Prea departe de domeniul uman! Uranus opoziție Uranus (I)

Posted by
Timp de lectură: 13 minute

 
 

Cuprinsul articolului

  1. Ideea serialului
  2. Kary Mullis și PCR (reacția în lanț a polimerazei)
  3. Invenția reacției în lanț a polimerazei (PCR)
  4. Contextul astrologic al inventării reacției în lanț a polimerazei (PCR)
  5. Concluzii

 
 

Ideea serialului

Acest serial este inspirat dintr-o conversație din vremea când începusem să fiu atras de astrologie. Eram foarte curios și voiam să înțeleg lucrurile de bază, așa că am instalat pe calculator un program de astrologie în care îmi vizualizam tranzitele. Am remarcat că tocmai atunci Uranus în tranzit făcea opoziție la Uranus natal, așa că am întrebat despre efectele lui o astroloagă care avea experiență mare cu clienții. Răspunsul a venit pe loc, categoric: această influență este prea departe de domeniul uman ca să poată fi simțită!

Cu două-trei luni înainte avusesem o altă consultație cu aceeași persoană, în care mă categorisise drept “neptunian”, etichetă urmată de o descriere nu chiar măgulitoare. La întrebarea mea dacă nu ar mai exista și alte posibilități mi-a răspuns că mai există “uranieni” si “plutonici”, dar eu nu mă încadrez în niciuna dintre aceste tipologii. Nu am rămas prea convins așa că m-am decis să studiez subiectul pe cont propriu. Timp de vreo săptămână am citit toate recenziile cărților despre Uranus de pe Amazon, apoi am comandat una dintre ele: Prometheus, the Awakener a lui Richard Tarnas. Începusem să citesc din ea tocmai în zilele în care am pus întrebarea despre opoziția lui Uranus și am rămas foarte surprins și entuziasmat să văd o perspectivă total diferită. In Prometheus, Tarnas demonstra cu argumente foarte solide că arhetipul din spatele planetei Uranus este de fapt Prometeu și făcea o demonstrație superbă că perioada în care Uranus în tranzit face opoziție la Uranus natal este o adevarată Lună Plină a ciclului lui Uranus, reprezentând intensificarea impulsului prometeic în viața nativului, la fel cum energiile Lunii sunt mai puternice la momenul de Lună Plină. Astfel, acest tranzit coincide precis tocmai cu cele mai mari realizări și descoperiri din viețile marilor creatori și ale oamenilor de știință.

Perspectiva lui Tarnas se potrivea foarte bine cu starea pe care o trăiam: simțeam că mă aflu în cea mai bună perioadă a mea, aveam un entuziasm față de viață diferit de tot ce simțisem până atunci și o stare de interes maxim față de orice era “altfel”, diferit. Nedorită de mine, la scurt timp după aceea, între mine și astroloaga cu experiență s-a produs o ruptură, astfel că m-am apucat să studiez astrologie. De atunci am întâlnit destule situații asemănătoare, în care oameni care practică astrologia au păreri declamate cu emfază, la care țin foarte tare, dar lipsite de acoperire solidă în realitate. Acest tip de interpretări limitate și în general negative, care nu admit nicio altă posibilitate, sunt cel mai adesea rezultatul unui orizont mental îngust și al unor concepții închistate. Răspunsul meu a fost mereu: dincolo de orice părere, cea mai mare autoritate în astrologie este viața, așa că hai să vedem ce ne arată ea. Pe această linie m-am gândit că ar fi util un serial despre oameni cum ar fi Elyahu Goldratt, Corneliu Giurgea, Lester Levenson, Gabriel García Márquez sau Oriana Fallaci și mulți alții ale căror realizări deosebite au coincis cu perioada tranzitului opoziției lui Uranus.

Dar episodul I al seriei Prea departe de domeniul uman este despre un termen intrat recent în vocabularul familiar tuturor locuitorilor Pamântului: PCR. PCR nu vine de la partidul comunist român ci de la polymerase chain reaction adică reacția în lanț a polimerazei, folosită de exemplu în testul PCR.
 
