Idei despre Uranus

culese de Frank C. Clifford

 
 
Reprodus cu permisiunea autorului după “Uranus: A Community’s Compilation “, publicat în revista The Mountain Astrologer, nr. august-septembrie 2017
 
 
După tributul dedicat lui Mercur în numărul din aprilie-mai, în acest număr voi prezenta o colecție de opinii, idei și observații despre Uranus de la membrii comunității noastre (TMA). Explorarea lui Uranus după Mercur mi s-a părut o alegere ideală, ținând cont că Uranus a fost denumită “octava superioară” a lui Mercur și că ambele planete – împreună cu Jupiter – au fost asociate din cele mai vechi timpuri cu astrologia și cu rolul nostru de astrologi. Dintre cele trei, Uranus – o planetă “exterioară”, “generațională” sau “transpersonală” – a fost asociat cu locul astrologului în societate și în afara ei.

Încercarea de a defini o planetă care se împotrivește prin natura ei oricărei categorisiri este o provocare interesantă, dar sper că ideile prezentate aici îi vor ajuta pe cititori să se familiarizeze cu principiile cheie ale acestei planete și poate chiar să stimuleze, într-o manieră cu adevărat uraniană, gândirea și meditația asupra implicațiilor lui Uranus în lumea modernă. Pentru surse am apelat la biblioteca personală de cărți de astrologie în engleză și la numerele anterioare ale revistei The Mountain Astrologer. Cititorilor care vor să investească într-o carte dedicată în întregime lui Uranus le recomand The Art of Stealing Fire de Liz Greene (CPA Press, 1996), care abordează multe dintre subiectele prezentate aici.
 
 

Descoperirea lui Uranus, zeul cerului înstelat

Echipat cu 27 de sateliți cunoscuți, Uranus are nevoie de 84 de ani ca să orbiteze în jurul Soarelui, petrecând, în medie, șapte ani în fiecare semn (în semnele de la Leu la Scorpion, are nevoie de 6 ani și jumătate, iar în Vărsător, Pești și Berbec are nevoie de 7 ani și jumătate). Spre deosebire de planetele care par să se învârtă ca niște titireze, Uranus se rotește ca o tombolă extraterestră, înclinat la 97.77°. Astfel, fiecare pol are parte de 42 de ani de lumină continuă, apoi 42 de ani de întuneric.

Înainte de descoperirea oficială a lui William Herschel de pe 13 martie 1781 (în jurul orei 11:00 PM în orășelul englez Bath), Uranus fusese observat de mai multe ori (s-au păstrat relatări din 1690 și din secolul XVIII). Herschel s-a hotărât să denumească planeta Georgium Sidus (“Steaua lui George”), în onoarea Regelui George al III-lea. Un an mai târziu, astronomul german Johann Bode a sugerat numele “Uranus” (singura planetă denumită după un zeu grec, nu roman), iar acesta a fost adoptat universal în 1850. A mai durat încă 127 de ani până la confirmarea existenței inelelor acestei planete, prima dată ochite de Herschel.

La descoperirea sa, Uranus era la 24° Gemeni, un grad infuzat de atunci cu o nuanță uraniană, iar unii astrologi (cum ar fi Paul Wright în The Great Ages & other astrological cycles, Parlando Press, 2007) au scris mult despre ciclul lui Uranus—careurile, opozițiile și revoluțiile sale înapoi la gradul descoperirii sale. Acest grad apare în multe dintre hărțile studiate în acest articol.

Descoperirea lui Uranus a dublat mărimea sistemului solar cunoscut la acea vreme. De asemenea, a zdruncinat fundația sistemului de șapte planete—și distribuția armonioasă, perfectă, a guvernatorilor și asocierilor planetare—pe care fusese construită astrologia. A fost un șoc din care mulți astrologi nu și-au revenit încă! Mult mai târziu, Richard Tarnas avea să scrie că respingerea astrologiei din acea perioadă a fost o urmare directă a descoperirii lui Uranus și “potențialului științei mecaniciste de a construi și a menține în psihicul modern o viziune dezvrăjită a lumii”. Același Tarnas adaugă: “astrologia antică, asemeni cosmosului geocentric, trebuia să fie repudiată și să cadă într-un con de umbră pentru continuarea evoluției conștiinței.” (Richard Tarnas, Prometheus the Awakener, Spring Publications, 1995, p. 132)
 
 

O nouă eră

Astrologii din vechime observau aspectul și mișcările planetei pe cer, apoi îi asociau calitățile potrivite și urmăreau cum funcționa planeta respectivă în harta natală. Astrologii din ultimele secole au început să stabilească semnificația planetelor nou descoperite în alte două moduri.

În primul rând, au explorat mitologia din spatele numelui. După cum vom vedea, mai mulți astrologi au crezut că Uranus nu a fost “botezat” corespunzător.

În al doilea rând, astrologii au reușit să înțeleagă semnificațiile unei planete cercetând calitatea epocii în care a fost descoperită și transformările ulterioare ale conștiinței, pe plan personal, social sau global.

Privind în urmă societatea din vremea descoperirii lui Uranus, mulți astrologi consideră că umanitatea era atunci pregătită pentru o epocă a iluminismului științific și că oamenii erau gata să se opună legilor și conceptelor științei și naturii așa cum erau înțelese ele atunci. Pentru mulți, descoperirea lui Uranus a fost semnul cosmic al nașterii unor noi idei pe plan colectiv. Timpul se schimba drastic și irevocabil.

Cordelia Mansall scrie că această epocă “a anunțat o perioadă cheie din evoluția omului, în care dreptul de a pune la îndoială propria identitate, propria viață și mediul înconjurător a ajuns în centrul atenției la majoritatea oamenilor din societatea occidentală.” (Cordelia Mansall, Discover Astrology, The Aquarian Press, 1991, p. 85)

Christine Valentine descrie epoca în felul următor: “[Psihicul] colectiv era captivat de idealul unei societăți fără clase, de ideea că omul este liber prin natura sa, și nelegat de limitele moștenirii native (birthright). Astfel, libertatea de gândire și exprimare, evoluția conștiinței și dorința de progres au avut prioritate în detrimentul naturii și tradiției. Entuziasmul acestei viziuni a prevestit epoca tehnologiei, care ne-a transformat cu totul lumea.” (Christine Valentine, Images of the Pscyhe, Element, 1981, pp. 169-170)

Descoperirea lui Uranus a coincis cu Revoluția Industrială și cu accelerarea descoperirilor științifice. Mai important, observă Paul Wright, [este faptul că] “Tehnologia și-a format un limbaj comun, astfel încât progresele cunoașterii au putut fi aplicate în mai multe industrii.” (Paul Wright, Astrology in Action, Anodyne, 1988, p. 171)

Wright afirmă că, deși revoltele nu erau ceva nou, “cele din această perioadă au avut mai multe trăsături noi… În primul rând, acestea depășesc problemele locale sau triviale. Același refren—drepturile omului, fericirea și bunăstarea tuturor—era pe buzele tuturor.” (Paul Wright, Astrology in Action, Anodyne, 1988, pp. 169-170) Grupuri eterogene de oameni descopereau acum că împărtășesc aceleași noi scopuri umaniste—un fapt ce oferă indicii puternice în legătură cu puterea și scopul planetei Uranus în astrologie.

