Horoscopul ca mitologie personală: George Lucas și Războiul Stelelor

Posted by
Timp de lectură: 43 minute

 
 

Glenn Perry, Ph.D.


 
 
Acest articol este capitolul trei: Astrology as personal mythology. An examination of Star Wars and George Lucas al cărții Finding the Shadow in the Horoscope: Five Essays on Jung’s Concept of the Shadow (2012). Reprodus cu permisiunea autorului.
 
 

Conflict în harta lui George Lucas
Adevărata poveste
Tema Leu-Vărsător
Integrare
Conflict în Star Wars
Careu în T la Mercur-Venus
Momentul cheie
Fundalul poveștii
Venus ca punct focal al careului în T
Un conflict de idei
Rezumat și discuție
Note

Întotdeauna m-a fascinat felul cum se reflectă hărțile natale ale artiștilor creatori în natura operelor lor. În cele ce urmează, vom explora maniera în care conflictele lui Luke Skywalker și ale prietenilor săi se aseamănă cu propriile conflicte ale lui George Lucas, autorul și creatorul seriei celor șase filme Star Wars. De fapt, putem spune că fiecare personaj din Star Wars întrupează câte un aspect al personalității lui Lucas, așa cum sunt acestea revelate de harta sa astrologică. Mai precis, conflictele dintre personajele din Star Wars simbolizează conflictele intrapsihice ale lui George Lucas.

Astrologia își are rădăcinile în mitologie. Simbolurile mitologice numite zodii și planete sunt zeii din lăuntru, care constituie relațiile vieții noastre psihice. În termeni moderni, relațiile planetare sunt psihodinamici – mișcare și distribuția energiilor la nivelul psihicului. Dinamicile structurale ale psihicului nu numai că explică comportamentul nostru exterior, ele ne modelează de asemenea creațiile artistice. Ceea ce este creat e o metaforă a conștiinței din care a izvorât.

Trilogia lui Lucas, Star Wars, are o calitate epică și mitologică de parcă ar fi răsărit direct din adâncurile psihicului colectiv. Întrucât ating nevoile și aspirațiile comune ale umanității, Jung ar considera aceste filme arhetipale. A devenit aproape o legendă faptul că Lucas s-a hotărât cu bună știință să reambaleze mituri antice pentru publicul modern. La vremea când scria scenariul pentru Star Wars, el citea mult din Joseph Campbell.

“Miturile sunt vise colective”, scria Campbell, “iar visele sunt mituri personale.” La fel cum miturile simbolizează viața colectivă a umanității, visele simbolizează viața personală a individului. Iar visele, sau fantezia, sunt materialul din care sunt făcute filmele. Zeii dinlăuntrul lui George Lucas capătă formă în eroii și personajele negative din filmele sale, luptându-se de-a lungul galaxiei într-un măreț omagiu adus creatorului lor. În acest sens, fanteziile spațiale ale lui Lucas sunt de fapt autoportrete, expresii metaforice ale unei vieți personale bogate și complexe. Făcându-și publice visele, și creând astfel o mitologie nouă, contemporană, Lucas și-a expus fără să vrea esența (the bare bones) propriului psihic.
 
 

Conflict în harta lui George Lucas

Lucas are Luna în Vărsător în Casa a X-a, în opoziție cu Pluto în Leu în Casa a IV-a, ambele planete formând un careu în T la conjuncția Mercur-Venus din Casa a XII-a (vezi Fig. 1). Chiar dacă nu e posibil să oferim aici o interpretare completă a hărții lui Lucas, e de-ajuns să spunem că această configurație reprezintă o temă cheie în Star Wars. Cineva ar putea spune că filmul este doar ficțiune, o simplă poveste. Dar fiecare viață este o poveste, inclusiv cea a lui George Lucas. Opoziția sa Lună-Pluto nu doar că se face simțită în viața sa fantastică, ea se arată de asemenea în viața sa reală. Dacă fiecare lucru este o metaforă pentru forțele arhetipale mai adânci, nu contează dacă analizăm filmele lui Lucas sau experiențele sale personale, vom întâlni aceleași tipare arhetipale. E de-ajuns să spunem că “Luke” este un echivalent pentru “Lucas”. Din punct de vedere simbolic, Star Wars este un film autobiografic.

Desigur, Luna simbolizează sentimentele și nevoile emoționale ale persoanei; ea este capacitatea noastră pentru relații tandre, iubitoare. Ea reprezintă componenta feminină a psihicului masculin. De asemenea, Luna simbolizează experiențele noastre cu mama, căminul și familia. Pe de altă parte, Pluto simbolizează capacitatea de transformare a persoanei prin confruntarea umbrei, răului și morții. Arhetipul vindecătorului rănit este rolul lui Pluto.

Figura 1: George Lucas, 14 mai 1944, 5:40, Modesto, Canada

Atunci când aceste două planete se află în opoziție, există un potențial conflict între funcțiile pe care le simbolizează ele. Asta înseamnă adesea că Luna, dimensiunea feminină, este, cel puțin la început, suprimată de Pluto. Capacitatea persoanei de a iubi este rănită, sentimentele și nevoile emoționale sunt reprimate. În cele din urmă, asta este ceea ce trebuie vindecat. În măsura în care vindecarea are loc, capacitatea individului de a iubi devine într-adevăr puternică. Sentimentele sunt puternice și profunde, iar nativul ajunge să poată să-i “străpungă” (penetrate) emoțional pe ceilalți într-o manieră transformatoare.

De vreme ce Luna lui Lucas se află în Casa a X-a, iar Casa a X-a simbolizează tatăl, putem presupune că ceea ce este rănit este femininul din psihicul tatălui. Asta înseamnă că tatăl are funcția simțirii rănită. De vreme ce Pluto întunecă Casa a IV-a, care reprezintă căminul și familia, putem de asemenea să presupunem că problema își are originea într-o criză, sau într-o rană, a familiei. Opoziția Lună-Pluto între Casa a IV-a și Casa a X-a sugerează că partea de carieră a nativului (a X-a) îi cere să-și regenereze ideea de familie prin vindecarea capacității sale de a iubi. De asemenea, el trebuie să ajungă să-și stăpânească emoțiile și să devină un protector al publicului. Ca urmare, acesta este destinul său.

La începutul vieții unei persoane, conflictul nuclear din hartă operează în general în cea mai dezintegrată stare a sa. Putem specula că opoziția Lună-Pluto a lui Lucas s-a manifestat inițial ca un soi de conflict ținând de loialitate dintre mamă (Casa a IV-a) și tată (Casa a X-a). Cu alte cuvinte, iubirea acordată unui părinte ar fi putut fi percepută ca depreciere a celuilalt. De asemenea, o opoziție Lună-Pluto neintegrată poate semnifica o frică de a fi controlat, dominat sau devorat de unul dintre părinți. În harta lui Lucas, acesta ar putea fi fie mama, fie tatăl, de vreme ce ambii părinți sunt implicați prin virtutea caselor activate. Asta ar face deosebit de problematice nevoile lunare de apartenență și intimitate. De exemplu, ar putea apărea o frică de a nu se putea separa vreodată de familie, ca atunci când un părinte folosește copilul pentru propriile sale nevoi. Toate acestea pot conduce la o reprimare a funcției lunare. E posibil ca tânărul George să fi simțit că e periculos să depindă de alții, să se încreadă în propriile sentimente sau să-și permită să se apropie emoțional sau să se arate vulnerabil.
 
 

Adevărata Poveste

Există o mulțime de dovezi în viața lui Lucas care atestă acest conflict Lună-Pluto. În 1977, când a început pentru prima oară să mă intereseze George Lucas, am purtat o discuție telefonică cu mama sa, care a fost remarcabil de deschisă despre George și relația lui cu tatăl său, George senior. De fapt, cei care îl cunosc au insistat dintotdeauna că relația chinuită dintre Darth Vader și Luke Skywalker își are din mai multe puncte de vedere originea în relația lui Lucas cu tatăl său. George Sr. a fost un om de afaceri dominator, cu convingeri de extremă dreapta, care în fiecare vară își tundea fiul zero și-l striga “Butch”. Mama lui George rememora că el era incredibil de furios față de tatăl său. Tatăl și fiul se certau groaznic, pentru că tânărul George se decisese să nu preia afacerea de papetărie a familiei. Până și după ce fiul a devenit extraordinar de bogat, chiar dacă mândru, bătrânul Lucas părea surprins. Nu ar fi crezut că fiul său va reuși pe un drum ales de capul său.

O ruptură serioasă a survenit atunci când Lucas a plecat la Hollywood în loc să se angajeze la magazinul de papetărie al familiei. De fapt, acest eveniment încapsulează singur careul în T din harta sa: Mercur în Taur guvernează papetăria (instrumentele de scris); Luna în Casa a X-a este afacerea familiei; iar Pluto frica de a fi dominat – în acest caz, frica de a fi “confiscat” în magazinul de papetărie. Bătrânul Lucas a încercat orice ca să-l oprească. “M-am certat cu el; nu voiam să se bage în acea blestemată industrie a filmului”, a declarat el revistei Time în 1983. “Dar George nu m-a ascultat niciodată. El era animalul de companie al maică-sii.”1 Aceasta e o afirmație interesantă, sugerând că tânărul Lucas a simțit că nevoile [și planurile] tatălui său pentru el sunt prea intense. Ar putea de asemenea să implice că relația lui cu mama era una prea apropiată. Aici sunt indicate cel puțin două teme Lună-Pluto: (1) un părinte devorator (fie tatăl sau mama) și (2) apropierea față de mamă care îl rănește pe tată.

Lucas admite că relația cu tatăl său a fost una tensionată, mai ales atunci când a refuzat să se implice în afacerea familiei. “Tatăl meu m-a desconsiderat”, mărturisea Lucas, “credea că nu o să ajung nimic.” 2 Tatăl lui Lucas îl considera un visător iresponsabil sortit eșecului. “George era greu de înțeles”, se plângea George Sr., “dintotdeauna fusese un visător”.

De asemenea, dificultăți cu autoritatea au apărut și în liceu. Lucas era un elev rebel cu note extrem de mici, ceea ce atestă un Mercur ce funcționează prost, în Casa a XII-a, ca planetă focală a careului în T de la Lună și Pluto. Profesorii l-au trecut doar pentru că credeau că George urma să moară în urma unui grav accident de mașină, petrecut cu puțin înainte de terminarea ultimului an. Dar Lucas și-a “păcălit” profesorii și a supraviețuit. Mai târziu, la școala de film U.S.C., a încălcat constant regulile și a provocat autoritatea profesorilor săi. Lucas este faimos pentru ostilitatea lui față de directorii executivi, bancherii și avocații de la Hollywood – cei care au avut control asupra lui. După finalizarea primului său film comercial, THX 1138, regizorul s-a înfuriat datorită faptului că prerogativele pentru montajul final erau deținute de directorii studioului, care aveau puterea de a edita și schimba filmul lui după voia lor. Din nou, și aici apare tema autorității intruzive (directorii studioului) care încearcă să-l folosească pe George pentru propriile interese.

