Universul, reîncarnarea și transformarea umanității: un interviu cu Christopher Bache

Posted by
Reading Time: 25 minutes

 
 

Stephan Martin

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului după capitolul 15 din Cosmic Conversations – Dialogues on the Nature of the Universe and the Search for Reality, 2010
 
 

Ca astronom sunt obișnuit să gândesc la scară largă, cu idei mari despre univers și o perspectivă extinsă asupra locului nostru în cosmos, însă viziunea mea despre univers pare deodată minusculă odată ce încep să discut cu Dr. Christopher Bache despre cum ar putea să stea lucrurile de fapt. Bache a investigat de mai bine de 30 de ani, la cel mai înalt nivel, natura realității transpersonale și relația dintre individual, universal și colectiv. Existăm ca indivizi separați într-un univers imens, sau însuși universul este o vastă conștiință colectivă care leagă umanitatea și experiența fiecăruia într-un întreg inseparabil? Are cumva umanitatea un rol cosmic de jucat în evoluția marelui întreg? De-a lungul istoriei, filosofi și mistici au speculat asupra acestor idei, însă nu mulți le-au explorat cu intensitatea, rigoarea și viziunea lui Bache.

Dr. Christopher Bache este profesor de studii religioase la Youngstown State University de mai bine de trei decade, și predă studii transpersonale, spiritualitate comparată, studii asupra conștiinței și religii orientale. Un pionier în cercetarea conștiinței, prima sa carte, Lifecycles (Paragon House, 1990) tratează tema reîncarnării. Cea de-a doua carte a sa, Dark Night, Early Dawn: Steps to a Deep Ecology of Mind (SUNY Press, 2000) se concentrează asupra relației dintre individ și colectiv din perspectiva stărilor neobișnuite de conștiință.

El este de asemenea profesor adjunct în programul Filosofie, Cosmologie și Conștiință (Philosophy, Cosmology and Consciousness – PCC) de la Institutul din California pentru Studii Integrale (California Institute for Integral Studies – CIIS) din San Francisco, și a fost timp de doi ani conducătorul programului Transformative Learning de la Institutul pentru Științe Noetice (Institute of Noetic Sciences) din Petaluma, California. A primit numeroase premii pentru activitatea sa didactică, iar ultima sa carte, The Living Classroom (SUNY Press, 2008) explorează dinamicile conștiinței colective în sala de curs.

Multe dintre viziunile lui Bache provin din experiențele sale personale cu medicina sacră, laoaltă cu budismul Vajrayana, experiențe întinse pe o perioadă de 20 de ani. Aceste experiențe intens transformatoare și deosebit de sugestive sunt documentate în cartea sa Dark Night, Early Dawn, unde sunt descrise o serie de confruntări cu realitatea spirituală, remarcabil de asemănătoare cu relatărilor marilor mistici aparținând mai multor tradiții spirituale de pe glob, precum și cu relatările altor psihologi transpersonali precum Carl Jung, Ken Wilber și Stanislav Grof.

 
 
 
Stephan Martin: Ai putea să împărtășești ceva ce ai dobândit de pe urma experiențelor tale cu privire la natura universului?

Chris Bache: Ceea ce aș putea oferi acestei discuții este o perspectivă ce provine din lucrul meu cu psihedelicele. Deoarece reflectă călătoria mea individuală, ar putea fi riscant să extrapolez conținutul ei la alte persoane, însă mă consolez cu ampla rezonanță dintre experiențele mele și sutele de experiențe documentate în opera lui Stan Grof. El a deschis o poartă și a creat cadrul fundamental pe care eu am construit mai departe. Înaintând în vârstă, pot acum privi în urmă la toată această perioadă de 20 de ani de implicare și cred că am acum o mai bună perspectivă asupra ei.
 
 
Privind acum în urmă la acele experiențe, ce îți răsare prima dată în minte?

Păi, în primul rând, poate cât de prost am fost să forțez totul atât de departe și atât de adânc, și cât de mult am subestimat profunzimea călătoriei și prețul care trebuia plătit. [Râsete] Totuși, acum înțeleg mai bine faptul că fiecare călătorie către centrul vieții este o călătorie unică. În centrul universului se află o conștiință infinită, cu un potențial infinit, atât de vastă încât nimeni nu va putea vreodată să o cuprindă în întregime. Un milion de călătorii individuale se întorc cu un milion de aspecte diferite ale acestei conștiințe infinite. Tot ce am de oferit provine din intuițiile care au fost modelate de experimentarea acestui tarâm, precum și din îndrumarea care mi-a fost oferită de către univers de-a lungul drumului.
 
 
Poți să spui mai multe despre această îndrumare și despre perspectiva care s-a dezvoltat bazată pe aceste viziuni?

De unde să încep? Una dintre temele recurente pentru mine a fost aceea a tiparelor dezvoltării sufletului. Imaginează-ți bobina de sfoară a unui zmeu pe care o înfășori mereu și mereu. Procesul sufletesc de a colecta și de a acumula experiențe are loc pe distanțe de sute de mii de ani de evoluție și reîncarnare, iar ceea ce a fost înfășurat în jurul bobinei în ultima vreme este unul dintre cele mai prețioase lucruri din univers – experiența umană. Este ceva foarte diferit, de pildă, față de experiența copacului. Odată ce sufletul se rotește mai mult și împlinește mai multă experiență, sistemul începe să strălucească, până ce eventual se aprinde. Cred că asta e ceea ce ne-a făcut universul vreme de milioane de ani – ne-a învârtit pe interior, iar acum ne apropiem de un punct critic.
 