Neil Spencer afirmă că “De vreme ce Uranus a fost descoperit în preajma afirmării drepturilor omului în administrațiile revoluționare ale Americii și Franței—prima dată când aceste drepturi au fost consfințite într-o constituție—această planetă poate avea impulsuri umaniste, însă calitatea sa perturbatoare poate duce ușor la vărsare de sânge. De-a lungul timpului, Uranus și-a confirmat asocierea cu revoluțiile.” (Neil Spencer, True as the Stars Above, Orion, 2000, pp. 53-54)
 
 

Prometeu, cel care trezește

Uranus este asociat cu impulsurile contrare și paradoxurile, prin urmare n-ar trebui să ne surprindă că unii astrologi simt că această planetă nu a fost “botezată” corespunzător. Neil Spencer rezumă foarte bine această problemă: “Principala problemă a astrologiei moderne cu Uranus este că miturile grecești din spatele numelui acestei planete (Ouranos) nu au nicio legătură cu semnificația simbolică atribuită [în astrologie].” Ouranos nu a fost un revoluționar sau un nonconformist, ci tiranul bătrân al cerului, castrat și detronat de fiul său rebel, Kronos (la romani, Saturn).” Spencer consideră că istoricul Richard Tarnas a găsit o soluție convingătoare, și afirmă că “Impulsurile fulgerătoare (flashing) și umaniste ale lui Uranus aparțin pur și simplu mitului lui Prometeu, titanul care i-a învățat pe oameni arta navigației, astrologia, matematica și arhitectura și cel care a furat focul de la zeii din Olimp, răzvrătindu-se, și l-a dat oamenilor.” (Neil Spencer, True as the Stars Above, Orion, 2000, p. 54)

În Prometheus the Awakener (Spring Publications, 1995, p. 15), Richard Tarnas menționează [ca teme cheie în perioada descoperirii lui Uranus] revoluțiile culturale și sociale, epoca romantismului, rapiditatea schimbărilor, începutul feminismului și “exaltarea imaginației și voinței creatoare libere a omului.” El scrie: “În toate acestea recunosc figura lui Prometeu: susținerea rațiunii și autonomiei umane, punerea la îndoială a credințelor și obiceiurilor tradiționale, revolta împotriva clasei regale, aristocraților, religiei, privilegiilor sociale și oprimării politice.”

Richard Tarnas are Uranus pe Ascendentul în Gemeni, în apropierea gradului descoperirii acestei planete (vezi Harta 1). El consideră că, într-adevăr, “planeta a fost denumită (greșit) conform logicii raționaliste specifice acelei epoci—Iluminismul—și științei care a făcut posibilă însăși descoperirea ei.” (p. 132) E interesant că unul dintre astrologii activi în această perioadă a fost foarte uranianul Ebenezer Sibly (vezi Harta 2), preocupat de ocultism (Edgar Cayce avea să îl asocieze pe Uranus cu dimensiunea ocultă). Harta natală trasată de el pentru Statele Unite a generat multă vâlvă.

În harta natală

Așadar, ce semnifică Uranus—guvernatorul unei zodii de aer, Vărsătorul—în horoscopul natal? Uranus se opune principiilor cheie ale lui Saturn: autoritate, vârstă, tradiție și status quo. Amplasarea sa arată în ce domeniu și în ce fel încercăm să depășim limitele, să încălcăm regulile, să fim radicali și să atingem iluminarea. De asemenea, Uranus poate semnifica rebelul din noi, care se răzvrătește împotriva structurilor constrângătoare sau care se simte obligat să instige schimbări la nivel de grup sau în societate. Poate sugera lucrurile pe care le considerăm revoltătoare… îndeajuns de revoltătoare încât să ne facă să ne revoltăm împotriva lor!

Amplasarea lui Uranus în harta natală arată motivele pentru care suntem priviți ca străini sau paria—și unde și în ce mod ne simțim diferiți. De asemenea, arată domeniul în care avem o viziune atotcuprinzătoare (“Prometheus” înseamnă prevedere) asupra a ceea ce noi sau viața noastră am putea deveni.

Uranus întruchipează acele momente în care luăm atitudine, ne împotrivim ipocriziei sau ne rostim, fără menajamente, adevărul, și locurile și felurile în care putem fi supuși la “castrare”/cenzură/dezaprobare de către establishmentul corectitudinii politice, sau chiar la alienare de către propriul grup. Liz Greene explică: “Uranus se revoltă împotriva normelor… Însă tot el îl va elimina pe dizidentul care nu se conformează normelor—”normele” fiind acel sistem ce reflectă idealurile specific uraniene.” (Liz Greene, The Art of Stealing Fire, CPA Press, 1996, p. 41)

Steven Forrest adaugă: “Locul lui Uranus pe harta natală arată domeniul în care drama rebelului ni se aprinde în circuitul mental. Acesta simbolizează zona în care esența noastră se războiește cu constrângerile impuse de cultură. Ca să fim într-adevăr onești cu noi înșine, trebuie să încălcăm regulile. Și, încălcându-le, intrăm în belele.” (Steven Forrest, The Inner Sky, ACS, 1988, pp. 127, 128-129).

Casa în care se află Uranus arată acel domeniu al vieții care are o coloratură imprevizibilă, care pare în derivă sau în care suntem expuși unor tulburări neașteptate. Sentimentul de nesiguranță și instabilitate sau de entuziasm și libertate depinde de planetele cu care Uranus face aspecte, de raporturile elementale și modale din harte, precum și de nivelul conștientizării acestei planete în propriul psihic.

Atunci când planetele personale sau unghiurile hărții natale formează aspecte cu Uranus, principiile și semnificațiile lor pot fi întoarse cu susul în jos și se pot exprima într-o manieră contrară semnificației lor obișnuite. Prefixul “ne-” (precum și “anti-” sau altele de același fel) sunt uraniene (de exemplu, neortodox, inacceptabil, imprevizibil, intransigent, indisciplinat), pentru că reprezintă inversarea sensului cuvintelor (adesea tipic saturniene).

Unii astrologi îl consideră pe Uranus o forță distructivă sau dezastruos de perversă din harta natală, alții îl ignoră, iar câțiva dintre ei acceptă morocănoși că marile revoluții ale vieții (upheavals) coincid cu tranzitele lui. Cu siguranță, asocierea cu revoluții nemiloase și sângeroase și forțele letale, catastrofice ale naturii (cutremure sau trăznete) vin să confirme reputația malefică a lui Uranus. Astrologul Dale O’Brien afirmă că “nu putem controla această planetă” și că astrologii pre-moderni l-au asociat pe Uranus cu manifestări distrugătoare incontrolabile (cum ar fi incendiile). “Ei nu vedeau această planetă ca un fel de Robin Hood care aduce bunătăți tuturor și eliberează pe toată lumea.” (Dale O’Brien, (Sky-) High Crimes: Uranus Transits Reconsidered, discuție, CD scos la Sun Recordings Service, 2012) Tot el ne reamintește că Uranus era în afara limitelor
(out of bounds) când a fost descoperit, fapt ce confirmă asocierea acestei planete cu neascultarea și răzvrătirea. (În harta descoperirii lui Uranus nicio planetă nu se află în elementul stabilității, pământul)
 
 

Uranus și Soarele

Uranus este o planetă transpersonală asociată idealurilor de grup, fraternității (brotherhood) și progresului. Așa cum scrie Linda Reid, “[Uranus] se manifestă prin ideea de individualitate unică și impersonală din cadrul unei frății de suflete asemenea, diferite dar legate esențial și spiritual.” (Linda Reid, Astrology Step by Step, Canopus, 2001, p. 33)

Singularizând natura colectivă a lui Uranus și a semnului său, Vărsătorul (care se află în opoziție cu Leul, semnul guvernat de Soare), Liz Greene explorează legătura acestei planete cu conceptul de individualitate: “Uranus nu are de-a face cu dezvoltarea individuală… El simbolizează antiteza expresiei individuale (de natură solară), pentru că individul este imersat în grup.” (Liz Greene, The Art of Stealing Fire, CPA Press, 1996, p. 1)

În Monthy Python’s Life of Brian găsim unul dintre cele mai memorabile exemple de mentalitate “individ versus turmă”. Nefericitul, neînțelesul (misidentified), “alesul” Brian încearcă să-i încurajeze pe cei din publicul său fie mai independenți (encourage self-determination):

Brian: Uitați, ați înțeles complet greșit. Nu trebuie să mă imitați. Nu trebuie să imitați pe nimeni. Trebuie să gândiți cu propriul cap. Fiecare dintre voi este un individi!

