Un templu pentru Pluto

Posted by
Timp de lectură: 21 minute

 
 

Laurence Hillman

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului după articolul A Temple for Pluto, publicat în revista Mountain Astrologer nr. 100, 4 mai 2001
 
 

Dac-ai mei demoni mă vor părăsi, mă tem că
și îngerii își vor lua zborul.
– Rilke

 
 

Istoria lui Pluto

Într-o mănăstire din Europa Evului Mediu, un călugăr îndrăzneț avea dubii necuvenite. “Cum știm că toate aceste cuvinte pe care le copiem iar și iar sunt corecte?”, se întreba el. “Dacă un călugăr de acum două sute de ani a făcut o greșeală, noi pur și simplu o transcriem, nu-i așa?” Starețul încuviință reticent spusele interlocutorului său inteligent și le promise călugărilor că a doua zi avea să compare munca lor cu textul original, păstrat în criptele de sub mănăstire. A doua zi, se coborî în adâncurile interzise de piatră. Călugării se adunară entuziasmați în capul scărilor. Trecând un timp ce le-a părut a fi nemărginit, frații auziră de jos un țipăt jalnic de agonie. Starețul ieși ținându-se cu mâinile de cap și exclamând: “Cuvântul era celebrat nu
celibat!”

Înainte de Reformă, vreme de aproape o mie de ani, Biserica Catolică a controlat lumea occidentală laolaltă cu o seamă de nobili care s-au perindat la putere. Povestea de mai sus ilustrează distorsiunea deliberată survenită pe drumul evolutiv al umanității: controlul, puterea, sexul, secretele ascunse – teme ce rezonează cu Pluto, au intrat în sfera de influență a Bisericii. Biserica a înțeles că ținând sub control viața sexuală a membrilor săi, își putea exercita puterea asupra acestor teme. Mai departe, ideile atemporale privind ciclul vieții și reîncarnarea au fost înlocuite cu purgatoriul, iadul și, poate, raiul – dar numai dacă te comportai corespunzător după morala definită de doctrina creștină. Controlând ideile legate de moarte, un alt arhetip plutonic, elita religioasă a dobândit controlul absolut. Chiar dacă numai preoții trebuiau să facă sacrificiul celibatului, mesajul implicit era că ei erau astfel mai aproape de Dumnezeu. Faptul că își depășeau pornirile lumești sacrificându-și sexualitatea și alte plăceri însemna că practicile oamenilor de rând erau implicit inferioare.

Energia sexului, împreună cu cea a morții și a transformării sunt expresii arhetipale ale lui Pluto. Din experiența mea de astrolog pot spune că în cultura occidentală a zilelor noastre suntem la fel de stânjeniți cu aceste arhetipuri pe cât eram cu vreo paisprezece secole înainte.

Întrebați orice persoană familiarizată cu astrologia despre Pluto, și veți experimenta puterea lui Pluto. Fără îndoială de la cei mai mulți veți primi uzuala sprânceană ridicată sau o privire încruntată. Poveștile de război și de groază despre faptul pierderii și al morții abundă în folclorul dedicat lui Pluto. Pluto și-a croit șerpuind calea în conștiința arhetipală colectivă ca acea putere asupra căreia avem cel mai puțin control. Energia lui Pluto este în cel mai înalt grad inevitabilă, sortită și profund transformativă.

E posibil ca dificultățile noastre cu Pluto să aibă o origine culturală? Se poate să-l fi închis pe Pluto, la nivel pe colectiv, undeva sub pământ? Să nu avem în prezent nicio atitudine legată de această energie atunci când apare în viața noastră, ceea ce cu siguranță se întâmplă? Ca urmare, nu cumva această energie erupe în experiența noastră colectivă asemeni “mafioților în trenciuri” (Trench Coat Mafia) din Columbine? Nu cumva Pluto rămâne ascuns în rețeaua globală de pornografie online? Nu cumva Pluto se manifestă colectiv sub forma unei imense închisori cu o vastă populație de deținuți pe care cei mai mulți dintre noi vrem să o ținem departe de conștiință?
 
 

Un templu pentru Pluto

Fiecare planetă este un actor în piesa celestă ce se desfășoară înăuntrul nostru și vrea să se facă auzită. Planetele care nu sunt lăsate să vorbească – care sunt reprimate prin cultură, cei șapte ani de acasă (grooming) sau traume – vor reacționa. Să presupunem că aveți un Pluto puternic în harta natală. Cu o astfel de poziție s-ar putea să simțiți un impuls puternic de a vă exprima într-o manieră pasionat sexuală. De asemenea, s-ar putea să vă simțiți în largul dumneavoastră în ceea ce privește ideea morții și renașterii, și e posibil să aveți o dorință secretă de a deveni o persoană foarte puternică. Acestea sunt unele dintre căile naturale de exprimare ale lui Pluto, moduri prin care acesta vorbește prin dumneavoastră. Totodată, e foarte probabil ca lumea din jur să nu vă împărtășească intriga cu Pluto. Din punctul meu de vedere, asta se întâmplă pentru că am împins colectiv această energie plutonică sub pământ.

