Sunt Capricorn – părerea unui laureat Nobel despre astrologie

Dr. Kary Mullis

inventatorul reacției de polimerizare în lanț (PCR), laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, 1993

Am început să iau în serios astrologia în anii ’60, după ce trei oameni care nu mă cunoșteau m-au clasificat corect drept Capricorn. Probabilitatea ca asta să se întâmple pur aleatoriu este de 1 la 1728.

Prima persoană a fost Emma, o vecină de zece ani din Atlanta, unde studiam la Georgia Tech. Urcam cu cumpărăturile spre apartamentul meu, și deodată mi-a proclamat: “Ești Capricorn, nu-i așa?”. Am rămas mut de uimire. De unde știa? Am întrebat-o cum se comportă un Capricorn.

“Ca tine”, mi-a răspuns.

Poate că Emma a ghicit doar, dar a nimerit la fix. La nașterea cuiva, Soarele se poate afla într-unul din cele douăsprezece semne zodiacale. Atunci când cineva îți spune că ești Pești sau Capricorn fără să ofere alte detalii, ceea ce spune acea persoană este că la momentul nașterii tale Soarele era într-o parte sau alta a cerului, numită Pești sau Capricorn. Prin urmare, șansele să nimerească sunt de 1 la 12.

La momentul nașterii tale, Luna, Venus, Marte și restul planetelor se află și ele într-o anumită parte a cerului, însă fiecare are propriul său tipar de mișcare, și doar cei care cunosc mai temeinic astrologia decât Emma se preocupă de ele. Atunci când Emma mi-a spus că sunt Capricorn, nu știam nimic despre astrologie.

Dacă te uiți la amplasarea tuturor planetelor, incluzând aici și Soarele și Luna, pozițiile relative ale acestora definesc, la momentul nașterii tale, o anumită formă. Această formă reprezintă la modul general Nativul, persoana căreia i se trasează harta. Anumite planete se pot dispune în tipare uimitoare, altele nu. În harta mea, planetele sunt împrăștiate peste tot, dar am două configurații de rău augur, de câte trei planete, așa-numitele careuri în T. În harta primei mele soții, trei planete sunt dispuse într-un triunghi echilateral perfect, aspect numit trigon major. Un careu în T prezice că Nativul se va chinui să-și bage mințile în cap și va întârzia cu predarea manuscriselor, va petrece un mic sejur în închisoare sau mai rău. Un trigon major vestește că Nativul s-a născut sub o stea norocoasă. Poate că va fi o persoană leneșă, dar în același timp își va cunoaște cu siguranță calitățile pe care le are, și nu îi va trebui nimic altceva. Din experiența cu fosta mea soție, această descriere mi s-a părut destul de precisă. La un moment dat am trasat harta fiicei noastre, Louise, și am descoperit că planetele ei sunt dispuse într-un tipar numit zmeu, cu vârful în Vărsător. Zmeul este ca o combinație între un trigon major și un careu în T. În cazul ei, zmeul este orientat către Vărsător, zodia mamei. Fără absolut nicio legătură cu acest zmeu, Louise împărtășea cu mine Soarele în Capricorn. Mi se părea de-a dreptul ciudat.

Eram conștient că Louise ne va reflecta pe amândoi din punct de vedere genetic – dar și astrologic?

Următoarea dată când cineva avea să-mi spună din senin ce zodie sunt a fost după trei ani, în Berkeley. Eram la o petrecere și discutam cu o femeie, și s-a oprit brusc în mijlocul propoziției și mi-a zis: “Ești Capricorn. Sunt sigură.”

De unde știa?

Mi-a zis că și-a dat seama după cum îmi mișcam mâinile când vorbeam. Și după felul în care mă sprijineam de masă atunci când nu mi le mișcam. Și după faptul că mă lăsam în față, apoi mă retrăgeam.

Comparând numărul de persoane care mi-au ghicit zodia și numărul celor care au ghicit corect, eram la două din două. Ambele puteau să fi ghicit. Asta înseamnă o șansă din douăsprezece. 2 din 2 suprapus pe 1 din 12 înseamnă 1 din 144.