 

Kary Mullis și PCR (reacția în lanț a polimerazei)

Până la începutul pandemiei din 2020, PCR era un termen rezervat exclusiv jargonului științific. Polimeraza este o enzimă capabilă să transcrie sau să reproducă acizi nucleici, esențiali în diviziunea celulară și transcrierea ADN-ului. Enciclopedia Britannica spune că PCR este o tehnică folosită pentru a face repede și precis un număr mare de copii ale unui anumit segment ADN, fapt ce permite cercetătorilor să obțină cantitățile mari de ADN necesare diferitelor experimente și proceduri din biologia moleculară, medicina legală, biologie și diagnostic medical. Tehnica a împrumutat numele testului PCR, folosit pentru a detecta material genetic de la un anumit organism, cum ar fi un virus. PCR a fost dezvoltat în 1983 de un biochimist american cu o personalitate ușor ieșită din comun, pe nume de Kary B. Mullis, despre care vom discuta în cele ce urmează.

Kary Mullis, 28 decembrie 1944, 17:58 GMT, Lenoir, North Carolina, SUA

In cartea autobiografică Dancing naked in the mind field (2000) Mullis are un capitol în care pledează pentru astrologie, Sunt Capricorn, tradus în limba română aici. După cum spune însuși Mullis, remarcabile în harta lui sunt cele două careuri în T:

  • Marte|Mercur-Jupiter-Luna
  • Soare-Neptun-Saturn

Ne putem forma o idee despre viața și personalitatea lui Mullis citind traducerea articolului Geniu de nesuportat: cel mai controversat laureat Nobel de la Berkeley. In el transpar cu ușurință cele două careuri în T și mai ales conjuncția exactă Marte-Mercur (0°32′), intensificată foarte mult de Pluto (sesquicareu: 0°14, 0°46′).
 
 

Invenția reacției în lanț a polimerazei (PCR)

Iată cum povestește Mullis descoperirea PCR:

Fusese un soare arzător în ziua aceea în ținutul Mendocino. Era mai. Un vânt uscat venea din est și nimeni nu-și dăduse seama cât de cald fusese până când, pe la apusul soarelui, vântul s-a oprit. Am condus din Berkeley prin Cloverdale, îndreptându-mă spre Anderson Valley. Castanii de California au scos flori grele pe autostrada 128. Tulpinile roz și albe care atârnau în lumina farurilor mele păreau reci, dar erau încărcate cu uleiuri volatile încălzite care dominau dimensiunea mirosului. Părea să fie noaptea castanilor, dar altceva se pregătea.

Anvelopele din față ale micuței mele Honda argintii ne trăgeau prin munți. Mâinile mele simțeau drumul și curbele. Mintea mi s-a întors înapoi în laborator. Lanțuri de ADN se încolăceau și pluteau. Imagini cu molecule electrice de culoare albastru și roz neon s-au interpus undeva între drumul de munte și ochii mei.

Văd farurile pe copaci, dar cea mai mare parte din mine se uită la altă desfășurare. Mă angajez în distracția mea preferată.

În seara asta, “gătesc”. Ingredientele mele sunt enzimele și substanțele chimice pe care le am la Cetus. Sunt un copil mare, cu o mașină nouă și rezervorul de benzină plin. Pantofii îmi vin bine. Am o femeie care doarme lângă mine și o problemă incitantă, una mare care plutește în aer.

“Ce istețime subtilă pot inventa în seara asta pentru a citi secvența Regelui Moleculelor?”

ADN. Marele.

Există motive presante pentru a dori să citești această moleculă. Copiii se nasc cu defecte genetice, uneori cu consecințe tragice precum mușchii care se ofilesc și mor. Astfel de lucruri ar putea fi prezise și evitate dacă am fi capabili să citim ADN-ul.

