Un tranzit Pluto-Venus și literatura română

Posted by
Reading Time: 5 minutes

 
 
Camil Petrescu (9/22 aprilie 1894 – 14 mai 1957) a fost dramaturg, filosof, nuvelist și poet. Dar, mai presus de toate, este considerat inițiatorul romanului modern în literatura română.
Natal:

  • Venus în Pești (16°10′)
  • Uranus-Venus (trigon, 2°21′),
  • Neptun-Venus (careu, 4°24′),
  • Pluto-Venus (careu, 6°44′),
  • Pluto-Mercur (sextil, 2°04′).
     
    Iată câteva detalii astrologice interesante în legătură cu două dintre cele mai importante romane ale sale. Mai întâi, ambele sunt romane de analiză psihologică, și au ceva dintr-o investigație polițistă, dezvăluind ceea ce este ascuns, în cel mai pur stil Pluto-Mercur.
     
     
     

    Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)

    • martie-octombrie 1930 – scrie romanul.
    • 8 noiembrie 1930 – este publicat romanul (2 volume la Editura “Cultura Naţională”).

    Narată la persoana întâi, cartea urmărește povestea unui cuplu căsătorit a cărui viață se schimbă brusc după ce, prin căpătarea unei importante moșteniri, este aruncat în sus pe scara socială, în lumea burgheziei. Dramele suprapuse urmărite în roman — cea erotică, a geloziei și cea a războiului — țin amândouă de Pluto, atât prin temă cât și prin intensitate.

    Prima parte (Ultima noapte de dragoste) are o notă clară Venus-Pluto, iar în martie 1930, atunci când a început lucrul la roman, Pluto în tranzit aspecta Venusul natal al lui Camil Petrescu (trigon, 1°27′). De fapt, toată perioada în care l-a scris, Pluto în tranzit îi activa prin trigon ambele capete ale trigonului natal Venus-Uranus, formând un triunghi major pe semne de apă, foarte potrivit cu un roman în care evenimentele sunt doar fundalul pe care se desfășoară drama emoțională a personajului principal.

    Tot în perioada scrierii cărții, Uranus în tranzit activa sextilul natal Pluto-Mercur (prin sextil și conjuncție) al lui Camil Petrescu, fapt care explică amprenta psihologică a romanului, face de înțeles tortura mentală și preocuparea irepresibilă a lui Ștefan Gheorghidiu pentru aflarea “adevărului”. Tranzitul Uranus-Mercur (conjuncție), este foarte potrivit cu faptul că adăuga febril zeci de pagini, chiar și la ultimele corecturi, dar mai ales cu scrierea unei opere revoluționare:

    La apariție, în 1930, romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasică de dragoste și un jurnal de război, greu de legat între ele. Persoana întâi a narațiunii nu părea suficientă pentru a fi citite împreună. Și mai era ceva, impresia, nu chiar ușor de formulat, că nici gelozia, nici războiul nu aveau înfățișarea cunoscută din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum să știe încă era că, sub ochii ei, se petrecea o reformă a romanului pe cât de profundă, pe atât de radicală, și că, în pofida inerției unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodată același după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

    N. Manolescu

    În ce privește a doua jumătate a romanului (Intâia noapte de război), aș spune că, deși Camil Petrescu a avut un tranzit Pluto-Marte pe perioada scrierii cărții (inconjuncție, la grad perfect în ianuarie-iunie 1930), atmosfera generală reflectă foarte bine dificilul tranzit Pluto-Saturn (careu) traversat de autor atunci. Interesant, în 1916-1918, perioada în care autorul a participat la primul război mondial (fiind rănit și căzând prizonier) s-a aflat sub influențe asemănătoare (tranzite simultane Pluto-Soare, Saturn-Soare și Uranus-Marte).

    Coincidență sau nu, în 2019-2020 ne aflăm cu toții sub semnul lui Saturn-Pluto (conjuncție, astăzi la 4°09′). Să sperăm că acum nu ne vom confrunta cu evenimente asemănătoare celorlalte dăți când a avut loc o asemenea conjunctură. Sigur, în loc să ne bazăm pe șansă, ar fi un pic mai inteligent să observăm corelația alinierilor axiale din ciclul Saturn-Pluto cu cele mai importante conflicte ale secolului XX, să înțelegem pericolul care ne paște și să facem compromisurile necesare pentru a evita distrugeri majore. Dar… asta ar însemna să depășim două obstacole insurmontabile: 1. să admitem, chiar și ca ipoteză, că e ceva cu astrologia (blasfemie!) și 2. să ne apucăm să citim (alt chin de nesuportat!) pentru a înțelege dinamicile ascociate lui Saturn-Pluto și ce se întâmplă în mințile oamenilor în asemenea perioade. Iar noi știm deja că astrologia “nu funcționează”… și, de vreme ce nu s-a “dovedit statistic” nimic, nu are nici un sens să ne preocupăm de asta, nu?
     