 
Într-un sens, opera ta începe odată cu evidențierea faptului că mulți oameni au experiența unei realități extinse, fie prin vise, sincronicități sau stări mistice și spirituale, stări care nu se potrivesc prea bine în viziunea cosmologică a culturii noastre moderne. Bazată pe acest argument, opera ta, precum și cea a altor cercetători ai psihologiei transpersonale, trimite la o viziune mult mai cuprinzătoare asupra universului decât cea propusă de știința modernă, o viziune care cuprinde conștiința spiritualității, o perspectivă mai largă asupra vieții și un concept al inteligenței universale. În mai multe aspecte, această viziune se aseamănă cu relatările referitoare la cea mai adâncă realitate din tradițiile mistice ale lumii. Ai putea să spui ceva despre asta?

Ai rezumat bine situația în care ne aflăm. Consider că marii maeștri spirituali au avut viziunea unui adevăr fundamental asupra universului. Într-un fel, fizica începe să se pună în acord cu unele aspecte ale viziunii lor. Concepția lor fundamentală este că universul este viu, marea majoritate a vitalității sale (aliveness in orig.) nefiind vizibilă cu ochiul liber. Gândește-te la asta: descoperirile recente din astronomie spun că 96% din universul nostru este invizibil. În esență plutim într-un ocean de lumină invizibilă.

Întocmai cum înțelegeau misticii lucrurile, și noi descoperim că universul este constituit din straturi suprapuse de inteligență, și că el are anumite planuri și strategii din care abia putem percepe o mică parte. Geniul care ne înconjoară și ne străbate există de câteva miliarde de ani, și poate că include chiar și universuri care au existat înaintea acestuia. Abia începem să conștientizăm complexitatea întregului.

Universul este viu și de natură atât spirituală cât și fizică. El face să explodeze totul în jurul nostru, spulberându-ne în viziuni și înțelegeri din ce în ce mai mari asupra esenței noastre. Întrucât nucleul conștiinței noastre este înrădăcinat în ceva ce există dincolo de spațiu și timp, noi nici nu putem muri de fapt. Această parte din noi nu a fost născută niciodată – ea devine doar din ce în ce mai complexă odată cu trecerea timpului.
 
 
Astrofizicianul Bernand Haisch, care este de asemenea intervievat în această carte, a emis teoria că toate fenomenele fizice apar din câmpurile punctului-zero (zero-point fields), adică în esență dintr-o mare de lumină.

Asta corespunde perfect cu experiența mea. Conform experienței mele, atunci când lucrezi în mod susținut cu tine însuți, universul ți se dezvăluie treptat, pe mai multe nivele. Odată cu progresul muncii mele interioare de-a lungul anilor, s-au arătat nivele din ce în ce mai adânci ale universului. În stadiile timpurii, experiențele au trecut dincolo de lumea materială în domeniul psihic, sufletesc. Apoi desfășurarea s-a continuat dincolo de realitatea sufletului, în straturile realității arhetipale și în structurile adânci ale tărâmurilor subtile. Apoi a trecut dincolo în sfera divinității, tărâmul lui Dumnezeu, și din ce în ce mai adânc în domeniul luminii pure. Această lumină a fost apoi rafinată și purificată în cele mai adânci nivele, până ce a devenit câmpul Conștiinței Diamantine pure. Dincolo de toată lumina vizibilă exista un domeniu în care lumina se purifica într-o energie atât de rafinată, încât devenise invizibilă. Potențialitate pură, invizibilă, denumită de unii Vidul Cosmic.

Prin urmare, din această perspectivă există mai multe straturi ale realității între Vidul Cosmic și lumea fizică manifestă. Cel puțin asta a fost viziunea mea. Este ca și cum tărâmul arhetipal ar fi un câmp de arbori imenși, înrădăcinați în acest sol de lumină și conștiință pură, cu vârfurile frunzelor atingând în cele din urmă realitatea spațio-temporală.
 
 
Sună de parcă acesta e câmpul ce fundamentează și generează spațiul, timpul și experiența noastră întrupată de zi cu zi.

Așa cred. Este foarte incitant să văd că fizicienii se îndreaptă în direcția asta, propunând concepte precum câmpul cuantic sau câmpul punctului-zero, pe care le descriu ca având calitățile luminii și non-localității. Dacă fizica descrie faptul că ceva de acest fel fundamentează existența fizică, acest lucru este coerent cu viziunea despre realitate care iese la iveală în experiențe transpersonale profunde.
 
 
Este interesant că universul folosește aceleași procese pe toate aceste nivele diferite. Pentru mine, chiar și asta e ceva uimitor!

Atunci îți dai seama că ai văzut ceva foarte important, când descoperi că operează pe mai multe nivele – cel fizic, mental și spiritual.