Apoi se profilează alte motive, dar nu atât de presante, pentru a cunoaște ADN-ul — care se extind până la orizonturi la care omenirea nu a ajuns încă. Înțelegerea mecanismelor complexe ale propriilor noastre gene va însemna mai mult decât impactul medical. Va fi unul dintre firele lungi și încurcate ale viitorului nostru ca civilizație în creștere a planetei Pământ. Înțelegerea detaliată a motivului pentru care copiii seamănă cu părinții va duce la manipularea genetică de către cei care ar putea prefera modificări în locul strictei duplicări. Ingineria genetică nu va fi un efort nou. Evoluția este și a fost întotdeauna inginerie genetică. Doar că oamenii cu ochi, minți și imaginație văd lucrurile în perspectivă și devin nerăbdători. Vor dori control și îl vor dori curând și îl vor avea. Moleculele de ADN din celulele noastre sunt istoria noastră și sunt elementele din care va fi creat viitorul nostru. Toate organele tuturor plantelor și animalelor de pe Pământ, organele care nu au văzut niciodată în lumina lunii sau a soarelui, vor fi ale noastre de explorat — pentru a le folosi și a le adapta nevoilor noastre. Se va face voia noastră pe Pământ în timp ce navigăm spre stelele din cer.

Da, ADN-ul este cel mare. În seara asta mă joc cu un foc care va arde la fel de puternic ca Antares, coborât în ​​spatele acestor munți parfumați acum câteva ore.

Cheia problemei constă în oligonucleotidele pe care laboratorul meu de la Cetus le produce acum cu ușurință. La fel ca o secvență “FIND” într-o căutare pe computer, un șir scurt de nucleotide dintr-o moleculă sintetică ar putea fi capabil să definească o poziție de-a lungul unei molecule de ADN natural mult mai lung. Găsirea locului de unde începe este capitală. ADN-ul natural este o bobină dezordonată, ca o bandă audio desfășurată și încâlcită pe podeaua mașinii în întuneric.

Ce fel de program chimic ar fi necesar pentru a “GĂSI” o secvență specifică pe ADN care este compus din 3 miliarde de nucleotide și apoi a afișa secvența respectivă pentru un om care este de trilioane de ori mai mare decât ADN-ul? În loc de o listă de instrucțiuni BASIC sau FORTRAN rulate pe un computer și afișate pe un ecran, trebuia să aranjez o serie de reacții chimice, al căror rezultat ar reprezenta și afișa secvența unei bucăți de ADN. Şansele erau mici. Ca și cum ai citi o anumită plăcuță de înmatriculare pe autostrada Interstate 5, de pe Lună, noaptea.

Știam programare de calculator astfel că înțelegeam puterea unei proceduri matematice reiterative. Acolo aplici un anumit proces unui număr inițial pentru a obține un nou număr, apoi aplici același proces noului număr și așa mai departe. Dacă procesul este înmulțirea cu doi, atunci rezultatul multor cicluri este o creștere exponențială a valorii numărului inițial: 2 devine 4 devine 8 devine 16 devine 32 și așa mai departe.

Dacă aș putea aranja ca o scurtă bucată sintetică de ADN să găsească o anumită secvență și apoi să încep un proces prin care acea secvență s-ar reproduce iar și iar, atunci aș fi aproape de a-mi rezolva problema.

Conceptul nu era de exclus pentru că, de fapt, una dintre funcțiile naturale ale moleculelor de ADN este de a se reproduce. O fac de fiecare dată când o celulă se împarte în două celule fiice. O bucată scurtă de ADN sintetic ar putea fi tratată în așa fel încât s-ar lipi de o catenă mai lungă de ADN într-un mod specific dacă secvențele se potrivesc undeva pe bucata lungă. Procesul de potrivire nu ar fi perfect. S-ar putea să găsesc o mie de locuri diferite care sunt similare cu cea pe care o căutam în plus față de cea corectă. O mie din cele 3 miliarde din genomul uman nu ar fi chiar o realizare trivială, dar nu ar fi suficient. Trebuia să găsesc un singur loc.

Deodată, am știut cum să o fac. Dacă aș putea găsi o mie de secvențe din miliarde folosind o bucată scurtă de ADN, aș putea folosi o altă bucată scurtă pentru a restrânge căutarea. Aceasta din urmă ar putea fi concepută pentru a se lega la o secvență exact sub lanțul de la prima secvență găsită. Ar scana peste mia de posibilități de la prima căutare pentru a o găsi doar pe cea dorită. Și folosind proprietățile naturale ale ADN-ului pentru a se replica în anumite condiții pe care le-aș putea crea, aș face ca secvența de ADN dintre locurile unde au ajuns cele două șiruri scurte de căutare să reproducă naibii de la sine. Într-un ciclu de replicare aș putea face două copii, în două cicluri aș avea patru și în zece cicluri… Parcă îmi aminteam că 2 la puterea a zecea era în jur de o mie.