Frica lui Lucas de a fi controlat de studiouri l-a forțat să o rupă cu industria și să-și înființeze propriul studio, Zeotrepe Studios, în San Francisco, împreună cu Francis Ford Coppola, spre finalul anilor `60, reiterând astfel tema respingerii tatălui. Imediat s-au auzit zvonuri că Hollywood îi considera niște rebeli și renegați. “Noi suntem porcii”, comenta Lucas într-un interviu din 1979, “voi [Hollywood] puteți să ne puneți în lesă, să ne țineți sub control, dar noi suntem cei care sapă și extrag aurul.” 3 Această afirmație este grăitoare, întrucât Pluto se manifestă adesea ca frică de a fi dominat. De asemenea, Pluto guvernează bogățiile din subteran: “cei care sapă și extrag aurul.”
 
 

Tema Leu-Vărsător

Chiar dacă la bază problema ține de Lună-Pluto, ea pune în evidență teme caracteristice Leului și Vărsătorului, cele două semne implicate în opoziție. Bineînțeles, Leul semnifică nevoia de expresie creatoare, în timp ce Vărsătorul are ca teme specifice progresul, schimbarea, inovația tehnologică, revoluția și eliberarea. La un nivel mai lumesc, Vărsătorul are de-a face cu produsele și mijloacele schimbării, precum tehnologia avansată și computerele. Cu o Lună în Vărsător în Casa a X-a, ne putem aștepta să remarcăm teme tipice acestei zodii în cariera și în relația nativului cu autoritatea. De exemplu, ea s-ar putea manifesta ca o nevoie emoțională de a se elibera de convențiile trecutului și de a înainta mai departe către o idee mai largă și mai incluzivă a familiei (Luna). Familia ar putea însemna prieteni cu idealuri comune strânși laolaltă pentru o cauză comună (Vărsător), precum eliberarea maselor de sub represiunea autoritară (Casa a X-a).

Lucas recunoaște: “Eram foarte rebeli când am venit în San Francisco. Ne-am mutat aici în 1961, când eu aveam 23 de ani. Credeam că vom schimba lumea.” 4 Un deceniu mai târziu, când Lucas a început să construiască Skywalker Ranch și propria firmă de efecte speciale, Industrial Light and Magic, executivii de la Hollywood îl portretizau ca un rebel viclean hotărât să-și dezvolte propriul imperiu independent, care să concureze cu – sau chiar să înlocuiască – marile studiouri. E clar că teme precum rebeliunea, inovația și eliberarea erau deja evidente. Pasiunea principală a lui Lucas era să smulgă producția filmelor (filmmaking) din strânsoarea trecutului. “Vechile studiouri de filme nu au fost niciodată interesate de cercetare și știință”, se plângea Lucas în 1980. “Ne apropiem de secolul XXI, însă producția filmelor este încă foarte primitivă.” 5

Dorința de control a lui Lucas – sau, poate, mai degrabă frica lui de a fi controlat – l-a determinat să-și înființeze un centru independent de cercetare cinematografică în Marin County, California. Acolo, la 425 de mile nord de Hollywood, retras într-o vale bucolică ascunsă de ochi lumii, Lucas și grupul său de rebeli – familia sa tipică Lunii în Vărsător – au construit Skywalker Ranch și au colaborat lucrând cu noi tehnici de producție cinematografică. La sediul Lucasfilm și Industrial Light and Magic din San Rafael, Lucas a construit ceea ce este considerat cel mai avansat din punct de vedere tehnic platou de filmare (filmmaking enterprise) din lume. Iscând o adevărată revoluție în tehnologia și aplicarea efectelor speciale, și dând tonul unei noi ere a filmului științifico-fantastic, Lucas a schimbat într-adevăr lumea filmului. Din nou, vedem cum căminul și familia (Luna) se combină cu impulsul către reformă (Vărsător) în contextul carierei (Casa a X-a).
 
 

Integrare

Integrarea opoziției Lună-Pluto este evidentă în felul în care Lucas a ajuns să-și înțeleagă partea întunecată – frica de a depinde de alții și ura față de autoritate – și cum asta a adus, ca urmare, împăcarea cu familia sa. Țineți minte că la început Lucas părea reticent în a face altceva decât să se împotrivească figurilor de autoritate. Tatăl său se îngrijora că era un visător și că n-avea ambiție; Lucas îl vedea pe tatăl său drept sufocant și manipulator (controlling). Doar după ce a confruntat moartea în spital, în urma accidentului, și-a găsit motivația de a-și începe cariera profesională. Putem suspecta că acea conjuncție Mercur-Venus din Casa a XII-a, punctul focal al careului în T, a fost activată în acea perioadă. Spitalele țin de Casa a XII-a.

După 48 de ore în comă și mai multe săptămâni la terapie intensivă, confruntarea cu moartea i-a schimbat viața. “A fost un rit de trecere. Acum că primisem o a doua șansă, simțeam că voi profita la maximum de ea.” 6 Accidentul i-a dat un sentiment al propriei mortalități și l-a pus în relație cu sentimentele sale, a adăugat el. “Începusem să mă încred în instinctele mele”, a spus. “Aveam senzația că ar trebui să merg la facultate, și asta am făcut. Mai târziu am avut aceeași senzație, că trebuie să merg la școala de film, chiar dacă toată lumea îmi zicea că sunt nebun.” 7 Aici observăm relația strânsă dintre Pluto (moarte) și Lună (sentimente). Numai după ce s-a confruntat cu moartea a putut să se deschidă către sentimentele sale.

După recuperare, Lucas a continuat să se lupte cu autoritatea de-a lungul facultății și în perioada de început a vieții sale profesionale. Însă, odată cu succesul nemaiîntâlnit al filmului Star Wars, Lucas devenea autoritatea absolută de care se temea și pe care o disprețuia atât de mult la ceilalți. Jung ar numi asta o enantiodromie, adică tendința ca lucrurile să treacă în contrariile lor. Lucas recunoaște: “Eram obsedat de control.” 8 Colegii săi afirmă și ei asta. “Cred că ceea ce-l stimulează ca om de afaceri este controlul”, spune Rick McCallum, producătorul edițiilor speciale ale Star Wars. “Controlul asupra muncii lui. Asta e primordial.” 9 Un fost avocat al lui Lucas, Tom Pollock, mărturisește că nu l-a înțeles cu adevărat pe George până nu l-a întâlnit pe tatăl său și a vorbit cu acesta despre fiul său. Asemănările erau izbitoare. “Atunci mi-am dat seama”, spune Pollock, “George este tatăl său.” 10

În studioul său cinematografic de la Skywalker Ranch, Lucas are controlul suprem. Acum el este cel care face “versiunea finală” și influențează politicile corporative de la Hollywood. Stabilindu-și o bază de unde poate lucra în felul său (Luna în Vărsător în Casa a X-a), Lucas a obținut o putere mai mare decât cea proiectată anterior asupra superiorilor săi. Nemaifiind ceva rău, sau ceva împotriva căruia să opună rezistență, Lucas și-a integrat lucrul de care îi era frică cel mai mult – propria autoritate tipică Casei a X-a. Succesul său ca producător de filme i-a permis să cadă la pace cu tatăl său. “Acum e mândru de mine și de faptul că am fost la facultate și că am succes cu ceea ce fac”, afirma Lucas în 1980.11
 
 

Conflict în Star Wars

Trebuie notat că Lucas și banda sa de rebeli de la Skywalker Ranch seamănă izbitor cu Alianța Rebelă din Star Wars. În primul rând, Lucas a trebuit să se revolte împotriva tatălui său care căuta să-l atragă în afacerea familiei, la fel cum Luke Skywalker a trebuit să reziste încercărilor lui Darth Vader de a-l seduce către partea întunecată a Forței. În al doilea rând, Lucas s-a revoltat împotriva structurii corporatiste rigide a Hollywoodului și și-a câștigat libertatea de a face filme în felul său. Similar, o temă cheie din Star Wars îi implică pe “luptătorii pentru libertate” – Alianța Rebelă – care luptă pentru a se elibera de sub controlul opresiv al Împăratului.

Ca atare, personajele din Star Wars recapitulează conflictele și aspirațiile din viața reală a lui Lucas. Temele din acest film și evenimentele din viața sa sunt metaforic echivalente. Ambele sunt expresii ale unor forțe în conflict din psihicul său. Lucas însuși mărturisește această similaritate. “Multe lucruri din film sunt foarte personale”, a spus el la câțiva ani după lansarea Star Wars. “Este mai mult din mine în Star Wars decât îmi place să recunosc.” 12

Țineți minte că o temă importantă specifică opoziției Lună-Pluto implica rănirea funcției feminine. Această nevoie de apartenență și intimitate se află în conflict cu nevoia de transformare și putere. Cu Pluto, orice trebuie transformat, va fi prin definiție rănit; astfel, este foarte probabil ca aici să fi fost vorba de o traumă a funcției lunare. Exprimarea dependenței emoționale poate stimula reamintirea unor momente când te-ai simțit copleșit, exploatat sau agresat. Astfel, tot ce ține de Lună – familia, vulnerabilitatea emoțională, tandrețea și iubirea (caring) – au fost răpite de Pluto și duse în infernul sufletului. Aceasta este sursa ascunsă de rușine și durere, “secretul întunecat” care trebuie răscumpărat.

În cazul unei opoziții, fiecare planetă este fie dușmanul deschis, fie partenerul celeilalte, în funcție de gradul de integrare al ei. În măsura în care opoziția rămâne neintegrată, o planetă o tratează pe cealaltă cu animozitate. De exemplu, nevoia de intimitate (Luna) a lui Lucas declanșează o percepție că lumea “dinafară” este exploatantă, rea sau devoratoare emoțional (Pluto). Asta este cu precădere relevant pentru persoanele care sunt asociate Caselor în discuție, ca de pildă tatăl și figurile de autoritate (Casa a X-a) sau familia și protectorii (Casa a IV-a). Însă dacă opoziția este integrată, atunci capacitatea de iubire și de vindecare sunt unite, cum s-ar spune, ca într-un mariaj. Sentimentele devin profunde și apare abilitatea de a regenera capacitatea de-a iubi în alții. Aceasta are loc prin străpungerea sistemelor emoționale defensive ale celuilalt, cuprinderea durerii lor (containing) și acordarea de iubire tocmai acolo unde se simt răniți și rușinați. Cu alte cuvinte, unul îl transformă pe celălalt prin acte de grijă. Dar mai întâi primul trebuie să se vindece pe sine.