Sunt de părere că același principiu al repetiției, aceleiași design pe mai multe nivele se aplică în cazul conceptului reîncarnării. Reîncarnarea este doar un caz specific al unui tipar mai larg din natură – natura reciclându-și cunoașterea. Natura clădește asupra ei înseși. Universul reciclează totul, inclusiv cunoașterea umană. Este extrem de eficient. Nu trebuie să iei totul prea personal.

Ceea ce este foarte incitant e că această compunere continuă a experienței se acumulează în fiecare dintre noi. Numai și pentru acest motiv, nu cred că putem opri apariția conștiinței renașterii în toți oamenii. Cu cât acumulăm mai multă experiență de viață, mai devreme sau mai târziu vom deveni conștienți de această acumulare dinăuntrul nostru. Și odată ce oamenii înțeleg asta, va deveni evident că e vorba numai despre încă un tipar de învățare într-un univers auto-evolutiv, auto-generator, parte a impulsului evoluției către o mai mare complexitate. Cred că va deveni o idee de neoprit în istorie.
 
 
Sună de parcă reîncarnarea este o idee pe care universul vrea să o cunoaștem. Faptul că aceste viziuni răsar peste tot în jurul nostru pare să fie parte a auto-revelației universului, a dorinței sale de a se cunoaște într-un fel mai adânc, pentru a folosi o terminologie întrucâtva antropologică.

Da. În fiecare moment universul își toarnă secretele în noi. Ce suntem noi? Noi suntem universul, iar universul extins descarcă în noi exact atâta informație cât putem procesa. De fiecare dată când avem o viziune mai adâncă, universul ne oferă mai multă informație. Noi suntem universul care devine conștient de sinele său mai profund.

Cred că există atâta bucurie în domeniul spiritual încât umanitatea devine în sfârșit destul de coaptă pentru a începe, abia pentru a începe să atingă marginile inteligenței care ne-a născut în decursul acestor multe miliarde de ani. Cred că există o bucurie teribilă, întrucât chiar dacă abia ne trezim, El știe cu desăvârșire ce anume suntem. Imaginea care îmi revine mereu și mereu este aceea a unui Dumnezeu ținându-ne la Sine cu delicatețe, ca o mamă ce-și ține nou-născutul în brațe. Dar Dumnezeu trebuie să fie atent să nu ne atingă prea direct, să nu ne permită să-i simțim iubirea Sa completă față de noi, căci dacă am simți acea iubire măreață, energia ar fi atât de puternică încât ar provoca nou-născutului un paroxism al durerii. Cert este că acum abia devenim îndeajuns de puternici pentru a putea suporta o legătură mai strânsă cu Mintea Divină fără a ne spulbera într-o clipă.
 
 
Asta îmi reamintește de imaginea despre care am discutat mai devreme, imaginea coconului esenței noastre fiind înfășurat din ce în ce mai mult cu sfoara experienței umane, astfel încât să devenim destul de puternici pentru a îmbrățișa mai mult această realitate.

Da, însă cât de mult durează acest proces? Această conștiință se deschide în atât de multe persoane încât cred că ne apropiem de un moment în timp în care o recoltă mai timpurie a conștiinței sufletului începe să fie culeasă pentru ceva mai măreț. Știi și tu, plantezi ceva în pământ și trebuie să aștepți câteva luni ca să se maturizeze. Experiența umană a fost plantată în univers, iar universul a așteptat o sută, două, de mii de ani ca ea să încolțească. Acum pare să aibă loc un soi de coacere, un fel de colosală trezire subpământeană.
 
 
Am auzit unii oameni spunând că mai mulți oameni au astăzi experiența trezirii decât în orice alt moment din istorie.

Sunt de acord. Cred că o energie ascendentă, catalizatoare, răsare din adâncuri, astfel încât acum ne apropiem de un fel de punct de fierbere al psihicului colectiv. Odată ce inconștientul nostru colectiv începe să fiarbă, întregul sistem politic și social va începe să se agite cu încrâncenare, și toată acea energie va fermenta foarte profund în fiecare dintre noi. Inconștientul nostru colectiv nu va mai fi partenerul tăcut care a fost în trecut, ci va deveni mult mai activ și mai stimulant.
 
 
Inconștientul va da căldura mai tare, ca să zicem așa.

Va da căldura mai tare, ne va arunca într-un travaliu colectiv și ne va trimite într-o stare de convulsie care ne va forța să ne debarasăm de trecut și să ne creem un nou prezent. Ne va regrupa printr-o imensă realiniere [a valorilor], cu o curbă de învățare extrem de accelerată. Mă tem că va fi un eveniment aproape apocaliptic, o imensă întrerupere a vieții așa cum o știm astăzi. În cadrul acestui proces, marile state naționale și economia globală se vor fragmenta cu siguranță. Pur și simplu nu văd cum s-ar putea întâmpla altfel.

Cu toate acestea, cred cu tărie că din această criză va răsări ceva nou și mult mai bun. Știm cu toții că avem un potențial imens, ce poate atinge noi culmi atunci când suntem sub presiune, și am o încredere totală în inteligența și înțelepciunea care ne-a purtat vreme de 13.7 miliarde de ani până în punctul în care ne aflăm astăzi. S-ar putea să ne simțim stupizi și neîndemânatici în fața măreției întregului, dar trebuie să existe un rezervor îndeajuns de mare înăuntrul inimii umane, ce ne va permite să devenim mai mult decât ceea ce suntem.
 