Publicul: Da. Toți suntem indivizi.
Brian: Toți sunteți diferiți.

Publicul: Da, suntem diferiți.
Un om din public: Eu nu sunt.

Publicul: Șșșșș!

Liz Greene continuă: “Uneori e greu de crezut cât de neindividual poate fi un astfel de comportament, însă persoana prinsă de viziunea uraniană nu conștientizează mereu acest lucru, pentru că însăși faptul de a te răzvrăti împotriva a ceva înseamnă că ești, într-un fel, profund legat și dominat subtil de lucrul împotriva căruia lupți. Nu este vorba despre o expresie a individualității, pentru că aceasta vine dinăuntru.” (Liz Greene, The Art of Stealing Fire, CPA Press, 1996, p. 2)

“În sine, Uranus nu este “creator” așa cum este Soarele”, afirmă Greene. “El reflectă capacitatea noastră umană de a ne racorda la un sistem mai cuprinzător, iar această recunoaștere bruscă a unui univers mai mare are de multe ori efectul de a ne zdruncina viziunea actuală despre lume.” (Liz Greene, The Art of Stealing Fire, CPA Press, 1996, p. 51)

Ea remarcă felul în care poate fi stins focul Soarelui din horoscop: “Atunci când cineva este atât de prins de această stare de receptivitate colectivă, fără un sine individual care să monitorizeze, să trieze și să modeleze revelația, el sau ea poate pierde legătura cu acea esență creativă și hrănitoare (nourishing) din interior, ceea ce poate determina o adevărată distrugere inconștientă a multor aspecte ale vieții personale … Fără o astfel de perspectivă, Uranus ne poate șterge cu totul valorile individuale și autenticitatea.” (Liz Greene, The Art of Stealing Fire, CPA Press, 1996, p.2)

În articolul său, “Uranus and the Roots of Sexuality”, din TMA, nr. iunie-iulie 1998, Joe Landwehr sugerează că Uranus poate deveni un mod de a explora principiul solar. La pagina 59, el explică: “Uranus descrie o energie primordială, activă în nucleul ființei noastre, care generează individualitate autentică, vitalitate creatoare și charismă personală… Uranus ne aruncă într-o aventură profund personală de reconectare cu acel lucru din noi care ne aparține în mod unic, și apoi face să crească viață din aceste rădăcini.”

“Prometeu, cu darul său pentru previziune, a văzut potențialul conștiinței umane”, explică Liz Greene. “Focul pe care ni-l dăruiește este un foc solar, este scânteia divină a nemuririi sau conștiinței Sinelui… focul imaginației și viziunii, prin care divinitatea solară și creativitatea individuală se fac cunoscute.” Greene adaugă: “Prometeu nu a dat focul unui om ales sau special, ci l-a dat tuturor.” (Liz Greene, The Art of Stealing Fire, CPA Press, 1996, p.8)
 
 

Profilul uranianului: un om din alte timpuri

Toată lumea e ciudată în afară de mine și de tine, dar chiar și tu ești un pic ciudată.
-Robert Owen (Soare-Luna conjunct Uranus)

Reinhold Ebertin oferă o listă de corespondențe psihologice pentru Uranus: stranietate, independență, dragoste de libertate, intuiție aliată cu o judecată obiectivă, încăpățânare, inadaptabilitate, răzvrătire, tensiuni emoționale puternice, pasiune pentru inovație și caracter schimbător. (Reinhold Ebertin, The Combination of Stellar Influences, AFA, 1994 printing, p. 58)

Așadar, ce putem spune despre tipologia uraniană, despre acei oameni care îl au pe Uranus într-o poziție importantă (sau izolată) în harta natală sau despre aceia în harta cărora Uranus se află în aspect cu unghiurile sau planetele interioare? Ținând cont că uranienii nu prea acceptă să fie puși în categorii și caută “să facă lucrurile cum vor ei”, vă propun o serie de “așteptări” pe care le-am putea avea de la ei, câteva idei despre ce ne-ar spune acești oameni despre ei și despre experiența lor de viață, dacă spiritul lor uranian are spațiu de manevră:

• Un deschizător de drumuri / magician cu o perspectivă radicală, detașată (unemotional) și controversată, care insistă să meargă după propriul ritm și să încalce toate regulile;
• Cineva care își asumă rolul de paria, care simte că aparține unei alte ere, țări sau familii;
• Un spirit liber care învață să-și recunoască puterea în felul său de a fi aparte și care pleacă pe “poteci neumblate”;
• O persoană cu ideologii politice sau sociale puternice, intransigente, care acționează ca un catalizator sau ca o portavoce a ideilor progresive din psihicul colectiv;
• O viață afectată de schimbări bruște, salturi cuantice sau despărțiri șocante;
• Cineva care se confruntă cu o situație de viață sufocantă sau cu relații care îl/o forțează să se lupte pentru propria libertate și să evadeze.

Ultima idee merită aprofundată. Până la urmă, rar apare nevoia de revoltă dacă oamenii văd lumea în roz, poate doar în cazurile în care oamenii se revoltă de dragul revoltei (vezi secțiunea “Rebel fără cauză“). În Getting to the Heart of Your Chart (Flare, 2012, p. 13) scriam că tipologia uraniană se află într-un (sau gravitează către) un mediu “perceput ca nedrept, care trebuie zguduit sau trezit… Acești oameni caută locuri în care își pot pune la treabă impulsul de a susține răspicat și de a cataliza un fel de acțiune sau schimbare progresivă.” Același lucru este valabil pentru tranzitele lui Uranus: un astfel de tranzit are nevoie de o sufocare a sinelui, de circumstanțe restrictive pentru a se activa.

Perfecțiunea este un ideal profund uranian. Liz Greene vorbește despre “marea viziune a perfecțiunii”—perfecțiunea unei idei sau a unei Mari Cauze (care nu e același lucru cu năzuința neptuniană pentru idealul perfect). O portavoce pentru extremiști și fanatici, Uranus este brutal în fidelitatea lui pentru o ideologie despre care crede că promite un viitor mai bun, și la fel de brutal în lipsa de emoție față de persoanele (și drepturile și libertățile lor) care ar beneficia sau ar suferi de pe urma eforturilor de a realiza acest viitor mai bun. Aici îi avem ca exemplu pe Adolf Hitler și pe Charles Manson, amândoi împărtășind o viziune uraniană a “perfecțiunii”, amândoi avându-l pe Uranus în Casa a XII-a, conjunct cu Ascendentul, în opoziție cu Mercur și în careu cu Nodurile Lunare.