O planetă într-o Casă simbolizează atât o realitate interioară cât și una exterioară. Așadar, de vreme ce opoziția are loc între Casa a IV-a și Casa a X-a, putem presupune că figurile Casei a X-a, începând cu tatăl, pot fi rănite în funcția lor de simțire. Altfel spus, componenta feminină a psihicului tatălui este vătămată. De asemenea, cu Pluto în Casa a IV-a și în opoziție cu Luna, avem semnătura unei duble primejdii în familie. Foarte probabil că există ceva întunecat aici, o stare care provoacă rușine și teamă, și care are nevoie de izbăvire. În măsura în care rana lunară din Casa a X-a este vindecată, Lucas își va rezolva neîncrederea față de autoritate și va deveni o sursă de iubire, suport și protecție pentru familiile din întreaga lume. Cariera sa va fi caracterizată de o capacitate de îngrijire cu caracter regenerator, și va deveni nu maestrul dezastrului, ci al împuternicirii familiei.

În Star Wars, remarcăm imediat dovada unei răni lunare la Luke Skywalker, care ne este prezentat ca un orfan ce trăiește cu mătușa și unchiul său pe o planetă uscată, neospitalieră, plină de creaturi periculoase și întunecate – oamenii de nisip – care pândesc din umbră. Luke își dorește să se separe de părinții săi adoptivi și să se înscrie în academie pentru a deveni pilot, dar unchiul său insistă să mai stea și să lucreze la fermă încă un an. Luke se simte captiv și exploatat.

Până la finalul primului act, mătușa și unchiul său sunt eliminați de trupele galactice imperiale. În cele din urmă aflăm că tatăl lui Luke s-a transformat în maleficul Darth Vader, că mama lui a murit, și că sora sa, Leia, este o prințesă, pe care însă nu o cunoaște. Pe scurt, familia sa a fost dezintegrată. În mare parte din primul film, din punct de vedere emoțional Luke este supărat, furios și nervos cu cei din jurul său. El este avertizat să nu cadă pradă Părții Întunecate, care se hrănește cu sentimente negative – frică, ură, furie și răzbunare.

În acest punct în poveste, Luke întruchipează opoziția neintegrată Lună-Pluto. Obi Wan Kenobi îl avertizează: “Nu te lăsa pradă urii sau furiei; ele te conduc către Partea Întunecată.” Mesajul este clar: anumite sentimente sunt periculoase; trebuie să înveți să le integrezi și să le controlezi, sau te vor poseda și te vor transforma în ceva malefic, cum s-a întâmplat cu Darth Vader.

Vader întruchipează de asemenea o versiune neintegrată a opoziției Lună-Pluto. Durerea sa o oglindește pe cea a lui Luke. De fapt, Luke și Vader reprezintă cei doi poli ai opoziției. La începutul filmului, amândoi sunt la fel de neintegrați. Ca autoritate a Imperiului (Casa a X-a), Vader este cel mai malefic. El reprezintă Partea Întunecată a Forței – “calea rapidă și ușoară” – și are o putere deopotrivă nemiloasă și seducătoare, aparent invincibilă. Învăluit în mantii întunecate și armură, un monstru mecanic văduvit de umanitatea sa, adevăratul său sine rămâne ascuns, un secret întunecat în spatele unor lumini licăritoare și unui sistem de respirație artificială care-l menține în viață. El nu are nici măcar o față care să trădeze vreo rază de bunătate. Aici avem simbolul perfect al Lunii în Casa a X-a, în opoziție cu Pluto; Darth Vader este “Tatăl Întunecat”, un bărbat puternic rănit în latura sa feminină. El pare golit de orice capacitate de simțire sau iubire. Țineți minte că misiunea lui Vader era să supună planetele rebele ale imperiului și să le reunească într-o unică familie – însă o familie controlată prin forță și intimidare. Asta este în sine o expresie sumbră a mamei devoratoare, a celei care-ți poartă de grijă, dar care mai degrabă te-ar ucide decât să-ți permită să te desparți din fatala ei grijă (embrace).

Pe de altă parte, Luke Skywalker este Fiul rănit al Lunii (wounded Moonchild), năzuind să recupereze ceea ce a pierdut demult – un cămin și o familie libere de răul și tirania simbolizate de Vader. Conflictul Lună-Pluto se intensifică atunci când Yoda îl testează pe Luke, trimițându-l într-o peșteră “plină cu Partea Întunecată a Forței”. Tremurând cu teamă, Luke întreabă: “Ce se află acolo?”. “Numai ce aduci cu tine”, răspunde, criptic, Yoda. Luke coboară în peșteră și imediat remarcăm simboluri plutonice – o lume subterană întunecată și umedă locuită de șerpi alunecoși și diverse reptile. El înaintează mai adânc în peșteră și brusc Darth Vader apare din umbră. Într-o secvență ca de vis, Luke începe un duel cu săbiile laser cu dușmanul său, pe care-l decapitează. Masca lui Vader se sparge și scoate la iveală tocmai fața lui Luke. Ulterior, când el se luptă cu adevăratul Vader, înțelegem sensul acestei apariții. Atunci când Luke aproape este ucis de Stăpânul Întunericului, Vader îi spune cu o siguranță îngrozitoare, “Eu sunt tatăl tău”, și îl tentează apoi să i se alăture și să treacă de Partea Întunecată a Forței.

În ambele secvențe se sugerează că răul simbolizat de Vader se află deopotrivă și în Luke. Pentru Luke, confruntarea cu Vader este confruntarea cu propria latură întunecată – ura lăuntrică ce-l determină să răzbune distrugerea familiei sale. Din nou, faptul că Vader este tatăl lui Luke simbolizează că acest conflict este unul interior. Cel pe care trebuie să-l ucidă este un Vader lăuntric.

Este interesant de notat că numai “încrezându-se în propriile sentimente” va putea Luke să se deschidă către puterea Forței. Ca simbol al părții rănite a psihicului, Pluto simbolizeză partea din noi în care nu avem încredere. Orice atinge, mai ales prin aspecte tensionate, capătă calitatea a ceva întunecat și interzis. El este atât rana dinlăuntrul psihicului, cât și vindecătorul rănii. Mesajul său este simplu, dar niciodată facil: trebuie să mori, trebuie să-ți confrunți întunericul, ucide dragonul și renaște!

Luna, pe de altă parte, semnifică sentimentele și capacitatea nativului de a depinde de altă persoană sau de a o iubi. Numai prin integrarea acestor două facultăți – Luna și Pluto – va putea Luke să se încreadă în propriile sentimente, și astfel să se alieze cu Partea Luminoasă a Forței. Cu alte cuvinte, adevărata misiune a lui Luke este să învețe cum să “îngrădească” și în cele din urmă să transforme sentimentele negative care amenință să-l posede. În măsura în care identitatea sa este afirmată prin reprimarea acestor sentimente, el trebuie să moară, adică vechiul său sine trebuie să moară. Căci adevăratul său sine poate fi recuperat numai prin integrarea acelui lucru de care se teme – durerea și rușinea sa. El trebuie să accepte că Vader este tatăl său, însă de asemenea că iubirea este mai puternică decât ura. Trebuie să învețe să conteze pe Forță și să-și regenereze capacitatea de a iubi. Numai atunci va putea fi autonom la nivel emoțional.

Integrarea opoziției Lună-Pluto este prefigurată în personajele Obi-Wan Kenobi și Yoda, doi maeștri Jedi care joacă rolul de părinți adoptivi ai lui Luke, antrenându-l în arta simțirii (the art of feeling) Din nou și din nou, ei îi repetă lui Luke să se relaxeze, să se concentreze pe interior și să simtă Forța curgând înlăuntrul său. Iubirea și sprijinul lor îi oferă lui Luke un fel de experiență emoțională rectificatoare, care-i permite în cele din urmă să-și confrunte umbra, personificată de Vader.
 
 

Careu în T la Mercur-Venus

La fel de relevant pentru poveste este careul în T pe care îl formează Luna și Pluto la conjuncția Mercur-Venus în Taur în Casa a XII-a (vezi Figura 2). Un careu în T este o configurație extrem de dinamică și încărcată emoțional ce corespunde situațiilor decisive (“ori la bal, ori la spital”). Cele trei planete sunt interdependente, însă planeta care formează careul la celelalte două este cea care primește cea mai multă tensiune (stress). “Planeta focală”, numită astfel pentru că este locul de concentrare al unui conflict intens, tinde să funcționeze excesiv (overfunction), încercând din răsputeri să-și satisfacă nevoia motivantă. Asemeni unui arbitru într-o luptă cu miză, planeta focală este împovărată cu responsabilitatea de a controla cei doi combatanți care se opun unul altuia. Ea îndeplinește atât o funcție de protecție cât și una regulatoare; ea trebuie să-i vegheze pe luptători, dar și să-i disciplineze dacă încalcă regulile. Cu alte cuvinte, planeta focală trebuie să controleze și să conțină (contain) planetele aflate în opoziție.

Figura 2: Careul în T al lui George Lucas

În harta lui Lucas, Mercur și Venus sunt planetele focar ale careului în T. Din nou, și aici putem presupune că felul în care Mercur-Venus se manifestă în poveștile lui sunt metafore ale felului cum operează acestea în viața lui reală. Careul în T pe care-l formează este cu siguranță aspectul central din harta sa, principalul conflict din poveste și tema primordială în jurul căreia gravitează întreaga sa viață. Așadar, ne putem aștepta ca personajele Mercur-Venus să joace un rol cheie în filmele sale.

Mercur simbolizează arhetipul mesagerului sau vestitorului. Asemeni cavalerilor vestitori (heralds) din Evul Mediu, aceste personaje îl provoacă și informează pe protagonist cu privire la starea evenimentelor. În Star Wars, Mercur este întrupat de personajele R2D2 (Artoo) și C-3PO (See-Vee-Threepio), droizii/roboții săi însoțitori (companion droids) care îndeplinesc funcții de comunicare pentru Luke și Alianța Rebelă. Având în vedere că Mercur este în Casa a XII-a, este nimerit că Luke îi întâlnește pentru prima dată pe droizi ca victime (refugiați) în urma rebeliunii împotriva Imperiului.