Fiecare planetă se exprimă cumva pe un spectru, între două extreme. De pildă, la un capăt al spectrului său, Marte poate fi un maniac înarmat care cosește oamenii la pământ într-o criză frenetică, alimentată de adrenalină. La celălalt capăt al spectrului, descoperim un practicant al artelor marțiale, cu centura neagră. În acest caz energia lui Marte a fost valorificată frumos; acest personaj renunță la lupta propriu-zisă și pleacă. Cei mai mulți dintre noi ne exprimăm energia lui Marte undeva între aceste două extreme.

Similar, pe scara lui Pluto putem observa o mulțime de manifestări care apar în urma reprimării. Am menționat deja mai sus câteva. Nu sugerez că ar trebui să îl “potențăm” pe Pluto, însă mă interesează să ajung la o mai bună înțelegere a ceea ce am pierdut în urma dispariției lui Pluto. Recuperând ceea ce a fost îngropat, poate că vom descoperi din nou bogățiile lui Pluto. Până la urmă, Pluto este zeul abundenței și bogăției, precum și al metalelor ascunse în Pământ. El era numit “cel bogat” pentru că stăpânea toate bogățiile subterane.

În vechime, oamenii ridicau temple pentru a-i găzdui și onora pe zei. Aceasta era o manieră de a aduce energia respectivă în tărâmul vieții de zi cu zi. Venerarea zeului într-un astfel de templu însemna să te împărtășești din energia sa, sau să onorezi și să lași în urmă energiile indezirabile. Asta numesc eu “a deține” (holding) o energie, altfel spus a avea puterea și profunzimea de a rezona în mod conștient cu o anumită energie planetară. În cazul lui Pluto, și transpus în secolul XXI, asta ar însemna să ne confruntăm – nu doar la suprafață, ci în profunzime – perspectivele despre sex, moarte și transformare. Sunt eu îndeajuns de capabil să stau în templul lui Pluto și să rezonez cu aceste idei și cu sentimentele pe care le determină?

Dacă ne dorim să manifestăm cele mai constructive și integrate aspecte ale lui Pluto, întrebarea e cum putem crea o structură metaforică capabilă să păstreze și să rezoneze cu energia plutonică – o stare mentală în care să putem reverbera bogățiile acestui arhetip. Imaginându-ne un astfel de loc, invităm treptat energia plutonică în atenția noastră. Păstrând o idee în mintea noastră conștientă, devenim parte din ea, nu mai suntem stăpâniți de ea și depășim statutul de victimă.

Întrebarea pe care o formulez aici este: cum ar arăta un “templu” imaginar al lui Pluto?

Asemeni unor arhitecți, luăm o foaie de hârtie și listăm criteriile care, luate laolaltă, dau formă templului nostru. Anticii credeau în rostul construirii templelor pentru zei. Acestea erau locuri în care era concentrată energia specifică a unei zeități. Zeitatea respectivă trăia în templu, sau cel puțin venea în vizită. Onorând un zeu cu un templu, muritorii deveneau capabili să pășească în prezența arhetipului nemuritor. Voi împrumuta această idee pentru a reface legătura cu energia lui Pluto. Până la urmă, “ori îi faci pe zei, ori te fac ei pe tine” (“you do the gods or the gods do you”).

În perspectiva mea astrologică, planetele sunt energii dinlăuntrul nostru. Ca atare, în sine ele nu sunt nici bune, nici rele, ci mai degrabă asemeni căldurii, o altă formă de energie. În funcție de cum folosești căldura, aceasta fie te încălzește, fie te arde; factorul determinant este liberul arbitru. Dacă scopul nostru este să construim un templu interior pentru Pluto ca să onorăm și să păstrăm această energie, trebuie mai întâi să studiem tiparul energetic al arhetipului.
 
 

Lentoarea

Pluto se mișcă extrem de lent și, ca urmare, experiențele pe care le avem cu Pluto în tranzit sunt foarte lente și îndelungate ca durată.

În general, plângerile pe care le fac clienții mei în timpul tranzitelor lui Pluto sunt: “N-am timp pentru chestia asta” sau “Pluto interferează cu viața mea” sau, cel mai adesea, “Simt că pierd controlul”. Colectiv, nu putem să facem față energiei lui Pluto pentru că nu putem rezista la o vibrație atât de joasă. De fapt, rădăcina etimologică a cuvântului “lentoare” (slowness) conduce la cuvinte precum întârziere, apatie, procrastinare și înapoiere. Puneți în contrast aceste semnificații cu rădăcinile etimologice ale cuvântului “viteză”, printre care se numără prosperitatea, succesul și speranța. Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai rapidă, cum rămâne cu lentul Pluto? Pluto nu face parte din cultură. Pluto se află în exil. Suntem stânjeniți de Pluto. N-avem răbdare.

Cu cât ne mișcăm mai repede, cu atât mai discordant va fi raportul nostru cu energia lui Pluto. Dacă o persoană dansează foarte agitat (dancing the jitterbug), îi va veni destul de greu să își potrivească mișcările cu o altă persoană care se unduiește într-o lambada. În viața noastră de zi cu zi, ritmul nostru se sincronizează cu Pluto atunci când încetinim și ne relaxăm cel mai tare, în timpul somnului și în lumea viselor sau în timpul meditației.