“La naiba!” am șuierat și am dat drumul la accelerație. Mașina a intrat într-un viraj în vale. Am tras pe dreapta. Un castan uriaș ieșea din deal și s-a frecat de geamul unde dormea Jennifer, prietena și colega mea de muncă, ​​iar ea s-a agitat. Am găsit un plic și un creion în torpedo. Jennifer voia să plecăm. I-am spus că tocmai mi s-a întâmplat ceva incredibil. Ea a căscat și s-a rezemat de fereastră ca să adoarmă din nou.

Eram la mila 46,58 pe autostrada 128 și ne aflam chiar la marginea zorilor erei PCR. Am putut simți asta. Am scris în grabă și am rupt vârful. Apoi am găsit un stilou.

Am verificat că 2 la puterea a zecea era 1.024. Trebuie să fi zâmbit. Dacă aș repeta această nouă reacție de zece ori, aș obține o mie de copii ale unei anumite bucăți de ADN, orice bucată de ADN, molecula care știa totul despre orice. Douăzeci de cicluri mi-ar da un milion, treizeci mi-ar da un miliard. Încă simțeam mirosul castanilor, dar era la mare distanță. Am luat-o din nou pe autostradă, iar Jennifer a scos un sunet de aprobare că eram din nou pe drum. Habar n-avea încotro ne îndreptăm.

La aproximativ o milă în josul canionului, am tras din nou pe dreapta. “Chestia” tocmai explodase din nou. O posibilitate nouă și minunată. Nu numai că aș putea face jdemiliarde de copii, dar ele ar avea întotdeauna aceeași dimensiune. Asta era important, elementul cheie, atotputernicul, aleluia! La naiba cu Jennifer. Tocmai rezolvasem cele două probleme majore din chimia ADN-ului: abundență și distincție. Și o făcusem dintr-o singură lovitură. Am oprit mașina la o curbă plăcută și confortabilă și mi-am acordat timp pentru evalua consecințele. Această tehnică simplă ar face oricâte copii mi-aș dori din orice secvență de ADN aleasă, și ar dori să o folosească toți cei interesați de ADN de pe întreg Pământul. S-ar răspândi în fiecare laborator de biologie din lume.

Aș ajunge celebru. Aș primi Premiul Nobel.

“Peste zece ani vor ști de mine în Zambia”, am presupus cu îndrăzneală, “și în Alice Springs”.

“Peste zece ani voi intra în laboratoarele de biochimie de la Universitatea din Iisusul de Est și îmi vor cere să spun ceva deștept absolvenților.”

Cumva, m-am gândit, trebuie să fie o iluzie. Era prea ușor. Altcineva ar fi făcut-o deja și cu siguranță aș fi auzit de asta. Am face-o tot timpul. Oare ce nu reuşeam să văd? “Jennifer, trezește-te.”

Nu s-a trezit. Mă mai gândisem înainte la lucruri incredibile care la lumina zilei și-au pierdut cumva strălucirea. Ar putea aștepta și asta până dimineața. Dar în noaptea aceea n-am dormit. Am ajuns la cabana mea și am început să desenez mici diagrame pe fiecare suprafață orizontală pe care se putea scrie cu stilou, pix sau creion, până în zori când am intrat într-o stare de perplexitate semiconștientă cu ajutorul unei sticle de cabernet Anderson Valley bun.