See-Vee-Threepio (“No, sir—versatility is my middle name. See Vee Threepio—Vee for versatility—at your service.”) este versiunea mai degrabă tipică Gemenilor a lui Mercur, o adevărată moară stricată care poate vorbi în peste șase milioane de limbi (Vee înseamnă versatilitate, o trăsătură cunoscută a Gemenilor). Asemeni Gemenilor, Threepio pare să nu știe niciodată când să tacă! Artoo înfățișează latura de Fecioară a Gemenilor. Mai mic de înălțime și astfel mai aproape de pământ decât Threepio, el este un lucrător-servitor competent și harnic, care efectuează sarcini nesfârșite pentru Luke și prietenii săi. Ori de câte ori apare o problemă mecanică, ca de exemplu atunci când se blochează o ușă sau când hiperpropulsorul (hyperdrive) navei Șoimul Mileniului (Millenium Falcon) nu funcționează cum trebuie, Artoo găsește soluția – ca orice altă Fecioară.

Fiecare aspect pe care-l face Mercur la alte planete reflectă o altă dimensiune a arhetipului. Fiind conjunct cu Venus, Threepio este în mod corespunzător un “droid de protocol”, programat să funcționeze ca mediator, diplomat și traducător. Slujba sa este de a facilita o bună comunicare între diferitele rase și culturi existente în galaxie. E limpede că Venus și Mercur și-au combinat talentele în personajul Threepio. Cu accentul britanic pronunțat și costumul său strălucitor de alamă, Threepio întruchipează cultura și rafinamentul.

Careul exact al lui Mercur la Pluto constituie un element important în poveste. Funcția gândirii trebuie să se infiltreze pe tărâmul Plutonian al intrigilor secrete, informațiilor periculoase și datelor ascunse. Însă careul sugerează că asta nu va fi ușor. Un careu separant Mercur-Pluto (closing square) este un unghi tip Capricorn, sugerând că informația (, Mercur ) de o importanță critică (trebuie controlată, valorificată și direcționată către scopuri specifice, pe termen lung. Cu Mercur-Pluto, cunoașterea este putere, iar a poseda cunoașterea potrivită poate face diferența între viață și moarte.

În Star Wars, întregul film gravitează în jurul informațiilor ascunse în memoria lui Artoo de către Prințesa Leia. Aceste informații sunt datele interceptate dintr-o transmisie Imperială, cu privire la construcția unei Stele a Morții – o stație spațială imensă menită să devină “puterea supremă din Univers.” Darth Vader se află într-o căutare febrilă a acestor date, și pe parcurs îi transformă în grătar (barbecues) pe mătușa și unchiul lui Luke. Fidel funcției sale de Vestitor, Artoo îi oferă lui Luke transmisia holografică a Prințesei Leia și datele privind Steaua Morții, inițiind astfel provocarea care inaugurează călătoria eroului nostru.

O imagine cu precădere urâtă a careului Mercur-Pluto este sonda mentală a Imperiului, un glob negricios de metal cu un zbârnâit teribil care se strecoară în ascunzătoarea Prințesei Leia, programat să extragă din mintea ei informații privind locația Alianței Rebele. Cu brațe de metal ieșindu-i în dezordine din părți, și echipat cu o mulțime de instrumente delicate, sonda mentală este proiectată să străpungă creierul și să-și tortureze victima cu imagini hidoase și dureri atroce până când informația dorită este eliberată. Însă cumva Prințesa Leia rezistă.

Bineînțeles, ulterior aflăm că ea este sora lui Luke și fiica lui Darth Vader; deci și ea are o legătură puternică cu Forța. Puterea mentală a Prințesei Leia este o altă expresie a careului Mercur-Pluto, putere care este de asemenea demonstrată de Obi-wan Kenobi, Vader, Yoda și, mai târziu, de Luke. Aceste puteri includ capacitatea de a pătrunde în mintea altei ființe și de a-i controla gândirea și deciziile. De fapt, un Jedi complet dezvoltat are un întreg arsenal de puteri psihice – abilitatea de a vedea viitorul (precogniție), de a citi minți (telepatie) de a percepe evenimente la distanță (clarviziune) și chiar de a controla materia fizică (telekinezie).

De asemenea, careul lui Mercur la Lună figurează predominant în poveste. Careul Mercur-Lună sugerează un conflict între calitățile raționale, obiective ale lui Mercur și calitățile emoționale, subiective ale Lunii. Ca atare, emoțiile (caring) () interferează cu gândirea (), și vice versa. Întrucât careul este separant [Capricorn] aspectul trebuie utilizat în virtutea unei anumite responsabilități publice. Nativul trebuie să învețe să-și înțeleagă (contain) sentimentele și să fie atent la ele, și totodată să nu le permită să-i influențeze peste măsură gândirea.

În măsura în care acest aspect este neintegrat, individul este în pericol de a lăsa stările emoționale să-i încețoșeze mintea și să-i întunece rațiunea. Acest lucru este uneori numit “raționare emoțională”, ca atunci când o persoană se simte “rău” și trage concluzia că trebuie să fie o persoană “rea”. Cealaltă latură a problemei apare atunci când sentimentele sunt negate pentru a rămâne rațional cu orice preț. Dacă sentimentele sunt prea suprimate, valoarea informațională a sentimentelor persoanei nu poate fi accesată de intelect. Ea pare insensibilă, debranșată de la sentimentele sale, mult prea intelectuală și “captivă în mintea sa”. Raportarea emoțională este pierdută, iar persoana vorbește despre sentimentele sale fără să fie conștientă de felul cum îi afectează pe ceilalți cuvintele sale.

Un exemplu pentru cazul din urmă este personajul Threepio, a cărui capacitate de a asculta (Luna) este compromisă atunci când e stresat. În astfel de ocazii el intră într-o stare de nervozitate și începe să trăncănească încontinuu (Mercur) până în momentul când cineva îl oprește (switch him off). Pe la începutul poveștii, Luke manifestă aceeași calitate. În cele din urmă învață să își integreze sentimentele cu gândirea, dar asta nu se întâmplă pe deplin decât în ultimul film.

Un exemplu de aspect neintegrat Lună-Mercur apare în The Empire Strikes Back, atunci când Luke își antrenează concentrarea mentală împreună cu Yoda. “Mintea mi se umple cu atât de multe imagini”, spune el. “Control, control, control, trebuie să înveți să te controlezi.” Dar când Luke are o viziune precognitivă înfățișându-i pe Han și Leia întemnițați de Darth Vader în orașul-nor Bespin, el devine de-a dreptul frenetic. Luke le simte durerea și se simte nevoit să-i salveze. “Îi vei salva, poate, dar vei distruge lucrul pentru care ei au luptat și au suferit”, îi răspunde Yoda.

În acest moment al poveștii, Luke este elevul lui Yoda și astfel joacă un rol mercurial. Chiar dacă este un student avid și învață repede, cea mai mare provocare a sa este să-și controleze sentimentele – mai ales furia și frica. Ca atare, Mercur este împovărat de puterea implicată de opoziția Lunii cu Pluto. Careul este un aspect de înțelegere și control, iar Luke trebuie să învețe cum să-și controleze sentimentele, astfel încât să nu interfereze cu concentrarea sa mentală. El poate simți Forța, dar nu o poate controla încă. Yoda și Obi-wan îl imploră să-și termine cursurile (Mercur), dar sentimentele lui Luke pentru Han și Leia îi întunecă rațiunea. Se teme atât de tare să-i piardă, așa cum și-a pierdut familia, încât ignoră avertismentele mentorilor săi și fuge să-l confrunte pe Vader.

Este nimerit că prima confruntare a sa cu Vader are loc în orașul “nor” Bespin, pentru că în acest punct al poveștii gândirea lui Luke este încețoșată de emoțiile sale întunecate – din nou, Mercur careu la opoziția Lună-Pluto. Sentimentele lui Luke sunt “neîmpământenite” (ungrounded) iar capul îi e în nori. Grija sa pentru Han și Leia îl determină să acționeze stupid și irațional. Astfel, el cade naiv în capcana întinsă de Vader, care aproape îl distruge.

În aceste scene remarcăm că Mercur este jucătorul principal în saga Star Wars. Asta se potrivește perfect cu rolul unei planete focale într-un careu în T. Rana pe care Luke o are la nivelul sentimentelor (☽☍♇) generează durerea emoțională pe care Mercur trebuie să învețe să o valorifice și să o direcționeze. În ultimul film, Luke își încheie antrenamentele cu Yoda și ajunge un luptător Jedi complet maturizat. De fapt, ceea ce iese la iveală este integrarea unui careu în T cu Mercur [ca planetă focală]. Luke este acum mai grijuliu, mai atent și mai receptiv la problemele celorlalți. Afectivitatea (), potența () și gândirea sa () lucrează acum împreună. Pe parcursul filmului Return of the Jedi, acțiunile eroice ale lui Luke sunt în mare parte reflexii ale aceste integrări. El rămâne calm și detașat chiar și în cele mai primejdioase situații, având mereu replica potrivită la orice situație de criză. Nu doar că a devenit stăpânul emoțiilor sale, ci acum își utilizează puterile mentale () în slujba nevoii sale de a-i proteja () și răscumpăra () pe cei pe care-i iubește.
 
 

Momentul Cheie

În fiecare dintre cele trei filme originale Star Wars Star Wars, The Empire Strikes Back și Return of the Jedi – există câte un moment cheie în care tema Lună-Pluto este manifestată plenar. Spre finalul primului film, Luke este încurajat de vocea dematerializată a mentorului său, Obi-wan, să se încreadă în sentimentele sale, exact când trebuie să tragă racheta fatală în interiorul Stelei Morții. Însă pentru a se încrede în sentimentele sale, el trebuie să depindă de Forță – suprema inteligență și putere din Univers. “Renunță, Luke”, îi spune Obi-wan, “Încrede-te în Forță.” Luke oprește sistemul de ochire computerizată, își închide ochii, se interiorizează și trage racheta. Aceasta pătrunde direct în singurul punct vulnerabil al Stelei Morții, care explodează în mii de bucăți.

