmpul categoriilor psihologice și pășim în sfera misterelor ultime ale vieții. “Podeaua” sufletului, către care ne căznim să ajungem, se deschide larg și revelează cerul înstelat.6

Iar dacă citim în sens invers: După experimentarea spectrului mai larg de experiențe de-a lungul acestor nenumărate nivele, individul dobândește adesea înțelegerea felului în care factorii din domeniul transpersonal extins – ancestral, karmic, istoric și așa mai departe – par să se fi transpus în anumite aspecte puternice din experiența nașterii. Aici putem observa că vectorul diagramei se mișcă în sus, de la transpersonal la personal. De exemplu, o experiență a morții prin spânzurare într-o viață anterioară se poate transmuta în această viață într-o naștere unde cordonul ombilical este înfășurat în jurul gâtului fătului, aproape asfixiindu-l, experiență care apoi poate îmbrăca diferite forme în viața postnatală, de exemplu o respirație extrem de grea într-un episod de difterie infantilă sau o tuse convulsivă, sau faptul de a fi sugrumat în mod brutal de o rudă mai în vârstă sau de un huligan (bully) într-o confruntare. În ambele sensuri, domeniul perinatal poate fi văzut ca punct de convergență între personal și transpersonal.

De-a lungul anilor de cercetare, după analize ample și ținând cont de volumul mare de date care au apărut în timpul anilor `80, `90 și 2000, am dobândit o înțelegere oarecum diferită a rolului planului perinatal în raport cu restul inconștientului în munca terapeutică și de auto-transformare. Mai degrabă decât a servi drept limită necesară ce trebuie depășită inevitabil în decursul vieții de către indivizi în călătoria lor în psihicul profund, am descoperit că persoanele puteau trăi experiențe transpersonale puternice – precum identificarea cu Gaia sau întreaga comunitate pământeană, un eveniment dintr-o altă eră istorică sau o amintire dintr-o viață anterioară – fără a trebui să treacă neapărat prin secvența biografic-perinatal-transpersonal pe care Stan o observase la mulți dintre pacienții și subiecții săi în timpul anilor `60 și începutul anilor `70. De fapt, persoana poate accesa oricare dintre nivele în orice moment, în funcție de metoda de catalizare (sesiune psihedelică, respirație, kundalini yoga, terapie gestalt, urgență spirituală, etc.), context (setting), stadiul terapiei sau călătoriei de explorare, psihedelicele folosite și dozaj și poate alți factori, mai puțin reconoscibili, cum ar fi declanșarea spontană a inteligenței vindecătoare individuale lăuntrice, telos-ul individuării în sensul lui Jung sau mișcarea holotropică înspre integralitate în sensul lui Stan, ori poate chiar karma sau binecuvântarea divină. Însă ceea ce s-a dovedit esențial printre toate aceste variabile este caracterul arhetipal al experienței, care s-a corelat în mod consistent cu anumite alinieri planetare natale și tranzite, și care se poate exprima pe orice nivel, fie biografic, perinatal sau transpersonal. Calitățile dominante ale oricărei sesiuni psihedelice, experiențe holotropice, urgențe/emergențe spirituale sau punct de cotitură în terapie, poate fi delimitat în termeni arhetipali și corelat cu harta natală și tranzitele.
 
 

Tranzitele globale

Până acum am discutat corelațiile ce implică hărțile natale și tranzitele personale. După primii ani de cercetare în care m-am concentrat pe viețile și experiențele indivizilor angrenați în auto-explorare, psihoterapie, experimentare psihedelică și alte practici transformaționale, mi-am îndreptat din ce în ce mai mult atenția înspre studiul figurilor culturale și istorice majore. Eram curios, de pildă, ce tranzite a avut active Freud pe 24 iulie 1895, când “secretul viselor i-a fost revelat” – după cum mărturisește chiar el – și când a înțeles modul simbolic prin care se exprimă inconștientul în vis; sau ce tranzite a avut active Jung în perioada crucială a anilor 1913-1918 din viața sa, când a avut puternica coborâre în inconștient, în urma căreia au apărut imaginile și ideile asupra cărora a lucrat tot restul carierei. Eram de asemenea curios ce tranzite aveau loc atunci când Galileo și-a îndreptat prima dată telescopul către cer în 1609-1610, privind astfel noul univers Copernican către care avea să deschidă mintea modernă. Sau ce tranzite a avut active Rosa Parks în decembrie 1955 când a refuzat să se ridice de pe scaun în autobuzul segregat rasial din Montgomery, Alabama, precipitând astfel mișcarea drepturilor civile în Statele Unite. Ori ce tranzite a avut Beethoven atunci când a scris Simfonia Eroica și a revoluționat muzica clasică europeană – sau, la polul opus, ce tranzite erau active atunci când a ajuns pentru prima dată la concluzia sumbră că surzește, că devine incapabil să-și asculte propria muzică. În cazul fiecăruia dintre aceste importante puncte biografice și culturale de cotitură, și încă alte sute asemenea, am descoperit aceeași consecvență și aceeași precizie arhetipală a corelațiilor planetare pe care o observasem în cercetarea psihoterapeutică și psihedelică.