De asemenea, Uranus este amplasat proeminent în hărțile celor care simt presiunea de a fi perfecți (de la oamenii marilor realizări până la persoanele cu tulburări de alimentație și oamenii obsedați de trupul lor și de un aspect fizic perfect), precum și în hărțile oamenilor care au legături cu experimente tehnologice de genul ingineriei genetice sau clonării. (Romanul lui Mary Shelley, Frankenstein, or The Modern Prometheus este o operă infuzată profund cu impulsuri și motivații uraniene, iar autoarea s-a născut cu o conjuncție Soare-Uranus.)
 
 

Mutația: un proces evolutiv

Ce minunat e că nimeni nu trebuie să aștepte nici măcar o secundă ca să facă lumea mai bună!
—Anne Frank (Uranus-MC în Berbec)

Uranus nu se asociază doar cu agitatorii, devianții sau nonconformiștii. Energia lui poate fi aplicată pentru îmbunătățirea vieții și împlinirea potențialului. Paul Wright ne reamintește că tehnologia, democrația, internaționalismul, limba universală (common language), universalismul, măsurile sociale (social amelioration) și evoluția sunt concepte cheie pentru Uranus. Această planetă “distruge barierele separatoare (divisive), construind astfel condițiile necesare pentru ca ceea ce este diferit să vină laolaltă și să se îndrepte spre același scop.” Wright afirmă că Uranus transcende ideea de generație, clasă sau naționalitate și că “fundamental, Uranus și Vărsătorul vorbesc despre îmbunătățirea vieții, despre construirea și susținerea condițiilor în care potențialul uman poate înflori.” (Paul Wright, Astrology in Action, Anodyne, 1988, pp. 167–168)

Robert Hand simte că Uranus este “o energie care tinde să mențină flexibil universul, prevenind o prea mare ordine. Uranus reprezintă elementul întâmplător, aleatoriu, al mutației necesare pentru inovații creative… Lăsat singur, Uranus îi face pe oameni să se oprească undeva, absolut satisfăcuți cu locul în care au ajuns… Persoana care învață să gestioneze energia uraniană e capabilă să crească mai departe și să nu stagneze în viață.” (Robert Hand, Horoscope Symbols, Whitford Press, 1981, pp. 72, 73)

Jodie Forrest afirmă că uranienii sunt “asemeni celulelor mutante din natură … Ei nu au doar responsabilitatea propriei lor persoane—să se individueze și să devină cu adevărat ei înșiși pentru o stare mentală optimă și creșterea sufletului—ci sunt responsabili și pentru restul naturii, trebuie să insiste ca toate celelalte forme de viață să se individueze, pentru că acest lucru poate favoriza evoluția speciilor.” (Jodie Forrest, “Living with Uranus Transits”, în TMA, feb-mar 2004, p. 51)

Jane Ridder-Patrick sugerează, în cheie medicală, că termenul cheie pentru Uranus este “spasmodic”. Îmi închipui că și “izbucnirile” sunt tot uraniene. Ea scrie că Uranus este “racordat la rețeaua principală”, guvernând procesele ritmice și pulsul corpului, având funcția de a “veghea la co-operare între unitățile individuale și sisteme, astfel încât întregul să funcționeze într-o manieră co-ordonată. Când una dintre părți funcționează în alt ritm față de restul, întregul nu mai merge la fel de bine… Rezultatul: haos (disruption)… Unele afecțiuni fizice asociate lui Uranus sunt spasmele, șocurile, crampele, rupturile, stricturile, atacuri paroxistice și contorsiuni.” (Jane Ridder-Patrick, Handbook of Medical Astrology, Arkana, 1990, pp. 41–42)
 
 

De obicei special

Cel mai important rezultat al educației este toleranța.
—Helen Keller (Uranus-MC în Fecioară)

Pauline Stone insistă pe legătura acestei planete cu conceptul de egalitate și fraternitate: “Uranus ne ajută să acceptăm fiecare om ca individ și ca pe fratele nostru… Uranus reprezintă socialismul într-un sens non-politic (în latină, socius = prieten). Această influență elimină prejudecățile și snobismul, ajutându-ne să ne amestecăm liber cu toată lumea. Prin intermediul lui Uranus ajungem să vedem valoarea diferențelor. Astfel recunoaștem că suntem cu toții indivizi, însă în același timp suntem o unitate.” (Pauline Stone, The Astrology of Karma, The Aquarian Press, 1988, p. 72)

Mai jos, la pagina 76, ea scrie: “Unde nu suntem racordați la energia lui Uranus este posibil ca înțelegerea noastră să fie limitată de anumite pete oarbe, care ne separă și ne izolează de ceilalți… Măsura în care îl stăpânim pe Uranus denotă capacitatea noastră de a tolera și accepta orice fel de manifestare din cosmos—chiar și acele manifestări care sunt total opuse alor noastre.

“Una dintre învățăturile lui Uranus este aceea că putem ajunge la un consens dacă fiecare dintre noi este cu adevărat sincer”, explică Caroline Casey. “Comunitatea poate deveni ceva real dacă fiecare onorează unicitatea celuilalt.” Tot ea scrie: “Uranus ne încurajează să ne învingem dependența de a urma un lider.” (Caroline W. Casey, Making the Gods Work for You, Piatkus, 1998, pp. 142, 141)

Latura de umbră a lui Uranus este intoleranța (sau faptul de a fi un mândru intolerant al intoleranței, ceea ce înseamnă că tot intolerant ești!). Acest subiect îmi amintește de un discurs din 1979 al noului președinte de atunci al Braziliei, João Figueiredo. Inconștient de contradicția uraniană, el striga: “Vreau să deschid această țară către democrație, și îi voi arunca în închisoare și îi voi strivi pe toți cei care se împotrivesc!”

Chiar și atunci când simțim că ne-am iluminat și că vedem clar lumina adevărului, trebuie să îi lăsăm și pe ceilalți să se ilumineze în felul lor și la momentul pe care îl consideră potrivit—sau să rămână în întuneric dacă asta aleg.
 
 

Mintea divină

Liz Greene descrie foarte poetic această planetă uimitoare: “Pentru cei din vechime, frumusețea și măreția comorii de stele a cerului revela puterea și inteligența unui zeu creator invizibil… [Uranus] este portretizarea antică și uluitoare a minții divine, care a conceput ideea universului înainte de a-l crea.” (Liz Greene, Mythic Astrology, Fireside, 1994, p. 42)

Ea descrie darul lui Uranus ca o “capacitate de a cuprinde cu privirea întregul înainte ca el să devină manifest.” Această conștiință este mai degrabă accesată și primită, nu creată. Ea continuă: “Unele sisteme filosofice antice poartă marca unei viziuni uraniene, în speță platonismul și stoicismul, în care cosmosul este perceput ca un sistem interconectat, autoreglator (self-regulating).