Primul lucru pe care l-am deprins despre templul nostru pentru Pluto este că trebuie să fie îndeajuns de mare încât să susțină o mișcare lungă și lentă. Poate că mai potrivit ar fi să-l facem “cavernos”. Ținem seama la acest aspect în lista noastră de criterii de construire pentru templul nostru.
 
 

Energie yin

Prin natura sa, Pluto exprimă energiile yin și yang în mod egal, echilibrat. Totuși, de cele mai multe ori noi subliniem latura yang și vorbim despre forța aparent distructivă a lui Pluto: erupții arzătoare, cutremure lăuntrice devastatoare care ne zguduie cu totul identitatea, șeful răutăcios și manipulator care ne suflă în ceafă. Într-adevăr, astfel sunt experimentate unele aspecte ale dimensiunii yang a lui Pluto.

Dincolo de asta, Pluto este în egală măsură energie yin. Ca temă de reflecție, această idee aruncă o nouă lumină asupra răpirii Persefonei. În esență, Pluto este congruent cu zeița egipteană cu cap de leu, Sekhmet. Nu trebuie să uităm cât de important este să recunoaștem noul potențial de viață ce devine vizibil numai după distrugerea datorată dimensiunii plutonice yang. După erupția vulcanului St. Helen, kilometri întregi din terenul dimprejur au fost acoperiți cu cenușă și devastare. Aceeași cenușă a devenit pântecul extrem de fertil al unui număr imens de plante noi.

Simplu spus, simbolul yin/yang este jumătate alb și jumătate negru, simbolizând lumina și întunericul, ziua și noaptea, masculinul și femininul. Analog, nu putem să-l trăim pe deplin pe Pluto dacă ratăm una dintre aceste dimensiuni.

Principiul apolinic, solar și yang este bine cunoscut în cultura noastră; sunt des întâlniți căutătorii spirituali ai Divinității ce năzuiesc la lumină într-o călătorie eroică. Mulți adepți ai mișcării New Age sunt atât de concentrați pe lumină și înaintarea spre prezența divină încât uită că la începutul Genezei, imediat după ce Dumnezeu a creat cerul și pământul, “întuneric era deasupra adâncului”. Numai după acest proces poate exista lumină. Dacă nu credeți această afirmație, că anumiți oameni sunt obsedați de lumină, încercați să-i aduceți în vedere unui căutător cu expresie angelică faptul că jumătate din simbolul yin/yang este negru, și vedeți ce se întâmplă!

Rămânem la ideea că avem nevoie de yin ca să echilibrăm lumina, așa că să vedem acum ce este de fapt “yin”. Gândiți-vă la umezeală, întuneric, mosc, pământ, fertil, receptiv, creator, vindecător și unduitor (da, îmi place acest cuvânt). Sau la rădăcinile unui copac, ținând în echilibru coroana și fructele purtate de aceasta, fructe care se rotunjesc pe măsură ce sunt umplute cu sucurile din adâncuri.

Nu desconsider lumina. Înțeleg fotosinteza și necesitatea ca principiul solar să îndulcească fructul și să încarce coroana copacului. Tot ce spun este că în cultura noastră există o obsesie față de copac și fructele sale, care conduce la dificultăți în abordarea rădăcinilor lucrurilor, a energiilor feminine, întunecate, misterioase.

Prea mult yang și copacul se va prăbuși – asta se întâmplă când nu există rădăcini. Prea mult yin și dăm de ceea ce grădinarul numește (adesea cu o grimasă specifică) “tubercul”: rădăcini umflate ca niște ciuperci care pot ridica asfaltul și penetra betonul. Haideți să tindem către echilibru.

În căutarea luminii, cultura occidentală și-a găsit alinarea în ideea iluminării. Credem că dacă aplicăm tehnica potrivită, energia Kundalini ne va deschide brusc chakra coroană, ca efectul unui espresso dublu la ofertă – iluminare cu reducere. Tindem să uităm că energia Kundalini vine prin… – ei bine, știți de unde vine. Mai întâi trebuie să ne deschidem chakra rădăcină. Nu este înțelept să examinăm alte chakre până nu examinăm chakra rădăcină, care include și moartea.

Chakra rădăcină este un loc foarte plutonic. Diverse școli de gândire o localizează în diferite părți din josul corpului. Desigur, chakra rădăcină este la rădăcină, dar unde este rădăcina? La baza șirei spinării? Mai aproape de organele sexale? În organele sexuale? Cred că merită să reflectăm puțin asupra acestei discuții, sau măcar asupra faptului că “se află undeva jos”. Nu se contrazice nimeni pe tema localizării chakrei inimii, nu? Pentru a-mi putea explica mai bine punctul de vedere și ținând cont că în astrologie, de obicei Pluto guvernează organele sexuale, partea inferioară a intestinului și anusul, voi adopta această localizare: chakra rădăcină se află în perineu, definit în dicționar ca fiind “zona dintre scrot și anus la bărbați, și dintre partea posterioară a vulvei și anus la femei”. Începeți să vă simțiți ciudat și incomod? Foarte bine! Nu ne putem preocupa de celelalte chakre până nu înfruntăm ceea ce este plutonic. Citându-l pe muzicianul George Clinton, “Eliberează-ți fundul și mintea îl va urma!”