Însă, treptat, un alt nivel de înțelegere a ieșit la iveală, care a pus într-o nouă lumină descoperirile menționate până acum. Gradual, în mișcarea lor de rotație în jurul Soarelui, laolaltă cu Pământul, cele cinci planete mai lente, de la Jupiter la Pluto, intră și ies din orb în alinieri majore – conjuncții, opoziții și așa mai departe – relative la Pământ, în cicluri nesfârșite. În funcție de planetele și vitezele orbitale implicate, unele dintre aceste perioade de aliniere ciclică durează mai mult și au loc mai rar, ca de exemplu conjuncția Uranus-Pluto care a fost activă întreaga perioadă a anilor 1960 și începutul anilor 1970, în timp ce altele au o durată mai scurtă și au loc mai frecvent, ca de pildă ciclul Jupiter-Uranus, ale cărui conjuncții și opoziții durează fiecare aproximativ paisprezece luni și au loc o dată la șapte ani. Am descoperit că perioadele încapsulate de aceste tranzite globale au fost în mod consecvent marcate de o convergență a celor mai importante evenimente istorice, mișcări culturale și personalități în multe țări și domenii ale activității umane, toate acestea reflectând același zeitgeist, cu un caracter arhetipal ce corespunde planetelor aflate în aliniere cu Pământul.

Aceste tipare istorice sunt deopotrivă sincronice și diacronice, o formă duală de structurare arhetipală izbitor de consecventă în corpusul extins de dovezi istorice. Tiparele sincronice îmbracă forma nenumăratelor evenimente având același caracter arhetipal și survenind simultan în diferite culturi și vieți individuale, în corelație cu aceeași aliniere planetară – mișcări revoluționare simultane sau valuri importante de creativitate artistică survenind independent în mai multe țări și pe mai multe continente, ori descoperiri științifice multiple realizate în același timp de cercetători diferiți lucrând absolut independent unii de ceilalți. Tiparele diacronice reflectă faptul că evenimentele ce au loc în timpul unei alinieri planetare comportă adesea o foarte apropiată asociere arhetipală și adesea istoric-cauzală cu evenimentele care au loc în timpul alinierilor ulterioare sau precedente ale acelorași două planete, într-o manieră ce sugerează desfășurarea clară a unui ciclu. Perioadele istorice relevante sunt așadar legate între ele nu doar în virtutea faptului că împărtășesc același caracter arhetipal, ci și datorită continuității lor secvențiale și legăturilor istorice și cauzale ce irump de la un ciclu la celălalt. Tendințele istorice și mișcările culturale aferente par să fie supuse unei dezvoltări extrem de intensificate sau accelerate în timpul fiecărei succesiuni de perioade, în ceea ce pare a fi o evoluție spiralată, devenind continuu însă fiind totodată “marcată” (punctuated) de ciclicitate.

Întrucât am publicat deja o expunere detaliată a acestui tip de corelații istorice între ciclurile planetare și tiparele arhetipale în cartea mea, Cosmos and Psyche 7, nu le voi mai discuta aici decât în măsura în care s-au dovedit relevante pentru înțelegerea experiențelor individuale în contexte terapeutice, psihedelice și holotropice. Căci, pe măsură ce mi-am aprofundat înțelegerea experiențelor de transformare de-a lungul anilor, am devenit conștient de faptul că dinamicile arhetipale primordiale reflectate în tranzitele globale par să ofere un soi de meta-context care înglobează și configurează dinamicile arhetipale specifice reflectate în tranzitele persoanei. De exemplu, conjuncția Uranus-Pluto a anilor 1960 și începutul anilor 1970, cu natura ei caracteristică (energie elementală intensficată și transformare revoluționară) pare să fi oferit contextul arhetipal propice pentru emergența puternică a experiențelor perinatale pe care Stan le-a observat și articulat în această perioadă. Întregul câmp colectiv a avut o intensitate perinatală care s-a exprimat în sesiunile cu LSD într-o manieră ce pare a fi provenit direct dintr-o sursă arhetipală mai largă.