Același lucru este valabil în cazul astrologiei. Astăzi, majoritatea disciplinelor științei investighează în mod exhaustiv componentele materiale ale universului, însă fără această conștiință prevăzătoare, care sesizează întregul interconectat, simbolizată, în astrologie, de Uranus.” (Liz Greene, Mythic Astrology, Fireside, 1994, p. 43)

Biologul Rupert Sheldrake este un om de știință cu o inteligență prometeică (Promethean spark), cunoscut pentru cercetările sale asupra “rezonanței morfice” (procesul prin care sistemele auto-reglatoare moștenesc memoria înaintașilor din cadrul aceleiași specii). Cum ne-am putea aștepta, Sheldrake s-a născut la o lună după conjuncția Saturn-Uranus din 1942.

Lucrând cu conceptele lui Sheldrake, astrologul Faye Cossar consideră că multe dintre conceptele asociate lui Uranus—precum libertatea, independența, progresele tehnologice—sunt acum locuri comune, iar umanitatea, mulțumită eforturilor generațiilor mai tinere, se acomodează acum cu energiile acestei planete. Ea scrie: “Câmpul [morfic] al lui Uranus nu devine doar mai stabil. Acum recunoaștem că putem co-crea pozitiv în sânul lui.” (Faye Cossar, “Towards a Responsible Astrology of the Future,” în The Astrological Journal, September/October, 2009, p. 37)

Cordelia Mansall ne oferă un motiv pentru care Uranus este considerat octava superioară a lui Mercur: “Primul pas către adevăr este percepția. Este inteligența altruistă, inventivă, care îl împinge pe omul de știință autentic să caute soluții și să discearnă cauze… Este capacitatea de a permite intuiției să zburde liberă și să sorteze informațiile provenite de la Inteligența Colectivă.” (Cordelia Mansall, Discover Astrology, The Aquarian Press, 1991, p. 85)

Pauline Stone scrie că această planetă “funcționează mai degrabă cu raționamente holiste decât subiective”. Doborând barierele prejudecăților personale, Uranus ne poate permite accesul la sursa cunoașterii universale. Ea sugerează că Uranus guvernează telepatia, percepția extrasenzorială și manifestările mediumnice. (Pauline Stone, The Astrology of Karma, The Aquarian Press, 1988, p. 71)

Alan Leo îl numea pe Uranus “cel care trezește” (the awakener), iar Alan Oken îl consideră pe Uranus “forța iluminării conștiinței înalte… planeta ce întruchipează al șaselea simț. Energia sa … începe să fie percepută la nivel personal de oameni din ce în ce mai numeroși… Uranus simbolizează eliberarea Omului din lanțurile personalității, și semnifică puterea ce poate fi atinsă prin aducerea laolaltă a energiei unor suflete cu adevărat individualizate, care lucrează împreună pentru a realiza o legătură conștientă cu Sursa Vieții.” (Alan Oken, Alan Oken’s Complete Astrology, Ibis Press, 2006, pp. 216, 220)
 
 

Adevărul și alte contradicții

Toate marile adevăruri sunt mai întâi blasfemii.
—George Bernard Shaw (conjuncție Luna-Uranus, Ascendentul conjunct cu gradul descoperirii lui Uranus)

În cartea sa, Uranus, John Townley explorează legăturile acestei planete cu religia, psihologia, perversiunea sexuală, războiul și chiar muzica country. El scrie: “Uranus este figura masculină mitică primordială… fără nicio calitate feminină. Asta se potrivește perfect cu uscăciunea și intransigența care-i sunt atribuite în astrologie acestei planete. Uranus reprezintă Adevărul strălucitor, limpede și crud, nediluat de nimic blând, treptat sau în orice alt fel feminin sau yin… Atunci când Uranus în forma sa pură întâmpină rezistență, el nu se poate supune și nu poate face compromisuri… Bineînțeles, nu se iscă revoluții atunci când se pot face compromisuri.” (John Townley, Uranus, The Aquarian Press, 1978, pp. 25, 26)

Townley consideră că tipologia uraniană de criminal este cineva care “pur și simplu nu poate face compromisuri cu societatea. Nu poate nici să se supună legilor dacă vede adevărul altfel… Realitatea nudă l-a pus pe acel om pe o cale inevitabilă, conflictul cu societatea.” Townley se întreabă (amintindu-ne de deificarea lui Che Guevara și ridicarea acestuia la rangul de simbol al egalitarismului și iconoclasmului în cultura pop modernă): “Câți “criminali” din trecut nu au fost onorați ca martiri sau revoluționari când versiunea lor de adevăr devenise un crez popular?” (John Townley, Uranus, The Aquarian Press, 1978, p. 26)

Sue Tompkins observă că “majoritatea aspectelor uraniene devin saturniene în cele din urmă: ceea ce astăzi șochează societatea ajunge mâine să fie acceptat, instituționalizat și de la sine înțeles.” Pentru ca o persoană să fie cu adevărat uraniană—de exemplu, așa cum este Germaine Greer (vezi Harta 3)—ea trebuie să rămână “pe dinafară”, să trăiască “alternativ” și să nu se înroleze în Establishment. De asemenea, merită să ne amintim cum se încheie cercul unei revoluții, acel moment când o dictatură este înlocuită de un alt sistem la fel de dictatorial, dar cu alt nume. Tompkins continuă: “Cuvântul “revoluție” înseamnă literal “a se întoarce”. Adesea, această întoarcere este o întoarcere într-o poziție anterioară la care se revine în mod recurent.” (Sue Tompkins, The Contemporary Astrologer’s Handbook, Flare/LSA, p. 182)

Uranianul poate fi găsit la ambele extreme ale spectrului politic, pentru că ambele sunt obsedate de lupta pentru libertăți și drepturi civile și de expunerea ideologiilor care le susțin versiunea lor de Adevăr. Iată câteva exemple de comentatori politici sau oameni de presă: Rush Limbaugh (opoziție Mercur-Uranus), Elisabeth Hasselbeck (opoziție Mercur-Uranus), Katie Hopkins (Soare în Vărsător, neaspectat, Uranus neaspectat) și Bill Maher (opoziție Soare-Uranus, careu Luna-Uranus – vezi Harta 4). Toți aceștia au stârnit reacții scandaloase prin sinceritatea lor.

Geniul neînțeles

Mereu m-au interesat oamenii, dar niciodată nu mi-au plăcut.
—W. Somerset Maugham (conjuncție Soare-Saturn în Vărsător, în opoziție cu Uranus)

Ingrid Lind se întreabă: “Poate un om obișnuit să folosească energiile lui Uranus?”, apoi afirmă: “Pentru a canaliza strălucirea și magnetismul lui Uranus în mod controlat, e nevoie de o persoană rațională, calculată. Pericolul este că energia puternică a lui Uranus să fie exprimată prin răzvrătire și evitare… Dacă nu există fundații mentale solide, Uranus poate duce ușor la abuzuri și excentricitate. În cel mai rău caz, el pare să corespundă cu o incapacitate de a relaționa în mod armonios.” (Ingrid Lind, Astrologically Speaking, Fowler, 1981, p. 99)

Charles Carter a descoperit că Uranus “manifestă ușor trăsături excentrice și are idei interesante dar inutile, se luptă mereu cu tradițiile, fie că acestea se bazează sau nu pe bunul simț.” (Charles E. O. Carter, The Principles of Awakening, Theosophical Publishing House, 1963, p. 56)

Debbi Kempton-Smith scrie, pe un ton provocator: “Chiar și în ocaziile (rare) când tipologia uraniană are dreptate, stilul său este adesea “greșit” sau neconvențional. Poți conta pe Uranus dacă ai nevoie de cineva care să strige în gura mare și să șocheze… dar cel mai probabil această atitudine nu ajută dacă vrei să câștigi concursuri de popularitate, și nici nu se potrivește bine cu relațiile de lungă durată.” (Debbi Kempton-Smith, Secrets from a Stargazer’s Notebook, Top Quark Press, 1999, pp. 275, 278)

În orice domeniu, inclusiv în astrologie, putem întâlni tipul de intelectual uranian care nu și-a dezvoltat capacitatea de a comunica eficient cu lumea din jurul său. Sau omul îndărătnic căruia îi place să joace rolul de avocat al diavolului și este detestat sau provoacă reacții extreme în ceilalți.