 
Sper că există un asemenea rezervor, iar viziunea ta transcendentă asupra universului îmi pare a fi ceva de care oamenii au nevoie la ora actuală, dată fiind situația mondială curentă și tipul de îndrumare după care tânjesc atât de mulți.

Știi, o criză este cel mai prost moment să-ncepi să cauți o nouă filosofie. Ideal ar fi să ai filosofia elaborată înainte să lovească criza. Mă îngrijorează faptul că mulți oameni intră în această transformare sprijiniți pe o bază teleologică (1) atât de firavă. Ce dețin ei? Majoritatea bisericilor din zilele noastre sunt profund înstrăinate față de momentul istoric în care ne aflăm.

Cunoașterea lumii naturale a devenit noua noastră religie. Este lucrul în care credem și în care ne punem speranța. Este locul în care se concentrează cele mai deosebite talente ale noastre și direcția în care merg să studieze în facultăți copiii noștri. Nu cred că ne întoarcem la religiile trecutului, și nu cred că vom renunța la știință pe drumul nostru. Ce cred că se va întâmpla este că vom aduce în față spiritualitatea mai adâncă a vechilor religii, însă într-o formă post-religioasă. Suntem pe punctul de a crea o nouă spiritualitate, care va include știința și totodată se va deschide mai intim față de geniul cosmic și divin. Mai devreme sau mai târziu, profunzimea care viețuiește înăuntrul nostru ne va copleși.
 
 
Sună de parcă unul dintre elementele esențiale ale acestei transformări viitoare este o schimbare de nuanță în autoritate: oamenii nu își vor mai deriva cunoașterea realității cu precădere din surse externe, precum știința sau religia, ci vor începe să-și investigheze direct propria experiență pentru a vedea ce anume este adevărat. Mă întreb dacă și tu înțelegi acest element ca făcând parte din sinteza religie-știință care urmează.

Da. Și mai cred că experiența noastră ne arată că universul interior este la fel de “mare” ca universul exterior. Și asta vine ca o mare surpriză pentru noi, nu trebuia să fie așa! Credeam că mintea noastră poate încăpea într-un plic de mărimea creierului nostru, un plic mental care să conțină suma tuturor simțurilor noastre fizice. Totuși, ceea ce descoperim prin experiență este complet diferit. Conștiința este imensă, și fie că este descoperită printr-o meditație pe vârful muntelui, prin ingerarea unor substanțe psihotrope sau printr-o experiență în apropierea mortii (near-death experience), în fiecare caz aflăm o realitate lăuntrică imensă.

Cred că o versiune sofisticată a filosofiei perene va apărea într-o formă globală. De asemenea, va exista înțelegerea faptului că individul este o ființă fractalică ce rezonează și vibrează în cadrul mai largului colectiv. Așadar, așa cum dimensiunea colectivă trece prin punctul său de cotitură în istorie, la fel fiecare dintre noi trece prin propriul punct de cotitură la nivelul sufletului său. Ne obținem temeiul transformării din marele univers, iar transformările noastre individuale se propagă simultan în câmpul universal.

Cred și simt cu tărie că fiecare dintre noi este conectat cu anumiți oameni prin țesătura spațio-temporală. Poate că nu îi cunoaștem pe mulți dintre ei, dar suntem conectați cu anumite persoane prin fire ce trec prin inimile și mințile lor. Prin aceste ființe suntem conectați cu familia umanității ca întreg. Când înfruntăm provocarea propriei vieți, când facem ceea ce trebuie să facem, universul trimite un impuls de lumină și viață prin aceste fire, impuls care hrănește fiecare persoană cu care suntem conectați și îi ajută să-și îndeplinească menirea. Analog, atunci când dăm greș, energia noastră colectivă este diminuată. Suntem într-adevăr cu toții implicați împreună în această poveste.

Cum anume este individul integrat în colectiv și cum anume este colectivul hrănit de opera individului, iată câteva dintre preocupările mele. Mă interesează ce anume se întâmplă atunci când un sistem colectiv atinge un punct critic de cotitură, în care devine nelinear (2) , deci mai instabil și mai pasibil de schimbare. Teoria sistemelor și teoria haosului ne spun că în aceste puncte critice de stres și constrângere, sistemele devin extrem de susceptibile la influențe [exterioare]. O influență aparent nesemnificativă poate avea urmări considerabile. Dacă într-adevăr așa stau lucrurile, atunci în această perioadă de criză globală chiar și un număr redus de oameni care fac ceea ce trebuie (doing the right thing in orig.) pot cristaliza un deznodământ pozitiv pentru umanitate. Cred că acești “oameni-sămânță” – cei care au împlinit în ei înșiși ceea ce lumea încearcă să împlinească la nivel colectiv – sunt distribuiți de-a lungul și de-a latul întregului sistem.

Semințele viitorului sunt deja prezente printre noi, în tânăra generație – unii curățând terenul de vechile idei ale trecutului, alții aducând idei noi din viitor. Eu cred că personal am fost mai degrabă implicat în detoxifierea și purificarea trecutului decât în implementarea viitorului, dar privind în jurul meu observ deja foarte mulți oameni care au înăuntrul lor noi moduri de gândire, persoane a căror conștiință nu este împovărată de vechile tipare. De exemplu, tu când ai început să gândești așa, să fii interesat de relația dintre individ și cosmos?
 