A venit după-amiaza—inclusiv noi sticle de fluide roșii sărbătorești de la Jack’s Valley Store—dar eram încă nedumerit, alternând între a fi absolut mulțumit de norocul meu și de creierul meu inteligent și a fi ușor enervat pe mine și pe Jennifer pentru că nu sesizam greșeala care trebuie să fi fost undeva acolo. Nu aveam telefon la cabană și nu mai erau alți biochimiști în afară de Jennifer și de mine în Anderson Valley. Convingătoare, enigma a persistat pe tot parcursul weekendului și a creat în mine o dorință fără precedent de a mă întoarce mai devreme la muncă. Dacă reacțiile ciclice simbolizate deja în diferite moduri peste tot în cabană funcționau cu adevărat, de ce nu auzisem niciodată că sunt folosite? Dacă ar fi fost folosite, cu siguranță aș fi auzit despre asta și la fel ar fi auzit oricine altcineva, inclusiv Jennifer, care se bronza acum lângă iaz, deloc interesată de exploziile care îmi zguduiau creierul.

De ce nu ar funcționa aceste reacții?

Luni dimineața eram în bibliotecă. Momentul adevărului. Până după-amiază era limpede: din cine știe ce motiv nu exista nimic în sumarele din literatura de specialitate despre reușita sau eșecul amplificării ADN-ul prin extensia reciprocă repetată a doi primeri hibridizați la catenele separate ale unei anumite secvențe de ADN. Până la sfârșitul săptămânii, discutasem cu destui biologi moleculari pentru a ști că nu îmi scăpase nimic foarte evident. Nimeni nu-și amintea ca un astfel de proces să fi fost încercat vreodată.

Cu toate acestea, șocant pentru mine, niciunul dintre prietenii sau colegii mei nu s-a entuziasmat de potențialul unui astfel de proces. Adevărat, avusesem mereu idei nebunești, și poate că asta nu arăta cu nimic diferit de cea de săptămâna trecută. Dar era diferită. Nu era nicio singură necunoscută în schemă. Fiecare pas implicat fusese deja făcut practic. Toată lumea fusese de acord că ai putea extinde un primer pe un șablon ADN monocatenar. Toată lumea știa că astfel ar apărea o moleculă de ADN dublu catenar pe care ai putea-o încălzi și transforma în încă două șabloane ADN monocatenar. Toată lumea a fost de acord că ceea ce ai putea face o dată, ai putea realiza din nou. Celor mai mulți oameni nu le place să facă lucruri din nou și din nou, și mie în special. Dacă trebuia să fac un calcul de două ori, preferam să scriu un program. Dar nimeni nu credea că este imposibil. Putea fi făcut și automatizare a existat întotdeauna. Rezultatele pe hârtie păreau atât de evident fantastice, încât chiar și eu am avut mici pierderi iraționale de credință că ar funcționa într-adevăr în eprubetă. Cam toți cei care au avut un moment pentru a vorbi cu mine despre asta s-au simțit obligați să vină cu un motiv pentru care nu ar funcționa. În acel an postclonare și pre-PCR nu era ușor să accepți faptul că poți avea tot ADN-ul pe care ți-l doreai. Și că ar fi simplu.

 
 

Contextul astrologic al inventării reacției în lanț a polimerazei (PCR)

Mullis precizează locul exact în care se afla când i-a venit inspirația (at mile marker 46.58 on Highway 128), însă nu ne dă ziua și ora. Știm doar că era luna mai 1983, căzuse noaptea și începuse weekendul. Datele posibile ar fi: 6, 13, 20 și 27 mai 1983. Din păcate aceste date nu sunt suficiente ca să putem face harta exactă a momentului inspirației, dar putem verifica tranzitele lui Mullis de atunci cu o precizie suficient de bună:

Dintre tranzitele momentului revelației reacției în lanț a polimerazei, atrage atenția aspectul “prea departe de domeniul uman ca să poată fi simțit”:

  • Uranus-Uranus (opoziție, ~2°). In plus, atunci Uranus era retrograd, fiind la a doua trecere, fapt care a permis acumularea energiilor arhetipale.

Apoi, se remarcă tranzitul de la Neptun la conjuncția natală Mercur-Marte (conjuncție, ~4°), aspect de conectare și channeling, care dă o inspirație aproape poetică. Totuși, cum se explică că viziunea a apărut tocmai în mai 1983 din moment ce ambele tranzite, de la Uranus și de la Neptun, erau active deja de un an și jumătate?!