Phyllis Firak-Mitz scrie că “dacă nu reușim să integrăm în mod adecvat acest geniu în societate, mare parte din ce avem de oferit s-ar putea să fie neînțeles sau chiar respins… Năzuim să experimentăm o iubire mai înaltă în domeniile guvernate de Uranus, însă (de obicei) Uranus nu ne dăruiește și abilitățile sociale necesare pentru a construi această iubire cu ceilalți.” Ea și-a identificat clienții după trei probleme cheie: “abandon, alienare și singurătate”. (Phyllis Firak-Mitz, “Uranus” în TMA, aug-sept. 1999, p. 45)

Viața nu e ușoară pentru un uranian care trăiește într-o lume saturniană. “Societatea convențională nu tolerează ușor excentricitatea geniului sau inadaptatului”, afirmă Lindsay River și Sally Gillespie. “Dezaprobarea inadaptatului vine dintr-o cenzură inconștientă a calităților uraniene din noi înșine—originalitatea și excentricitatea sunt ținute în șah.” Acești autori susțin că există o linie fină între acele aspecte pe care societatea le consideră de râs și cele pe care le închide și le ascunde, continuând: “Un indicator al sănătății oricărei societăți este măsura în care onorează diferențele, contradicțiile dintre oameni. Excentricul are o importanță vitală pentru că “stranietatea” sa oferă o identitate mai plină comunității.” (Lindsay River și Sally Gillespie, The Knot of Time, The Women’s Press, 1987, pp. 95-96)
 
 

Rebel fără cauză (Când răzvrătirea împotriva rutinei devine rutină)

Barbara Watters subliniază unele dificultăți pe care le întâmpină inadaptatul sau ciudatul atunci când e pervers (perverse) doar de dragul de a fi altfel, și își face o rutină din asta: “Sindromul rebel-fără-cauză este o reacție tipică la presiunea lui Uranus. Este o împotrivire încăpățânată, nediferențiată la conformism și la orice fel de rutină ce poate părea conformistă. Din punct de vedere constructiv, Uranus idealizează cooperarea dintre oameni. Așadar, rebelul-fără-cauză refuză să coopereze.” (Barbara H. Watters, Sex and the Outer Planets, Valhalla, 1971, p. 133)

Potrivit lui Robert Hand, “Dacă energiile lui Uranus se manifestă prea repede în viața cuiva, asta poate favoriza instalarea unei instabilități cronice (chronicaly erratic quality), ceea ce împiedică orice fel de maturizare. Rezultatul: un individ incapabil să participe la contractul social. Acești oameni sunt automat rebeli: ei se revoltă pur și simplu pentru a nega ordinea, chiar și atunci când ordinea este încă utilă.” (Robert Hand, Horoscope Symbols, Whitford Press, 1981, p. 72)

Christine Valentine propune următoarea idee: “Atunci când cineva este prins de energia lui Uranus, el sau ea crede că este incredibil de original/ă, când de fapt comportamentul său a devenit stereotip, asemeni revoluționarului sau excentricului a căror răzvrătire este născută dintr-un impuls, nu dintr-o alegere conștientă.” (Christine Valentine, Images of the Psyche, Element, 1991, p. 173)

Liz Greene scrie că Revoluția Franceză “n-a fost nici pe departe o manifestare lucidă și măsurată a schimbării sociale. Luciditatea a fost restabilită numai după ce străzile s-au umplut de sânge, iar entuziasmul unei ghilotinări a devenit ceva cotidian.” Uranus a devenit aici Saturn (rutină). (Liz Greene, The Dark of the Soul, CPA Press, 2003, p. 158)

Hajo Banzhaf și Anna Haebler abordează laturile problematice ale uranianului, printre care se numără “o aversiune compulsivă față de tot ce e obligatoriu” și “libertate cu orice preț, ceea ce duce adesea la încălcarea înțelegerilor cu ceilalți, care ajung să se simtă trădați.” (Hajo Banzhaf and Anna Haebler, Key Words for Astrology, Weiser, 1996, p. 16)

Contemplând nativii cu Uranus pe MC, printre care mă număr și eu, scriam: “Ideal, când observăm că nu ne găsim locul undeva, ar trebui să încercăm să spunem ceea ce credem, nu altceva. Atunci se poate naște ceva autentic din noi. În cel mai bun caz, putem oferi lumii un aspect extraordinar de original al persoanei noastre, care îi poate ajuta pe ceilalți să ajungă la propriul sine autentic.” (Frank C. Clifford, The Midheaven: Spotlight on Success, Flare, 2016, p. 49)

“Marea încercare este să ajungem la un acord și să cooperăm păstrându-ne individualitatea, nu fiind toți la fel”, susține Caroline Casey. “Prometeu a furat focul de la zeii lipsiți de umor din vechea ordine și l-a dăruit oamenilor. Pedeapsa i-a fost să fie înlănțuit de o stâncă și un vultur să vină să-i ciugulească din ficat în fiecare zi pentru eternitate—o perspectivă destul de sumbră pentru tricksterul și rebelul din noi. Însă dacă intrăm în profunzimea textelor grecești, descoperim că Prometeu putea să vadă viitorul, și l-a văzut pe Hercule cum vine să îl elibereze. Poate că acest detaliu vine să încurajeze rebelul din noi, care îi sfidează pe zeii plicticoși ai convenționalului. Noi nu vom fi condamnați la o pedeapsă eternă pentru această rebeliune, ci vom fi salvați de Hercule, adică de Marte—de întruchiparea eroică a propriei noastre forțe și determinări. Cultivarea unei alianțe puternice cu Marte este extrem de importantă dacă ne dorim să devenim artiști ai schimbării în societate și să avem succes în asta. Forța alianței noastre cu Marte este direct proporțională cu timpul pe care suntem dispuși să îl petrecem înlănțuiți pe stâncă.” (Caroline W. Casey, Making the Gods Work for You, Piatkus, 1998, pp. 137, 139)
 
 

Nevoia de Saturn

Așa cum au observat mai mulți astrologi, conectarea la o sursă de inspirație (și împărtășirea ei) este primul pas, însă manifestarea ei (și faptul de a o pune într-adevăr la lucru) în lumea reală este altceva. Înainte de a încerca să ne angrenăm pozitiv la energia lui Uranus, se pare că trebuie să ne ancorăm în principiile vecinului său planetar, Saturn.