 
Cred că aproape toată viața am urmărit să răspund întrebărilor “Ce este universul?” și “Care este rolul meu în univers și relația mea cu el?”. Cred că aceste două întrebări au fost cele care m-au atras inițial către studiul științei, și mai apoi către filosofie și cercetarea conștiinței, și ele au fost cu mine dintotdeauna în feluri mai subtile sau mai evidente.

Da, și odată ce îți pui aceste întrebări, există nenumărate alte forme fractalice de “tu” care-și pun aceleași întrebări. Și dacă tu poți să dai un răspuns, asta ne va ajuta pe toți să găsim răspunsul. Viziunile tale, fie că sunt exprimate public, fizic, sau psihic, sunt împărtășite instantaneu cu toți ceilalți care sunt preocupați de acest tip de întrebări, întocmai ca niște neuroni interconectați într-un creier enorm.
 
 
Îmi place imaginea pe care o folosești, pentru că dacă suntem cu toții ca niște neuroni într-un imens creier global, atunci îmi pare că nu toți neuronii trebuie să se activeze separat pentru a se declanșa o transformare în cascadă a conștiinței din creier.

Într-adevăr, trebuie doar să atingi punctul critic pentru a declanșa cascada [transformării].
 
 
Un concept din opera ta care se aseamănă cu ce am discutat până acum este ideea unui câmp universal al conștiinței care include și totuși transcende universul fizic. Deci natura profundă a universului este ca a unui organism singular integrat, un câmp de experiență care își reamintește, învață și se dezvoltă de pe urma experiențelor mai multor indivizi de-a lungur mai multor cicluri ale vieții. Poți să elaborezi perspectiva ta asupra acestei idei?

În atât de multe feluri și în atât de multe culturi diferite de-a lungul istoriei, oamenii au vorbit despre univers ca despre ceva viu, ca despre un mare organism viu. Acest lucru este lesne de observat mai ales în stările neobișnuite de conștiință, în care omul observă că universul este viu, pe mai multe nivele decât ne imaginam înainte. Dar chiar și rămânând între limitele cunoașterii științifice, înțelegerea noastră despre univers s-a dezvoltat până în punctul în care acum putem reconstrui secvența generală a evenimentelor care au determinat apariția noastră, secvență ce se întinde de-a lungul a 13.7 miliarde de ani de evoluție. Dacă studiem cu atenție acest lanț de evenimente, mai devreme sau mai târziu nu putem decât să cădem în genunchi; rămânem muți în fața inteligenței și geniului absolut al universului fizic. Apoi trebuie să ținem seama la geniul acelei cauze care a determinat nașterea universului în acel trăznet de inimaginabilă creativitate pe care-l numim Big Bang.

Cred că cunoașterea noastră științifică a explodat cu o asemenea rapiditate în ultimele trei secole, încât a ne-a lăsat toți zeii cu ochii-n soare, toți până la unul, și zeii încă gâfâie în alergare încercând să o prindă din urmă. Acum ne trebuie o înțelegere a divinității care să fie cel puțin la fel de mare ca universul pe care ni-l prezintă știința. Din punct de vedere istoric, conceptul nostru de Dumnezeu a fost mereu proporțional cu cunoașterea noastră despre univers. În prezent trăim cu intelectul într-un univers de o magnitudine și o complexitate mult peste cea a universului în care trăiam înainte.
 
 
Așadar, se pare că cele două merg mână-n mână, astfel încât cu fiecare revoluție a cunoașterii, atât imaginea noastră despre Dumnezeu, cât și cea despre univers sunt spulberate în același timp.

Da. Am atins un punct în care știința este adevărata religie a culturii noastre. Și abia ce am ajuns să fim cei mai educați, cei mai cultivați, cei mai bine organizați oameni ce au trăit vreodată pe această planetă, că urmează deja să fim trecuți printr-o mașină de tocat! Vom trece printr-o serie de chinuri de o asemenea magnitudine încât vom fi transformați pentru totdeauna. Odată ce vom termina de înfruntat aceste chinuri, vom deveni alți oameni față de cei ce suntem acum. Vom descoperi că trăim cu un alt standard al “bunului simț”, un alt nivel de compasiune, un alt set de reguli pentru viață. Oamenii își vor depăși diferențele politice superficiale în virtutea sprijinului comun și supraviețuirii comune. În urma acestui proces, se va naște un om complet nou – și asta mult mai repede decât ne-am fi așteptat. Cred că prototipul acestui nou tip de om poate fi găsit în marile genii și marii sfinți ai istoriei.

Acest om nou va marca o nouă dimensiune a evoluției umane – o despărțire radicală față de ceea ce este vechi. Cred că mulți oameni intuiesc și presimt această schimbare din diferite perspective, și folosesc limbajul propriu pentru a o descrie. Este exact ceea ce fac și eu. Eu vin din zona studiilor religioase și a cercetării psihedelice, așa că folosesc acest limbaj pentru a exprima același lucru pe care alții încearcă să îl exprime în alte feluri.