În următorul film, The Empire Strikes Back, momentul cheie este când Darth Vader îi spune lui Luke, “Eu sunt tatăl tău. Scrutează-ți sentimentele, știi că e adevărat. Alătură-te mie și împreună vom stăpâni galaxia ca tată și fiu.” Din nou, într-o situație periculoasă, el este nevoit să se încreadă în sentimentele sale; acum ar putea fi sedus de năzuințele sale paterne către Partea Întunecată. Iarăși, Luke trebuie să “renunțe”, iar de data asta trebuie să sară cu capul înainte în abisul negru al tunelului reactorului într-o încercare disperată de a scăpa de puterea hipnotică a lui Vader. Când Luna se află în opoziție cu Pluto, a te încrede în propriile sentimente poate părea ca și cum ai cădea într-o abisală gaură neagră – un motiv recurent în filmele lui Lucas. 13

În fine, în Return of the Jedi, momentul cheie survine când Vader “schimbă partea” (turns) și îl salvează pe Luke de maleficul Împărat. Mai înainte, Luke îi spusese lui Vader: “Eu nu voi trece de partea ta – vei fi forțat să mă distrugi… Scrutează-ți sentimentele, Tată. Nu poți să faci asta. Simt conflictul dinlăuntrul tău. Renunță la ură.” De data asta Vader este cel care trebuie să “renunțe”. Astfel, când Vader își dă seama că Luke are dreptate, el devine eroul suprem al filmului; iubirea este mai puternică decât ura. De îndată ce are această epifanie, Vader scapă de Împărat aruncându-l în tunelul reactorului, unde este anihilat într-o perfectă explozie plutonică. Deși acest act eroic îl ucide în cele din urmă pe Vader, el a fost deja vindecat și transformat de iubrea fiului său. Când Luke strigă către tatăl său, “Trebuie să te salvez!”, Vader replică: “Ai făcut-o deja, Luke.” Iar în acest moment final, el șoptește: “Luke, aveai dreptate… aveai dreptate în legătură cu mine… Spune-i surorii tale… aveai dreptate.”

În fiecare dintre aceste trei momente cheie, tema Lună-Pluto este manifestată pe deplin. Atât Luke cât și Vader au trebuit să se deschidă către sentimentele lor, să renunțe la control și să înfrunte posibilitatea morții. Astfel a putut surveni vindecarea, transformarea și autonomizarea (empowerment). Am putea susține că răul se naște din incapacitatea de a te transforma, de a suporta durerea, de a muri ca sine vechi și de a te renaște. Prima trilogie revelează că acesta fusese păcatul originar al lui Vader; de aceea a devenit Vader. Nu putea tolera – nu putea “să renunțe” – durerea (Pluto) emoțiilor sale (Luna) când și-a pierdut mama, într-un episod precedent din Star Wars. Nu s-a încrezut în faptul că vindecarea survine prin moarte.
 
 

Fundalul Poveștii

În episoadele retrospective I-III aflăm despre traumele timpurii ale lui Anakin Skywalker care au condus la transformarea sa ulterioară în Darth Vader. Episodul I: Amenințarea Fantomei
(The Phantom Menace), revelează că, în vârstă de nouă ani, Anakin – “Annie” – fusese crescut ca sclav în lumea deșertică Tatooine împreună cu mama sa, sclavă, Shmi Skywalker. Crudul și opresivul stăpân de sclavi, Watto, îi deținea pe amândoi. Anakin nu l-a cunoscut niciodată pe tatăl său, iar mama sa nu a revelat identitatea acestuia atunci când a fost întrebată de Qui Gon, Cavalerul Jedi care l-a descoperit pe Anakin.

Dacă Casa a IV-a reprezintă familia sau originile nativului, “patria mamă”, atunci mediul fierbinte, ca de iad, al Tatooine – locuit de sălbatici barbari, criminali nemiloși și tâlhari reptilieni ce pariază pe curse “gladiatorice” de navete spațiale (gladiatorial pod races) – este un simbol potrivit pentru Pluto în Leu în Casa a IV-a. Bineînțeles, Pluto semnifică infernul (underworld), care din punct de vedere psihologic este umbra – partea întunecată și necunoscută a sinelui, care trebuie integrată în final.

Din nou, nu numai că Pluto se află în Casa Lunii (a IV-a), ci de asemenea face opoziție la Lună, reiterând astfel tema Lună-Pluto. Asta sugerează o vătămare a dimensiunii feminine a sinelui. Starea rușinoasă, lipsită de putere, plină de durere a lui Anakin și a mamei sale pe Tatooine înfățișează destul de limpede relația Lună-Pluto: o degenerare a femininului care trebuie regenerată în cele din urmă.

Din punct de vedere psihologic, acest aspect denotă o frică intensă că nevoile lunare ale nativului nu vor fi împlinite, că aceste nevoi îl fac rău și că exprimarea lor îl va supune la mai multă durere și umilință. Anticipând asta, în general persoana va încerca să capete controlul asupra a ce consideră de temut – respingerea, neglijarea sau singurătatea. Acest lucru va fi realizat fie printr-un comportament manipulativ emoțional, ascuns sau pretențios, fie prin a face celuilalt ce ți-au făcut alții. Într-un fel sau altul, sunt luate măsuri extreme pentru a evita durerea asociată nevoilor lunare de intimitate și apartenență.

Este semnificativ faptul că visul lui Anakin de a deveni un Jedi îi cere să-și părăsească mama. Descoperind că mama lui nu putea fi salvată și că nu va pleca de pe Tatooine împreună cu el, Anakin a fost devastat. 14

Era absolut devastat înăuntru, toată fericirea se topise, toate așteptările se spulberaseră. Dar apoi a simțit cum mâinile mamei sale i le strâng pe ale lui, iar în atingerea ei descoperi puterea de care avea nevoie ca să facă ce știa că trebuie făcut… “O să-mi fie atât de dor de tine”, șopti el. 15

Iar atunci când părăsea locul cu Qui-Gon…

S-a mai uitat o ultimă dată la mama lui. Faptul că a văzut-o stând în pragul ușii l-a doborât. A rămas blocat o clipă, indecis, emoții contradictorii sfâșiindu-l. Apoi starea sa deja instabilă s-a prăbușit cu totul, și așa că a alergat înapoi către ea. În clipa când a ajuns la ea plângea de-a dreptul. “Nu pot s-o fac, mamă”, șopti, ținându-se strâns de ea. “Pur și simplu nu pot!” Tremura, zguduit de suspine, dezintegrându-se în interior, atât de repede încât tot ce putea gândi era să se țină de ea. Shmi l-a lăsat o clipă, alinându-l cu căldura ei, apoi l-a îndepărtat.” 16

Pe parcursul romanului, suferința lui Anakin în urma pierderii mamei sale este menționată în repetate rânduri. Mai mult, el se teme pentru siguranța ei și se simte vinovat că a lăsat-o în urmă. Pentru a se despărți de Shmi, el trebuie să învețe să-și reprime sentimentele. Mama sa îl învață: “Acum fii curajos, și nu te uita în urmă.” Acesta este începutul unui tipar care va avea consecințe otrăvitoare, așa cum e tipic pentru o opoziție neintegrată Lună-Pluto.

Qui-Gon își asumă rolul de tată adoptiv pentru Anakin, iar între ei apare o iubire autentică, din ce în ce mai puternică. Însă curând Qui-Gon moare, iar experiența pierderii mamei este exacerbată. Qui-Gon – prima figură paternă reală a lui Anakin – este ucis într-un duel cu săbii laser de maleficul Darth Maul. De aceea dorința lui Anakin de a deveni un Jedi este “ocultată de durerea pe care nu o putea înlătura, în urma pierderii și a mamei și a lui Qui-Gon”. Odată cu moartea maestrului Jedi, “Anakin rămase plutind în derivă. Nu mai exista nimeni care să-i ofere întemeierea pe care Qui-Gon i-o oferise… se simțea complet singur… bolnav în spirit și cu inima pierdută.” 17

Singura consolare a lui Anakin este fantezia că într-o bună zi va fi destul de puternic încât să se întoarcă pe Tatooine și să-și elibereze mama. Acesta este visul său, planul vieții sale. Din punct de vedere psihologic, fantezia sa de omnipotență compensează durerea și lipsa de putere simțite în starea sa de copil. Statutul de sclavi al lui Anakin și al lui Shmi simbolizează văduvirea de putere (disempowerment), consecință frecventă a aspectelor tensionate dintre Lună și Pluto. Lipsa de putere străbate legătura emoțională ruptă dintre mamă și fiu, și este implicită în rușinea și secretomania din jurul tatălui real al lui Anakin, oferind motivația fundamentală pentru obsesia acestuia de a deveni Jedi, pentru că doar astfel va avea puterea de a-și elibera mama și de a-și reîntregi familia. “Voi deveni un Jedi”, afirma el cu o voce slabă. “Și mă voi întoarce să te eliberez, Mamă. Îți promit.”

În Episodul II: Atacul clonelor (Attack of the Clones), Anakin are nouăsprezece ani și a căpătat statutul de novice ca învățăcel Jedi. Dar e încăpățânat și simte că maestrul său Jedi, Obi-wan Kenobi, îl ține pe loc. Și aici vedem nuanțe din realitatea lui George Lucas, care se simțea ținut pe loc de tatăl său. Ulterior în film, Anakin devine din ce în ce mai agitat de coșmaruri recurente cu mama sa, pe care o simte că suferă teribil. Revenind pe Tatooine, el descoperă că ea a fost răpită de Tuscan Raiders – oameni primitivi din deșert, asemănători teroriștilor islamici – și că ar putea fi moartă. Simțind că încă este în viață, Anakin fuge să o salveze.

În roman, Shmi Skywalker este descrisă ca suferind o durere teribilă. Plină de sânge, cu coastele frânte, cu trupul umflat și bătut atârnând de un “cuier”, unde a fost legată și torturată de Tuscan Raiders, ea se agață de viață în speranța că Anakin îi va simți iubirea prin intermediul Forței.

Ea avea nevoie de asta, avea nevoie să completeze ciclul, să-i arate fiului său că dincolo de toate, dincolo de anii despărțiți și de marea distanță dintre ei, ea încă îl iubea necondiționat și se gândea la el constant… Fără amintirea lui Annie și speranța că el va simți iubirea ei, cu siguranță că ar fi renunțat demult și s-ar fi lăsat să moară. 18

Într-adevăr, Annie o găsește, dar e prea târziu. În cel mai emoționant moment al filmului, Anakin se strecoară în tabăra Tuscanilor și își croiește drum până la cortul mamei sale. Shmi îl recunoaște și îi spune: “Te iub…” și apoi rămâne împietrită. “Se uită drept în sus, dincolo de Anakin, dincolo de gaura din tavan, la strălucitoarea Lună.” Anakin este imobilizat de confuzia și irealul a ce i se întâmplă și începe să simtă “o crescândă senzație de gol interior și cea mai profundă pe care simțit-o vreodată.” Este răvășit de vina de a o fi părăsit pe mama sa pe Tatooine, vina că nu a putut să o elibereze, să o salveze. Consumat de ură și furie, el se predă emoțiilor despre care știe că sunt “din partea întunecată”. În câteva minute i-a măcelărit pe toți din tabără – bărbați, femei, copii. La sfârșitul acestui măcel, “el nu se mai simțea gol. Simțea o revărsare de energie și putere mai presus de tot ce a simțit, se simțea plin de Forță, plin de putere, plin de viață.” 19

Evident, acesta este un punct de cotitură în evoluția caracterului lui Anakin Skywalker. Deși Padme (viitoarea soție a lui Anakin) încearcă să îl ajute cu doliul pentru mama sa, durerea și vina sa sunt prea mari. El nu se deschide față de realitatea completă a pierderii lui și nu își acceptă propriile limite, ci compensează în direcția opusă. Padme îi amintește cu blândețe că, chiar dacă e un luptător Jedi, nu are controlul asupra morții. “Nu ești atot-puternic,” îi zice ea.