Penny Thornton recunoaște importanța prezenței lui și ancorării în Saturn. “În mitologie, Uranus, Regele Cerului, a fost castrat și detronat de fiul său, Cronos (Saturn). El era un rege tiranic care își ținea copiii (Titanii) sub pământ, într-un loc unde nu răzbătea lumina. Putem trasa aici o paralelă cu trezirea conștiinței superioare, simbolizată de Uranus. Această iluminare este prea puternică pentru a fi suportată oricând de către om. Acesta ar orbi din cauza impactului ei. Astfel, omul rămâne în întunericul materialității până când se dezvoltă, ghidat de Saturn, până în punctul în care poate înțelege misterele cerului.” (Penny Thornton, Synastry, The Aquarian Press, 1982, p. 63)

Lindsay River și Sally Gillespie sugerează că “s-ar putea să trebuiască să învățăm valoarea structurii și formei saturniene până să exprimăm energia și idealurile uraniene, pentru ca aceste idei să aibă o doză de realism și să poată fi implementate în practică. Revolta continuă fără a ține seama deloc la structura saturniană nu poate duce decât la haos… Rebelul compulsiv își alege o viață singuratică și alienată dacă nu a reușit la un moment dat să-și recunoască nevoia de a ieși din izolare.” (Lindsay River și Sally Gillespie, The Knot of Time, The Women’s Press, 1987, pp. 95-96)

Karen Hamaker-Zondag este de acord cu această perspectivă. Ea susține că: “În cadrul unei personalități cât de cât maturizate, factorul Uranus se poate dovedi eliberator, însă probabil că nu vei avea ce discuta cu acea persoană dacă joacă rolul rebelului sau anarhistului pentru a-și sublinia sau demonstra unicitatea.” (Karen Hamaker-Zondag, Astro-Psychology, The Aquarian Press, 1980, p. 168)

Christine Valentine ne avertizează că “Uranus este periculos dacă se află în mâinile unora care nu au integrat realitatea saturniană. Viziunea uraniană este revoluționară și electrizantă, în sensul că ne desparte de sensibilitatea trupului nostru, de nevoile noastre umane obișnuite. Astfel se produce acel tip de mentalitate care spune că “scopul scuză mijloacele”, și găsește justificări pentru atrocitățile Revoluției Franceze sau Revoluției Comuniste, pentru faptele oribile de la Auschwitz sau pentru activitățile teroriste din zilele noastre, toate realizate în numele unor idealuri nobile. (Christine Valentine, Images of the Psyche, Element, 1991, p. 172)

Explorând patologiile în harta natală, Liz Greene scrie: “Atunci când o persoană este puternic aliniată cu planetele exterioare, conștiința individuală (ego-consciousness) are o importanță critică, pentru că egoul trebuie să fie îndeajuns de puternic să suporte (contain) și să medieze forțele colective. Dacă egoul nu este capabil să lucreze cu aceste energii, personalitatea poate fi copleșită, iar individul ajunge să fie “posedat” de emoții colective și idei arhaice. În acel moment, individul nu mai poate să fie propriu-zis individ, ci devine o portavoce a colectivului… Uranus simbolizează ideile noastre colective de progres, iar atunci când [acest arhetip] ia în posesie egoul individual, acea persoană pare într-un fel înnebunită de viziunea unei ordini perfecte… Dacă Uranus își revendică de tot egoul, el poate fi în continuare deosebit de strălucitor, dar poate fi deosebit de distrugător, fiind atât de deconectat de la realitatea vieții umane.” (Liz Greene, The Dark of the Soul, CPA Press, 2003, p. 155)

Caroline Casey consideră că “reînnoirea și clarificarea constantă a termenilor și definițiilor noastre este un act radical. Odată ce am înțeles că revolta împotriva a ceva ne înrobește acelui lucru, la fel cum face și o atitudine conformistă, Uranus formează un parteneriat cu Saturn. Împreună, ei ne încurajează să fim sălbatici dar disciplinați, o aspirație necesară dacă vrem să onorăm cu adevărat posibilitățile.” (Caroline W. Casey, Making the Gods Work for You, Piatkus, 1998, pp. 146-147)
 
 

Uranus în harta natală: experimente

Factorii exteriori și sociali ne influențează întotdeauna șansele de a ne exprima harta natală, marca potențialului nostru. Ce am putea spune despre o hartă uraniană care sugerează o personalitate sau o viață de revoluționar, dar care aparține unui om născut într-o perioadă de foamete, într-un loc în care supraviețuirea este mult mai importantă decât lupta împotriva nedreptăților? Sau unei fete născute cu o sută de ani înainte ca femeile să primească dreptul la vot? Aceste persoane s-ar putea să nu experimenteze niciodată calitățile pe care le considerăm uraniene, însă dacă există oportunități și timp destul, harta va căuta să se manifeste în posesorul ei într-o formă ce reflectă această planetă dominantă.

Jeff Green punctează sarcina esențială a lui Uranus în viața noastră: “eliberarea și reprocesarea tiparelor noastre de condiționare, pentru a ne descoperi natura esențială.” (Jeffrey Wolf Green, Uranus: Freedom from the Known, Llewellyn, 1988, p. 160)

Kim Falconer ne informează că “Oamenii din tipologia uraniană au nevoie să instige la schimbare, să transforme status quo-ul, să transmită un mesaj, să aibă o poziție politică și să își exprime viziunile unice și uneori neortodoxe… Dacă nu reușesc să facă aceste lucruri, ajung să pățească [din exterior] șocuri, revoltă și surprize. S-ar putea să simtă că lumea se pune împotriva sa, însă de fapt el însuși își trage covorul de sub picioare. Orice ca să scape de rutină.” Autoarea ne recomandă să fim deosebit de atenți la zeul schimbării. “Cel mai bine e să ne obișnuim să acceptăm o anumită doză de bizar în viața noastră, pentru că altfel drumul devine mult prea previzibil și trivial. Sigur că zeul schimbării va observa banalitatea!” (Kim Falconer, Astrology and Aptitude, AFA, 2001, p. 105)

Se pare că un element cheie dacă vrem să îl respectăm pe Uranus este să experimentăm mereu [lucruri noi], să nu ne oprim din evoluție, și să declanșăm noi înșine schimbarea atunci când e nevoie. Stagnând la nivelul lui Saturn—rezumându-ne doar la ceea ce este vizibil și măsurabil, sau luând de bun doar ce au spus alții—nu facem decât să îl invităm pe Uranus să se manifeste în exterior și să provoace haos în viața noastră.
 
 

Uranus în tranzit: valoarea faptului de a fi în prezent

Atunci când Uranus se apropie de o planetă sau de un punct de pe hartă, se pot întâmpla următoarele:

1. O perioadă de restricții extreme, nemulțumiri și nervi, urmată de un moment de “Evrika!”, o idee sau iluminare extraordinară—o descoperire sau o dezvăluire rapidă—atunci când tranzitul intră în orb. Uneori asta se traduce pur și simplu printr-un impuls de “a acționa cu orice preț” (ceea ce poate atrage anumite situații tiranice de care va trebui să ne eliberăm mai târziu), fără a lua neapărat hotărâri productive, conștiente despre aceste schimbări necesare în viață.
2. O schimbare radicală a tiparului, structurii sau “ancorelor” prezente ale vieții. De fapt, o vreme nu există niciun tipar—ni se cere să concepem un plan mai cuprinzător pentru viitor.
3. O nevoie de a rupe legături, de a-și afirma independența, în încercarea de a se simți liber. Dacă tranzitele lui Saturn ne pot încetini, uneori, viața, tranzitele lui Uranus se asociază cu evenimente de un cu totul alt tip: revelații, întreruperi, despărțiri și căderi psihice.
   