Pe de altă parte, îndelungata conjuncție Uranus-Neptun de la jumătatea anilor 1980 până la finalul mileniului a oferit un context arhetipal diferit, reflectat în fenomene relevante din acest punct de vedere precum utilizarea larg răspândită a MDMA (Ecstasy), cu stimularea sa caracteristică a experiențelor numinoase de fuziune în contextele de grup din nenumăratele petreceri (raves) care au avut loc pe întreg mapamondul începând cu finele anilor 1980; participarea în număr din ce în ce mai mare la ritualurile cu ayahuasca nu doar în contexte sud-americane indigene, ci și în societățile nord-americane și europene, ceea ce ține de folosirea rituală din ce în ce mai răspândită a plantelor vizionare; și extinderea rapidă a respirației holotropice și altor metode de respirație și tehnici de meditație profundă. Relatările multor experiențe psihedelice și holotropice din această perioadă depun mărturie pentru faptul că oamenii pot accesa diferite dimensiuni transpersonale fără a trebui să treacă mai întâi prin chinurile titanice și revelațiile domeniului perinatal.

La fel de consecventă din punct de vedere arhetipal în această perioadă de intensificare a globalizării și interconectivității prin Internet a fost dizolvarea treptată a granițelor între diferite tradiții culturale și religioase. Această dizolvare a survenit nu doar la nivelul colectiv al interacțiunii multiculturale și al sincretismului religios rezultant, ci și la un nivel absolut lăuntric-individual, întrucât subiecții [care au intrat] în stări extinse de conștiință relatează că au avut experiențe religioase și mitologice spontane, precum și idei din tradiții culturale cu totul dincolo de cunoașterea lor anterioară, sugerând faptul că în psihicul colectiv are loc un proces interior fără precedent de globalizare, pe lângă cel literal ce survine în lumea exterioară.

De asemenea, alte tranzite globale majore cu o durată mai redusă din timpul acestor decade – cum ar fi alinierile Saturn-Neptun sau Jupiter-Uranus – au coincis cu alte tendințe arhetipale majore manifeste în experiențe individuale și stări neobișnuite de conștiință. Mai mult, a devenit limpede că atât în tranzitele globale, cât și cele personale, planetele interioare, cu o mișcare mai rapidă, par să “declanșeze” sincronic sau să catalizeze situarea specifică în timp a unor evenimente și experiențe asociate cu tranzitele mai lungi, mai puternice ale planetelor exterioare, mai lente. În fine, întâmpinam atunci o problemă importantă, faptul că simultan au loc tranzite multiple adesea cu un caracter arhetipal foarte distinct, și uneori de o natură aproape absolut opusă (polar opposite). Numai treptat am înțeles cum să sintetizăm și să cântărim importanța relativă a acestor factori multipli natali și în tranzit, după cum se exprimau în sesiunile psihedelice și holotropice și, mai general, în viața fiecăruia.
 
 

Problema Cauzalității

De la prima noastră întâlnire cu dovezile în favoarea unor posibile corelații planetare, Stan și cu mine ne-am confruntat cu dificultatea teoretică de a conceptualiza felul în care planetele fizice, aflate la distanțe diferite de Pământ pot influența nu doar evenimentele exterioare din istoria umană și biografia individuală, ci de asemenea realitățile interioare ale experienței private. A fost dificil să gândim un factor fizic, cel puțin în sens convențional, care să poată servi drept sursă plauzibilă sau mediu al corelațiilor observate. De timpuriu în cercetarea noastră, Stan a sugerat că o explicație mai probabilă pentru ceea ce vedeam era că universul a țesut în însăși fibra sa o coerență semnificativă între macrocosm și microcosm. În locul unei forme newtonian-carteziene de cauzalitate liniară implicând un soi de emanații fizice, asemeni radiației electromagnetice, natura corespondențelor sugera mai degrabă că era vorba de o orchestrație sincronică intrinsecă între mișcările planetare din ceruri și tiparele arhetipale din experiența umană. După cum am descoperit ulterior, într-adevăr conceptul de sincronicitate fusese invocat de Jung în mai multe ocazii ca o explicație posibilă pentru faptul că astrologia funcționează, în ciuda asumpțiilor moderne că nu poate fi validă. 8

După zeci de ani de cercetare, consider că amploarea corespondențelor dintre pozițiile planetelor și experiența umană este prea vastă și multidimensională – prea limpede ordonată de structuri de semnificație, mai degrabă decât de forțe fizice măsurabile, sugerând cu prea multă claritate o inteligență creatoare, prea străbătută de o structurare estetică, prea multivalent-simbolică, prea complexă și nuanțată din punct de vedere experiențial, și nu în cele din urmă, prea sensibilă la influențele participative umane – pentru a fi explicată numai prin factori materiali direcți. O explicație mai plauzibilă și cuprinzătoare a dovezilor disponibile indică o viziune a universului ca întreg fundamental interconectat, configurat de o inteligență creatoare și străbătut de tipare de semnificație și ordine care se extind pe fiecare nivel. Aceasta ar reprezenta, așa cum sugera și Jung, o expresie cosmică a principiului sincronicității. De asemenea, ea oglindește axioma hermetică, “cum e sus, așa și jos”. Din această perspectivă, planetele nu “cauzează” anumite evenimente, așa cum nici limbile ceasului nu “cauzează” timpul. Mai degrabă, pozițiile planetelor par să indice starea cosmică a dinamicilor arhetipale la un moment dat. Filosoful neoplatonic Plotin a exprimat o concepție despre lume asemănătoare în Enneade:

Stelele sunt asemeni unor litere ce se scriu singure în fiecare moment pe cer… Totul în această lume este plin de semne… Toate evenimentele sunt coordonate… Toate lucrurile depind unele de celelalte; așa cum s-a mai spus: “Totul respiră împreună.” 9

Cu toate acestea, există un sens în care cauzalitatea pare relevantă în acest context, și anume sensul cauzalității arhetipale, comparabilă cu conceptul lui Aristotel de cauză formală și cauză finală. Dacă mișcările planetelor fizice poartă mai degrabă o conexiune cauzală sincronică decât una mecanicistă cu o experiență umană dată, am putea spune că acea experiență este într-un sens constelată – afectată, precipitată, scoasă la iveală, structurată – de arhetipurile respective, iar în acest sens am putea vorbi, de pildă, despre cum Saturn (ca arhetip) “influențează” persoana într-un anumit fel, “guvernează” un anumit tip de experiență și așa mai departe. Însă chiar dacă arhetipul ar putea fi o cauză, eu nu îl consider cauza în sine, întrucât factorii arhetipali acționează întotdeauna într-o relație recursivă complexă cu subiectul uman, nivelul de conștiință, contextul cultural, circumstanțele concrete, câmpul interpersonal, moștenirea genetică, acțiunile din trecut și mulți alți factori potențiali.
 
 

Natura arhetipurilor

Dovezile în favoarea corelațiilor arhetipale cu experiența umană se fundamentează pe principiul multidimensional al arhetipurilor. Atunci când Jung, influențat de filosofia critică a lui Kant și teoria instinctelor a lui Freud, a adus ideea arhetipurilor în discursul [intelectual] contemporan prin recunoașterea sa a anumitor constante unirversale ce structurează nivelele profunde ale psihicului uman, el a folosit un concept extras din tradiția filosofică platonică. La baza acestor perspective – jungiană și platonică – stă experiența mitică antică a zeilor și zeițelor, expresii esențial personificate ale Formelor platonice și arhetipurilor jungiene, deopotrivă de numinoase. Simplificând un parcurs istoric foarte complex, în timpul căruia accentul cultural a evoluat de la mit la filosofie, apoi la psihologie, am putea spune că tradiția platonică a oferit o expresie filosofică viziunii mitice primordiale esențelor sau ființelor puternice care structurează, dar în același timp transcend, viața umană. De asemenea, în timp ce Platon înțelegea Formele sau Ideile transcendente ca principii fundamentale de structurare ale unui cosmos însuflețit, Jung înțelegea arhetipurile ca principii fundamentale de structurare ale psihicului uman. Aceste distincții importante reflectă îndelungata evoluție epistemologică și cosmologică care a avut loc în gândirea occidentală în timpul ultimilor 2.500 de ani, diferențiind treptat psihicul de cosmos, și conducând în cele din urmă la lumea dezvrăjită modernă în care a răsărit psihologia abisală mai bine de un secol în urmă.

Însă pe baza cercetării sale ample a sincronicităților Jung a concluzionat că arhetipurile nu pot fi localizate pe drept la nivelul subiectivității umane, ci mai degrabă ele par să structureze deopotrivă psihicul și lumea, servind drept principiu unificator fundamental. În acest sens, dezvoltarea târzie a teoriei arhetipale a lui Jung s-a apropiat mai degrabă de viziunea platonică, însă cu un accent psihologic mai pronunțat și o recunoaștere mai plenară a multivalenței și laturii de umbră a fiecărui arhetip. Gândirea târzie a lui Jung este de asemenea consecventă cu multe dintre experiențele arhetipale relatate în literatura psihedelică, ceea ce sugerează că arhetipurile se pot exprima ca forme psihologice, principii cosmice sau ca ființe mitice.

În ciuda viziunii moderne dezvrăjite asupra lumii, dovezile corelațiilor planetare sistematice cu tiparele arhetipale din experiența umană sugerează că universul este o matrice de ființă și semnificație vie, în continuă evoluție, în care psihicul uman este încrustat ca participant co-creator. În termeni jungieni, cercetarea indică posibilitatea că inconștientul colectiv este cumva încrustat în cosmosul însuși, în timp ce mișcările planetare reflectă la nivel macrocosmic desfășurarea dinamicilor arhetipale din experiența umană. În termeni platonici, dovezile par să reflecte existența unui suflet al lumii ce structurează cosmosul, anima mundi în care psihicul uman participă ca microcosm al întregului. În termeni mitici homerici, dovezile indică o continuitate cu viziunile despre lume ale marilor civilizații arhaice, precum Mesopotamia și Egiptul antic, care aveau conștiința unei legături intime între zei și ceruri, fapt care inspira și structura deopotrivă viața lor religioasă și socială, observațiile astronomice și arhitectura monumentelor.