Toate componentele a ceea ce stă să vină se află chiar acum în noi, și în mod poate surpinzător, eu simt că majoritatea efortului care trebuia depus pentru ca această tranziție să aibă loc, a fost depus deja. Lucrarea a fost realizată de-a lungul a nenumărate milenii de către lentul și răbdătorul proces al reîncarnării evolutive, proces care a conferit putere oamenilor și care ne-a adus până în locul în care ne găsim astăzi.

A aduce sistemul în punctul critic este ca o bombă mică stând deasupra unei bombe mari. Bomba cea mare reprezintă toată cunoașterea, experiența și calitățile sufletului adunate de-a lungul vremii; ea reprezintă ceea ce va fi supus presiunii în acest moment critic. Fundamentul pentru transformarea radicală pe care o trăim acum a fost constituit din toate experiențele întinse pe sute de mii de ani, pe care fiecare dintre noi le poartă cu sine.

Este foarte incitant pentru mine să văd că mulți oameni au astăzi viziuni asemănătoare despre ceva măreț care se apropie. Personal, simt că este mare nevoie să medităm și să discutăm cu ceilalți despre esența acestui om viitor. Cu cât vedem mai clar ce se apropie, cu atât mai ușor ne va veni să înțelegem gravitatea situației pe care o înfruntăm acum. Cred că ce se apropie este cea mai extraordinară formă a ființei umane, o ființă umană cu trăsături foarte diferite de cele care ne domină în prezent. E ca și cum am fi cu toții
niște Homo erectus, martori apariției lui Homo sapines – este vorba de un eveniment de o asemenea amploare. Nouă luni de gestație și o singură zi de travaliu. Gestația cea îndelungată s-a încheiat, și ne aflăm în ziua travaliului.

Nu putem vedea complet ceea ce vom deveni. Discutam deunăzi cu Pete Russell, și el a observat că la această oră totul se mișcă cu o asemenea viteză încât nu putem să ne planificăm sub nici o formă următorii zece, chiar douăzeci de ani. Este într-adevăr o perioadă intensă.
 
 
Iar incapacitatea noastră de a planifica într-o lume ce se transformă atât de rapid reprezintă o despărțire de mintea rațională care urmărește să prezică viitorul într-o manieră liniară, bazându-se pe trecut.

Absolut. Pământul ne fuge de sub picioare și urmează o cădere liberă.

Într-un fel – și asta va suna ciudat – faptul că acest proces a început în cele din urmă, a avut un efect vindecător, pentru că a fost cumva nebunesc să am experiența că s-a întâmplat deja – experiența de a fi atins acel timp viitor când totul s-a întâmplat deja – și apoi să mă întorc și să trăiesc ultimii 10-15 ani ce au precedat această tranziție. Majoritatea celor din jurul tău spun că nu se va întâmpla nimic, că nimic nu e adevărat, dar în adâncul sufletului tu știi că este adevărat. Nu e ca și cum i-aș dori cuiva să trăiască durerea mea, însă acum că oamenii devin conștienți de faptul că se întâmplă cu adevărat, dispare o anumită parte din acea senzație de nepotrivire (dissonance în orig.)
 
 
Mă întreb dacă ceva din dimensiunea colectivă a suferinței și transformării poate fi și aici de ajutor, dat fiind că nu trecem fiecare separat prin acest proces.

Cred că chiar ne putem deschide către această dimensiune dacă devenim îndeajuns de receptivi și ascultăm acea voce din străfundul minții noastre. Dacă asculți cu mare atenție, poți auzi suferința tuturor sărmanilor ai acestei lumi curgând înăuntrul tău. Ei sunt cu toții acolo pentru că de fapt există o singură Minte. Dacă lumea începe să se schimbe, dacă va începe într-adevăr să ne pese de sărmanii lumii, dacă îi vom trimite la culcare în fiecare seară cu burțile pline, atunci nu le vom mai auzi suferința în străfundurile minților noastre în fiecare seară. Alta va fi simțirea noastră de bază.

Când vom începe cu adevărat să înțelegem că suntem cu toții împreună implicați în acest proces, vom începe să recunoaștem că calitatea vieții noastre și bună-starea noastră individuală depinde de calitatea vieții pe întreaga planetă. Un nou simț comun va deveni regulă, în același fel în care democrația a devenit noul standard în lume după secole de monarhie. Un nou mod de a gândi va ieși la iveală.
 
 
Transformarea interioară ce are loc acum urmează să stârnească un incendiu în cultura noastră, și vice-versa. Ele se influențează reciproc și sunt interdependente.

Da, vom trece prin focul interior și exterior împreună – ele sunt două laturi ale aceluiași foc. Următoarea carte pe care vreau să o scriu reprezintă o perspectivă proaspătă asupra reîncarnării, deoarece comunitatea academică este mult în urmă în ceea ce privește acest subiect. Vreau să duc discuția despre renaștere la următorul nivel. Dată fiind amploarea dovezilor ce există astăzi în favoarea reîncarnării, trebuie să medităm mai profund asupra implicațiilor faptului că trăim într-un univers care adună perpetuu în sine din ce în ce mai multă experiență de-a lungul vremii.

Nu va trece mult timp și vom putea să vedem în perspectivă și să apreciem ceea ce a fost realizat după această criză istorică și ce am dobândit de pe urma ei. Chiar cred că odată ce vom începe să conștientizăm omul nou ce stă să vină, vom înțelege retroactiv semnificația proceselor prin care am trecut. În acest moment nu avem nici cea mai vagă idee despre ce e vorba, și asta ne sperie.