Intr-o cultură bazată pe idei puritane nu suntem comozi cu acest tip de energie. La drept vorbind, suntem o națiune de mironosițe. N-am putut să arătăm șoldurile lui Elvis la emisiunea lui Ed Sullivan (și încă este imposibil din punct de vedere cultural să difuzezi un sân gol la televizor în orele de maximă audiență în SUA): prea mult Pluto. În încercarea de a se răzvrăti împotriva reprimării lui Pluto, fiecare generație trebuie să confrunte, iar și iar, status quo-ul cu elementele “de sub curea”. Este o cale necesară de deschidere a conștiinței. Datorită nevoii de șoc, conținutul trebuie de asemenea să devină mereu din ce în ce mai explicit. Un exemplu bun este controversa din jurul rapperului Eminem la premiile Grammy din 2001. Versurile lui sunt despre Pluto. În timp ce tolerăm o violență de nedescris în jocuri video, filme și televiziune, și în timp ce majoritatea copiilor de doisprezece ani pot accesa pe internet pornografie hardcore (pentru că sunt mult mai sofisticați decât softurile de control parental), atunci când găsim o țintă singulară, atacăm. Nu aprob și nici măcar nu comentez versurile lui Eminem, ci vreau doar să abordez fenomenul său în cultura noastră și observ o ipocrizie fără limite. Mi se pare uimitor că Eminem este adesea descris ca un “fenomen underground” (salut, Pluto!) care a atins succesul, care a ieșit la suprafață, ca să zicem așa. Când îmi purtam părul lung în Elveția natală, asta era un afront pentru cei din jur. Tot astfel, versurile pe care le cântă fiica mea de nouă ani în spatele mașinii mă șochează, cum e și firesc. Treaba lui Pluto este să ne confrunte cu aceste aspecte incomode, pentru ca noi să ne putem imagina schimbarea. Din fericire, fiica mea nu este conștientă de majoritatea versurilor pe care le cântă.

Recent, am consiliat în cabinetul meu o fostă vedetă rock. Am discutat despre cum se conecta de pe scenă cu publicul, o experiență pe care a descris-o ca deosebit de erotică și sexuală. Harta ei prezenta un Pluto pe care l-aș descrie ca invizibil. Am întrebat-o din ce parte a corpului simțea că vine legătura cu publicul. A răspuns: “O, prin inimă, și foarte intens.” Am spus: “Atât?”. A zis: “Și prin minte.” Discutasem despre Pluto, așa că am întrebat-o dacă poate să-și imagineze că se conectează cu oamenii prin chakra rădăcină. A răspuns: “Wow”, și am început adevărata consultație. Desigur, acest tip de legătură cu audiența îi era cel mai firesc lui Jim Morrison.

Dacă încerc să invoc o imagine a celei mai amenințătoare idei pentru cultura noastră, îmi apare una deosebit de plutonică: o preoteasă voodoo zvârcolindu-se în extaz, dezbrăcată, cu sângele găinii decapitate din mâinile ei curgând pe pielea transpirată, ciocolatie. Această imagine nu se potrivește prea bine pe o stradă principală. Însă iată că aici avem pasiune, ritual, moarte, sânge și un trup feminin unduitor, toate în același loc. Pluto este acasă la el aici. Absolut și fără compromisuri. Mai trebuie să vă spun că fiecare dintre noi îl avem pe Pluto în hartă? Cu toții exprimăm cumva arhetipul preotesei voodoo. Mulți americani au experimentat acest ritual ecstatic într-un concert Grateful Dead. Pentru mulți, Freddie Krueger sau Norman Bates sunt arhetipuri incitante. Nu putem fără ele pentru că ne sperie. Ne ținem mâinile la ochi, dar nu putem să nu privim pe furiș, pentru că trebuie să includem toți actorii în piesa noastră lăuntrică. Panteonul nostru interior o include și pe Kali, iar fiecare planetă trebuie să ne vorbească cu propria sa voce.

Energia lui Pluto nu apare doar ca oroare, distrugere și incitare. Aspectul yin este de asemenea hrănitor și receptiv. Exprimat astfel, Pluto este asemeni unui chiup de lut, un loc umed, creator și întunecat. Același grădinar care știe despre tuberculii distrugători se bucură când dă peste trufe sau ciuperci, comorile din adâncurile umede ale pământului. Pluto mai este ca un pântec, un vas de viață dătător și hrănitor al noii vieți. Pliurile sale subțiri protejează și hrănesc noua viață într-un întuneric total. Această imagine este următorul nostru indiciu pentru templul lui Pluto. Să notăm și acest aspect pe lista noastră de criterii.
 