Auzind cuvintele ei a devenit rigid și s-a tras la o parte – furios, observă ea. “Dar ar trebui să fiu!”, mormăi el. “Și într-o zi voi fi!”

“Anakin, nu spune astfel de lucruri,” replică Padme înfricoșată, dar el nici nu părea să o audă.

“Voi fi cel mai puternic Jedi care a existat vreodată!” continuă el. “Îți promit! Voi reuși chiar să-i fac pe oameni să nu mai moară!” 20

Acesta este un moment cheie în sensul că revelează începutul coborârii lui Anakin în întuneric. Rana sa lunară este prea mare. El n-a reușit să o elibereze și să o salveze pe mama sa, lucru care era motivul principal pentru dorința sa de a deveni Jedi. Singurul sens pe care l-a putut extrage din acest eșec a fost că nu e îndeajuns de puternic. În loc să onoreze moartea și durerea inevitabilă pe care o aduce ea, soluția lui Anakin a fost să o înfrunte. Numai prin fiul său – Luke Skywalker – își descoperă el greșeala. Pentru a-și vindeca rana, Vader trebuie să învețe să se deschidă față de sentimentele sale, oricât de teribil de dureroase ar fi ele. Pentru Lună-Pluto, vindecarea este posibilă numai dacă găsește curajul de a înfrunta moartea la nivelul emoțiilor.

Uciderea mamei lui Anakin, și mai important, incapacitatea lui de a o salva, fixează cadrul pentru Episodul III: Răzbunarea Sith (Revenge of the Sith) – în care încă o serie de traume emoționale îl copleșesc pe Anakin cu totul. “Familia” sa Jedi îi cere să-l spioneze pe Cancelarul Suprem Palpatine, care și-a arogat puteri aproape dictatoriale în senatul intergalactic. Consiliul Jedi îl consideră pe Palpatine o amenințare asupra libertății și democrației (temă tipică Vărsătorului). Însă Cancelarul a fost dintotdeauna o figură paternă dragă lui Anakin – blând, protector și înțelegător – imaginea perfectă a Lunii în Casa a X-a. Totuși, dincolo de această față paternă se află un malefic Lord Sith – Darth Sidious – al cărui plan secret este să îl “treacă” pe Anakin de partea întunecată a Forței. Din nou, opoziția Lunii la Pluto este manifestă, căci tandrețea lui Palpatine față de Anakin ascunde intenții rele.

Anakin se simte trădat de familia sa Jedi, despre care știe că nu are încredere completă în el. Împărțit între loialitatea sa față de Cancelar și datoriile sale de Jedi, Anakin este aseneni unui vulcan emoțional gata să erupă. Însă cea mai presantă grijă a lui este față de frumoasa sa soție, Senator Padme Amidala. Căsătorit cu ea în secret la sfârșitul Episodului II (Jedi nu au voie să formeze legături emoționale), cei doi sunt profund, iremediabil îndrăgostiți.
 
 

Venus ca Punct Focal al Careului în T

După cum am menționat mai înainte, o altă cheie a mitului din Star Wars este careul în T pe care-l formează Luna și Pluto la Mercur-Venus în Taur în Casa a XII-a. Ca planetă a dragostei și mariajului, Venus este o componentă centrală în Star Wars. Padme este cu nouă ani mai în vârstă decât Anakin. Personajul ei a evoluat din rolul de mamă surogat în Episodul I în cel de iubire interzisă în Episodul III. Evident, asta este o expresie a careului Lună-Pluto (femeia ca mamă și iubită), și a careului Venus-Pluto (iubire, intimitate și atașament asociate cu risc, pericol și tabu). Presupun că același conflict l-a bântuit pe Lucas în relația cu mama sa. Țineți minte afirmația tatălui: “George nu m-a ascultat niciodată. El era animalul de companie al maică-sii.”

Aflând că Padme este însărcinată cu copilul său, Anakin are o premoniție terifiantă că ea va muri la naștere. Palpatine intuiește telepatic asta și exploatează frica lui Anakin, insinuând că Lorzii Sith au puterea de a anula moartea. Anakin încă este torturat de vina și durerea de a nu fi putut-o salva pe mama sa. De aceea, este absolut hotărât să nu-și piardă soția. El va face cumva și va găsi o cale să o salveze. Anakin caută îndrumare de la cel mai puternic Jedi în viață, Yoda.

“Teama de a pierde pe cineva este o cale către partea întunecată, tinere”, îl avertizează Yoda. “Bucură-te pentru cei ce se transformă întru Forță. Nu-i jeli, nu le duce dorul. Umbra lăcomiei, atașamentul este. Ceea ce te temi că vei pierde, antrenează-te să lași să se ducă. Renunță la frică, și pierderea nu te va putea afecta.” În esență, Yoda spune că pierderea, durerea și moartea sunt experiențe firești pentru orice ființă umană. Nefirească este frica de astfel de experiențe și dorința de a le evita, iar acestea îl fac pe om vulnerabil la partea întunecată.

Dacă Luna semnifică atașamentele noastre emoționale, iar Venus cele fizice, și fiecare se află în aspect tensionat cu Pluto, atunci atașamentul și inevitabilitatea morții sunt problematice. Consecvent cu un careu în T neintegrat, Anakin ignoră sfatul lui Yoda și se poziționează – partea lunară și cea venusiană din el – împotriva morții. Acesta este careul și opoziția la Pluto. Anakin este extrem de polarizat, dar nu pentru mult timp. În cele din urmă el ajunge să întrupeze atât de plenar asta, încât capacitatea sa de a-i păsa (Luna) și de a iubi (Venus) este aproape complet exterminată.

Odată ce descoperă că Palpatine este Darth Sidious, și că el îl poate învăța cum să anuleze moartea, Anakin nu-i poate lăsa pe Jedi să-l omoare. Pentru că moartea lui Palpatine ar însemna pierderea ireversibilă a acestei cunoașteri care i-ar permite lui Anakin să o readucă pe Padme la viață. Mânat de frica sa de pierdere, și determinat să capete putere peste moarte, Anakin comite un păcat de neiertat: îl ajută pe Palpatine să-l ucidă pe unul dintre Jedi, și astfel cade cu totul în partea întunecată.

Povestea se îndreaptă către final când Anakin, acum transformat în Darth Vader, este trimis de Darth Sidious într-o adevărată serie de crime (killing spree), care include exterminarea unor tineri – copiii Jedi aflați la antrenamente. Simbolic, asta reprezintă uciderea copilului interior al lui Anakin, a propriei sale naturi lunare, și odată cu aceasta năzuințele și fricile pe care nu le-a putut niciodată înțelege pe deplin. În final, în scena culminantă de pe planeta arzândă, infernală, Mustufar, înconjurată de fluvii de lavă topită, Padme îl confruntă pe Anakin, acuzându-l că a trecut de partea întunecată. El țipă “Tot ce am făcut, am făcut pentru tine!” Apoi, descoperind că Obi-wan o acompaniase, Anakin folosește Forța și o strangulează pe Padme într-o izbucnire de furie criminală.

Apoi, în duelul cu Obi-wan, brațele și picioarele lui Anakin îi sunt retezate, iar corpul său ia foc pe un mal topit de nisip negru de sticlă (black glass sand). Ca până acum, simbolismul este perfect adecvat, pentru că nu există o expresie a unui infern plutonic mai adecvată decât Mustufar, cu vulcanii săi explozivi și fluviile de foc. Chiar dacă Mustufar aproape îl “confiscă” pe Anakin, el nu-și găsește sfârșitul aici, pentru că Darth Sidious îl găsește și transformă rămășițele corpului său în ființa pe jumătate mașină care va deveni Darth Vader cel din Episoadele IV-VI: mantaua neagră, brațele și picioarele mecanice, senzorii de vedere și auz, respirația artificială și vocea rece, electrosonică.

Transformarea este completă, dar povestea nu e gata. Episodul III – Revenge of the Sith – este doar o față din călătoria de vindecare a familiei Skywalker. Tema specifică Lună-Pluto din acest film este limpede: trauma emoțională poate conduce la încercări de a îndepărta sentimentele dureroase asociate cu moartea. În urma pierderii, torturii și uciderii mamei sale, Anakin este portretizat ca un tânăr volatil cu emoții intense, cu o capacitate limitată de a-și controla sentimentele întunecate – frica, furia, nerăbdarea, gelozia, răzbunarea și agresivitatea.

“Încrede-te în sentimentele tale” este un refren auzit de-a lungul întregii saga Star Wars, însă tocmai aceasta este ideea: dacă se acumulează destulă durere emoțională, sentimentele pot deveni copleșitoare; astfel, ele sunt reprimate. Odată reprimate, însă, ele fac să se acumuleze și mai multă presiune până când, asemeni unui vulcan de pe Mustufar, erup dinlăuntru și ajung să posede efectiv persoana. Incapacitatea lui Anakin de a accepta pierderea traumatică a mamei sale, și de aici frica sa de moarte, îl determină să încerce imposibilul: să înfrângă moartea însăși, pentru a nu mai fi vulnerabil la suferința proprie ei. Totuși, făcând astfel, el distruge tocmai iubirea pe care încearcă să o salveze. Efortul său de a preveni moartea lui Padme este ceea ce în cele din urmă o ucide – ca atare, Anakin o ucide cu mâna sa.