Ca om de știință, pentru mine sunt foarte importante șansele mici (long odds). Când se întâmplă ceva neobișnuit, un om de știință demn de ochelarii săi groși și de hainele sale ieftine se apucă de treabă. M-am apucat să citesc cărți de astrologie, am făcut horoscopul mai multor prieteni și m-am hotărât că pentru a mă scuti de timpul pierdut cu calcule și vizite la bibliotecă trebuia să codez un program care să facă asta pentru mine. Acest plan s-a dovedit greu de realizat. Isaac Newton a așternut pe hârtie legile după care lucrurile se mișcă în jurul altor lucruri din cauza gravitației. Cunoscând punctele de plecare pentru două lucruri precum Soarele și Pământul, e destul de ușor să prezici unde se va afla Pământul peste o sută sau chiar o mie de ani. Un program pe calculator putea să facă imediat calculele. Dar problema cu sistemul solar e că nu există doar o singură planetă în el. Sunt mult prea multe. Fiecare este afectată nu doar de Soare, ci și de celelalte planete. Cele mari, Jupiter și Saturn, au cel mai mare efect, dar chiar și cele mai mici aduc ușoare lor perturbări de fiecare dată când se apropie îndeajuns de mult, iar după o sută de ani lucrurile devin destul de complicate. De ani de zile, astronomii de la US Naval Observatory codaseră mai multe programe încercând să simuleze mișcarea planetelor, iar aceste programe deveniseră destul de precise, dar încă mai lucrau la ele. Forțele navale aveau alte motive pentru care se chinuiau cu aceste programe decât astrologia: chestii precum GPS-ul, sateliții și cum să țintească perfect o rachetă în Piața Roșie.

Într-o noapte, cam la o lună după acea petrecere din Berkeley, eram cu cortul pe malul râului Navarro din comitatul Mendocino. Oamenii se perindau de colo-colo, de la un foc de tabără la altul, iar la un moment dat un tip s-a oprit lângă cercul nostru să-mi asculte povestea. Când am terminat, a pășit în lumină și a rostit cu emfază că sunt Capricorn. S-a întors și a dat să plece, dar am încercat să-l opresc.

“De unde știi?”

S-a întors și mi-a răspuns: “După felul foarte puternic în care te impui și apoi te retragi. Te comporți exact ca unul.” Apoi a plecat, arogant, pășind cu nasul pe sus ca un nenorocit de Scorpion.

Trei din trei la o șansă de una din douăsprezece, adică 1 din 1728. Aceasta e probabilitatea ca trei oameni să îți nimerească consecutiv, independent unii de alții, zodia.

M-am convins că nu era o chestiune de noroc. Acești oameni mi-au observat comportamentul și au făcut o estimare rezonabilă a zodiei mele. Dacă cineva poate să facă asta doar din câteva frânturi de informație, atunci astrologia merită studiată.

Dintr-o întâmplare, mi-a venit ideea unui experiment. Fusesem într-un magazin din La Jolla să-mi fac horoscopul. Cei de aici trimiteau data, momentul și locul nașterii unei companii din Los Angeles care folosea un program pe calculator să îți traseze exact harta, selectând apoi paragrafele care te caracterizau dintr-un lot imens de texte pe care le aveau despre toate configurațiile astrologice. Era ceea ce am putea numi un sistem de expertiză computerizat. Majoritatea calităților pe care documentul de cincizeci de pagini le-a generat despre mine erau corecte. Dar unele erau absolut greșite. Până la urmă, s-a dovedit că cele incorecte proveneau de la Ascendent.

Într-o hartă astrologică, Ascendentul este mai sensibil la ora exactă a nașterii decât restul elementelor. Ascendentul este acea parte a cerului ce răsare peste orizontul estic în momentul și locul în care te-ai născut. Se schimbă aproape în fiecare minut.

Computerul a presupus că cineva născut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în America nu și-ar cunoaște ora exactă a nașterii. Pe atunci am avut o “oră de iarnă” în plus. Când m-am născut eu, în 1944, dacă certificatul de naștere zicea că te-ai născut în Decembrie la ora 1:53 PM, de fapt ora nașterii tale era 12:53 PM. Eu știam asta când am completat formularul. Am completat cu ora corectă, iar la fusul orar am pus EST în loc de EWT. Programul a crezut că n-am știut ce scriu și a corectat fusul EWT cu EST. Rezultatul a fost că mi-au dat un horoscop decalat cu o oră. Luna apărea doar la o jumătate de grad mai la Vest. Pe fundalul celest, Luna se mișcă lent către Est, dar această mișcare nu trebuie confundată cu mișcarea aparentă spre Vest, determinată de rotația Pământului. În orice caz, Ascendentul era foarte decalat: Taur în loc de Berbec.