 

Transformarea prin extaz

O altă expresie a lui Pluto este sexul, dar un alt tip de sex decât cel descris de arhetipul Leului. Sexul specific Leului este despre distracție, procreere și odrasle: faptul de a crea ceva nou. În esență, este despre actul creației. E ca aprinsul unui chibrit, un moment scurt, pasional, sincer și arzător. Sunt momente, așa cum sunt renumitele săptămâni de început ale unei relații sexuale noi.

Prin contrast, sexul plutonic este lent. Sexul plutonic necesită rafinament și o durată mai mare pentru a se desfășura, la fel ca Tantra, care este o formă de dragoste conștientă. Este dureros de transformator uneori. Starul rock Rod Stewart vorbește despre asta:

And sometimes when we touch
The honesty’s too much
And I have to close my eyes and hide
I want to hold you till I die
Till we both break down and cry
I want to hold you till the fear in me subsides. (1)

(Uneori când ne atingem / Sinceritatea e copleșitoare / Și trebuie să-mi închid ochii și să mă ascund / Vreau să te strâng în brațe până mor / Până cedăm amândoi și izbucnim în plâns / Vreau să te strâng până frica din mine dispare.)

Acest tip de sex este ca și cum te-ai culca cu zeii, dar nu e mereu distractiv. Angrenarea într-o relație sexuală plutonică se face cu riscul morții. Plutești într-un domeniu strâmt al extazului între aici și acolo. Prezența “de nerostitului” este experimentată ca mysterium tremendum (2), un sentiment de venerație și un tremur în același timp. Experiența poate fi extrem de înspăimântătoare, mai ales dacă partenerul nu este pregătit. Acest tip de sex transcende domeniul fizic și trebuie să ieși din locul de joacă al Leului.

Iarăși, o atitudine conformistă va avea mari probleme să reconcilieze sexul și moartea, dar asta nu înseamnă că această alăturare este tocmai imposibilă. Francezii numesc orgasmul le petit mort – mica moarte. Iar dacă ați trecut vreodată pe “acolo” știți bine de ce. O altă încercare modernă de a ajunge “acolo” este interesul pentru tehnicile sexuale antice, precum Tantra și tot ce provine de aici. Există anumite relatări din Anglia conform cărora la momentul spânzurării, unii bărbați aveau erecție. Fenomen biologic? Extaz? Presupun că nimeni n-a mai trăit ca să răspundă, dar e o observație interesantă din punctul meu de vedere. Țineți minte filmul japonez Pe tărâmul simțurilor (3)? Este despre o femeie care are o relație sexuală obsesivă cu soțul ei și trece dincolo de linia pasiunii, pe tărâmul vieții și morții. Cei doi fac dragoste iar în timpul climaxului, femeia îl sugrumă. Nagisa Oshima explorează minunat linia fină dintre sexualitate și moarte specifică lui Pluto. De curând, maestrul temelor plutonice, Marchizul de Sade, a fost popularizat în filmul “Quills”. Pluto este planeta de la limita dintre creație și distrugere, paznicul porții. În vechime, adesea când preoții intrau în Sfânta Sfintelor, intrau dezbrăcați. Fără protecție.

Următorul indiciu pentru templul nostru este această imagine a dezbrăcării; în templul lui Pluto intrăm dezbrăcați și vulnerabili. Notăm și acest aspect pe listă.
 
 

Cercul vieții

Următorul indiciu pentru structura noastră plutonică poate fi ilustrat printr-o poveste pe care mi-a spus-o recent o clientă. Îi vorbeam despre Pluto, transformare, moarte, renaștere și cum fluturele simbolizează toate acestea. Imaginea fluturelui i-a reamintit o mică anecdotă. Un camion s-a izbit de casa ei, iar în urma acestui eveniment a descoperit un cocon de fluture care fusese ascuns înăuntrul peretelui. Femeia a presupus că era mort, dar în caz că nu era l-a dus în subsol. Ulterior a descoperit că a eclozat și mi-a spus că era un superb fluture din familia Papilionidae, cunoscut drept “swallowtail” [literal: “înghite coada”]. Lăsând laoparte familia fluturelui, simbolismul cuvântului “swallowtail” mi se pare demn de remarcat. Imaginea șarpelui care își înghite coada, o metaforă a reîncarnării și a naturii ciclice a vieții, este uimitoare. În urma experienței traumatice, tot ce vedea în jurul ei era moarte; dar după o lungă perioadă în subsol, ciclul a început din nou. (Ca o paranteză, sunt extrem de atent la natura metaforică a limbajului, așa cum făcea și Milton Erickson. Un învățător înțelept mi-a spus cândva: “Nu ce spui, ce îmi transmiți contează!”) Similar, într-un studiu făcut de Elizabeth Kübler Ross, ea a descoperit că, în lagărele de concentrare, unii copii scrijeliseră imaginea unui fluture pe pereții încăperii lor. Desenaseră această imagine simbolică înainte de a fi executați. Iarăși, fluturele apare ca o imagine la limita dintre viață și moarte.