     
     

    Patul lui Procust (1933)

    • 1932 – scrie romanul (sporit și el cu zeci de pagini la fiecare corectură).
    • februarie 1933 – apare romanul (tot în două volume, la Editura “Naţională-Ciornei”).

    Deși peste tot prin roman putem identifica accente Neptun-Venus (de exemplu iubirea lui Ladima pentru prostituata Emilia și de asemenea cea a cuplului Fred-doamna T.) sau Venus-Uranus (mai ales în relația dintre doamna T. și Fred), dominanta romanului este indiscutabil Pluto-Venus.

    Accentele plutonice ni se dezvăluie încă din titlu, Patul lui Procust, care trimite la celebrul tâlhar din mitologia greacă ce pândea drumeții pe calea ce ducea spre Atena și, după ce îi deposeda de tot ce aveau, le cruța viața doar dacă se “potriveau” în patul lui de aramă. Patul era însă măsluit: Procust îl ajusta greșit îndată ce vedea victima apropiindu-se, pentru a nu se potrivi cu lungimea patului. Atunci cînd omul așezat în pat era mai lung, îi tăia picioarele şi capul cu o secure, iar atunci când era mai scurt, zicea că-l alungeşte, zdrobindu-i oasele cu un ciocan. Cruzimea, bestialitatea și sadismul tâlharului antic oglindesc simbolic suferințele, umilințele, chinurile și compromisurile la care se supun unele pe altele personajele din roman odată prinse în jocul atracției și iubirii (Pluto-Venus). Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare, ca de obicei.

    După mărturia autorului, romanul este început în 1926, ceea ce înseamnă că a fost pornit o dată cu începutul tranzitului Pluto-Venus și terminat exact pe finalul lui. Și în acest roman regăsim accentele apăsătoare și situațiile fără ieșire care reflectă dificilul tranzit Pluto-Saturn (careu) al autorului, ajuns la exactitate tocmai în perioada scrierii cărții. Din nou, orice asemănări cu starea psihică generală din perioada pe care o traversăm acum sunt absolut întâmplătoare.

    Patul lui Procust poate fi recitit cu plăcere și astazi și sunt sigur că dacă Camil s-ar fi născut în America, povestea lui Fred Vasilescu și a doamnei T., a lui Ladima și a Emiliei ar fi fost ecranizată cu succes de multe ori la Hollywood și ar fi fost acum celebră în toată lumea.
     
     
     
    Deși s-au spus foarte multe despre ele, mi se pare aproape incredibil că nimeni nu a remarcat până acum faptul că Camil Petrescu a scris aceste două romane cu tematică Pluto-Venus, unice în literatura română, tocmai în timpul unui tranzit de la Pluto la Venus. Dar, pe de altă parte, cine s-ar fi gândit că astrologia ne poate ajuta sa ințelegem chiar și evoluția literaturii?!

    Ca ultim detaliu, ambele romane sunt scrise chiar în perioada în care a fost descoperit Pluto (18 februarie 1930).
     
     
    Alte articole despre Venus și Pluto:
    Șase filme Venus-Pluto
    Only love can hurt like this (Venus-Pluto)
    Pluto-Venus: călătorie muzicală
     
     
    Articole despre Saturn-Pluto și perioada 2019-2020:
    Opoziția Saturn-Pluto din 2001-2002
    2020 – Sfârşitul… sau un nou început?
    Israel si Palestina
     
     

2 comments

    1. Da, știu că avem niște ecranizări după Camil Petrescu de exemplu Între oglinzi paralele (1978) însă mă refeream la ceva de un alt nivel. Nu vreau să spun nimic rău de nimeni… dar Camil Petrescu pur și simplu merită mult mai mult. Alăturați de exemplu The Great Gatsby (2013) cu Patul lui Procust (2001) și o să înțelegeți imediat ce am vrut să spun.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.