Un internet medieval în Epoca Aerului

Despre inteligența artificială, miracolul web-ului și caracterul aerian al Imperiului Mongol

Dan Waites

Reprodus cu permisiunea autorului după articolul A Medieval Internet in the Age of Air.

Imaginea de mai sus a fost generată de OpenAI DALL-E 2, un nou instrument de inteligență artificială care poate crea imagini fotorealiste doar pe baza unor indicații text. Programul – sau ar trebui să spunem “entitatea”? – a produs imaginea de mai sus după ce a primit cuvintele “o pictură medievală cu WiFi-ul care nu funcționează”. Dacă nu ați văzut ce altceva mai poate face DALL-E 2, puteți găsi mai multe exemple de lucrări realizate aici – și reveniți după ce vă ridicați falca de pe podea.

Până de curând, inteligența artificială (IA) era puțin mai mult decât un cuvânt la modă pentru cei mai mulți dintre noi. O glumă, chiar, așa cum poate confirma oricine a avut de-a face cu un chatbot corporativ. Dar acum nu mai putem râde. Pentru prima dată, ne confruntăm cu potențialul uluitor al acestei tehnologii. Rahatul, așa cum se spune, a devenit real. Dacă IA poate face acest lucru acum, imaginați-vă ce va fi capabilă să facă peste zece ani. Apoi încercați și într-o sută. Așa cum stau lucrurile, ar trebui să ne fie milă de ilustratori. Mai întâi, însă, au venit după ilustratori…

Pentru un astrolog, momentul ales pentru această evoluție este remarcabil. Ea vine la puțin mai mult de un an după ce Marea Conjuncție în Vărsător din decembrie 2020 a inaugurat sfârșitul Epocii Pământului și adevăratul început al Epocii Aerului. Elementul Aer este asociat, printre altele, cu mintea rațională. În primul meu articol despre Epocile Aerului, am observat cum aceste epoci au coincis în mod constant cu mari evoluții intelectuale – salturi în inteligență, am putea spune.

Iată un tweet de la un cercetător al budismului medieval chinezesc, care nu este – din câte îmi dau seama – astrolog (@AOHSUsometimesY):

Aquino și Dogen au coexistat timp de aproximativ două decenii, la începutul secolului al XIII-lea, vibrând la aceeași energie istorică mondială, revitalizându-i pe antici

Se referă la Toma d’Aquino, unul dintre cei mai mari gânditori din istoria filosofiei creștine și occidentale, și la Dogen, care a adus în Japonia Soto Zen, cea mai mare dintre cele trei secte tradiționale Zen din budismul japonez. Amândoi sunt figuri impunătoare în tradițiile lor respective și amândoi au fost contemporani în ultima Epocă a Aerului (1186-1425), întruchipând cele mai înalte potențiale ale sale la extremități opuse ale planetei.

Revenind la medievalii nefericiți din DALL-E 2 care încearcă să prindă un semnal WiFi, realitatea este că, parafrazându-l pe Arthur C. Clarke, orice om din Evul Mediu ar considera, fără îndoială, internetul suficient de avansat încât să nu se poată distinge de magie. Când citiți aceste rânduri, sunteți aproape sigur la mii de kilometri distanță de mine. Cu toate acestea, o rețea vă transmite cuvintele mele pe glob cu viteza fulgerului. Cu siguranță nu a mai existat o tehnologie de acest fel până acum – sau a existat?

Nu vă faceți griji, nu am de gând să trec la o poveste despre Atlantida. Dar, într-un sens arhetipal, structuri precum Internetul au existat cu siguranță înainte. Telegraful, care a permis transmiterea rapidă a mesajelor prin electricitate pe distanțe mari, nu a fost inventat decât la începutul secolului al XIX-lea. Înainte de acea dată, trebuie să ne întoarcem cu mai mult de o jumătate de mileniu în urmă pentru a găsi o rețea cu adevărat impresionantă de transmitere a informațiilor care să cuprindă întreaga lume. Într-adevăr, trebuie să ne întoarcem până în secolul al XIII-lea – da, revenim încă o dată la ultima Epocă a Aerului.

În 1206, un bărbat pe nume Temujin a reușit să unească mai multe triburi nomade de călăreți care trăiau în stepele din Asia de Nord-Est într-un singur clan. Acest om a devenit cunoscut sub numele de Genghis Khan, iar imperiul pe care l-a fondat, Imperiul Mongol, va deveni cel mai mare imperiu terestru care s-a întins vreodată în lume. Până în 1279, imperiul se întindea de la Marea Japoniei până în Europa de Est și acoperea 24 de milioane de kilometri pătrați de teritoriu.