Sunt fan al primului film Regele Leu pe care Disney l-a lansat în 1994. Pluto apare foarte mult aici și îmi place ideea ca Disney să li-l vândă copiilor pe Pluto, nu ca pe un câine caraghios, ci ca fenomen subconștient. Să luăm prima și ultima scenă din film. În esență, ele sunt identice, cu excepția schimbului între generații survenit pe parcursul poveștii. Povestea se închide într-un cerc perfect, cercul vieții. Totul se termină unde a început și începe de unde s-a terminat. Aceasta e o idee profundă, chiar și animată de Walt. De asemenea, în consonanță cu tradiția shakesperiană avem regele bun și regele rău, uciderea regelui cel bun de către cel rău, exilul moștenitorului de drept al tronului și revenirea sa prin iubire. Apoi, după ce savana arde – din cenușa phoenixului – o nouă lume se naște. Mai întâi trebuie să trecem prin foc, distrugere, foamete și moarte înainte de a germina din nou. În piesa din coloana sonoră a filmului, Elton John cântă:

Till we find our place
On the path unwinding
In the Circle, the Circle of Life (4)

(Până ne găsim locul / Pe drumul șerpuitor / Al Cercului, Cercului Vieții.)

Sau, în cuvintele lui T.S. Eliot:

And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time.

(Iar sfârșitul expedițiilor noastre / Va fi când vom ajunge de unde am plecat / Cunoscând pentru prima oară acest loc.)

Pluto devine fluturele care se uită la cocon și spune: “Asta am fost eu? Am fost!

Așadar, observăm că următorul criteriu de design pentru structura templului nostru trebuie să fie flexibilitatea și capacitatea de a naviga la limita dintre moarte și renaștere. Notat.
 
 

Răceala

Unii spun că Peștii sunt apă vaporizată, Racul apă lichidă și Scorpionul (deci și Pluto) apă înghețată. Până și oamenii de știință îl numesc pe Pluto planeta înghețată. Fizica ne învață că diferența dintre apă și gheață este dată, practic, de moleculele mai lente din gheață. Încă o dată observăm ideea de lentoare. Așa cum am discutat mai sus, focul este o reprezentare simbolică a dimensiunii yang a lui Pluto. Aș postula că gheața este o expresie a dimensiunii yin. Viața poate fi conservată în gheață eoni întregi. Să mai adăugăm aici o imagine la repertoriul nostru. Ați simțit vreodată senzația arzătoare a gheții uscate? Ați curățat vreodată după ce s-a spart o conductă de apă rece? Ați găsit vreodată un ghiveci spart în curte, datorită apei care s-a prelins în porii ceramici, și care, înghețând a provocat explozia vasului? Iată puterea gheții. Nu trebuie să uităm că la început peisajul nostru era format din ghețari. Aceasta este unduirea în ritmul lui Pluto. Energia vine lent și, uneori, foarte discret. Însă Pluto penetrează totul, se mișcă și se unduiește prin noi – ca un cutremur sau ca o erupție vulcanică – și ne zguduie încet și repetat după o acumulare de energie.

După o experiență plutonică putem intra în “șoc hipotermic” (cold shock). Când suntem inconștienți spunem că suntem duși și când murim efectiv ne răcim. După ce vomităm, ne iau frisoanele. Un dependent de droguri se lasă forțat (goes cold turkey) când intră la răcoare. Spunem că o persoană a fost ucisă “cu sânge rece”. Evident, Pluto se simte bine pe tărâmul frigului.

Cei mai mulți dintre noi nu ne simțim prea bine în frig. Dar repet, Pluto nu este despre “a te simți bine”. Dacă nu suporți frigul, treci în bucătărie.

Mai adăugăm o notă la criteriile noastre de design: templul trebuie să fie rece, înghețat.
 
 

Liniștea

Principiul opt (Pluto, Scorpion, Casa a VIII-a) este asociat cu lumea metafizică. Este puterea invizibilă, secretă, adesea inconștientă. Cu cât facem mai mult zgomot în lumea exterioară, cu atât mai tare ne controlează această putere invizibilă. Cu alte cuvinte, este profund psihologică. Pentru a ne cufunda în acest aspect al lui Pluto, trebuie, așadar, să facem o liniște absolută.

Lui Pluto îi place să apară în vise sub forma coșmarurilor, în meditații sub forma unor imagini puternice și în idei psihologice ce transformă viața și care necesită mult timp în liniște pentru a fi absorbite în fibra celulelor noastre. Pluto este procesul de fermentare din adâncul pântecelui. Nu putem auzi acest sunet decât dacă tăcem. Trebuie să ne unduim în liniște.

A fi secretos implică de asemenea a păstra tăcerea. Arhetipul Scorpionului nu este vorbăreț. În tăcere rezidă înțelepciunea. E posibil să auzim dincolo de sinele nostru. Există un potențial pentru o extraordinară percepție/recepție.

Adăugăm și acest nou criteriu de design: în templu trebuie să fie o liniște absolută.
 
 

Iazul

Să aruncăm o privire pe lista noastră. Avem acum numeroase ingrediente și criterii de design al construcției unui templu pentru Pluto. În caz că vă gândeați literalmente la coloane, o bază și un fronton, vă rog să distrugeți această idee, în stil pur plutonic. Gândiți-vă mai degrabă la un loc metaforic în pământ. Până la urmă, aici locuiește Pluto. Ca arhitecți ai templului lui Pluto, trebuie să ridicăm o construcție cavernoasă și retrasă, întunecat, extrem de rece și tăcută. Conform planului, intrăm aici dezbrăcați și ne aflăm la limita morții. Ne apar acum o imagine și o idee de design pentru templul nostru metaforic dedicat lui Pluto.