Poate că încă nu vedem cum se potrivesc toate piesele [puzzle-ului], însă cu toții simțim că urmează ceva măreț. Atunci când nu ne vom mai ignora reciproc și când nu vom mai încerca să ne convertim reciproc, vom fi izbiți laolaltă, iar din această convergență va răsări ceva foarte profund. Îmi place să le reamintesc studenților mei că dintre toate combinațiile posibile pe care sufletele lor le-ar fi putut alege, ele au ales să ocupe un loc în față în spectacolul acestui moment critic al istoriei. Este o mare onoare, și o mare responsabilitate.
 
 
Iar sufletul nostru nu a ales doar să existe aici și acum în această perioadă a istoriei, ci a ales chiar să trăiască în aceste circumstanțe.

Da, sufletul fiecăruia a ales astfel! În călătoria mea, universul mi-a dat uneori mantre cu care să lucrez, iar una dintre ele era: “fiecare ființă este perfectă și merită tot respectul meu”. Fiecare dintre noi este un luptător. Nu ajungi să intri în domeniul spațio-temporal fără să-ți iei anumite angajamente. Poate că oamenii nu își amintesc să le fi făcut, poate că ele sunt îngropate undeva adânc în noi înșine, însă chiar și numai a exista aici și acum reprezintă o realizare remarcabilă în sine, și totodată un privilegiu deosebit.

Iar reîncarnarea continuă să ne diversifice și să ne amestece în toate felurile – nu există cutie sau etichetă în care noi oamenii să rămânem prea multă vreme. Căsătorii interrasiale, relații între persoane de același gen, parteneriate între persoane de confesiuni diferite – combinațiile posibile sunt nenumărate.

În anii de când m-am întors din aceste călătorii, faptul că port cu mine această viziune cuprinzătoare asupra procesului ce are loc în fiecare dintre noi, și asupra direcției acestui proces, mi-a oferit o deosebită pace interioară. Uneori sunt, la fel ca mulți alții dintre noi, copleșit de amploarea suferinței. Trebuie să mă confrunt cu zile foarte întunecate, știind că această transformare este pe cale să se înfăptuiască, și magnitudinea implicațiilor sale, dar îmi regăsesc stabilitatea în viziunea a ceea ce este născut prin intermediul acestei suferințe. N-aș putea să păstrez totul în inimă dacă nu mi-aș reaminti scopul acestei suferințe. Această reamintire transformă într-adevăr o zi de simplă suferință într-o zi de travaliu. Lucrul cu psihedelicele mi-a oferit o anumită perspectivă asupra valului de transformare ce se năpustește asupra noastră, dar în final, cu toții vom trece împreună prin el. Odată ce valul se va coborî asupra noastră, totul va deveni foarte derutant și extrem de dificil.
 
 
Se pare că nici cunoașterea în avans a acestui val transformator nu te scutește de experiența năpustirii lui.

Într-adevăr, și este o perioadă a unui număr mare de lideri pricepuți. Vom avea nevoie ca milioane de oameni să pășească în față, și eu cred că deja au făcut-o. Nu știu ce se va întâmpla cu marile rezerve de ură ce ard ca niște incendii petroliere în unele părți ale lumii. Nu știu cum vom face față imenșilor munți de nedreptate care îi dezbină pe cei ce au și pe cei ce nu au, în fiecare zonă a lumii. Nu știu cum vom obține o economie justă și echitabilă. Nu îmi pot imagina cum vom realiza toate aceste lucruri.

Lucrul la care revin mereu este experiența vizionară pe care am expus-o în Dark Night, Early Dawn – viziunea că atunci când vom crede că totul e pierdut, furtuna va trece și vor rămâne încă supraviețuitori. Atunci când ne vom reconecta, după ce catastrofa va trece, vom descoperi răsăritul unui nou început care va reflecta noile valori pe care le-am creat în noi înșine în timpul crizei. Atunci vom ascende la un nivel extraordinar al realizării de sine. Inimile noastre ne vor durea atât de tare încât se vor deschide, ceea ce ne va permite să vedem prin timp și peste granițe într-o manieră cu totul nouă. Va fi o perioadă de har, de căință, și vom păși într-o nouă realitate.

Dintr-o perspectivă spirituală mai adâncă, sunt de părere că vom epuiza bardo-ul, purificând bagajul sufletesc de trecutul nostru fragmentat. Când se va întâmpla asta, va exista o mai mare transparență între lumea spiritului și lumea trupului. Terenul minat al umanității colective va deveni mai clar, mai coerent și mai puțin dezbinat de distorsiunile istoriei noastre care au avut un ecou profund în câmpul-bardo (bardo-field). Aceasta era și viziunea despre viitor a lui Robert Monroe, înfățișată în Far Journeys. Atunci când a călătorit în viitor aproximativ 1500 de ani, el a văzut un viitor lipsit de bardo. Cred că aceasta e o viziune foarte puternică, pentru că reprezintă o maturizare totală a umanității. Nu vom mai avea nevoie de acele dimensiuni bardo, pentru că nu vom mai fi la fel de limitați ca atunci când le-am generat.
 
 
E ca un fel de înveliș pe care l-am îndepărtat.