Privind retrospectiv, îndelungata evoluție a conștiinței umanității și a viziunilor despre lume pare să fi fost acompaniată de o evoluție a felului în care a fost perceput și teoretizat domeniul arhetipal, apoi în cele din urmă negat și redescoperit în noi forme. În decursul acestei evoluții, incluzând aici mai ales stadiile moderne de dezvrăjire, a avut loc o diferențiere decisivă a sinelui autonom întărind modalitățile de manifestare a voinței umanității, individual și colectiv (human agency) Într-o etapă ulterioară a desfășurării dialectice, progresele recente din teoria și experiența arhetipală au pus accent pe natura participativă și multivalentă a arhetipurilor. Această nouă perspectivă recunoaște puterea fundamentală a arhetipurilor, dar oferă de asemenea ființei umane un mai pronunțat rol co-creator și deopotrivă mai responsabil în exprimarea lor. Aceasta a condus la posibilitatea unei noi forme de relație umană cu anima mundi care permite și chiar se bazează pe existența simultană a autonomiei și integrării (embeddedness). Cu toate acestea, în mod paradoxal, dezvrăjirea universului și separarea radicală a conștiinței umane de întreg se poate să fi fost precondiția necesară atât pentru alienarea care a contribuit la precipitarea crizei conștiinței moderne, cât și la făurirea unei identități moderne capabile să angreneze din nou anima mundi într-o nouă manieră participativă. Călătoria psihologiei abisale din anii 1880 până în prezent, de la Freud la Grof, cum s-ar spune, n-ar fi fost nici posibilă, nici necesară, fără îndelungata evoluție cosmologică și existențială care i-a precedat. 10

Revenind la corelațiile planetare cu experiențele psihedelice. Numai după ce am înțeles complet natura multidimensională și multivalentă a arhetipurilor [vezi aici, aici și aici] – coerența și consistența lor formală care poate fără îndoială da naștere unei pluralități de semnificații și expresii posibile – a devenit limpede extraordinara eleganță a corelațiilor planetare. Orice manifestare specifică a unui arhetip dat poate fi “pozitivă” sau “negativă”, creatoare sau distrugătoare, admirabilă sau comună, profundă sau trivială. Arhetipurile asociate alinierilor planetare se pot exprima în viața lăuntrică a psihicului la fel de bine cum se pot exprima în lumea exterioară a evenimentelor concrete, adesea în ambele planuri deodată. Intim înrudite însă cu totul opuse, polaritățile conținute într-un complex arhetipal se pot exprima în coincidență cu aceeași configurație arhetipală. O persoană ce trece printr-un anumit tranzit se poate situa fie la capătul activ fie la cel pasiv al gestaltului arhetipal relevant, această situare având consecințe absolut diferite în fiecare caz. Dintre aceste nenumărate posibilități înrudite, pare imposibil a delimita care mod va surveni efectiv numai din simpla observare a hărții natale sau a alinierilor planetare per se. De fapt, principiile arhetipale active în aceste corelații par să fie dinamice, însă radical nedeterminate în natura lor multivalentă. Deși ele reprezintă forme sau esențe trainice de semnificație complexă, și deși e clar că fundamentează fluxul și diversitatea fenomenelor observate, ele sunt de asemenea modelate de nenumărați factori circumstanțiali relevanți, modulate și manifestate co-creator prin voința și inteligența umană.

Datorită acestei combinații de multivalență dinamică și sensibilitate la condițiile particulare și participarea umană, și contrar reputației și utilizării ei tradiționale, consider că o astfel de astrologie este cel mai bine înțeleasă, după cum am menționat anterior, nu ca fiind concret predictivă ci arhetipal predictivă. De pildă, spre deosebire de anumite forme de divinație intuitivă cu care a fost asociată sistematic astrologia în erele precedente, focalizarea astrologiei arhetipale reflectată de dovezile analizate nu este predicția rezultatelor specifice ale acțiunilor, ci mai degrabă delimitarea precisă a dinamicilor arhetipale și a desfășurării lor complexe în timp. Cred că o astfel de înțelegere aruncă o nouă lumină asupra unei serii de vechi probleme ce privesc astrologia, cum ar fi de pildă problema destin versus liber arbitru, problema configurațiilor planetare identice corelate cu fenomene diferite la nivel concret dar paralele arhetipal, și insuficiența fundamentală a testelor statistice pentru detectarea corelațiilor astrologice.