Plimbare în pădure la 3 dimineața. Noaptea este neagră ca smoala, exceptând o lună în creștere care dă îndeajuns de multă lumină încât să îți poți croi drum printre copacii ce străjuiesc poteca. Ajungi la un iaz, o mică oglindă neagră pe solul pădurii. Este înconjurat din toate părțile de copaci, ale căror rădăcini cresc în apă. Secera de argint din cer se reflectă pe suprafața neagră. Nu se vede niciun val de apă. Spargi echilibrul suprafeței și încerci cu degetul apa: e rece ca gheața. Te dezbraci de toate hainele și înoți gol până în mijlocul iazului. Acolo plonjezi în apă către fundul iazului, înotând din ce în ce mai adânc. Te gândești la înec, dar deodată îți dai seama că respiri apa înghețată. Continui să înoți. Acest iaz pare să nu aibă fund. Undeva acolo jos începi să plutești în echilibru. Aici poți să faci ce se face cel mai bine într-un iaz (pond): reflectezi (ponder). Plutești în acest loc, și pe lângă tine trec oameni, fantome, amintiri, iubiți de demult, vii sau morți. Aici, unduirea este ușoară. Bun venit în lumea lui Pluto.

Apoi, ieși din nou la suprafață, te îmbraci și reflectezi asupra întâmplării și te simți mai puternic și încărcat, așa cum numai Pluto te poate face să te simți. Ai fost la Pluto. Ai trecut prin templul lui Pluto.
 
 

Aplicație practică

Pluto aduce în lumea vizibilă experiența profunzimilor psihicului și transformării. Pe măsură ce ne schimbăm, vechea formă a ființei noastre moare.

Sir Francis Bacon spunea că nu putem învăța decât prin experiență. În acest sens, poziția lui Pluto în case indică unde în viață trebuie să trecem printr-o moarte a vechilor feluri de a fi. Poziția în semn reflectă cum putem face asta, iar aspectele la Pluto arată cu cine o putem face. De exemplu, Pluto în Casa a IV-a în Leu și în careu cu Luna poate sugera că vom fi confruntați cu viziunile noastre despre “cămin” și “rădăcini” (Casa a IV-a) într-o manieră dramatică (Leu) și că asta va avea loc în relație cu ideile noastre despre grijă și perspectiva noastră arhetipală asupra “Mamei” (careu cu Luna). Psihologic, Luna ne va confrunta cu anumite credințe și cu obsesia de a continua să facem ceva până ne omoară sau până ne schimbăm. Pluto cere transformare. Așa cum spune colega mea Donna Spencer: “Ori te sinucizi, ori te îndrepți.” În exemplul de mai sus, ori lupți cu mama care te victimizează până ce moartea vă va despărți, fie asculți de Pluto și te schimbi.

Ca astrologi care știu despre Pluto și înțeleg liberul arbitru, atunci când le descifrăm clienților noștri semnificația lui Pluto, purtăm pe umeri o responsabilitate grea. În primul rând, trebuie să fim sinceri în viața noastră și nu trebuie să spunem vreodată “Pluto mă omoară!”. O expresie mai potrivită ar fi asta: “Felul în care îl exprim pe Pluto e ca un suicid!” Sună ridicol dar de aici începe discuția despre responsabilitate versus victimizare. După cum relaționez personal cu Pluto, așa îl voi explica și altora. Trebuie să fim ceea ce propovăduim. Aceasta înseamnă congruență. Aplicarea practică a templului lui Pluto înseamnă să îi permitem lui Pluto să vorbească prin noi, chiar și dacă e dureros. Doar după ce ne-am confruntat propria preoteasă voodoo dinlăuntru avem dreptul să o confruntăm în ceilalți. La masa cazinoului n-avem nici o problemă să-l lăsăm pe Jupiter să vorbească prin noi. Dar cât de des îl invităm pe Pluto în viața noastră? Scena noastră interioară are zece actori [planetele], și fiecare face parte din piesă. În continuare voi lista o serie de idei din experiența mea pe care le ofer astrologilor pentru a descrie scenariul acestei piese:

1) Găsiți în hartă preoteasa voodoo și semnificația ei, relativă la restul hărții. Asta înseamnă să vedeți de câte ori apare proeminent principiul opt în hartă (înțeles ca accent pe Pluto, Scorpion sau casa a VIII-a). Includeți toate aspectele și reciprocitățile relevante (după casă și semn). Asta vă dă o înțelegere a puterii cu care aveți de-a face. Unii oameni trebuie să învețe mai mult despre Pluto decât alții.