Cunoscând cât de cât toate acestea, toată situația mai mult m-a distrat decât să mă deranjeze. Slavă Domnului că nu depindeam cu totul de acel computer ca să aflu cine sunt.

Să ai Ascendentul în Berbec și să știi că ai Ascendentul în Taur te poate îndemna să crezi că te comporți greșit. Un Ascendent în Taur își simte puternic substanța fizică, are grijă de lucruri asemeni unui fermier și nu depinde prea tare de ceilalți pentru că știe că nu poate avea încredere în ei. Atunci când are umor, umorul său este ironic, și este de neclintit în toate. E ca un munte. Nu se roagă pentru că știe că, în general, nu există schimbare. Dar crede.

Un Ascendent în Berbec simte cât de grozav este, dar nu se află în contact cu substanța sa. Îi place să facă lucruri noi. Este singur și așa îi place să-și înceapă întreprinderile. Are conștiință pentru că tot ce se petrece e din cauza lui, dar uneori poate avea un comportament extrem, de vreme ce nu există nimeni în afara lui. El îndrăznește. El se roagă, dar nu crede.

Când am citit paragrafele despre Ascendent eram sigur că se strecurase o greșeală.

Restul raportului era corect. M-am întrebat atunci dacă o persoană care mă cunoștea dar care nu știa erorile din acest horoscop ar fi putut să-mi spună care dintre aspectele menționate acolo erau greșite.

Astfel, i-am dat raportul unui prieten foarte bun care nu știa nimic despre astrologie. L-am rugat să se uite peste cele două sute de paragrafe despre mine și să pună un x acolo unde credea că nu se aplică. Zis și făcut. Aproape fără excepție, a marcat doar acele elemente derivate din Ascendentul greșit.

Făcusem copii ale raportului, astfel încât ceilalți să nu vadă x-urile lui, pentru că sunt om de știință. Am încercat să găsesc mai mulți oameni dispuși să arunce o privire serioasă asupra acelui horoscop. Am găsit încă doi. La fel, și ei au pus cele mai multe x-uri pe acele paragrafe care aveau legătură cu Ascendentul eronat.

Le-am explicat eroarea celor cu programul pe calculator și au fost de acord să-mi refacă horoscopul cu ora corectă. Cel nou s-a potrivit perfect. I-am rugat din nou pe prietenii mei să marcheze paragrafele care considerau că nu se aplică la persoana mea. De data aceasta, au fost mult mai puține x-uri, și nu au fost neapărat mai dese pe itemii care interpretau Ascendentul.

În urma acestui experiment am ajuns la mai multe concluzii. În primul rând, un computer poate trasa un horoscop care îți reflectă destul de precis personalitatea, dacă introduci ora exactă a nașterii; și, în al doilea rând, prietenii mei mă cunoșteau cel puțin la fel de bine ca un program pe calculator. Experimentul a fost destul de distractiv și destul de ieftin. Se pare că fetițele de zece ani, necunoscuții de la petreceri și vocile din beznă de pe malul râului Navarro îți pot spune în ce lună te-ai născut.

Noi, modernii, ne considerăm oameni sofisticați, inteligenți. Psihologii și sociologii noștri consideră astrologia o tâmpenie. Catedrele universitare care se ocupă cu comportamentul uman consideră astrologia o distracție confuză, fără o valoare semnificativă pentru scopurile lor de cercetare. Și nu e ca și cum n-ar fi auzit de ea. Au observat și ei că fiecare cotidian din lume are o rubrică dedicată astrologiei și că destul de mulți oameni îi acordă atenție. Motivul pentru care universitarii nu se apleacă asupra astrologiei este pentru că s-ar face de râsul colegilor. Totuși, în științele sociale nu există un corp de realități demonstrate care să arate clar că tiparele de comportament ale omului nu pot fi asociate cu pozițiile planetelor de la nașterea sa. Insă există o înțelegere largă și arogantă între academicienii din domeniu, cum că tot ce ține de folclor, inclusiv astrologia, e pentru prostănaci. Fără a face vreun experiment simplu ca să testeze măcar unele dintre principiile astrologiei, psihologii din ultimele două secole au ignorat complet această disciplină.