Corelațiile planetare pot oferi o formă deosebit de valoroasă de înțelegere a activității dinamice a arhetipurilor în experiența umană – indicând care anume sunt mai active în anumite circumstanțe, în ce combinații, în ce perioade de timp, și în ce configurații mai largi. Oferind o asemenea perspectivă, putem spune că astrologia arhetipală continuă și aprofundează proiectul psihologiei abisale: a face inconștientul conștient, a contribui la eliberarea sinelui conștient din starea de simplă marionetă supusă forțelor inconștiente (ca de pildă în cazul acțiunilor radicale, identificării și inflației, proiecției, auto-sabotării, atragerii ca “destin” a ceea ce este reprimat în inconștient, și așa mai departe). Studiul acesteia poate media dobândirea unei mai mari calități a comunicării și coordonării dintre conștiință și inconștient, conceptul de “inconștient” sugerând acum o dimensiune considerabil mai mare decât cea concepută inițial – mai puțin și nu în mod exclusiv personală, mai puțin subiectivă, mai integrată cosmic. Totuși, ea oferă această mediere nu prin articularea evenimentelor într-o manieră literală, concret predictivă, ci mai degrabă prin dezvăluirea tiparelor inteligibile de semnificație, a căror natură și complexitate – multivalență, nedeterminare, sensibilitate la context și participare și o creativitate asemănătoare improvizației – sunt exact ceea ce face posibil un rol dinamic co-creator al subiectivității umane într-o interacțiune participativă cu forțele arhetipale și principiile aferente.
 
 

Observații finale

O consecință neașteptată a cercetării astrologice în domeniul explorării psihedelice este că cea din urmă determină confruntări profunde cu psihicul profund care adesea pot include în diferite forme experimentarea directă a arhetipurilor. Astfel de confruntări ne oferă un temei experiențial mai solid pentru înțelegerea factorilor arhetipali și ne deschide calea către o mai bună priză a caracterului multivalent al principiilor arhetipale. Experiențele psihedelice și holotropice tind de asemenea să determine o transformare profundă a cadrului epistemologic, experiență care ar putea fi descrisă ca o disoluție a dublei înlănțuiri (double-bind) cartezian-kantiene a conștiinței moderne, care se experimentează ca fiind evoluată din și contextualizată de un univers inconștient, lipsit de scop și în cele din urmă imposibil de cunoscut. Această schimbare de paradigmă poate conduce la o recunoaștere a universului ca însuflețit, și poate media o iluminare spiritual-morală – o schimbare a inimii și nu doar a minții – care este necesară pentru a pătrunde pe terenul unei asemenea perspective astrologice: fortificarea unei hermeneutici mature a echilibrului și integrarea acesteia cu deja robusta noastră hermeneutică postmodernă a suspiciunii. Astfel de experiențe pot determina o nouă deschidere către posibilitatea unei inteligențe cosmice care este coerentă cu a noastră și sensibilă la ea.

Folosind analiza astrologică arhetipală pentru a examina îndeaproape experiențele psihedelice ale noastre și ale altora, am putut de asemenea să stabilim cu o mai mare precizie experimentală care factori au tins să fie cei mai semnificativi în această zonă, și care au fost orburile (intervalul de grade înainte și după alinierea exactă) în care alinierile planetare au părut să fie active arhetipal. Am descoperit că, de departe cei mai importanți factori pentru înțelegerea acestor experiențe sunt arhetipurile planetare, aspectele majore dintre planete în hărțile natale, tranzitele personale și tranzitele globale; la fel și pozițiile planetare relative la axa orizontală – Ascendent-Descendent – și cea verticală – Mijlocul Cerului-Imum Coeli. Cea mai utilă abordare pe care am descoperit-o este similară cu cea a astronomului Johannes Kepler, cu accentul său pitagoreic asupra aspectelor planetare ca indicatori astrologici dominanți, într-o dinamică geometrie cosmică a semnificației arhetipale centrată pe Pământul mișcător. 11

Dovezile noastre au sugerat de asemenea importanța acceptării unor orburi mai mari decât cele folosite în astrologia tradițională. Astfel am început să înțelegem funcționarea aspectelor nu asemeni unor “întrerupătoare” izolate într-un orb îngust, ci mai degrabă ca indicatoare ale unor unde arhetipale (wave forms) ce pătrund în câmpul psihic individual sau colectiv și interacționează cu întregul complex mai larg al dinamicilor arhetipale operative în același timp în câmpul respectiv. Acestea sunt apoi modelate și influențate de circumstanțele specifice și răspunsurile creative ale indivizilor și comunităților în cauză, și sunt exprimate ca evenimente și experiențe concrete.