Cu Lună-Pluto, nu este destul doar să te încrezi în propriile sentimente. De asemenea, ele trebuiesc stăpânite. Aici rezidă eșecul lui Anakin. El nu își poate cuceri fricile, și astfel ele îl cuceresc pe el, distrugându-i capacitatea de a fi vulnerabil și de a iubi cu adevărat. Până la sfârșitul Episodului III, Anakin este “mort” din punct de vedere emoțional, întrucât și-a ucis sentimentele lunare și venusiene. Totuși, cuvintele lui Padme pe patul de moarte prevestesc Episodul IV – A New Hope: “Încă există bine în el”, îi șoptește ea lui Obi-wan. “Știu asta … încă…”

Această credință își va găsi întrupare în Luke Skywalker, fiul lui Anakin, care reușește ceea ce tatăl său nu a putut: o integrare deplină a careului în T Lună-Venus-Pluto. Luke învață să-și controleze sentimentele întunecate și să-și păstreze capacitatea de a iubi chiar și în fața morții. În Star Wars, Luke a înfruntat moartea încrezându-se în sentimentele sale, și a atacat primejdioasa Stea a Morții fără sistemul de ochire computerizat. În The Empire Strikes Back, el a înfruntat moartea rezistând în fața chemărilor seducătoare ale lui Vader, și sărind în tunelul reactorului. În Return of the Jedi, el a înfruntat moartea când a refuzat să-l ucidă pe tatăl său și să devină astfel pionul Împăratului. Și, în fine, Vader a înfruntat moartea când sentimentele sale “l-au întors” și l-a aruncat pe Împărat în tunelul reactorului. Chiar dacă acest act de iubire s-a dovedit fatal, el a fost totodată izbăvitor, permițându-i lui Vader să renască ca sine autentic – Anakin (și din nou) Skywalker – un joc de cuvinte care ne spune că Vader era menit să fie un simbol plutonic al morții și renașterii. Vindecându-și tatăl, Luke confirmă ce afirmase mama lui, că “Încă există bine în el.”
 
 

Un Conflict de Idei

De asemenea, trilogia Star Wars este despre un conflict de idei Lună-Pluto. Versiunea patogenă a aspectului este [perspectiva că] “nu trebuie să te încrezi în sentimentele tale tandre, nici să depinzi de cineva, pentru că iubirea te face slab și forțele întunecate îți vor exploata vulnerabilitatea emoțională. Așadar, reprimă-ți durerea, lasă-te pradă urii, furiei și sentimentului tău de răzbunare, căci acestea pavează drumul către adevărata putere.”

E clar că această idee este întrupată în personajul lui Darth Vader, care literalmente își ascunde sentimentele în spatele unei măști și mantii negre, de rău augur. Versiunea sănătoasă, integrată este profesată de Yoda și Obi-wan, și în cele din urmă ajunge să fie întrupată în Luke: “Încrede-te în sentimentele tale, deschide-te către puterea ta de a iubi chiar dacă trebuie să înfrunți imense riscuri emoționale, căci Forța va fi cu tine.” Aici, Forța este simbolul suprem Lună-Pluto, deoarece ea ține laolaltă Universul, străbate și unifică toate lucrurile, și poate fi accesată numai prin “renunțarea” (letting go) la gândurile și intențiile proprii. Desigur, acesta este felul prin care putem accesa Luna, lăsându-ne să fim vulnerabili, întorcându-ne către interior și simțind.

Tema Lună-Pluto conține de asemenea morala poveștii. Pentru Luke, lecția pe care a trebuit să o învețe a fost să-și controleze furia, regretele și sentimentele vindicative și să le transforme în iubire, o iubire atât de puternică încât să penetreze cel mai întunecat rău, să elimine ura și să vindece un suflet – sufletul tatălui său. Morala poveștii este: “nu da uitării bunătatea din oameni, relaționează cu omul superior [din ei], binele și răul pot fi împăcate prin iubire.”

Când Luke se predă lui Vader spre finalul filmului Return of the Jedi, opoziția sa Lună-Pluto este complet integrată. El i se adresează pentru prima dată lui Vader cu “Tată” și îi reamintește: “Tu erai cândva Anakin Skywalker, tatăl meu… Acesta este numele sinelui tău adevărat.” Vader se împotrivește, dar puterea emoțională a lui Luke a pătruns deja dincolo de sistemele defensive ale tatălui său. “Știu că există bine (iubire) în tine”, spune el, “de aceea n-ai putut să mă distrugi.” Vader recunoaște abilitatea fiului său – care este de fapt puterea iubirii – când îi răspunde: “Într-adevăr, ești la fel de puternic cum a prevăzut Împăratul.” Chiar dacă Lordul Întunericului încearcă să se împotrivească, emoțiile sale sunt activate. Faptul că Luke a atins sentimentele tatălui său este evidențiat de ultima replică a lui Vader din această scenă: “Este prea târziu pentru mine, Fiule.” Se poate simți angoasa lui Vader când trebuie să se țină de grilaj pe măsură ce Luke continuă să-i vorbească. I-a rezistat un moment, dar acum este doar o chestiune de timp până când Vader se întoarce complet – adică până când se transformă.

În Star Wars, tema Lună-Pluto este manifestată în stadiul ei cel mai dezintegrant. Familia lui Luke (Luna) a fost distrusă și răul (Pluto) stăpânește. Semnificativ, cea care a inițiat călătoria de vindecare a lui Luke a fost o femeie (Luna) în pericol (Pluto); iubirea fraternă pentru sora lui Leia l-a inspirat să plece în căutarea lui Obi-wan. Din nou, principalul conflict gravitează în jurul dubletului Lună-Pluto. Se va reuni familia/Luna lui Luke sau va fi complet anihilată? Va fi Luke întors de Împărat către Partea Întunecată a Forței, sau va reuși să-l ucidă, sau poate chiar să-l întoarcă pe Vader de Partea Luminii – vindecând rana feminină a lui Vader? Determinarea lui Luke de a-și termina antrenamentul cu Yoda – un fel de terapie prin artele marțiale – îl pregătește pentru confruntarea finală cu Vader și cu propriul întuneric lăuntric. El nu se întoarce; mai degrabă ar muri (Pluto) decât să se lase pradă urii, să-și ucidă tatăl și să devină pionul Împăratului.

Acesta este momentul de iluminare din Episodul VI – Return of the Jedi. Luke dejoacă planurile Împăratului, iar întunericul este transformat în lumină când Vader îl aruncă pe Împărat în tunelul reactorului, unde acesta explodează cu sclipiri orbitoare. În acel moment, tatăl și fiul sunt reuniți. La scurt timp după, când racheta pătrunde în principalul reactor al Stelei Morții, avem parte de încă o explozie orbitoare, ca o imensă supernovă. Toate acestea sunt metafore ale transformării lunare. Steaua Morții era un pântec întunecat, malefic (o altă imagine Lună-Pluto) care în nucleul său atomic conținea inima însăși a răului, Împăratul. Singurul scop al Stelei Morții era să țină planetele pe loc și să nu le lase niciodată să devină entități independente, autocefale.

Chiar dacă în Star Wars am văzut cum Steaua Morții a spulberat în miliarde de bucăți planeta-cămin a Leiei, până la finalul episodului Return of the Jedi vedem că și Steaua Morții este anihilată. Dezbinarea (disunity) a fost reconciliată într-o nouă unitate Lună-Pluto. Depășind complexitatea, complicațiile și confuzia, Luke și-a împlinit destinul de maestru al emoțiilor; a transformat ura în iubire, și-a vindecat tatăl, și și-a regenerat familia cea nouă, compusă din Han, Leia, Chewbacca, copiii (Ewok-i și Droizi) și înaintașii – Yoda, Obi-wan și Anakin Skywalker. Unitatea (wholeness) s-a întors. Ordinea a biruit din nou în Univers.
 
 

Rezumat și Discuție

Trilogia lui Lucas, Star Wars, exemplifică felul în care o singură configurație poate fi un element tematic extrem de puternic într-o poveste de viață. Principalul conflict psihologic al lui Luke Skywalker, oglindit în conflictul interpersonal cu tatăl său, a fost limpede simbolizat de opoziția Lună-Pluto. Același aspect a reprezentat tema principală a poveștii, principalul conflict de idei, momentul cheie de iluminare și lecția morală transmisă.

În fiecare dintre aceste cazuri, paralela cu viața personală a lui Lucas este clară. La începutul Star Wars, Luke Skywalker se chinuia să se despartă de dominatorii săi părinți vitregi, care îl presau să rămână să lucreze la ferma familiei. Mai târziu, el s-a revoltat împotriva dominației imperiale și s-a luptat să depășească influența unui tată tiranic – Darth Vader. De asemenea, George Lucas s-a străduit să se separe de un tată tiranic care exercita presiuni asupra lui ca să preia afacerea familiei. Ulterior, el s-a revoltat împotriva imperiului Hollywood și s-a luptat să înființeze o companie de film independentă, departe de influențele mogulilor de la Hollywood.

De-a lungul trilogiei Star Wars, Luke Skywalker a evoluat treptat de la stadiul de adolescent rebel cu o atitudine greșită la cel de Maestru Jedi care știe să-și controleze emoțiile întunecate. Rezolvarea conflictului interior al lui Luke s-a întâmplat în paralel cu rezolvarea conflictului exterior cu tatăl său – o rezolvare care a condus la unitate deopotrivă lăuntrică și exterioară. De asemenea, și la George Lucas remarcăm aceeași “devenire a personajului”. El a evoluat de la statutul de renegat furios la cel de magnat puternic, care a transformat lumea filmului. Rezolvarea conflictului său interior – neîncrederea față de autoritate – a fost oglindită de reconcilierea cu tatăl său și succesul fără precedent ca regizor și producător.

În ambele povești, observăm un tipar recurent al rebeliunii, transformării și împuternicirii la nivel emoțional. Totuși, acest tipar nu este pur și simplu o repetiție, ci arată felul în care Lucas și alter ego-ul său, Luke Skywalker, au parcurs calea devenirii evolutive. În ambele povești, fiecare nou episod a oferit câte o oportunitate de a învăța, de a căpăta înțelegere și de a realiza potențialul lunar. De asemenea, de-a lungul timpului, personajul a avut parte de o devenire și integrare progresive.

Așa cum în fiecare film avem câte un “moment cheie”, la fel au existat momente cheie în viața lui George Lucas. Confruntarea sa cu moartea în urma accidentului de mașină, despărțirea de tatăl său și decizia de a merge la școala de film U.S.C., ruptura de industrie, hotărârea de a-și înființa propriul studio independent la Skywalker Ranch și decizia de a scrie Star Wars – toate acestea au fost momente pivotale în care Lucas a trebuit să înfrunte un fel de moarte: ruptura de familie, represaliile din partea Hollywoodului, catastrofa financiară, și așa mai departe. Într-un fel sau altul, tema lunară a apartenenței s-a făcut simțită în aceste momente; Lucas a trebuit să găsească curajul de a se încrede în sentimentele sale și de a-și crea propria familie și propriul sistem de sprijin.