Majoritatea acestor oameni de știință trăiesc cu falsa impresie că astrologia ar fi ceva non-științific și că, astfel, nu ar fi un candidat potrivit pentru cercetările lor serioase. Se înșeală amarnic. Faptul că cei care practică astrologia în zilele noastre folosesc sau nu metode științifice nu are nicio legătură cu întrebarea dacă corpul de cunoștințe pe care îl folosesc este adevărat și valid. Faptul că au clasat cazul astrologiei fără evaluare experimentală și au concediat-o drept o aiureală lipsită de substanță a maselor spune multe despre cei care se ocupă în zilele noastre cu sănătatea psihică. Se pare că aceștia au capul băgat adânc în pământ și, în general, au mai multă nevoie de ajutor decât pot oferi.

Știm foarte puține lucruri despre astrologia antică în afara faptului că încă de acum cinci mii de ani civilizațiile de la cea babiloneană și până în China și-au îndreptat privirile către cer, independent unele de altele, căutând ajutor pentru a înțelege viața de pe Pământ. În secolul XVII, atunci când oameni de știință precum Galileo, Kepler și Newton puneau bazele astronomiei, ei încă se preocupau cu semnificația astrologică a observațiilor pe care le făceau și cu studiul tehnicilor de predicție. Totuși, pe undeva, precizia pe care au reușit să o aducă în câmpul măsurătorilor și al predicțiilor matematice a depășit cu mult utilitatea gândurilor pe care le-au putut avea pe seama conceptelor mai degrabă vagi din astrologie. Cei care stau toată noaptea treji uitându-se printr-un tub lung și negru, notându-și numere cu patru sau cinci cifre și inventând calculul diferențial nu știu prea multe despre oameni și e puțin probabil să aibă un interes deosebit față de interacțiunile complexe dintre oameni și stele. Deja au destule pe cap încercând să-și dea seama de ce orbita lui Marte este eliptică și nu circulară.

Astronomia s-a despărțit astfel de astrologie. Dar nu pentru că una funcționa și cealaltă nu. Nimeni nu a făcut teste empirice consistente ca să verifice principiile astrologiei și să ajungă la concluzia că nu putem ajunge la nicio predicție utilă folosind aceste principii. Astronomii au preferat să se rezume la mișcările ciclice ale planetelor, trecând cu vederea mișcările ciclice ale oamenilor.

Aceștia s-au specializat în numere. Iar astronomia este un domeniu bogat și interesant tocmai din acest motiv. Priviți numai imaginile drăguțe ale lucrurilor extrem de îndepărtate pe care ni le oferă telescopul Hubble.

Dar astrologia încă n-a dispărut și ar putea fi o unealtă valoroasă pentru înțelegerea ființelor umane, dacă niște cercetători serioși ai comportamentului s-ar putea coborî la nivelul ei ca să o examineze. Există oare cercetători serioși ai comportamentului? Cercetătorii din domeniul medical au recunoscut de multă vreme că, adesea, remediile tradiționale funcționeză. Etnobotaniștii examinează proprietățile vindecătoare ale plantelor folosite de primitivi. Oamenii din triburi nu au nici cea mai vagă idee ce sunt moleculele, dar dacă plantele funcționează, atunci ele trebuiesc integrate în medicina științifică. Dacă nimeni nu știe cum funcționează ele, cineva poate să afle. Folclorul este o sursă bogată de informații noi. Dar nu auzim prea des că psihologii moderni forează în lumea folclorului în căutare de noi concepte. Nu auzim pentru că nu se practică.

Ei sunt încorsetați într-un set larg de teorii ale învățării și comportamentului care ignoră complet o arie imensă a cunoașterii umane, acea cunoaștere care pleacă de la premisa că oamenii nu sunt, sub nicio formă, egali. Oamenii se diferențiază într-o gamă complexă de tipologii care pot fi cel puțin sortate, dacă nu chiar înțelese parțial, prin analiza pozițiilor planetelor pe cer de la momentul nașterii lor. Absolut ridicol, dar e adevărat, și e ceva accesibil din punct de vedere științific. Mai mult, aceste tipologii diverse de oameni sunt afectate în mod diferit, pentru tot restul vieții, de mișcarea și rearanjarea constantă a planetelor. Intrăm și ieșim din explozii ciclice de creativitate, perioade de depresie profundă, experiențe pline de căldură și împlinire, pierderi oribile și așa mai departe.