Sunt cât se poate de conștient de problemele importante ce rămân a fi discutate în acest context, dar spațiul alocat nu îmi permite asta acum. Una dintre probleme este cu siguranță reprezentată de posibilele abuzuri și pericole aferente utilizării astrologiei în această zonă. În general, trebuie să păstrăm o constantă disciplină epistemologică și conștiință de sine pentru a evita proiecția fricilor sau dorințelor, tragerea unor concluzii definitive pe baza unor date limitate, și năzuința mai degrabă de a controla viața decât de a participa la ea. În ceea ce privește partea practică, setarea strategiilor pentru găsirea momentelor potrivite pentru sesiuni psihedelice va face subiectul unei alte scrieri. La fel și diferitele orburi operative pentru diferitele forme de corespondență (hărți natale, tranzite personale și tranzite globale); diferențele dintre aspecte tensionate sau dinamice (conjuncția, opoziția, careul) și cele armonice sau confluente (trigonul, sextilul); și importanța specifică ce trebuie atribuită fiecărei planete implicate în tranzite în orice moment.

De-a lungul anilor, Stan și cu mine am discutat un număr de experiențe psihedelice și holotropice, relatate de persoanele care ne-au ieșit în cale, și le-am examinat acestora hărțile natale și tranzitele. În toate cazurile am avut datele adecvate, corelațiile s-au dovedit în mod consistent de mare interes, instructive și, chiar după atâția ani, uimitoare prin combinația corelației arhetipale precise cu o diversitate creatoare aparent fără margini. Deși este, într-un sens, extraordinar de elegantă prin simplitatea ei, perspectiva astrologică arhetipală ne-a revelat o orchestrare atât de complexă a mișcărilor planetare și tiparelor psihologice încât ne-a lăsat adesea muți de admirație, uimiți de inteligența inimaginabil de puternică și de măiestria sa creatoare.

După cum a remarcat adesea Stan, marea ironie a căutării noastre (quest) de a înțelege variabilitatea experiențelor psihedelice a fost că, atunci când am descoperit o metodă care limpezea caracterul și momentul experiențelor psihedelice ale oamenilor, aceasta era la fel de controversată ca psihedelicele. Se pare că cele mai mari comori sunt uneori ascunse în cele mai disprețuite și umile locuri. Jung vorbea adesea despre piatra pe care constructorii au refuzat-o și care s-a dovedit a fi piatra din vârful unghiului (keystone). Într-adevăr, după cum o descrie Stan, astrologia pare să fie un fel de Piatră din Rosetta, care ne permite să facem legătura dintre limbajul simbolic al psihicului și limbajul simbolic al cosmosului. Așa cum cartografia extinsă a psihicului apărută în urma cercetării psihedelice a fost extrem de clarificatoare și chiar eliberatoare ca hartă exhaustivă a tărâmurilor conștiinței, tot astfel am descoperit că corelațiile arhetipale cu mișcările planetare ne-au oferit atât o busolă valoroasă cât și o foarte detaliată “stare a vremii”, deopotrivă cosmică și psihologică, care poate fi un ajutor neprețuit pentru exploratorul tărâmurilor profunde.

Dincolo de utilitatea sa pentru fiecare individ, ceea ce este poate și mai provocator și oportun pentru acest corpus de dovezi este că tocmai atunci când comunitatea pământeană ca întreg înfruntă o mare criză perinatală, descoperim că simbolismul arhetipal al planetelor exterioare din sistemul solar – “ambasadorii galaxiei”, așa cum le numește Dane Rudhyar – indică cu o precizie atât de limpede pragul perinatal și misterul morții și renașterii.
 
 

Note

(*) Calea Psihonautului este una dintre cele mai importante cărți scrise vreodată despre psihicul uman și căutarea spirituală. Noile înțelegeri au fost posibile datorită descoperirii LSD-ului de către Albert Hofmann – “microscopul și telescopul psihicului uman” – și altor substanțe psihedelice. Această lucrare cuprinzătoare este un tur de forță prin lumile psihologiei, psihoterapiei, respirației holotropice, hărți ale psihicului, nașterii, sexului și morții, experiențe transpersonale, moarte și renaștere psihospirituală, reîncarnare, karma, stări mistice, arhetipuri, urgență spirituală, artă, artiști și creativitate superioară. Deși scrisă la finele celei de-a opta decade de viață, Calea Psihonautului este probabil cea mai importantă contribuție a lui Grof. Vastitatea și profunzimea cunoașterii [lui] este uluitoare, tonul scrisului său ușor și accesibil, iar narațiunile sunt iluminate cu relatări personale care intrigă, anecdote amuzante și strălucitoare studii de caz. Grof trece în revistă istoria psihoterapiei abisale, reviziile importante necesare pentru a o face mai eficientă și explică de ce căutarea interioară este esențială. Unul dintre părinții psihoterapiei psihedelice asistate, cel mai experimentat practicant al ei, Grof merită din plin un premiu Nobel pentru medicină, pentru că a dezvăluit cu succes o paradigmă nouă și cuprinzătoare în auto-explorare și vindecare. Este cert că cunoașterea vastă și utilă din această carte va fi o resursă neprețuită și apreciată pentru toți căutătorii serioși. (sursa: pagina cărții The way of the Psychonaut de pe amazon.com)

(1) C.G. Jung, Memories, Dreams, Reflections (New York: Pantheon, 1963; Vintage, 1989), p. 355. [În traducere, Amintiri, vise, reflecții].