Pe scurt, Uranus:

• Poate părea să tulbure (disrupt), inverseze, devieze sau șocheze într-un fel sau altul, pentru a ne elibera dintr-o situație;
• Ne trezește sau ne șochează (jolt) ca să ajungem la o descoperire sau revelație;
• Ne reconectează cu senzația de a fi viu;
• Ne încurajează să experimentăm, arătându-ne căi alternative.

Tranzitele lui Neptun sunt adesea însoțite de oboseală, extenuare și goliciune—senzația că rezervorul energetic este gol. Însă în timpul tranzitelor lui Uranus ne simțim băgați în priză, porniți și gata de acțiune. Ne simțim plini de viață, nu putem dormi și ne agită o senzație electrică.

Mai mult, de multe ori oamenii pe care îi întâlnim în timpul tranzitelor lui Uranus întruchipează această planetă. Ei pot părea foarte incitanți, inteligenți (enlightening) și neobișnuiți, și ne pot deschide către o nouă cale, accelerându-ne ritmul vieții. Însă toate acestea se pot dovedi asociații trecătoare, care dispar la fel de repede cum au apărut.

În articolul său pentru TMA despre psihologia tranzitelor, Richard Swatton scria că “Tranzitele lui Uranus au felul lor de a ne zgudui brusc din starea de complezență și rutină (psihologică sau de alte feluri) și de a ne refamiliariza cu incertitudinea. Uranus este adversarul status quo-ului , și ne îndeamnă să accelerăm evoluția—să progresăm spre un viitor mai bun.”

Asemeni altor scriitori citați în această colecție, Swatton insistă asupra faptului de a onora sau respecta această planetă, și de a nu avea reacții uraniene inconștiente doar de dragul lor: “Poate că vopsindu-ți părul albastru vei șoca establishmentul, dar un aspect excentric nu este neapărat o reflexie a unei originalități autentice sau a “geniului” (Uranus). Comportamentul bizar rămâne uneori doar atât: o încercare de a te simți diferit, nu a fi autentic diferit. Aceste spectacole superficiale ale schimbării, indiferent cât neobișnuite, pot doar să ascundă problemele mai adânci care chiar au nevoie să fie abordate… Cuvintele cheie precum “tulburare” (disruption) și “șoc” sunt adesea experimentate doar de cei care nu sunt dispuși să caute noi drumuri înainte. Într-adevăr, s-ar putea să fim nevoiți să ne oprim și să nu mai continuăm în aceeași direcție din trecut și cu aceleași tipare învechite de gândire. Uranus vrea să ne asumăm spontaneitatea pentru a învinge din fașă plictiseala.” (Richard Swatton, “Working with Transits,” in TMA, iunie-iulie 2015, p. 39)

Palden Jenkins simte că tranzitele lui Uranus “operează într-un nivel mai profund al psihicului și agită totul, ne tulbură, ne hiper-activează, ne zguduie și creează condiții excentrice, extreme sau polarizate. El rupe oamenii și natura de ceea ce e vechi și testează validitatea și flexibilitatea tuturor formelor și structurilor existente în procesele noastre de condiționare, în societate și în natură. El trezește cunoscătorul lăuntric: acea modalitate a conștiinței care funcționează a-logic, intuind și având viziunea întregului, cu rezultate care ajung cumva să se verifice. La început, Uranus pare să ne deraieze viața de pe șine, însă atunci când adevărul iese la iveală… vedem cu ușurință că viața noastră a ajuns acum pe o cale mai autentică decât era înainte.” (Richard Swatton, “Working with Transits,” in TMA, iunie-iulie 2015, p. 39)

Chiar dacă scrie în paradigma astrocartografiei, Jim Lewis capturează perfect esența unui tranzit de la Uranus: “Surprinzătoarea planetă Uranus te lovește ca o tornadă, iar această tornadă fie te aruncă în tărâmul din Oz, într-o nouă formă de conștiință, fie te rupe în bucăți, în cazul în care încerci să te împotrivești forței sale. Evident, oamenii care îi împărtășesc natura idealistă, cerebrală și ne-emotivă a lui Uranus se adaptează mai ușor la schimbările provocate de el. Oameni profund materialiști, conformiști și sociabili, care depind de lucrurile lor, de stabilitate, familie și alte structuri permanente ale vieții suferă cel mai mult de pe urma influenței acestei planete.” (Jim Lewis with Kenneth Irving, The Psychology of Astro*Carto*Graphy, Arkana, 1997, p. 213)

Daniel Lorey consideră că, “din mai multe puncte de vedere, Uranus înseamnă progres prin șoc. Majoritatea oamenilor tind să deghizeze viața, și nu o mai descoperă. Uranus ne dezvelește dintr-o mișcare și ne expune realității.” (Daniel E. Lorey, The Wildman, the Earth and the Stars, Delphi Press, 1994, p. 112)

În articolul său, “Embracing the Adventure of a Uranus Cycle” (în TMA, octombrie-noiembrie 2011, p. 51, 54), Kathy Rose afirmă că scopul unui tranzit din partea lui Uranus este “să depășim pur și simplu stagnarea”. Avertizându-ne că rutina ne va fi tulburată, ea scrie: “Energia lui Uranus împrăștie fulgere simbolice care, printr-o descărcare bruscă de “electricitate spirituală” uluitoare, spulberă ceea ce este cristalizat și eliberează ceea ce este blocat… Atunci când ne încredem și acționăm instantaneu în timpul unui tranzit al lui Uranus, putem avea o senzație aproape magică că totul se întâmplă la momentul potrivit. Acest lucru face parte din aventura creșterii spontane.”

Caroline Casey ne reamintește că asocierea lui Uranus cu tot ce e brusc nu spune totul. “Deși dramatismul este o eliberare vizibilă, procesul care duce la această manifestare nu este unul brusc. Emoțiile adânc îngropate sau evenimentele ascunse fierb un timp îndelungat. Dacă am fi conectați intuitiv cu planul invizibil, cu adevărul energetic al situației, n-am mai fi atât de ușor prinși pe picior greșit [și n-am mai apela la dramatism].” Mai jos, tot ea scrie: “Adevărul iese la iveală dincolo de orice impediment. Uranus nu este tolerant cu oamenii care, de exemplu, nu sunt fericiți în relație dar nu vorbesc despre emoțiile lor și nu acționează în consecință. Evitarea—conștientă sau inconștientă—prevestește mari necazuri.” (Caroline W. Casey, Making the Gods Work for You, Piatkus, 1998, pp. 150, 151)

În timpul tranzitelor lui Uranus putem fi tentați să răsturnăm ordinea din viața noastră. Însă decât “să aruncăm copilul odată cu apa din copaie” și să găsim motive pentru ruperea de tot ce ne inhibă, putem mai degrabă să facem schimbări punctuale, fundamentale, în viața noastră, să dedicăm mai mult timp noilor interese și idei, să ajungem la o perspectivă clară de ansamblu și să îl manifestăm într-un fel sau altul pe Uranus și nevoia sa de schimbare.

Trebuie să fim conștienți, de asemenea, că, în cazul lui Uranus, predicțiile pot fi în zadar. După cum se spune, “Dacă putem să prezicem ceva, înseamnă că n-are legătură cu Uranus.”
 
 

Datele și sursele hărților

Pentru exemplele citate în acest articol, toate hărțile provin de pe AstroDatabank http://www.astrodatabank.com) și sunt clasificate surse A sau mai bune, cu excepția datelor pentru Elisabeth Hasselbeck și Katie Hopkins (doar date, fără ora nașterii, sursa: Wikipedia)