Cum poate cineva să se numească cercetător al comportamentului uman și să aibă un cabinet în care pretinde să-i ajute pe oameni să-și rezolve problemele fără a studia cel puțin (dacă nu chiar a cunoaște) astrologia? Cum poate o instituție de învățământ superior să acorde cuiva o diplomă de doctor în psihologie fără să-l pună să facă măcar câteva ore de astrologie? Dacă psihologii ar avea un palmares bun în ceea ce privește înțelegerea și tratarea suferințelor pentru care clienții lor îi plătesc o grămadă de bani, atunci aș putea înțelege de ce deștepții de doctori strâmbă din nas la folclorul astrologic, dar nimeni nu ar fi atât de tâmpit încât să creadă că dacă mergi la psiholog obții ceva ce aduce câtuși de puțin cu o “sănătate mentală bună”. Dacă ai noroc cu psihologul pe care-l alegi, poate că nu o să îți iei zilele anul acesta. Nimeni nu se așteaptă ca o persoană cu suferințe emoționale cronice să primească un leac miraculos de la psiholog. Cu alte cuvinte, psihologia este practicată de o grămadă de incompetenți bine plătiți, care nu pot să lecuiască o inimă frântă.

Acești psihologi trebuie să se uite în jur după noi teorii. Freud, Jung, Maslow – poate că aceștia au fost destul de deschiși și ne-au oferit o lectură plăcută – dar iată că încă suntem nevrotici și unii dintre noi încă se aruncă de pe poduri. Singură astrologia nu este răspunsul la toate problemele noastre, la fel cum nici ierburile vraciului din Amazon nu sunt, dar e păcat să irosim o resursă atât de cuprinzătoare și veche pentru simplul motiv că vracii noștri moderni sunt prea captivi în propriile lor atitudini ca să se mai uite în jur.

Nu merg la psiholog. Cine și-ar duce mașina la un mecanic care refuză să recunoască existența altor mărci și modele?

Astrologia cuprinde și unele mistere profunde, care ar putea satisface apetitul oricărui cercetător preocupat de veșnica problema Universului. Cum naiba e posibil ca acest creier al meu să aibă vreo idee legată de pozițiile relative ale planetelor, înainte ca eu să fi învățat să folosesc Almanahul Nautic (Nautical Almanac)? Trebuie că se află cumva în contact cu aceste lucruri, fie direct, fie indirect, de vreme ce pare afectat de ele. Iar acest “cum” ar trebui să fie la fel de interesant pentru psihologi și pentru sociologi, psihiatri, poate chiar fizicieni. Faptul că mintea se corelează cu planetele poate fi susținut cu ușurință dacă observăm distribuția non-aleatorie a zilelor de naștere în diferite domenii.

Într-un studiu științific recent s-a realizat o distribuție după luna nașterii a studenților la medicină. Acest studiu a ajuns la concluzia că foarte mulți mediciniști s-au născut spre finalul lunii iunie. Explicația pe care au postulat-o e că în iunie Soarele răsare mai devreme, așa încât atunci când erau copii aceștia au stat pe afară mai mult și au devenit astfel interesați de biologie. Ei bine, explicația asta e o porcărie. Situația e aceeași în Australia, iar la antipozi Soarele nu răsare la fel de devreme în luna iunie. Ponderea celor care reușesc să intre la medicină și s-au născut în iunie nu este perfect egală cu ponderea celor care s-au născut în celelalte luni. În ambele emisfere, cei mai mulți mediciniști sunt născuți în Gemeni-Rac. Cei mai mulți biochimiști sunt Săgetători. La fel, avocații au propria lor distribuție, iar unii afirmă, rezonabil, că avocații ies din ouă și își mănâncă puii – evident, nu pe toți – așa că ei au alte probleme. Până acum, sociologia a trecut sub un con de umbră toate aceste lucruri. Poate că de aceea sociologia e o știință atât de plictisitoare și inutilă. E pedantă și neinformată.

M-am născut la ora 17:58 Greenwich Mean Time, pe 28 decembrie 1944, în Lenoir, Carolina de Nord. Puteți afla mai multe despre mine din această propoziție decât citind toată cartea [Dancing Naked in the Mind Field].

Alte articole despre Kary Mullis
Geniu de nesuportat: cel mai controversat laureat Nobel de la Berkeley
Uranus opoziție Uranus: prea departe de domeniul uman ca să poată fi simțit! (I)