Exact. Într-un final vom integra toate acele părți în viețile noastre. Universul este în întregime format din energie, iar bardo-ul este plin de energia fragmentelor vii de suflet. Vom integra acea energie astfel încât va fi parte din noi înșine. Va fi o vreme a recuperării sufletului, în care vom trage toată această energie înapoi către noi înșine. Este ca un nor imens picurând stropi imenși de apă, oamenii integrează în ei înșiși din ce în ce mai mult din istoria lor, până ce eventual vor deveni întregi și limpezi.

Chiar cred că acesta e secolul căderii și al focului. Cât de mult va dura până îl vom întoarce în favoarea noastră? Se va consuma acest proces până la sfârșitul secolului XXI? Vom reuși să împlinim schimbarea? Oricât de mult va dura, când vom începe să ieșim din el, vom fi complet transformați față de cei care eram la începutul acestei căderi. În căderea liberă a istoriei, acela va fi momentul în care va lovi comprimarea (compression în orig.)
 
 
Iar privind din perspectivă, tot acest timp este o scurtă străfulgerare. Orice ar fi universul, el este răbdător, așa că își va lua atât timp cât îi trebuie. Poate că acesta e un proces cosmic în derulare, sau poate că se va întâmpla din nou și din nou, la infinit…

Da. Universul gândește într-un cadru temporal care depășește capacitatea imaginației noastre. Un milion de ani aici, un milion de ani acolo, floare la ureche. Au reușit deja? Mă voi întoarce în câteva milioane de ani! [râsete] Poate că pentru ca această nouă ființă să apară, vor fi necesare mai multe încleștări. Pur și simplu nu știm. Eu sper la o rezolvare rapidă, la un travaliu scurt, intens, dar nu se știe niciodată.

Nici unul dintre noi nu știe cum va fi atunci când întreaga planetă va intra în stare de criză. O furtună sau un război ne pot arunca în criză, dar dacă întreaga planetă intră de-odată într-o criză, conectată fiind prin Internet și televiziune? – așa nu s-a întâmplat niciodată până acum. E un eveniment singular, așa că va trebui să ne așteptăm la un deznodământ singular. Dacă întâmpinăm cu brațele deschise schimbarea, vom trece prin această criză mai ușor. Dacă știi că urmează să intri într-un vârtej, te poți pregăti pentru asta. Lasă viața să te schimbe.

Mă tem că acolo unde locuiesc, oamenii cumpără arme. Se tem. Bisericile încă propăvăduiesc o filosofie a unei auto-izolări teleologice. E clar că nu ne-am trezit încă. Suntem adormiți, absenți, hipnotizați de mall-uri și televizor, crezând că vom putea menține în continuare vechea ordine.
 
 
Poți vorbi despre lucrul de care este nevoie în cultura noastră pentru a sprijini această transfomare?

Nu există un singur răspuns cuprinzător la această întrebare. Eu cred că trebuie să ne concentrăm fiecare asupra părții pe care o avem de împlinit. Aceasta e misiunea noastră colectivă și depinde de felul în care ne vom mișca prin ea. Partea care mă interesează pe mine personal este explorarea posibilităților ce răsar din integrarea abilă a psihedelicelor în filosofie. Cred că asta reprezintă un punct de cotitură de o mare importanță, o nouă modalitate de a face filosofie – reflectând sistematic asupra unor stări ne-obișnuite de conștiință induse în mod deliberat. Ca umanitate, nu am mai făcut asta de pe vremea grecilor antici. Intrând în această comuniune mai profundă cu universul, viziunea ce apare de aici oferă o perspectivă mai profundă aspura evenimentelor istorice, privește timpul și spațiul dintr-o perspectivă spirituală.

La urma urmei, ceea ce cred că ne oferă psihedelicele este oportunitatea de a ne aprofunda experiența noastră, a universului experimentându-se pe sine. Șansa de a putea experimenta efectiv felul în care universul se experimentează pe sine, dincolo de noi. Din punct de vedere intelectual, privim universul și-l înțelegem prin matematică, fizică și alte științe, dar prin intermediul psihedelicelor putem să experimentăm direct felul în care universul se experimentează pe sine. Capacitatea noastră pentru acest lucru se dezvoltă exponențial, în același ritm cu dezvoltarea exponențială a fizicii.

A experimenta cu adevărat geniul universului, a-i simți profunzimea, amploarea și bogăția – aceste lucruri oferă răspuns la multe întrebări, iar răspunsurile primite nu contrazic cunoașterea științifică. Reapariția psihedelicelor este încă un trăznet ce ne lovește odată ce viteza schimbării accelerează. Nu avem cum să continuăm să îi lipsim pe oameni de această experiență.

Ne așteaptă vremuri grele, dar și vremuri minunate. Toată lumea vrea ca viața lor să însemne ceva, să fie parte a unei ordini mai mari. Nașterea unei noi umanități este o cauză măreață. E un eveniment la care vreau să iau parte!
 
 

Note

  1. (1) Sintagma “bază teleologică” se referă la un scop, o menire fundamentală. Cuvântul “teleologic” provine din limba greacă (telos) și înseamnă scop, țel, finalitate, menire.
  2. (2) Despre sisteme liniare și neliniare, aici.

 
 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.