Foarte posibil că declanșatorul a fost tranzitul global Jupiter-Uranus din acea perioadă (conjuncție perfectă în retrogradare). Richard Tarnas a studiat amănunțit ciclul Jupiter-Uranus și l-a denumit “ciclu de creativitate și expansiune” (Cosmos and Psyche, 2006). Mai departe, acest tranzit global se răsfrânge în harta lui Mullis, repetând aceeași temă: Jupiter-Uranus (opoziție, ~2°). Altfel spus, în mai 1983, Jupiter a extins tranzitul Uranus opoziție Uranus al lui Mullis, fapt ce a adus o descoperire norocoasă, așa cum reiese destul de clar din articolul Geniu de nesuportat: cel mai controversat laureat Nobel de la Berkeley. Din Dancing naked aflăm că după momentul inspirației Mullis a discutat cu alții despre procesul reacției în lanț, la finalul lui august a prezentat ideea în companie, iar pe 9 septembrie a început experimentele pentru a vedea dacă reacția în lanț este posibil de realizat în realitate. La acel moment, pe cer se refăcea conjuncția Jupiter-Uranus (1°42′) care intra în opoziție cu Uranus natal al lui Mullis:

  • Uranus-Uranus (4°43′)
  • Jupiter-Uranus (6°24′)

Pentru a elimina orice îndoială cu privire la legătura dintre Uranus-Uranus și descoperirea PCR, primul experiment reușit de reacție în lanț a polimerazei a avut loc pe 16 decembrie 1983, în coincidență cu prima ocazie când opoziția dintre Uranus în tranzit și Uranus natal a ajuns la exactitate (0°09′)!
 
 

Concluzii

Este tranzitul Uranus opoziție Uranus prea departe de domeniul uman ca să poată fi simțit? Intotdeauna, răspunsul la asemenea întrebări se află în cea mai bună carte de astrologie: viața. Pentru Mullis, influența lui Uranus-Uranus a fost simțită plenar și a coincis cu descoperirea PCR (reacția în lanț a polimerazei).

Cazul lui confirmă că Uranus opoziție Uranus este o fază privilegiată a ciclului uranian care intensifică la maxim impulsul prometeic și corespunde perfect cu o descoperire care a revoluționat biochimia și a deschis noi orizonturi în multe alte domenii. Importanța descoperirii lui Mullis a fost recunoscută în 1993 prin acordarea Premiul Nobel pentru Chimie. La momentul actual, într-o mașină PCR comercială un ciclu de replicare are loc în aproximativ cinci minute, prin urmare producerea a miliarde de copii ale unui fragment de ADN este posibilă în doar câteva ore.

Seria Prea departe de domeniul uman ca să poată fi simțit nu este despre a evidenția o greșeală, pentru că toți greșim, ci despre a evita perpetuarea ei și tuturor celorlalte erori de același tip. A sosit vremea să înțelegem că instanța supremă în ce privește judecata astrologică este cercetarea atentă a vieții și nu diferitele sisteme de credințe sau idei personale de care suntem atașați. Astfel putem contribui și participa la dezvoltarea astrologiei.

Apoi, referindu-ne strict la ciclul lui Uranus, deși rezultatul este inerent diferit pentru fiecare, toți oamenii traversează acest tranzit important al mijlocului vieții și beneficiază de intensificarea impulsului prometeic. Dar este foarte probabil că participarea la acest proces ar amplifica rezultatele și le-ar face mai profunde. Un șaman modern spunea că pentru reușita unei călătorii sunt necesare și suficiente doar două ingrediente: intenția și încrederea. Prin exemplele prezentate în această serie sper ca un număr cât mai mare de oameni să se pregătească pentru tranzitul Uranus opoziție Uranus, să își formuleze cu curaj intențiile și să participe cu multă încredere la el. Ce a fost posibil pentru mulți alții va fi cu siguranță posibil și pentru tine!

In final, îmi doresc doar să deschid această serie, sper că mulți alții vor scrie nenumărate episoade.
 
 
Alte articole despre Kary Mullis
Sunt Capricorn – părerea unui laureat Nobel despre astrologie
Geniu de nesuportat: cel mai controversat laureat Nobel de la Berkeley
 
 

4 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.