2) Încurajând interacțiunea cu Pluto, țineți minte că Pluto este invizibil pentru majoritatea dintre noi, și mai ales pentru cultură. Exuberanța în legătură cu Pluto ar putea dezlănțui în lume mai mult decât este pregătit să suporte clientul (sau lumea). Așadar, ce facem într-o lume unde preoteasa noastră voodoo nu este binevenită? Caroline Casey folosește o expresie puternică, ce ne-ar putea servi drept punct de plecare: trebuie să devenim “agenți sub acoperire ai schimbării”. Trebuie să ne jucăm rolul și să fim în sistem, dar nu din el. Aceasta este adevărata putere, un alt cuvânt preferat al lui Pluto. Poporul troian n-ar fi acceptat calul atenienilor în zona lor sigură dacă ar fi fost pictat violet. A trebuit să fie cumva adecvat. Și acest cal a fost un agent ascuns al schimbării. Într-o manieră pur plutonică, a schimbat deznodământul poveștii prin foc, moarte și distrugere.

3) Extindeți-vă repertoriul de idei plutonice. Treceți de la buruieni otrăvitoare la trufe. Am observat la nenumărați clienți o senzație puternică de eliberare când au primit “permisiunea” de a se bucura de domeniile tabu ale lui Pluto, care incită atât de multă lume.

4) Căutați sub-scenarii mitologice în hartă. De exemplu, un aspect Venus-Pluto scoate la iveală fuziunea arhetipală dintre Frumusețe și Moarte. În acest caz vă puteți îndruma clienții către lumea artei, recomandându-le artiști precum Sir Lawrence Alma-Tadema, sau către filme care abordează aceste teme. Mulțumită prietenului și colegului meu, Ray Grasse, am strâns mai multe filme ce merită recomandate. Voi menționa doar câteva: Light the Red Lantern, The King of Masks, Exotica, Pleasantville și The Treasure of Sierra Madre. Gândirea plutonică ne cere să privim cu rafinament lumea din jurul nostru.

5) Efortul introspectiv trebuie să abunde în imagini. Munca terapeutică începe prin potențarea imaginilor proeminente cultural (și, desigur, arhetipal) legate de moarte, sex și transformare. Invitați-vă clienții să viziteze templul lui Pluto. Nu ca măsură de precauție (“Hei, Pluto, ai vrea să ne împrietenim?”), ci ca îndemn de a-l experimenta mai plenar. Asemeni anticilor, în acest spațiu sacru trebuie să intrăm de bună-voie și goi.

6) Îmi place să folosesc metafora iazului și cred că e o metodă terapeutică utilă pentru cei care au nevoie să se conecteze experiențial cu Pluto. Alte tehnici includ observarea viselor, pictura, sculptura sau exteriorizarea goblinilor care apar în coșmaruri sau în meditație. Printre tehnicile de vindecare se numără Tantra, eliminarea elementelor în plus (prin vomitat, diaree sau eliminarea celulelor canceroase prin operație) și curățarea psihologică din cabinetul de terapie.

7) Nu încurajez niciodată ideea de a trăi în trecut. Unul dintre învățătorii mei mi-a spus cândva (cu aceste cuvinte): “Dacă ai o movilă de bălegar, nu scurma în ea că o să pută!”. Mai degrabă putem să reflectăm, să vizităm, să observăm, să potențăm și să ne jucăm cu imaginile care ne bântuie. Așa dobândim perspectivă. De asemenea, nu trebuie să rămânem în iaz. Nimeni nu trăiește într-un templu. Vizităm templul și reintrăm în lume hrăniți, eliberați și conectați.

8) Țineți minte că, în cele din urmă, Pluto este responsabil și cu vindecarea. Uneori asta necesită un sacrificiu important: operații emoționale, poate răni sângeroase sau renunțarea la primul născut. Clienților care se zbat în cele mai întunecate chinuri ale durerii, reamintiți-le valoarea purificării de elementele moarte din corp. De aici începe vindecarea. Un făt mort trebuie dat afară dacă vrei să aduci vreodată pe lume o nouă viață.

În final, să-i respectăm pe cei autentic înfricoșați de realitățile plutonice. Cultura noastră nu încurajează temele lui Pluto în nici un fel. Dacă dăm buzna cu prea mult Pluto, putem să provocăm daune grave. Mulți preferă o piscină cu apă călduță la soare mai degrabă decât un iaz rece în noapte. De asemenea, țineți minte ce spunea Ralph Waldo Emerson: “Oamenii văd doar ce sunt pregătiți să vadă.” Așadar, o mică doză de Pluto poate avea efecte impresionante. Trece lent timpul necesar pentru a te transforma într-o persoană conștientă și vie.

 
 

Note

(1) Versurile piesei Sometimes When We Touch, de Barry Mann și Dan Hill
(2) Teologul german Rudolf Otto descrie acest termen în cartea sa din 1917, The Idea of the Holy
(3) Filmul senzațional din 1976 al lui Nagisa Oshima
(4) Versurile piesei The Circle of Life, de Tim Rice
 
 

6 comments

  1. Sincer, am simtit atat de mult ca nu am putut sa citesc pana la capat. Articolul este foarte intens. Probabil ca il voi relua de mai multe ori si, cine stie, intr-o buna zi, o sa citesc si finalul. Multumesc din inima!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.