Dacă există într-adevăr o temă lunară în toate acestea, poate că Lucas este cel care o rezumă cel mai bine. Referindu-se la filmele sale, el spune că mesajul lor este: “Nu-i ascultați pe ceilalți. Descoperiți-vă propriile sentimente și urmați-le. Apoi veți putea depăși orice.” 21 Fraza cheie aici este descoperiți-vă propriile sentimente și urmați-le. Din nou, aceasta a fost tema fundamentală din Star Wars – încrede-te în sentimentele tale – și principala morală a poveștii. 22

Sub-tema Leu-Vărsător este la fel de prezentă în viața lui Lucas și destinul lui Skywalker. Trilogia Star Wars nu este doar o dovadă a ultimelor progrese în tehnologia filmului, ci este despre o societate a viitorului. Filmul prezintă o serie vastă de computere, droizi, roboți, bionică, holograme, lasere și alte gadgeturi mecanice care efectiv amețesc imaginația. Tema Lunii în Vărsător este de asemenea evidentă în căldura și grija dintre principalii protagoniști ai filmului. Ca într-o familie, există o legătură emoțională strânsă între Han, Luke, Leia și cei doi droizi ai lor, Artoo și Threepio. Camarazi revoluționari, îi leagă iubirea și devotamentul față de aceeași cauză.

De asemenea, Lucas și camarazii săi revoluționari – în domeniul filmului – de la Skywalker Ranch formează și ei un soi de Alianță Rebelă. De la baza lor din California de nord, ei lansat focoase sclipind cu efecte speciale către rivalii lor din Hollywood, care dominau industria filmului de aproape un secol.

Misiunea lui Luke Skywalker, aceea de a proteja și elibera tânăra republică de sub dominația imperială este o expresie clară a lui Pluto în opoziție cu Luna din Casa a X-a. Acest rol de protector lunar se face simțit de asemenea în persoana lui George Lucas, a cărui faimă și putere ar putea oculta faptul că principala sa misiune în viață a fost să creeze filme, seriale și materiale educaționale pentru binele copiilor. După cum clarifică episoadele prime (prequels) – spunând povestea tinereții lui Darth Vader și a căderii sale de Partea Întunecată, Star Wars este în același timp saga unei familii cât și o lecție de moralitate pentru copii. 23 Cu mult înainte ca politicienii să critice presupusa lipsă de “valori familiale” de la Hollywood, Lucas a declarat că “principalul său motiv” pentru crearea Star Wars a fost: “a le oferi copiilor o viață de familie fictivă onestă, completă, de felul celei pe care a trăit-o generația mea.” 24 Astăzi, ca tată divorțat a trei copii (dintre care doi i-a adoptat singur), Lucas afirmă: “Cel mai important lucru în viață sunt copiii.” 25

Pe lângă faptul că se află în opoziție cu Pluto, Luna sa în Vărsător formează un careu în T cu Mercur în Casa a XII-a. Astfel, afectivitatea sa (caring) (Luna) se extinde către sistemul educațional (Mercur). Copil fiind, acest aspect era asociat afacerii de papetărie a familiei, în cadrul căreia tatăl său voia să-l subjuge (Pluto). Ca adult, același aspect l-a determinat pe Lucas să verse milioane de dolari în compania sa subsidiară, Lucasfilm Learning (iarăși Mercur), pentru a produce softuri inovative și jocuri video interactive pe care să le introducă în clasele și curicula din zona San Francisco / Bay Area. În jur de 18 școli din San Francisco și Marin County s-au oferit drept “laboratoare” pentru acest proiect experimental.

“Felul în care suntem educați este bazat pe idealuri și metode de secol XIX”, afirmă Lucas. “Iată că intrăm în secolul XXI, și te uiți la școlile noastre din ziua de azi și te întrebi: de ce facem lucrurile așa? Sistemul nostru de educație este blocat într-o capsulă a timpului, și-ți vine să zici: hei, nu folosim uneltele din ziua de azi. Treziți-vă!” 26 Din nou, careul în T format de Lună-Pluto la Mercur este limpede în dedicarea sa față de transformarea sistemului educațional în beneficiul copiilor. “Mă interesează viitorul”, spune Lucas, “iar copiii sunt viitorul.”

Considerentele de spațiu ne interzic o analiză mai detaliată a felului în care trilogia Star Wars este o metaforă pentru conflictele și reușitele lui George Lucas. E suficient să spunem că o hartă astrologică înfățișează o poveste – un mit personal. Iar în cadrul fiecărui mit bun, există conflicte; conflictul este ceea ce împinge povestea mai departe. Fie că este vorba despre Luke Skywalker care sfidează Imperiul, sau despre George Lucas care sfidează tradiția Hollywood, conflictul exterior oferă un vehicul pentru rezolvarea celui intern. Rezolvarea conflictului interior conduce la armonie exterioară. Acestea au fost clar indicate de opoziția Lună-Pluto a lui Lucas și de careul în T la Mercur-Venus. Pe măsură ce tensiunea dintre aceste forțe a fost treptat rezolvată, o funcție a îmbogățit-o pe cealaltă. Pentru Lucas, asta a însemnat să învețe să-și exprime sentimentele puternice de grijă afectuoasă pentru viitorul umanității – copiii de azi. Având în vedere acest scop, el ne-a oferit remarcabilul cadou al mitului din Star Wars.
 
 

Note

(1) Handy, Bruce – “The Force is Back”, Time, 10 Februarie 1997, p. 74

(2) Williams, Joanne – “Sun Interviews George Lucas”, Pacific Sun, 8 Februarie 1980, p. 7.

(3) Pye, Michael și Myles, Lynda (1979) – The Movie Brats, New York: Holt, Rinehart and Winston, p.9.

(4) Chutkow, Paul – “The Lucas Chronicles”, Image Magazine în San Francisco Chronicle, 21 martie 1993, p. 15.

(5) Yarish, Alice – “George Lucas – hell-raiser to millionaire”, Independent Journal (Marin County, California), 2 martie 1980, p. 14.

(6) Chutkow, Paul, “The Lucas Chronicles”, Image Magazine în San Francisco Chronicle, 21 martie 1993, p. 15.

(7) Weinraub, Bernard – “Luke Skywalker Goes Home”, Playboy Magazine, iulie 1997, p. 174.

(8) Ibid, p. 12.

(9) Handy, Bruce – “The Force is Back”, Time, 10 februarie 1997, p. 72.

(10) Weinraub, Bernard – “Luke Skywalker Goes Home”, Playboy Magazine, Iulie 1997, p. 120.

(11) Williams, Joanne – “Sun Interviews George Lucas”, Pacific Sun, 8 februarie 1980, p. 7.

(12) Weinraub, Bernard – “Luke Skywalker Goes Home”, Playboy Magazine, iulie 1997, p. 176.

(13) Motivul tipic Lună-Pluto al mamei care-și devorează copilul apare într-o varietate de deghizări de-a lungul trilogiei Star Wars, precum și în toate filmele Indiana Jones (de asemenea realizate de Lucas). De exemplu, În Star Wars, Steaua Morții conține un compactor de gunoi în care se află un dragon devorator, care-l trage pe Luke în apa murdară. Apoi zidurile compactorului încep să se strângă, prinzându-i pe Luke, Han și Leia. În The Empire Strikes Back, Luke se aruncă în tunelul reactorului aparent către o moarte sigură. De asemenea, Han pilotează nava Șoimul Mileniului într-o peșteră care se dovedește a fi gura deschisă a unei creaturi asemănătoare chitului din povestea lui Iona. În Return of the Jedi, avem un bârlog subpământean al monstrului Bantha, care aproape îl înghite pe Luke, și iarăși, avem creatura Sarlacc în deșert, care este ca o groapă în pământ, dar cu dinți și tentacule care se ridică, prind și trag victimele direct în burtă, unde “sunt digerate peste o mie de ani”. Toate aceste imagini atestă o preocupare a lui Lucas cu faptul de a fi devorat de entități imense, puternice, care simbolizează o mamă devoratoare (sau un pântec) care nu permite separarea de ea.

(14) În primul roman (Episode I: The Phantom Menace), amploarea acestei traume a fost explorată mai în detaliu decât în film, care a omis multe scene importante. De asemenea, romanul al doilea (Episode II: Attack of the Clones) revelează mult mai mult din lumea interioară a lui Anakin Skywalker [decât filmul]. Restul citatelor din această secțiune sunt preluate din aceste două romane, ambele bazate pe povestea și scenariul lui George Lucas.

(15) Brooks, Terry (1999) – Star Wars, Episode I, The Phantom Menace, New York: Ballantine, p. 188.

(16) Brooks, Terry (1999) – Star Wars, Episode I, The Phantom Menace, New York: Ballantine, p. 191.

(17) Brooks, Terry (1999) – Star Wars, Episode I, The Phantom Menace, New York: Ballantine, p. 322.

(18) Salvatore, R.A. (2000) – Star Wars, Episode II, Attack of the Clones, New York: Ballantine, p. 271-272.

(19) Salvatore, R.A. (2000) – Star Wars, Episode II, Attack of the Clones, New York: Ballantine, p. 274-278.

(20) Salvatore, R.A. (2000) – Star Wars, Episode II, Attack of the Clones, New York: Ballantine, p. 283.

(21) Chutkow, Paul – “The Lucas Chronicles”, Image Magazine în San Francisco Chronicle, 21 martie 1993, p. 15.

(22) Desigur, nici o parte a hărții nu este unic responsabilă pentru temele cheie din viața nativului. Până la urmă, întreaga hartă este implicată. Cu siguranță, Soarele lui Lucas în Casa I, care formează un sextil cu Marte, îi oferă atitudinea de “pot s-o fac”, reflectată în eroii de acțiune ai filmelor sale. Cu toate acestea, în acest articol ne interesează în principal cum se manifestă această rană lunară în contextul carierei sale, și cum faptul că a învățat să se încreadă în sentimentele sale i-a fost cheia succesului.

(23) S-ar putea susține că Soarele careu la Jupiter în Casa a IV-a este semnătura astrologică a concentrării sale pe “valorile familiale”. Lucas are un fascinant simț al obligației morale față de comunitate. El simte că în ziua de azi copiii sunt stricați (corrupted) de televizor, pentru că aici nu mai există moralitate (Jupiter). În consecință, el a creat Star Wars ca mit post-contemporan, pentru ca aceștia să aibă acces din nou la marile tradiții mitologice și la lecțiile morale pe care acestea le transmit. Ideea aici este că îi pasă de copii. Iar aceasta este o manifestare a Lunii.

(24) Handy, Bruce – “The Force is Back”, Time, 10 februarie 1997, p. 73.

(25) Chutkow, Paul – “The Lucas Chronicles”, Image Magazine în San Francisco Chronicle, 21 martie 1993, p. 16.

(26) Ibid, p. 10.
 
 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.