(2) Ne-am început cercetarea folosind lucrarea lui Reinhold Ebertin, Transits, și broșurile cu tranzitele planetare individuale scrise de Frances Sakoian și Louis Acker, urmate curând în acele prime luni de abia-publicata operă a lui Robert Hand, Planets in Transit, lucrarea lui Ebertin, The Combination of Stellar Influences,
Principles of Astrology a lui Charles Carter, Handbook of Astrology a lui Sakoian și Acker și o serie de lucrări de Dane Rudhyar.

(3) De dragul simplității și conciziei, îl voi include aici ca “planetă” și pe Pluto. Corelațiile pe care le-am observat în mod consistent în privința lui Pluto nu par să fie în nicio măsură diferite ca importanță arhetipală de corelațiile implicându-i pe Neptun, Uranus, Saturn și alte planete tradiționale.

(4) Comunicare personală, Institutul Esalen, martie 1974.

(5) În afara Operelor Complete ale lui Carl Gustav Jung [Collected Works of C. G. Jung (trad. R.F.C. Hull, ed. H. Read, M. Fordham, G. Adler, W. McGuire, Bollingen Series XX. Princeton, New Jersey: Princeton University Press, 1953-1979.], deosebit de valoroase au fost lucrările și conferințele lui James Hillman, inclusiv manifestul său pentru psihologia arhetipală, Re-Visioning Psychology (New York: Harper, 1975) și remarcabilul său eseu timpuriu “On Senex Consciousness” [Despre conștiința bătrânului înțelept], (publicat prima dată în Spring 1970, disponibil acum în Puer and Senex, Uniform Edition of the Writings of James Hillman, vol. 3 [Thompson, Conn: Spring, 2015]).

(6) Letters and Drawings of Bruno Schulz, with Selected Prose, ed. J. Ficowski, trad. W. Arndt și V. Nelson. New York: Harper & Row, 1988; citat în John Updike, “The Visionary of Brohobycz”, The New York Times Book Review, Oct. 30, 1988.

(7) Cosmos and Psyche: Intimations of a New World View (New York: Random House, 2006).

(8) Am discutat pe larg conceptul de sincronicitate al lui Jung și legătura acestuia cu corelațiile astrologice în Cosmos and Psyche, pp. 50-79.

(9) Plotinus, Enneads, II, 3,7, “Are the Stars Causes?” [Sunt astrele cauze?] (c. 268), citat în Eugenio Garin, Astrology in the Renaissance, trad. C. Jackson și J. Allen, revizuită de C. Robertson (Londra, Arkana, 1983), p. 117.

(10) The Passion of the Western Mind (New York: Ballantine, 1991, 1993) cuprinde o istorie narativă a viziunii Occidentale despre lume, în care evoluția perspectivei arhetipale ocupă un rol central, de la Platon și grecii antici, până la Jung și postmoderniști. Cosmos and Psyche oferă mai întâi o sinteză sumară a perspectivei arhetipale și a naturii ontologic fluide, multivalente, a arhetipurilor planetare, apoi o examinare a dovezilor în favoarea corelațiilor planetare cu tiparele arhetipale și ciclurile istoriei. În fine, “Notele asupra Dinamicilor Arhetipale și Cauzalității Complexe“, redactate în 2002 și publicate în trei părți în revista Archai: The Journal of Archetypal Cosmology, numerele 4, 5 și 6 (2012, 2016, 2017) reprezintă un efort mai sistematic de a înțelege și articula trăsăturile unice ale dinamicilor arhetipale observate în corelațiile planetare și, mai general, în experiența umană.

(11) Chiar dacă în această cercetare aspectele majore dintre planete sunt cei mai importanți factori, adesea punctele mediane, aspectele minore, progresiile și lunațiile s-au dovedit utile. În acest context, mulți factori asupra cărora se insistă în astrologia tradițională precum zodiile, casele, guvernările și alte elemente conexe au fost de o importanță mai redusă. S-a dovedit mult mai important să știm că Pluto tranzita în conjuncție Luna natală [a cuiva] decât că asta se întâmpla în Fecioară sau Balanță. Astfel, corelațiile pe care le-am descoperit a fi de maximă importanță nu au fost afectate de probleme și controverse precum faptul că precesia echinocțiilor influențează amplasarea semnelor zodiacale, diferențele dintre cele două zodiacuri (tropical și sideral) sau multitudinea de sisteme de case și de guvernări.
 
 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.