Cum au reușit mongolii să ajungă acolo? În mare parte datorită cruzimii și priceperii lor pe câmpul de luptă. Dar, lucru curios, societatea lor precum și modul lor de a lupta au întruchipat calitățile elementului Aer în aspecte importante. Mongolii erau călăreți care luptau cu arcuri, purtând armuri ușoare și copleșindu-și inamicii cu viteza lor de înaintare. Erau maeștri în comunicare, folosind gonguri și tobe pentru a transmite ordine pe câmpul de luptă. Și foloseau tactici inteligente, despărțindu-se și regrupându-se în mod derutant pentru a-și păcăli și copleși inamicii.

Dar, așa cum vedem în conflictul care se desfășoară în prezent în Ucraina, războiul în Era Aerului este un război al informațiilor. Iar mongolii erau maeștrii spionajului, ai propagandei și ai înșelăciunii. Nu intrau niciodată în luptă fără să cunoască pe de rost punctele forte și punctele slabe ale inamicului lor, folosind negustori, preoți și dezertori pentru a aduna informații în avans. Și foloseau cele mai brutale forme de propagandă pentru a câștiga bătălii înainte să fie trasă prima săgeată:

De exemplu, atunci când un oraș era capturat, întreaga populație civilă putea fi executată – bărbați, femei, copii, preoți, chiar și câinii sau pisicile -, iar câtorva supraviețuitori li se permitea să scape și să povestească atrocitățile în orașele vecine. În consecință, când orașele auzeau de apropierea mongolilor, multe dintre ele se predau fără luptă, în speranța de a primi clemență, care era adesea acordată.

Nimeni nu a vrut să lupte cu mongolii, ceea ce le-a permis acestora să își acumuleze imperiul de dimensiuni gigantice mai repede decât orice alt cuceritor de la Alexandru cel Mare (care a trăit, de asemenea, într-o Epocă a Aerului). Însă, chiar și astăzi, creșterea și gestionarea unui imperiu de asemenea dimensiuni ar fi o provocare enormă. Cum s-au coordonat pe distanțe atât de mari? Au avut un as în mânecă, care se numea “Yam”.

Yam-ul mongol era o ingenioasă rețea de comunicații care permitea trimiterea mesajelor pe distanțe lungi mai rapid ca niciodată. Pe măsură ce imperiul se extindea, mongolii au înființat stații de releu la fiecare 30 până la 60 de kilometri. Fiecare post era format din locuințe și grajduri și era aprovizionat cu cai. Un mesager Yam călătorea de la o stație la alta cât mai repede posibil. Dacă avea nevoie de odihnă, își putea preda mesajul unui călăreț proaspăt, care îl ducea la următorul post. Sau putea schimba calul și continua el însuși. În acest fel, mesajele puteau călători fără oprire, cu viteza unui cal în galop, până la 300 de kilometri într-o singură zi. Nicio altă civilizație de pe Pământ nu a avut așa ceva și, deși sisteme de acest fel au existat în antichitate, niciunul nu s-a apropiat de Yam în ceea ce privește dimensiunea și eficiența. A fost internetul timpului său. Precum în viață, așa și în astrologie: nu este nimic nou sub Soare.

În ciuda geniului lor marțial, imperiul mongolilor nu avea să dureze. După ce urmașul lui Genghis Khan, Möngke Khan, a murit în 1259 fără succesor, au început lupte interne care au dus la război civil și la divizarea imperiului. O soartă similară a avut imperiul lui Alexandru cel Mare în Epoca Aerului din perioada clasică. Oricât ai încerca, nu poți construi structuri durabile din Aer.

 
 
Alte articole de Dan Waites
Cu părere de rău scepticilor: viitorul este astrologic (I)
Cu părere de rău, scepticilor (II): astrologia este pe cale să devină practică
Pământul se cutremură: Marte-Uranus-Rahu în Taur
Ciclurile Marte-Saturn și semințele discordiei
Saturn și Protectorii Pământului
Vor porni China și SUA la război?
Un ciclu, două povești: criza financiară și Bitcoin
Astrologia globalizării: Mergem împreună—sau ne dezbinăm?

 
 
Dan Waites este disponibil pentru consultații la www.danwaitesastrology.com.